TEMA 1.

SISTEMUL POLITIC – SEDIU AL INSTITUȚIILOR POLITICO-

ETATICE

1. Noțiunea și esența sistemului politic

2. Tipologia elementelor sistemului politic
3. Statul și autoritățile politice
4. Dispoziţii constituţionale şi normative din Republica Moldova privind
partidele politice
5. Forme de asociere a cetățenilor în cadrul sistemului politic

Cuvinte cheie: instituție politică, activitatea instituțiilor politice, interdependența dintre

instituțiile politice, autoreglementarea instituțiilor politice, partidele politice

Bibliografie:

1. Legea privind paridle politice, nr. nr. 294 din 21.12.2007 (Monitorul Oficial 42-44/119,
29.02.2008).
2. Arseni Alexandru, Sistemul politic – fenomen a l societăţii contemporane, Nr. 1, 2013,
Revista Naţională De Drept
3. Arseni Alexandru, Drept constituţional şi instituşii politice, Vol. I, CEP USM, 2019;
4. Arseni Alexandru, Drept constituţional şi instituşii politice, Vol. II, CEP USM, 2019
5. Arseni Alexandru. Suveranitatea naţională de la construcţie teoretică la realizare practică.
Chişinău, 2013
6. Cârnaţ Teodor, Drept constituţional și instituții politice (partea I)– Ed. Print-
Caro, Chişinău 2020.
7. Cârnaţ Teodor, Drept constituţional și instituții politice ( partea II )– Ed. Print-
Caro, Chişinău 2020.
8. Iancu Gheorghe, Drept constituţional şi instituţii politice – ediţia a 3-ea, C.H.Beck, 2014

1. Noțiunea și esența sistemului politic

Sistemul politic se înscrie în sfera de cuprindere a politologiei - care este considerată a fi

ştiinţa despre politică.
 Politica (gr. polis - cetate) - activitate de guvernare a societăţii prin decizii prin care se
asigură direcţionarea dezvoltării pentru atingerea unor obiective, mobilizarea şi alocarea
resurselor necesare, stabilitatea socială, reglarea raporturilor unui stat cu mediul international.
In literatura politologica nu exista o definitie unanim acceptata a politicului. Notiunea
de politic deriva din cuvantul grecesc polis, care desemna in antichitate cetatea - stat. Pornind de
aici, politicul reprezinta un domeniu al vietii sociale in care oamenii desfasoara activitati
constiente si organizate in vederea satisfacerii anumitor interese (economice, politice, personale,
generale, nationale, internationale etc.)
Sistemul politic reprezintă un subsistem al sistemului social global şi cuprinde concepţiile
politice, instituţiile politice şi relaţiile politice prin care se asigură organizarea şi conducerea de
ansamblu a societăţii, funcţionalitatea ei.
Politologul american David Easton utilizează, pentru prima dată, noţiunea „sistem politic”
în lucrarea sa The Political System scrisă la 1953. Pornind de la superlativul „asigurări unităţii
intrinsece necesară ştiinţelor politice”, politologul a propus în calitate de modalitate conceptul de
„sistem politic”.
Sintagma „sistem politic” cuprinde două categorii, şi anume: „sistem” având un caracter
general ştiinţific şi „politică” – categorie general-sociologică.
„Sistemul” reprezintă o structură integră, ansamblu organic de elemente (componente)
formând o unitate determinată, şi nu un simplu conglomerat al unor sau altor elemente.
Această unitate este asigurată prin prezenţa între elemente a legăturilor omogene, a
legăturilor complexe, în urma cărora modificarea unui component atrage după sine modificarea
altui sau altor componente.
Politologul N.Voiculescu: rin „sistem” se înţelege „un ansamblu de elemente şi de relaţii
de interacţiuni, reguli care constituie structura acestor ansambluri sau mulţimi.
Sistemul politic include instituţiile şi procesele ce permit cetăţenilor dintr-un stat să aplice
şi să modifice politicile publice.
Dezvoltând subiectul, autorii menţionează că termenul „sistem politic” este utilizat atât în
„sens îngust”, cât şi mai larg. În sens îngust, „sistemul politic” prezintă o „totalitate a
interacţiunilor dintre instituţiile guvernamentale”. Iar în sens larg, „sistemul politic” reprezintă
„ansamblul elementelor vieţii politice, aflate în interacţiune între ele, precum şi alte sisteme ce
alcătuiesc societatea, rezultatul activităţii lor fiind adoptarea unor decizii cu caracter global”.
Considerăm că prima definiţie este prea îngustă, lăsând în afara noţiunii partidele politice
care nu fac parte din numărul instituţiilor guvernamentale. Iar a doua definiţie este prea largă, dat
fiind că include şi „alte sisteme”.
 Sistemul politic al societăţii umane organizate în statreprezintă unitatea organelor
politice şi de stat ierarhic structurate, care activează în conformitate cu prevederile
constituţionale în vederea asigurării binelui comun al poporului suveran.

2. Tipologia elementelor sistemului politic

Sub aspectul dimensiunii structurale a sistemului politic, se identifică trei

componente: relaţiile politice, instituţiile politice şi concepţiile politice. Uni autori mai
recunosc ca si elemente a sistemului politic: comunicaţia politică, normele
şi comportamentul politic.

1. Relaţiile politice. Forma specifica de manifestare a relaţiilor sociale in domeniul vieţii

politice, relatiile politice pot fi definite într-o acceptiune mai restransă ca o sumă relaţii ce se
nasc şi se dezvoltă între oamenii care acţionează atât în mod individual ca cetâţeni, alegători,
parlamentari, membrii ai unor partide politice, reprezentanţi ai unor instituţii politice cât şi în
mod colectiv, organizaţi politic.
2. Instituţiile politice constituie o altă componentă a sistemului politic, indicând gradul de
organizare politică a societăţii la un moment dat. Principala şi cea mai veche instituţie politică
este statul cu întreg ansamblul componentelor sale, existând, de asemenea, partidele politice,
grupurile de presiune etc.
3. Concepţiile politice , o altă componentă a sistemului politic, constituie reflectarea în
viaţa spirituală a modului de organizare şi conducere a societăţii. Elementul esenţial al
concepţiilor politice îl constituie doctrinele politice.
4. Comunicaţia politică constituie componenta sistemului politic cea mai puţin uzitată în
studiul sistemic al acestui domeniu. Comunicaţia politică exercită în cadrul societăţilor
democratice, prin excelenţă, o funcţie de difuzare a valorilor politice, deci, ea joacă un rol
informaţional cu dublu sens, atât din direcţia celor ce guvernează către cei guvernaţi, dar şi
invers.
5. Normele şi comportamentul politic. Acestea constituie alte două componenete ale
sistemului politic ignorate, ocolite sau foarte puţin abordate de literatura politologică.
a) Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripţii, indicaţii referitoare la
comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi organizaţi în instituţii, partide,
formaţiuni politice, raportat la viaţa politică specifică a unei societăţi.
 b) Comportamentul politic este un adevărat ,,barometru” al vieţii politice dintr-o
societate

3. Statul și autoritățile politice

Statul este o instituţie vitală a sistemului politic care îşi exercită autoritatea suverană
asupra unui teritoriu şi a unei populaţii - fiind subiect de drept internaţional. Politologic, este
considerat un ansamblu de organisme politice, administrative şi judecătoreşti, prin care se
exercită puterea politică.
Funcţiile statului:
- legislativă;
- organizatorică;
- economică;
- socială;
- administrativă
- de apărare, etc.

Trăsăturile statului de drept:

- supremaţia legii;
- eligibilitatea organelor puterii de stat;
- pluralismul politic;
- separaţia puterilor în stat;
- delimitarea clară între stat şi partidele politice;
- respectarea drepturilor omului în concordanţă cu reglementările internaţionale;
- circulaţia liberă a informaţiilor şi persoanelor;
- economie de piaţă funcţională;
- controlul societăţii civile asupra forţelor militare şi al politicii.

Termenul de autoritate provine de la cuvantul latinesc autoritas care inseamna forta, putere
de convingere. Autoritatea politica este modalitatea concreta de manifestare a puterii politice,
capacitatea acesteia de a-si impune vointa in societate. In stiinta politica actuala, prin autoritate
se intelege "dreptul de a indeplini o actiune, implicit de a face legile, si de a exercita celelalte
drepturi atasate functiei guvernamentale.
In esenta, este vorba despre dreptul si capacitatea guvernantilor de a guverna.
Acest fapt se realizeaza in principiu pe doua cai: a) prin convingere b) prin constrangere.
 În exercitarea rolului sau în cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace
economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de
constrângere pentru a-si impune propria vointa.
Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice reprezentând modalitatea concreta de
manifestare a puterii.
Conform Titlului III din Constituția RM, autoritățile publice sunt Parlamentul, Președinte
RM și Guvernul RM.

4. Dispoziţii constituţionale şi normative din Republica Moldova privind partidele

politice

Partidele politice sînt asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor
Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberei
participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice.
Partidele politice, fiind institute democratice ale statului de drept, promovează valorile
democratice şi pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin
înaintarea şi susţinerea candidaţilor, la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice, stimulează
participarea cetăţenilor la alegeri, participă, prin reprezentanţii lor, la exercitarea în mod legal a
puterii în stat, desfăşoară alte activităţi în conformitate cu legea.
Sînt interzise partidele politice care, prin statutul, programul şi/sau activitatea lor, militează
împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale a ţării, valorilor democratice şi ordinii de drept a
Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente,
incompatibile cu principiile fundamentale ale democraţiei.
Partidele politice nu pot practica activităţi militare, paramilitare, precum şi alte activităţi
interzise prin lege.
În Republica Moldova este interzisă constituirea şi activitatea partidelor, altor organizaţii
politice ale statelor străine, precum şi a filialelor şi structurilor acestora.

5. Forme de asociere a cetățenilor în cadrul sistemului politic

Partidele politice fac parte integrantă din viaţa constituţională a unui stat. Modul lor de
manifestare pe scena politică reprezintă o oglindă a modului de structurare a societăţii în grupuri
sociale, o imagine a gradului de divizare sau de coagulare a comunităţilor componente ale
societăţii, cu idealurile, interesele şi manierele lor specific de luptă pentru a ajunge la guvernare.
 Pluralismul politic este o condiţie indispensabilă a democraţiei şi valoarea pe care o acordă
Constituţia acestui principiu este excepţională.
Garanţiile pluralismului sunt diverse, dar principala garanţie o constituie posibilitatea şi
libertatea înfiinţării şi funcţionării partidelor politice, asigurarea tratamentului juridic egal şi
garantarea constituţională a dreptului la libera asociere.
Constituţia Republicii Moldova a divizat libertatea de asociere în două componente:
1) libertatea întemeierii şi afilierii la sindicate;
2) libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice. Constituţia nu prevede expres
libertatea generală de asociere (în asociaţii obşteşti, alte forme şi comunităţi de interese, scopuri),
dar acest drept este garantat cetăţenilor Republicii Moldova în virtutea tratatelor internaţionale în
materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale 1.
Importanţa deosebită a dreptului de asociere în partide politice, libertatea lor de formare şi
libertatea persoanei de a face parte din acestea au fost puse în valoare de actele internaţionale:
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 20); Pactul Internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice (art. 22); Convenţia Europeană a Protecţiei Drepturilor Omului şi Libertăţilor
Fundamentale (art. 11).

Fără îndoială definirea partidului politic trebuie să înceapă cu menţionarea faptului că este
o asociaţie. Prin aceasta se exprimă atît modul de formare (prin exercitarea de către cetăţeni a
dreptului de asociere) cît şi compoziţia (este o grupare de cetăţeni, un colectiv). Partidele politice
sunt rezultatul asocierii libere a cetăţenilor. Ca orice asociaţie partidul politic rezultă din
exercitarea de către cetăţeni a dreptului de asociere, ca manifestare liberă a voinţei lor de a se
constitui într-un partid. Prin asociere cetăţenii devin membri de partid. Va trebui să observăm că
această calitate prezintă interes aparte pentru definirea partidului politic ea trebuind a fi deosebită
de alte calităţi, precum cele de aderenţi sau de simpatizanţi.

Art. 41 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova prevede că cetăţenii se pot asocia
liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale11 s-a
menţionat că dreptul la asociere este consfinţit în art. 41 din Constituţie şi prevede posibilitatea
cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice. Dreptul de
asociere în partide este un drept social-politic fundamental, din categoria libertăţilor de opinie,
clasificat astfel alături de libertatea conştiinţei şi de exprimare.