Sunteți pe pagina 1din 67

1.

Obiectul,metodele si functiile politologiei Politologia- una dintre cele mai vechi stiinte despre societate,aparitia si dezvoltarea ei fiind strns legate de afirmarea politicului ca sistem si,ndeosebi, a statului. nsasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvinte grecesti: "polis" - care nseamna stat, cetate, si "logos" stiinta, semnificnd stiinta despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica. Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea unor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,democratia, regimurile politice, societatea politica socie-tatea civila, cultura si actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc. Obiectul de studiu al politologiei :politicul ca subsistem al sistemului global.Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale n care se desfasoara activitatea constienta a oamenilor pentru promovarea anumitor interese ce se manifesta sub o multitudine de forme precum: interese individuale,generale, de grup social, nationale, internationale, economice, spirituale, politice etc. Constituirea domeniului politic are loc atunci cind interesele se realizeaza in mod constient prin activitati organizate si programate. Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gndire politica; Rolul domeniului politic a fost diferit pe parcursul evolutiei omului. Epoca contemporana se caracterizeaza printr-o interdependenta a tuturor fenomenelor si care, de fapt, a creat probleme cu caracter global precum:dezvoltarea generala a ntregii societati umane care sa elimine subdezvoltarea,problemele pacii si razboiului, problemele mediului ambiant, problema materiilor prime si energetic. Problemele gobale afecteaza viata tuturor popoarelor iata de ce daca in trecut politica era un domeniu de activitati a unui grup restrins de oameni,astazi actiunea politica cuprinde categorii sociale tot mai largi. 1.II.Legile si categoriile Legile: 1. Organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat n relatii, institutii si conceptii, prin intermediul caruia societatea si asigura functionalitatea si progresul. Este un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura de specialitate, ca, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. n fapt,nu exista societate, comunitate umana, fara un sistem politic; 2. organizarea si conducerea democratica a societatii; 3. armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale. 4. unitatea organica ntre libertate si responsabilitate indifferent de pozitia pe scara ierarhiilor sociale; 5. unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii si bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor.
1

Categoriile studiate de politologie sunt si ele de maxima generalizare si serefera la sistem politic, stat, putere politica, partidism, democratie, regimuri politice, doctrine politice, actiune politica etc.
1.III.Functiile politologiei

1. cognitive- se realizeaza cunoasterea si ntelegerea fenomenului politic, si, de aici, interpretarea ct mai corecta a acestui fenomen conducnd la o atitudine si un comportament; 2. normative-ntelegndu-se prin aceasta caile, mijloacele, metodele privind organizarea si conducerea politica ct mai eficienta a societatii; 3. prospective-care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii de amploare, menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile ce survin n cadrul raporturilor sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres ale societatii; 4. educative--implicarea responsabila a fiecarui cetatean n activitatea politica n cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic,respectarea valorilor general umane.
1.IV.Metodele politologiei

1. Institutionala-norme juridice,analizeaza regulile de baza a societatii in primul rind constitutia,analizeaza parlamentul,pertidele,etc; 2. Sistemica-studierea fenomenelor politice ca o interactiune a diferitor elemente a sistemelor politice; 3. Dialectico-materialista-depistarea conradictiilor in cadrul unor institutii si fenomene politice; 4. Analiza structural- functionala-studierea structurilor si legaturilor dintre structurile politice; 5. Abordarea behaviorista-studierea fenomenelor politice prin intermediul fenomenelor politice ,prin intermediul analizei comportamentului indivizilor si grupelor sociale in procesul de exercitare a unor anumite roluri.

2.Structura politologiei In structura politologieri intra si alte discipline,obiectul sau de studiu al carora constituie domeniul politic,astfel avem: 1. Teoria politica-se axeaza pe studiul institutiilor si feneomenelor politice,studiaza natura libertatii si necesitatii,egalarii-inegalarii,raportul social-particular,democratie si libertate; 2. Filozofia politica-fundamentul stiintei politice,se axeaza pe abordarea normativa valorica care analizeaza fenemenele politice prin prisma valorilor morale.Studiza raporturile dintre politica si morala,elaboreaza idealuri politice si elaboreaza baza conceptual metodologica a politologiei formulind teorii si legitati generale. 3. Teoria relatiilor internationale-studiaza istoria relatiilor international,tipurile de sisteme international,mecanismele functionarii organizatiilor international ONU,NATO,UNICEF,etc; 4. Psihologia politica-studiaza motivele comportamentelor politice,psihologia diferitor grupuri sociale,structura constiintei politice,tipurile de persoanlitati politice,etc. 5. Sociologia politica-studiaza conexiunile sistemului politic cu cel social,ritualurile politice,simbolurile politice,rolul stereotipurilor si zvonurilor in procesele politice. 6. Antropologia politica-analizeaza trasaturile biobsihologice ale indivizilor si influenta lor asupra fenomenului politic; 7. Geopolitica-studiaza dependent politicii de anumiti factori obiectivi si naturali: Factorii naturali-geografici:marimea teritoriilor,pozitia geografica,bogatiile natural; Factorii sociali:numarul populatiei,cresterea-descresterea populatiei,marimea veniturilor,nivelul de trai,nivelul dezvoltarii intelectuale ale populatiei; Factorii geostrategici:numarul drumurilor,cailor ferate,podurilor,a potentialului militar,prezenta-lipsa armamentului atomic; Factorii economici:potentialul economic,rezervele valutare,gradul si prezenta pe piata mondiala;

3.Politica-fenomen social.Teorii cu privire la constituirea politica,functiile si geneza politicii. III.I.Politica este tiina i practica de guvernare a unui stat i reprezint sfera de activitate social-istoric ce nsumeaz relaiile, orientrile i manifestrile care apar ntre partidele politice, ntre diversele categorii i grupuri sociale, ntre naiuni .a.m.d. n vederea emanciprii conceptelor proprii, n lupta pentru putere sau supremaie ideologic etc. Politic reprezeint deasemenea orientarea, activitatea, aciunea propriu-zis a unui partid sau a unor grupri exercitat n domeniul guvernrii problemelor interne i externe. Activitatea politic se desfoar potrivit unor programe politice, care cuprind un ansamblu de aciuni practice, emannd din concepia i doctrina politic, din ideologia clasei sau categoriei sociale pe care o reprezint respectivul partid sau organizaie politic.
3.II.Functiile si Geneza politicii

Ipoteza marxist Activitatea politic s-a nscut pe o anumit treapt de evoluie a colectivitii umane n condiiile n care produsul muncii colective depea necesarul de consum i exista posibilitatea acumulrii unor bunuri n interes privat.Aceast stare de lucruri diferit de starea anterioar a dat natere la opoziie a unor membri ai colectivitii, nscndu -se lupta dintre cei ce posed i cei ce nu posed.Miza fiind bunurile acumulate, existau dou posibiliti: fie repartiia se fcea just, fie se iniia lupta pentru meninerea strii create de aceast diferen.Odat intrat n logica luptei colectivitatea se scindeaz fiecare parte dorind a instaura raporturi favorabile siei prin intermediul forei ce ncepe s se structureze ierarhic ca grup armat, dnd natere germenului statului.Odat aprut elementul statal, cei mai inteligeni dispuneau de intrumentul social ce garanta regulile de comportament a subgrupurilor i indivizilor componeni ai comunitii, n conformitate cu scopurile proprii.Ulterior, ntreaga activitate politic s-a defurat n jurul instrumentului puterii, adic a statului, ca acaparare a aparatului statal, ca subordonare i meinere n subordine a sistemului statal. Functiile: distribuie autoritar valorile; reflect interesele pturilor i grupurilor sociale (politica ofer cetenilor posibiliti adugtoare pentru satisfacerea necesitilor i schimbarea statutului lor social); definete scopurile dezvoltrii comunitii umane; menine stabilitatea n societate i distribuie resursele ei; coordoneaz i conduce procesele sociale; contribuie la realizarea intereselor de grup i a intereselor fiecrui cetean, asigur inovaia n dezvoltarea societii

3.III.Teoriile cu privire la constituirea politica. In perspectiva clasic, teoriile politice s-au concentrat asupra aspectelor normative ale guvernrii i statului. Teoria politic poate mbrca dou aspecte:

Teorie politic prescriptiv, aceasta ocupndu-se cu aspecte normative de tipul cum ar trebui s, concentrndu-se asupra analizezei conceptelor centrale n teoria politic, de tipul: egalitate, putere, autoriatate, drepturi, libertate, obligaie, legitimitatea guvernrii, idealul de guvernare.

Teoria politic descriptiv, aceasta viznd urmtoarele aspecte: cum se legitimeaz guvernarea, cum se exercit puterea, legea, autoritatea, decizia i se concentreaz pe felul n care funcioneaz instituiile legislative, executive, judectoreti, pe partide, faciuni, grupuri de interese (deci, pe cei ce guverneaz sau sunt n competiie pentru guvernare) (Frazer, 1998)

4.Conceptii politice in perioada antica si evul mediu 1. Grecia antic:n gndirea politic i, ca atare, n constituirea i dezvoltarea politologiei ca tiin, Grecia antic deine un locde prim ordin. Este perioada n care s-au format i lansat idei politice de importan deosebit, a cror valoare este i n prezent de actualitate. Platon (427-347 .Hr.), filosof, unul dintre cei mai mari gnditori ai antichitii, discipol al lui Socrate.Concepia filosofic a lui Platon constituie fundamentul unei utopii sociale aristocratice. Statul ideal imaginat de Platontrebuia s fie mprit n trei caste: 1) "filosofii" - conductorii; 2) "gardienii" - aprtori ai statului; 3) agricultorii imeseriaii. Sclavii nu fceau parte din stat. Platon a rmas celebru prin lucrrile sale: "Statul", "Republica" i "Legile".Platon considera politica drept arta de a-i conduce pe oameni cu consimmntul acestora. Aceast art politic,susinea el, poate fi practicat numai de oameni iniiai. Statul trebuie s aib la baza aciunilor sale interne i araporturilor din exterior politica, apreciat ca tiin. Aristotel, numit i Stagiritul (384-322 .Hr.), savant i filosof, discipol al lui Platon. Este considerat ca ntemeietor al tiinei politice, punnd bazele i altor discipline noi precum etica, logica, economia politic etc. Aristotel a fcut din etic o ramur a politicului n msura n care prima ca tiin a conduitei individuale, este nglobat n adoua ca tiin a conducerii colective. Binele comunitii, considera Aristotel, este un lucru mai important de realizat,de aceea etica este o parte a politicii. Scopul cel mai nalt aparine politicii, tiina "cea mai stpnitoare i conductoaren cel mai nalt neles". Politica este, aadar, cea mai nalt dintre toate tiinele (Aristotel, Politica, cartea a III-a). noperele lui Aristotel, cunoscute ca "Sistematizarea stagiritului", exist o legtur intim ntre cele trei principale tiine:economia 5

servete nevoile naturale, etica - pe cele individuale, iar politica - servete nevoile comunitii, fcnd posibil realizarea celorlalte pentru c omul este, prin natura sa, o fiin politic.Aristotel este cel care instaureaz observaia premeditat ca metod tiinific n studiul formelor de guvernmnt, ntreprinznd o analiz comparat a diferitelor tipuri de constituii. Prin toate acestea, Aristotel contribuiela inaugurarea unui studiu pozitiv al politicii, la introducerea fenomenelor politice n sfera cercetrii tiinifice. 2. Roma antic:n ceea ce privete gndirea politic roman, se apreciaz, aproape unanim, c romanii au excelat n drept, nadministraie i strategie, dar nu i n teoria politic. Se subliniaz c, "la Roma, politica practic a fost strlucit, dar tiina politic neglijat". n gndirea politic roman se remarc: Marcus Iullius Cicero (106-43 .Hr.) om politic, orator, filosof i scriitor. Discursurile sale politice, pledoariile juridice, tratatele de retoric prezint interes deosebit pentru tiina politic. Potrivit opticii lui Cicero, forma ideal deguvernare ar constitui-o colaborarea dintre monarhie i aristocraie, situaie n care s-ar ajunge la o echilibrare a puterilor n stat pe baza promovrii dreptii. Operele sale mai importante sunt "De republica" i "De legibus". 3. Epoca feudala:n ornduirea feudal, gndirea politic se dezvolt sub semnul dominaiei nete a ideologiei religioase. Loculcentral n gndirea politic l ocup problema raportului dintre tiina statului i biseric, considerndu-se c adevratatiin politic este teologia, iar tiina statului laic trebuie s se subordoneze acesteia.Perioada feudal are ca reprezentani de seam trei mari gnditori, ale cror concluzii conduc la ideea c statul pmntesc este cel laic, i bisericesc, cel divin. Statul laic trebuie s se supun celui divin. Aurelius Augustinus (354-430), filosof, teolog i scriitor roman, considerat printe al bisericii, canonizat de biserica romano-catolic. A ncercat s concilieze cretinismul cu neoplatonismul. Concepia lui Augustinus, oglinditn lucrarea "Cetatea lui Dumnezeu", opune statului pmntesc considerat "imperiu al diavolului", statul divin alctuitdin aleii lui Dumnezeu. Toma d'Aquino (1225-1274), filosof i teolog, este apreciat ca fiind reprezentantul cel mai de seam alideologiei politice clericale, fondatorul doctrinei religioase a catolicismului, ca rezultat al sintezei ntre aristotelism igndirea cretin, ntre raiune i credin. Opera sa de seam este "Summa Theologiae"

5.Gindirea politica renascentista si moderna 4. Renaterea-Perioada Renaterii (sec. XIV-XVI) a nsemnat o cotitur pe toate planurile vieii spirituale, marcnd i ndomeniul dezvoltrii politologiei, ca tiin, un pas important. Niccolo Machiavelli (1469-1527), om politic i istoric italian, adept al necesitii realizrii n Peninsula Italic aunui stat naional unitar sub egida monarhiei absolute. n opera sa fundamental "Principele", dedicat lui CezareBorgia, a zugrvit cu luciditate epoca, artnd c n politic dicteaz interesele i fora, nu considerentele morale. Acontribuit hotrtor la desprirea teoriei politice de moral i de teologie. Machiavelli este considerat, pe bundreptate, ntemeietorul tiinei politice moderne. Opera sa, "Principele", poate fi considerat un veritabil tratat de politologie, care indic anumite reguli i principii de organizare politic i guvernare precum: necesitatea previziunii politice care s permit iniierea msurilor corespunztoare; necesitatea unei conduceri ferme bazate pe abilitate ifor; formularea unor obiective nobile care s determine i caracterul nobil al mijloacelor folosite; separarea puteriilaice de cea bisericeasc i ieirea politicului de sub incidena fenomenului religios. Charles Montesquieu (1689-1755), scriitor, jurist i filosof iluminist francez. Se remarc prin fundamentarea principiului legitii care trebuie s reglementeze raporturile dintre guvernani i guvernai n funcie de condiiileconcrete ale fiecrui popor. Analizeaz formele de guvernmnt republican, monarhic, despotic. Fundamenteaz principiul separrii puterilor n stat i conceptul de libertate ca fiind dreptul de a face tot ce i ngduie legea. neseurile sale prezint statul ca o instituie natural. Se pronun pentru monarhia constituional. n lucrarea "Spiritullegilor", intuiete legitatea obiectiv a proceselor sociale i o definete n general ca "raporturi necesare care deriv dinnatura lucrurilor. Jean Jacques Rousseau (1712-1778), gnditor iluminist, scriitor i muzician francez. Lanseaz idea contractului social n celebra sa lucrare cu aceeai denumire. Consider c puterea de stat este legitim atta vreme ctse ntemeieaz pe nelegerea creat ntre indivizi. Apreciaz c statul a ajuns s serveasc numai intereselor celor bogai. Pentru ndreptarea relelor din societate preconiza o republic a micilor proprietari egali n drepturi. Condamn inegalitatea economic i politic, despotismul absolut. Formuleaz principiul suveranitii poporului, subliniind csuveranul nu poate fi dect poporul, totalitatea cetenilor unii printr-o voin comun (contractul social).Fundamenteaz principiul legitimitii nlturrii puterii de stat cnd guverneaz despotic, stabilete principiul unitiiorganice ntre libertate i egalitate. Doctrina politic a lui Rousseau a devenit platforma democraiei radicale iacobine.
7

John Locke (1632-1704) prezint o figur interesant n istoria filosofiei politice a cror strlucire de expunere i limea de activitate academic rmne profund influent. Locke a propus o concepie radical a filosofiei politice dedus din principiul de auto-proprietate i corolarul dreptului de proprietate, care, la rndul su, se bazeaz pe afirmaia faimosul su ca un om ctig dreptul de proprietate asupra unei resurse atunci cnd el i amestec munca cu ea. Guvernul, a argumentat el, ar trebui s se limiteze la asigurarea vieii i bunurilor cetenilor si, i este necesar doar pentru c ntr-o stare ideal, anarhic al naturii, apar diverse probleme care ar face viaa mai nesigur dect sub protecia unui stat minimal. Locke este, de asemenea, renumit pentru scrierile sale despre toleran, n care el a mbriat dreptul la libertatea de contiin i de religie (cu excepia cazului n religia a fost considerat intolerant!), Precum i pentru critica sa consecvent al monarhiei ereditare i patriarchalism. T.Hobbes - Filosofia lui Hobbes este strict nominalist i mecanicist, excluznd teologia. Ea nu se preocup dect de soarta obiectelor, naturale i artificiale, create de om cu alte cuvinte, acelea care pot fi "calculate" raional. Teoria sa cea mai de succes a fost ceea despre starea natural i contractul social (dreptul natural).Prin opera sa principal, "Leviathan" (1651), Hobbes a devenit fondatorul filosofiei statale moderne. Dat fiind c n natur domnete "rzboiul fiecruia cu toi ceilali"(homo homini lupus), oamenii ncheie un contract social prin care transfer statului puterea i competena. Legitimitate statului const i n datoria sa de a garanta securitatea.Hobbes pornete de la premiza c egoismul domin natura uman (omul pentru om este lup). De aici rezult necesitatea apariiei statului ca o creaie artificial. Filozofia politic a lui Hobbes se mai ocup i de raportul stat (suveran) - individ (cetean), de notiunea i rolul dreptului natural n societate i de distincia dintre drept (jus) i lege (lex). Immanuel Kant(1724- 1804) este unul dintre fondatorii filosofiei clasice germane, aducnd ns i o major contribuie la crearea i dezvoltarea gndirii politice moderne germane. El i-a expus concepiile filosofico-politice n lucrri precum: Criticaraiunii pure, Critica raiunii parctice, Spre pacea etern.I. Kant nu a formulat o teorie politic distinct, ci ideile, concepiile sale politice sunt integrate n demersurile filosofice, aceasta aprnd mai mult ca filosofie politic.Oscilaiile sale filosofice ntre idealism i materialism se vor reflecta i n concepiile sale politice. Gndirea politic a lui I. Kant a fost influenat de umanismul politic al antichitii, n special de opera lui Platon, dar i de iluminitii germani i francezi, iar din cadrul acestora din urm de Montesquieu i Rousseau. O interesant concepie formuleaz I. Kant cu privire la stat, la modul su deapariie, la rolul i la forma sa de exprimare n planul practicii rol esenializat n aprarea i respectarea drepturilor omului. i pentru Kant, relaia dintre stat ca
8

instituie i individ este rezultatul unui contract social, impus ns de ideea raiunii, fapt ce d puterii etatice legitimitatea existenei i funcionalitii sale. entru I. Kant, forma statal legitim este republica,republica exista acolo unde exista principiul separaiei puterii. In toate abordrile politice ale lui Kant intervine morala,ideea autoperfecionrii omului prin moral. nsi republica pe care la sfritul vieii salea acceptat-o ca unica form de guvernare, este rezultatul autoperfecionrii morale aomului, ea fiind singura n msur s nlture antagonismul social, s statorniceasc pacea etern universal. 6.Diversitatea ideilor politice contemporane .Teoria violentei,teoria birocratiei si dominatiei,teoria traumelor psihice,teoria societatii deschise Epoca contemporan Este epoca n care politicul capt o extindere i o nsemntate tot mai mari i cnd abordarea acestuia se face att sub aspectele sale generale ct i a celor particulare, difereniindu-se cu claritate tiinele care studiaz acestdomeniu. Politologia devine o tiina distinct care reprezint teoria general a politicului i al crei obiect de studiu este definit cu precizie, aprnd i pentru prima dat, aa cum s-a mai artat, denumirea de politologie. O alt caracteristic a acestei epoci o constituie faptul c de studiul politologiei se preocup att anumite personaliti tiinifice ct i grupuri mari de cercettori de la institute de specialitate din diferite ri, politologia devenind obiect de studiu n institutele de nvmnt superior din lume. Printre politologii de seam ai epocii contemporane se enumera :E.F. Balling i Thrive, de ale cror nume se leag i atribuirea termenului de politologie ca tiin distinct, Marcel Prelot care se remarc prin studii comparate ale diferitelor etape din gndirea politic, considernd pe Herodot i printe al politologiei nu numai alistoriei . Duverger, Raymond Aron, Toffler, W. Robson, H. Lasswil, M. Grawitz etc.,. Epoca contemporana se caracterizeaza printr-o interdependenta a tuturor fenomenelor si care, de fapt, a creat probleme cu caracter global precum:dezvoltarea generala a ntregii societati umane care sa elimine subdezvoltarea,problemele pacii si razboiului, problemele mediului ambiant, problema materiilor prime si energetice si, legat de toate acestea, promovarea unui curs democratic al ntregii organizari politice care sa asigure libertatea, bunastarea, independenta si egalitatea n drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor.
9

Aceasta realitate reclama ca sistemul politic, structurat, de regula, pe criterii nationale, sa asigure promovarea progresului pentru fiecare natiune si,printr-o colaborare ntre state, sa contribuie la rezolvarea problemelor cu character global existente n epoca contemporana. Explicatia o gasim n faptul ca problemele globale afecteaza viata tuturor popoarelor, decurgnd din aceasta necesitatea rezolvarii lor prin efortul concret al ntregii comunitati umane. Problemele globale ale omenirii, nu pot fi rezolvate dect prin implicarea ferma si n mod corespunzator a factorului politic, n speta a tuturor guvernelor, apartidelor politice, cum si a diferitelor organizatii internationale n scopul triumfului fortei argumentului, ci nu a argumentului fortei. Spre deosebire de trecut, n prezent nu exista problema mai mare sau mai mica ce confrunta omenirea, care sa nu aiba si aspect politic si care sa nu necesite o rezolvare politica. Daca n trecut politica era apanajul unor grupuri restrnse de oameni, de regula a celor ce faceau parte din organele de conducere sociala,astazi actiunea politica cuprinde categorii sociale tot mai largi. n lumina acestor realitati, apare importanta stiintelor politice n general si a politologiei n special, care sa ofere un fundament stiintific factorilor de decizie politica, dar si o cultura politica tuturor cetatenilor pentru a participa n cunostinta de cauza la viata societatii.Pe masura dezvoltarii sociale, oamenii simt nevoia tot mai mult a unei activitati politice complexe, care presupune o organizare riguroasa cu institutii corespunzatoare, menite sa asigure buna functionare a societatii si, n ultima instanta, a satisfacerii trebuintelor umane. Teoria violentei - A incercat sa explice aparitia statului ca o simpla necesitate naturala a oamenilor de a curma violenta din societate, de a statua ordinea intre oameni, clase si grupuri sociale.Thomas Hobbes considera ca statul nu rezulta dintr-o inclinatie a omului spre viata sociala, ci, dimpotriva, din necesitatea temperarii agresivitatii lui naturale. Teoria birocratiei - In conditii normale, puterea unei birocratii complet dezvoltate este intotdeauna dominanta. 'Conductorul politic' se gseste n pozitia unui 'diletant' fat n fata cu 'expertul'(Max Weber)

10

7.Din istoria gindirii politice din Moldova n istoria gndirii politice a poporului moldovenesc persist ideea de independen, ideea de unire, contiin naional n diferitele sale manifestri, conceptul de patriotism abordat de majoritatea gnditorilor n operele lor. Gndirea politic romneasc are la baz o valoroas motenire de la strmoii si daci i romani care, n perioadele istorice respective erau unele dintre cele mai naintate gndiri politice.
Periodizarea.

Istoria gndirii politice n Moldova se divizeaz n urmtoarele etape: 1. Gndirea politic n secolele XV-XVII. Idei politice sunt reflectate n cadrul micrilor eretice ale bogomililor i husiilor, n cronografia din secolele XV-XVI, n operele cronicarilor din secolul al XVII-lea - Grigore Ureche i Miron Costin, n opera lui Nicolae Milescu-Sptaru. 2. Gndirea politic n prima jumtate a secolului al XVIII -lea.Idei politice sunt elucidate n opera lui Dimitrie Cantemir, n opera lui Antioh Cantemir, n operele cronicarilor din secolul al XVIII-lea - Ion Neculce i Nicolae Costin. 3. Gndirea politic de Ia sfritul secolului al XVIII -lea - prima jumtate a secolului al XlX-lea. Idei politice sunt elucidate n operele exponenilor iluminismului - Gheorghe Asachi, Ionic Tutul, Andro-nache Donici, Alexandru Hjdeu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Alexandru Sturza, Mihail Koglniceanu. 4. Gndirea politic n a doua jumtate a secolului al XlX-lea -nceputul secolului al XX-lea. Idei politice sunt reflectate n operele exponenilor socialismului - Zamfir RalliArbure, Nicolae Zubcu-Codreanu, Mihail Negrescul, n operele exponenilor liberalismului -Constantin Stamati-Ciurea, Vasile Lacu, Paul Leonard, Nicolae Grdescul, n operele lui Mihai Eminescu, Bogdan -Petriceicu Hadeu, Alexei Mateevici, Constantin Stere, n cadrul micrii de partide din Basarabia.

11

Trstur a gndirii politice

exprima specificul n care poporul romn s-a format, precum si problemele cu care s-a confruntat n devenirea sa istorica, legate, mai ales, de necesitatea apararii n fata actiunilor de cotropire straina, de pastrare si aparare a fiintei statale si de neam, de eliberare sociala si nationala, de faurire a statului national unitar, de dezvoltare a unor relatii cu alte popoare si state, n mod deosebit cu cele vecine. gndirea politica romneasca, n multe momente din evolutia sa a avut o dimensiune nu numai nationala ci si europeana. nca din perioada medievala s-au impus rationamentele politice ale marilor nostri voievozi Mircea cel Batrn, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Mihai Viteazul etc., privind modul de organizare si conducere politica si militara, de mentinere a fiintei statale romnesti, de neatrnare si aparare a tarii n conditii extreme de vitrege. Dimensiunea europeana a gndirii politice romnesti se regaseste si la Neagoe Basarab, a carui cunoscuta lucrare "nvataturi catre fiul sau Teodosie", apreciata pe buna dreptate ca fiind primul manual romnesc de politologie, este comparabila cu celebra lucrare "Principele" a lui Niccolo Machiavelli, ambele lucrari aparnd aproape concomitent, la nceputul secolului al XVI-lea.
Gnditori politici din perioada feudala Romne:

1. Grigore Ureche Ureche (1590-1647) - bazndu-se pe realitati ale traditiei romnesti,vedea organizarea statului sub forma unei monarhii elective si care sa se conducape baza unor legi scrise nsumate ntr-un anumit cod, anticipnd, astfel, constitutiile de mai trziu. 2. Miron Costin(1633-1691) - preconiza o monarhie care, n deciziile adoptate sa tina cont si de Sfatul domnesc, iar n politica sa se tina cont de mprejurarile existente, considernd ca "vremurile sunt de-asupra omului, ci nu omul de-asupra vremurilor". 3. Ion Neculce(1672-1745)- lund n calcul primejdiile la care erau expuse Tarile Romne, se pronunta pentru cresterea autoritatii Domnului si,implicit a sporirii autoritatii statale. O mare dimensiune europeana a avut si gndirea politica a lui Dimitrie Cantemir, al carui ideal era realizarea unui stat autoritar, centralizat, bazat pe dreptate, legi scrise si principii morale. DimitrieCantemir a lasat posteritatii, lucrari de valoare deosebita privind organizarea si conducerea politica a Tarilor Romne, originea, istoria si geografia acestora, dar si lucrari de mari dimensiuni privind statele europene.Lucrari semnifcative a lui D.Cantemir: Descrierea Moldovei", "Istoria cresterii si descresterii" Portii Otomane", "Glceava nteleptului cu lumea", "Istoria ieroglifica" etc. Din continutul operei sale se degaja o profunda gndire politica, apreciata n epoca prin analiza si profunzimea ideilor avansate valabile pna n zilele noastre.

12

Perioada moderna romneasca:

corifeii Scolii ardelene, precum: 1. 2. 3. 4. Samuil Micu(1745-1806), Petru Maior (1761-1821), Gheorghe Sincai (1754-1816), Ioan Budai-Deleanu (1763-1820);

n gndirea reprezentantilor Scolii ardelene se regasesc idei politice cu semnificatie deosebita, precum organizarea romnilor ntr-o structura statala n perimetrul geografic stramosesc, cu forme de guvernare democratice republican n strnsa legatura cu interesele cetatenilor, fundamentate pe lege ca principiu calauzitor; Un rol aparte n gndirea politica moderna romneasca l detine IonitaTautu care a publicat la Constantinopol n 1827 un "Tratat de politica",inspirndu-se n aceasta privinta din gndirea lui Montesquieu siJ. J. Rousseau ct si din miscarea carbunarilor italieni.Att o dimensiune nationala ct si europeana.
Gndirea pasoptista romneasca

1. Ion Heliade Radulescu-defineste politica "Stiinta ce se ocupa despre binele material si moral al societatii". Cartile de valoare, afirma el, nu se ocupa dect de adevarata politica. Pentru Ion Heliade Radulescu fac adevarata politica, ci aceia care "se ocupa de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, studiind trecutul ei, conducnd prezentul, spre a prepara un viitor mai fericit"; 2. Simion Barnutiu-, si fundamenteaza ideile sale despre stiinta politica, n lucrarea "Introducere la dreptul natural si politic", insistnd asupra dreptului natural sau rational si, mai ales, pe idea libertatii. El sublinia ca stiinta politicii, ca stiinta a statului, este produsul epocii moderne. Barnutiu considera, deci, ca epoca noua a stiintei politice ncepe n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cu iluministii si enciclopedistii francezi, cu principiile revolutiei americane. Barnutiu concepe finalitatea stiintei politice n a servi libertatea, republica democratica, iar pe de alta parte, afirma convingerea ca trebuie sa contribuie la iluminarea politica a natiunii pentru ca aceasta sa poata decide n problemele politice, constitutionale n cunostinta de cauza "pentru ca nimeni - spune el - nu poate sa faca judecata despre lucrurile si raporturile necunoscute" 3. N. Balcescu, se enumera printre marii revolutionari si gnditori politici att din miscarea pasoptista romneasca ct si a celei europene. El a militat prin ntreaga sa activitate si opera pentru drepturile nationale ale tuturor romnilor inclusiv a celor din Transilvania. n acelasi timp s-a ncadrat n ntreaga miscare revolutionara europeana, fiind alaturi de unele dintre marile personalitati ale timpului care actionau n scopul afirmarii drepturilor si libertatilor popoarelor,pentru eliberare sociala si nationala. 4. Mihail Kogalniceanu, istoric, om politic si patriot romn s-a implica printr-o participare activa n toate cele trei mari momente care au marcat devenirea istorica a natiunii
13

romne n perioada moderna - revolutia romna de la1848; Unirea de la 1859 si constituirea statului national romn modern si cucerirea independentei depline a Romniei (1877-1878). n convingerile sale politice, idealul Unirii Tarilor Romne, constituia "cheia de bolta fara de care s-ar prabusi ntregul edificiu national", ideal afirmat n ntreaga gndire europeana. 5. Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fondatorii statului national romn modern, primul Domnitor al acestuia. n calitatea sa de sef al statului romn (ianuarie 1859 - februarie 1866), a initiat si realizat reforme structurale n toate sferele de activitate, punnd si bazele statului de drept romn.n constiinta nationala romneasca Al. I. Cuza ramne simbolul Unirii politice de la 1859. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea, viata politica romneasca este dominata n vechiul regat de Partidul liberal si Partidul conservator. n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si la nceputul secolului al XXlea,s-au afirmat gnditori politici de valoare deosebita cu rezonanta europeana.Dintre acestia, un loc aparte l ocupa Mihail Eminescu, care, pe lnga faptul caeste cel mai mare poet al neamului, Luceafarul poeziei romnesti, s-a distins si ca un mare gnditor politic, a carui opera legata mai ales de articolele publicate n ziarul "Timpu", realizeaza o reusita fresca a realitatilor politice ale societatii romnesti din acea vreme, de mare actualitate si n prezent.Trainicia gndirii politice a lui M. Eminescu rezida n afirmarea unor ideiperene precum: libertate si independenta nationala, libertate sociala, apararea valorilor democratice, respect pentru personalitate. Dintre gnditorii politici de nuanta socialista ale acelor vremi, l mentionam pe C-tin Dobrogeanu-Gherea, care prin lucrarea sa "Neoiobagia" incearca introducerea ideilor socialist-marxiste n gndirea politica romneasca. Pe baza acestei gndiri se fundamenteaza ideologic primul partid al muncitorilor din Romnia creat n 1893 sub denumirea de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romnia (P.S.D.M.R.). Printre gnditorii si oamenii politici de marca romni, de recunoastere europeana si chiar mondiala mentionam:marele istoric si savant Nicolae Iorga; marele diplomat Nicolae Titulescu; Contributii la dezvoltarea stiintei politice au avut-o n perioada interbelica si alti mari intelectuali precum: Gheorghe Bratianu, D. Draghicescu, D. Gusti, P.Andrei, P. Gheata, M. Djuvara etc.

14

n conceptia lui Petre Andrei, despre obiectivul si natura stiintei politice,politica reprezinta o stiinta particulara. Obiectul ei, spune el, l constituie "statul,adica forma de organizare a autoritatii constrngatoare si legiuitoare". Prin urmare,aceasta este o stiinta explicativa, si nu normativa, dar care are n vedere numai"valorile stabilite de stiinta politica". Petre Ghiata, mai ales, prin lucrarea "Arta politica", s-a apropiat de aspectele teoretice ale domeniului politicii, abordnd probleme privind statul si functiile stiintei politice. Pe alocuri, formularile sale nu sunt riguros consecvente. El scrie: politica - ca orice stiinta, fara a avea rigurozitatea stiintelor exacte explica ceea ce este, deducnd cauza, succesiunea fenomenelor". Deci, stiinta politica nregistreaza si explica prin cauze, prin descifrarea succesiunilor cauzale, dar nu ajunge la formularea legilor, de acee "probabilitatile" previziunii ne apar destul de necesare. Pentru M. Djuvara (jurist) obiectul stiintei politice l reprezinta actiunea politica, actiune prin excelenta colectiva, sociala, care se realizeaza n cadrul ideii de stat. "Stiinta politica trebuie sa degaje regulile generale ale unei asemenea actiuni politice - afirma el cunoscnd ca ea presupune si are ca obiect realitatile sociale, cu care lucreaza si pe care cauta sa le nteleaga". Ca o trasatura a gndirii politice postdecembriste o constituie faptul ca au aparut numeroase studii despre politic, inclusiv lucrari memorialistice realizate n mare masura de persoane care au fost implicate direct n vltoarea acestor evenimente. Aceste lucrari nsa trebuie privite cu rezerve, deoarece au character partizan. Studiile de amploare, cu caracter stiintific nca nu s-au realizat, ceea ce explica n mare parte si faptul ca n perioada de tranzitie n care se afla Romnia, nu s-a ajuns la o conceptie de ansamblu, coerenta privind politica de urmat n aceasta perioada.Consideram ca rezolvarea acestor probleme nu se va lasa prea mult asteptata, fiind imperios ceruta de nevoile de progres ale tarii. 8.Doctrina politica Doctrina politica(ideologia politica)-ansamblu de idei,conceptii,teorii care reflecta intr-o forma sistematica interesele si pozitia unor grupuri si categorii sociale sau comunitati umane, pe care le exprima prin prisma unor principia calauzitoare. Doctrinele determina strategiile si scopurile politice; Doctrinele politice au rolul de a explica, justifica si argument pozitiile si atitudinile grupurilor sociale si ale conducatorilor lor, de a prospecta directiile dezvoltarii statelor n care acestea actioneaza, n special,si ale societatii umane, n general, de a propune idealuri si programe de actiune.

15

9.Doctrina politica de dreapta.Liberalismul.Conservatismul Liberalismul-parintii liberalismului: J.Locke; C.Montesque; A.Smith.Initial apare in Aglia ,deoarece aici existau traditii demografice puternice.La momentul actual liberalismul este raspindit in statele Europei care se caracterizeaza prin:separarea puterii,alegerii libere,drepturile si libertatile cetatenilor; Ideiile: Individual este valuare suprema; Functionalii principiului libertatii; Acceptarea proprietatii private; Economia este de piata; Puterea statului este limitata,individual este mai presus decit statul; Statul este flexibil si controlabil; Pluralismul politic si principiul separarii puterii; Societatea civila puternica; Libertatea cuvintului,massmediei; Privesc rezervat traditiile,obiceiurile si religia,deoarece religia mai ales cea crestina prin posturile repetate influenteaza negative la comercializarea unor produse cum ar fi :carnurile si brinzeturile.Islamul ca religie creaza problem de producere a cosmeticii si haine extravagante; Nu accepta nationalismul militind pentru globalizare si internationalizare,pledeaza pentru egalitatea tuturor in fata legii,sunt impotriva erarhiilor si castelor sociale si privilegii. Neoliberalismului- doctrina liberala ajustata la schimbarile secolului XX.Ideea liberal de neamestecul statului in problem economice,a adus la ceea ca firmele mari au inceput sa le inghita pe cele mici.In goana dupa profit capitalistii produceau mult si plateau putin,reducind astfel puterea de cumparare ,ceea ce a determinat crizele economice mondiale,dintre anii 1929-1933. Ideiile: Statul intervine partial; Apararea drepturilor indivizilor; Antitotalitarismul;

16

Conservatorismul-se orienteaza pe stabilitatea societatii si pledeaza pentru traditii si trecut.Parintii:f ilozof englez:Edmund,Burke; filozof francez :Josef de Mestr; Pentru conservatorism idea central este:pastrarea traditiei- sunt impotriva schimbarii radical,mai ales la cele ce duc spre revolutie,ei neaga egalitatea dintre oameni,inegalitatea o considera ca ceva natural; Principiile: Suprematia statului asupra individului,pledeaza pentru un stat puternic,pentru armata puternica si politica dura,inegalitatea sociala are un carac ter natural si o categorie de oameni domina pe alta categorie,pledeaza pentru traditii ,autoritatea bisericii si studierea religiei in scoala; Exaltarea obiceiurilor limbii nationale,unitatii din neam si sunt nostalgic dupa trecutul glorios; Neoconservatorismul aparut n perioada interbelica si care a cunoscut si cunoaste o raspndire larga n tarile dezvoltate, caracterizndu-se prin sustinerea institutiilor politice traditionale create, n principal, pe baza doctrinelor liberale. Asistam, de fapt, la sustinerea de catre neoconservatori a vechilor principii ale liberalismului, inclusiv criticarea interventiei statului n viata social-economica si a initierii unor masuri cu caracter social. 10.Doctrine politice de stinga.Social-democratia.Femininismul Social democratic curent politic de stinga de orinetare maxista,aparut la sf.sec XIX,care sustine interesele muncitorilor in baza careia sau format curentele socialiste.Parintele:Eduard B.Astazi doctrina Social-democrata are o mare raspindire in Statele Europei :Italia,Franta,Marea Britanie,etc; In comparative cu d.Comunista SD este mai putin radical.Pledeaza pentru reforme ,proprietate mixta,planificare orientate,politica social active pentru statul de drept si social.Valorile SD:solidaritatea; dreptatea;libertatea; Ei sunt cei care pentru prima data introduce ziua de munca de 6 ore,5 zile pe saptamina.Recunosc egalitatea muncii fizice,intelectuale si casnice,asigurarea egalitatii reale dintre barbate si femei; Tipurile de doctrine SD: Traditional-se orienteaza pe clasa muncitoare si are ca scop construirea socialismului democrat; Moderna- se axeaza pe clasa de mijloc;
17

Feminismul:doctrina ce pledeaza pentru pentru largirea drepturilor femeii si cresterea rolului femeii in viata sociala si politica.Aparitia acestei doctrine a fost conditionata deprocesele de emancipare stimulate de evolutia franceza din 1789 cind a fost intocmita declaratia drepturilor femeii si ale cetateniloroferindui femeii dreptul economice politice si sociale la egal cu ale barbatului; Feminismul liberal- porneste de la premise ca femeia si barbatul sunt cetateni egali,deci trebuie sa aiba drepturi egale(la educatie,la munca,la viata libera),este impotriva exploatarii femeii inj cadrul familiei nefiind salarizat.Rolul ei fiind redus la reproducerea sociala simediologica. Feminismul radical- considera ca sursa opresiunii o reprezinta patriarhatul insa aceasta nu este legata de factorii economici si tine de psihologie,gindire si limbajul masculine.Adeptii acestui current pun accent deosebit pe violent si hartuirea in familie,viol.prostitutia.In viziunea lor societatea si familia sunt mecanisme de suprimare a femeii.Cauza descriminarii o vad in separarea barbatilor si femeilor in clase biologice la baza carora se afla functia reproductive. Populismul- adeptii acestei doctrine considera ca la conducerea tuturor sferelor guvernamentae poate veni oricine din societate. Tehnocratii- Reprezentantii tehnocratiei sustin ideea statului tehnic, format numai din specialisti, care sa functioneze cu maximum de randament si care sa nlature orice fel de dominatie cu caracter politic, deoarece, bazndu-se pe stiinta si pe aparatura tehnica n luarea deciziilor, acestea nu pot fi dect corecte, servind interesele tuturor.(constructieinginer; economie- economist; educatie - pedagog); 11.Doctrine politice nedemocratice Doctrina politica fascista are la baza ideologia fascista, cu elementele sale principale ca: rasismul, sovinismul, antisemitismul,exaltarea misticismului, mitul conducatorului,elitismul, teoria spatiului vital, cultul violentei, irationalismul etc. Doctrina politica fascista privind organizarea si conducerea societatii se calauzeste dupa principiul instaurarii puterii politice prin orice mijloace,mai ales, pe calea fortei, prin subordonarea totala a individului autoritatii statale, nesocotirea drepturilor si libertatilor cetatenesti, nlocuirea statului de drept cu statul politienesc, prin suprimarea pluralismului politic,mentinndu-se un singur partid - cel fascist care, de regula, se confunda cu statul.Aceasta doctrina politica a capatat contur si a fost aplicata n practica dupa primul razboi mondial;

18

Curente: fascismul lui Mussolini n Italia si nazismul lui Hitler n Germania,existnd nsa si alte variante precum hortysmul n Ungaria, franchismul n Spania, miscarea legionara n Romnia (Antonescu); Ideiile: Garantarea drepturilor la munca si proprietate; Colaborare cu sindicatele; Accesul gratuit la invatatura si cultura; Crearea unui imperiu; Crearea unei militia politice de masa; Folosirea pe larg al simbolurilor; Exaltarea tineretii si a conflictului dintre genratii pentru a evedntia transformarea politica; Existent unui singur partid; Exclusivizmul national rasism; Regim politic totalitar; Autoritatea statuluiimi iubesc patria nu pentru ca este frumoasa si pentru ca este a mea Exaltarea conducatorului; Glorificarea masculinitatii si militarismului; Cultul fortei; Crearea omului nou; Respingerea imigratiei si expulzarea strainilor; Anticomunismul dur; Fascismul Italian Ideile:exaltarea natiunii,tradit.a statului ,fortei,religiei si razboiului; Principiile: Tradit.are un rol important pentru ordinea sociala; Statul Fascist are atitudine pozitiva fata de religie in special cea catolica si este vointe spre putere si dominatie; Nazimul lui Hiteler: Ideile:Ideia principala este suprematia unei rase asupra alteia;Datorita singelui pur german ,germanii au un destin aparte in istorie,drept un popor superior.Evreii,tiganii si slavii erau considerate rase inferioare care trebuie nimicite.Se credea ca casatoriile mixte reduc calitatea urmasilor.Ideia nationala era crearea supraomului:Fhurer19

lui.Supraomul are vointa spre putere si poate sari peste morala,traditie fiindca el insusi este creator de moravuri.Hitler se preocupa ca doar oamenii sanatosi sa aiba urmasi,va fi rusine ca un parinte bolnav sa aiba un copil.Statul are in grija sa ca femeile sanatoase sa nasca copii fara constringeri de ordin economic(fara a duce lipsuri); Neofascismul-apare dupa al II-lea razboi mondial in special in Europa ca o reactive la cresterea urmarilor emigrantilor,somajului,slabiciunea si coruptia elitelor politice. Marxismul-se refera la teoria dezvolatata de catre K.Marx si F.Engels.Marxismul care mai tirziu trece in communism pledeaza pentru rasturnarea sistemului capitalism prin intermediul revolutiei proletare care va conduce spre socialism si crearea omului nou cu noi idealuri si aspiratii inalte. Ideea principala:consta in construirea societatii fara clase in care toate mijloacele de productie trebuie sa apartina poporului si nu unei clase aparte.Acestea poate fi realizate prin excluderea proprietatii private,familiei si statului.Deoarece aceste institutii dau nastere ideologiei burgheze si impiedica realizarea intereselor proletariatului.din punct de vedere a idiologismului comuniste calea spre societate corecta cu relatie egale intre cetateni era era evolutia care trebuia realizata de catre proletariat. Lenivismul Curent politic format de catre Lenin,considerat parintele theoretic al revolutiei din 1917.Lenin era convins ca principiul central al organizarii societatii trebuie sa fie centralismul democrat,adica in partid se accepta dicutiile largi asupra unui sau altui subiect,din momentul in care discutia a fost acceptata,ia trebuie sa fie indeplinita de catre toti membrii partidului si toate organizatiile de partid.lenin a utilizat pe larg violent politica decretind in 1918 pedeapsa cu moartea motivind prin distrugerea rapida a dusmanilor revolutiei. Maionismul Current politic initiat in China de catre MaoTzeDung,care pledeaza pentru egalarea veniturilor in scopul asigurarii egalitatii generale.Pentru realizarea acestu scop a initiat Comunele de munca unde era o regelementare totala:vestimentatie comuna;mincare identical,separarea barbatilor de femei. Frotchismul Fondat de catre:Lev Davinschi Lonstei(Frotchi)-care a fost collaborator apropiat a lui Lenin.Sustine idea necesitatii organizarii revolutiei permanente,considerind ca desfasurarea unui razboi revolutional permanent in tarile occidenate poate aduce victorie prolitariatului mondial.
20

12.Conceptul de putere politica Puterea politica -subs istem al puterii sociale cu rol determinant n reglarea si functionarea vietii sociale, ea reprezentnd capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa n organizarea si conducerea de ansamblu a societatii. Trasaturile puterii politice: se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigurnd organizarea si conducerea ei la nivel global; detine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii, pe care le slujeste, n scopul asigurarii concertarii acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran; se exercita, de regula, pe baza unei legislatii asigurate prin constitutie si alte legi; se manifesta n mod organizat, prin intermediul unor institutii politice(stat, partide etc.).
Structura puterii politice:

puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea n interesul comunitatii umane respective si de a o reprezenta n raporturile cu alte comunitati. De aceea, statul, cu principalele sale structuri (legisl ativa, executiva, judecatoreasca), reprezinta pivotal puterii politice; partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor optiuni de organizare si conducere a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii n stat; mijloacele de informare(mass-media) care, prin capacitatea lor de influentare, au un mare rol n adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii n conducerea societatii.
Functiile puterii politice

functia organizatorica - capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate si de a mobiliza grupurile sociale; functia ideologica, de educare a oamenilor n spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si prin care se ncearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata; functia coercitiva, de constrngere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa actioneze n conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a mpotrivirii celor ce se opun; functia de control, de urmarire a modului n care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se impun, n conformitate cu legea; pregatirea de specialisti care sa se ocupe n exclusivitate de organizarea vietii sociale n conformitate cu vointa puterii politice, ndeosebi n exercitarea guvernarii.
Izvoarele puterii: autoritatea, fora, prestigiul, legea, bogatia, cunotinele, charisma, taina, interesele, etc.Subiecii puterii: statul cu instituiile sale, elitele i liderii politici, partidele politice; Obiectele puterii: individul, grupul social, masele, clasele, naiunile, societatea, etc.; Funciile puterii: dominaia, conducerea, reglarea, controlul, crmuirea, coordonarea, organizarea, mobilizarea;Resursele puterii: constrngerea, violena, convingerea, stimularea, dreptul, tradiiile, teama, miturile, etc.
21

13.Corelaturile puterii:forta,autoritatea,prestigiul n corelatie cu puterea politica se afla puterea civila, respective capacitatea acesteia ca, prin mijloace de care dis pune (organizatii, mijloace de informare, opinia publica), sa impuna puterii politice ndeplinirea misiunii ce i-a fost ncredintata, de a sluji societatea. Prin modul n care actioneaza n societate.
Autoritatea politica

Termenul de autoritate provine de la cuvantul latinesc autoritas care inseamna forta, putere de convingere. Autoritatea politica este modalitatea concreta de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia de a-si impune vointa in societate. In stiinta politica actuala, prin autoritate se intelege "dreptul de a indeplini o actiune, implicit de a face legile, si de a exercita celelalte drepturi atasate functiei guvernamentale". In esenta, este vorba despre dreptul si capacitatea guvernantilor de a guverna. Acest fapt se realizeaza in principiu pe doua cai: prin convingere si prin constrangere. a) Stabilitatea, functionalitatea societatii este legata in mod direct de autoritatea politica. Practica social-istorica a demonstrat ca autoritatea politica este cu mult mai mare cand aceasta se realizeaza prin convingere, cand ea se bazeaza pe forta argumentelor. Aceasta relatie presupune o concordanta intre obiectivele puterii si cele ale majoritatii. In aceste conditii, autoritatea politica se defineste drept capacitatea de a obtine ascultare in absenta constrangerii. Ea se bazeaza pe consensul majoritatii. Autoritatea politica realizata prin convingere este caracteristica societatii democratice. b) Autoritatea politica obtinuta prin constrangere are la baza argumentul fortei. De regula ea se afla in minoritate cu societatea, cu interesele majoritatii. Practica societatii politice obtinuta pe calea constrangerii, isi pierde treptat din forta, fapt ce duce la declinul si pierderea ei. Ea este caracteristica societatilor totalitare nedemocratice.
Forta politica

Forta politica - capacitatea puterii de a folosi n mod corespunzator si la momentul potrivit, mijloacele de care dispune. Forta politica trebuie sa dispuna de o multitudine de mijloace politice, economice, militare, diplomatice, cultural etc., accentul trebuind sa cada pe mijloacele de convingere, pe utilizarea adecvata a tuturor mijloacelor. Puterea este capacitatea de a introduce forta ntr-o anumita situatie

22

Prestigiu politic

Sintagma "prestigiu politic" desemneaza o apreciere pozitiva de care se bucura o persoana, unorganism politic, un grup n virtutea valorilor si actiunilor promovate. Fiind strns legat de sistemul de valori acceptat si promovat ntr-o anumita etapa istorica, prestigiul politic este definit ca influenta exercitata, ca o ipostaza a autoritatii unei persoane, n care precumpanitoare sunt elementele de ordin moral, afectiv, si nu puterea si mijloacele de influentare. Desi puterea politica si prestigiul politic nu coincid, ci se manifesta direct, totusi, prin faptul ca uneori prestigiul este legat de putere, unele grupuri puternice actioneaza pentru a deveni prestigioase, iar altele prestigioase, pentru a deveni puternice. Prestigiul politic desemneaza si o apreciere pozitiva a puterii n raport direct cu sistemul de valori promovat de aceasta.ntre putere si prestigiul politic exista si o relatie directa, n sensul ca forta puterii este cu att mai mare cu ct se bucura de un prestigiu sporit 14.Tipologia puterii politice Puterea politica se prezinta sub forma democratica sau dictatoriala. Puterea democratica exista atunci cnd aceasta se constituie ca un rezultat al consultarii si consimtamntului cetatenilor si ale carei decizii concorda cu aspiratiile si interesele de progres ale societatii. Puterea dictatoriala (sau alie nata) este aceea care nu emana de la popor, aparnd ca o forta straina si ostila si care nu tine cont de optiunile politice ale cetatenilor.Puterea dictatoriala foloseste mijloace de represiune,ngradind accesul la actul decizional al membrilor societatii, a caror vointa este ignorata si anihilata prin mijloace coercitive Dupa opinia multor teoreticieni, alienarea puterii se manifesta prin trei ipostaze: mitul politic, anomia si violenta. Mitul politic - forma spirituala a alienarii puterii, deoarece produce comportamente si decizii care ataca si justifica atacul valorilor si normelor politice si juridice asupra carora exista consensul comunitatii sociale date, pentru a produce rasturnarea si transformarea institutiilor. Functia fundamentala a acestuia este justificarea practicilor puterii corupte.. Forma si purtatorul material al mitului si totodata un instrument important al puterii alienate in cadrul propagandei pe care aceasta o desfasoara este sloganul: X nu greseste niciodata, Nu va fie frica, Y pica, Mai bine morti, decat rosii (verzi, negri). Anomia -Acest concept desemneaza absenta relativa a normelor intr-o societate, starea dereglata, din aceasta cauza atat a societatii cat si a individului. Intr-o societate, pentru unul si acelasi sistem politic, anomia este produsul acelor regimuri politice care au incalcat legea pana la anulare sau. Mostenind incalcarea au desavarsit-o. Anomia se refera la societatile in care liberal arbitru a luat locul legilor si institutiilor legitime.
23

Violenta - consta in epuizarea mijloacelor persuasive ale puterii si trecerea la violenta psihologica, intelectuala, fizica, armata pentru a se obtine supunerea. Violenta represiva este prologul revoltei. Clasificarea puterii politice

puterea economic, puterea social, informaional, cultural , constrngere.

Puterea economic reprezint controlul asupra resurselor economice, posedarea diferitor bunuri materiale. in perioade relativ linitite ale dezvoltrii societatii, puterea economic domin celelalte tipuri de putere, deoarece controlul economic este controlul asupra mijloacelor de atingere a scopurilor societatii; Puterea social, care asigur imprirea poziiilor pe scara social - statutelor, funciilor, privilegiilor. Statele contemporane dezvoltate posed o mare putere social i cu ajutorul ei pot influena diferite pturi sociale, castignd susinerea lor, pe cnd cele subdezvoltate sau n dezvoltare au doar numai de pierdut n acest sens. Puterea cultural-informaional-puterea asupra oamenilor cu ajutorul cunotinelor tiinifice, informaiei i mijloacelor de rspndire a lor. Mai mult ca att, puterea moral, religioas i alte tipuri de putere sunt legate de supunerea n baza autoritatii. Puterea de constrngere se sprijin pe resursele de forta i inseamn controlul oamenilor cu ajutorul aplicrii sau amenintarii aplicrii forei fizice. Puterea de constrngere nu trebuie confundat cu cea politic. Fora de constrngere poate fi aplicat i n afara sferei politice sau pentru atingerea scopurilor nepolitice. Puterea politica ca una din principalele manifestri ale puterii e caracterizat de aptitudinea real, dreptul i posibilitatea subiectului politic (individ, grup) de a-si realiza voina prin politic i acte normative. 15.Legitimitatea si dominatia puterii politice Cuvntul legitimitate provine din latinescul "legitimus- conform cu legea". Legitimitatea polit ica -capacitatea puterii de a se revindeca de la ceva, de la un anumit fapt care s-o justifice. Ea constituie un principiu conform caruia un sistem de guvernamnt, puterea politica, se exercita pe baza unui anumit drept conferit, de regula, de guvernanti, pe baza unor ntelegeri legiferate. Constituind recunoasterea de catre cetateni a

24

unui drept de guvernare al puterii politice, legitimitatea politica confera puterii autoritatea politica. O putere cu ct este mai legitima, cu att autoritatea ei politica este mai mare.
Tipurile de legitimitate

1. Legitimitatea tradiional -Puterea tradiional se bazeaz pe cutumele transmise n timp.efii legitimi i dein puterea n virtutea demnitii personale care le este conferit prin tradiie.Acest tip de dominaie politic corespunde societilor patriarhale i monarhice. 2. Legitimitatea legal-raional - Pentru formele moderne de organizare social i politic, ncare s-a impus tehnica birocratic a diviziunii muncii este caracteristic natura impersonal arelaiilor de putere. Accesul la putere i exercitarea ei trebuie s respecte nite proceduri stricte,fixate de legile i reglementrile impersonale stabilite raional. n acest tip de organizare politic,legitimitatea se bazeaz pe credina n raionalitatea actelor de putere i respectarea normelor legale. Aceast form de legitimitate este caracteristic statului modern de tip occidental.

3. Legitimitatea carismatic -n vocabularul religios, charisma este darul extraordinar de laDumnezeu, fcut unui om sau unui grup, n scopul de a lucra pentru binele general al bisericii.Acest terman e reluat de M.Weber pentru a desemna puterea exercitat de ctre un om asupra supuilor si, n virtutea unor caliti exepionale, a eroismului su a altor particularitiexemplare care l desemneaz ca conductor. Dominaia carismatic nu se poate perpetuadeoarece ea nu dureaz dect atta vreme ct are ,,valoare farmecul personal al conductorului. E necesar de menionat c tipurile de dominaie enumerate nu se regsesc dect foarte rar nstare pur
Dominatia puterii politice

Dominaia apare atunci cnd se instituionalizeaz puterea, cnd relaiile ei devin stabile, cnd n societate se afirm unele poziii, pe care ocupndu-le, poi decide, ordona, permite sau interzice. De exemplu, puterea politic, cu ajutorul forelor armate poate s se afirme inaintea dominaiei, adic pn la instituionalizarea puterii, ins dup cum a demonstrat nu o dat istoria, n aa cazuri ea nu se va menine timp indelungat, cu att mai mult c ea nu este legitim. Dominaia politic, dup M.Weber este o mbinare a dou elemente: pe de o parte, olegitimitate care i asigur stabilitatea i, pe de alt parte, o autoritate care i confer o form

25

Resursele dominaiei politice. Producia i schimbul de mrfuri-o societate trebuie s se intereseze de problema satisfacerii nevoilor materiale a membrilor si. Principalele resurse capabile s fie mobilizate n acest sector sunt banii, tiinele tehnice, calitile de expertiz, competena i ceea ce numim capacitateadistributiv, adic posibilitatea de a distribui posturi, slujbe, privilegii, avansri, n scopul celmai adesea de a construi reele de clientel. Mijloacele de comunicaie-ntreaga societate posed instituiile sale productoare de valori,credine i norme sociale. Aceste instane ndeplinesc un rol de definire i de difuzare a tiinelor legitime. Fiecare societate acord n aceast sarcin, n funcie de istoria i de trsturile sale culturale, o influen mai mult sau mai puin inegal Biseri cii, colii sau mediilor de informare. Monopolul coerciiei-Statul de drept oblig societile s centralizeze utilizarea legitim aconstrngerii. n ciuda unei scderi de necontestat a violenei sociale n democraiile pluraliste,acesta pstreaz o real importan ca resurs a dominaiei politice. Mai ales prin control iutilizarea forelor armate i de poliie, care ofer oportunitatea de a defini graniele,indest ructibile, ale ordinii publice. 16.Sistemul politic Odata cu aparitia domeniului politic a aparut necesitatea organizarii sistemului politic fara de care nu este posibila functionarea comunitatilor umane ajunse la un anumit nivel de dezvoltare. Sistemul politic- parte component a s sistemului social global(system national-sistem politic,economic,cultural,religios); Intre sistemul politic sic el social global exista un raport de la intreg si anume a cea parte care se refera la lementele de organizare si conducere a vietii sociale. Sistemul politic prin component sa ,puterea politica,include in sine realatiile politice,institutiile politice si conceptele politice. Sistem politic- sistem in care asigura organizarea,conducerea si functionalitatea societatii.Diferite comunitati umane ajunse la un nivel de dezvoltare nu pot exista si functiona fara a fi organizat intr-un sistem politic iata de ce sistemul politic slujeste si trebuie sa serveasca atit societatea intreaga cit si fiecare subsistem in parte cit si interese generale si individuale ale societatii.
Structura sistemului politic

Relatiile politice; Institutii politice; Conceptii politice;


26

Relatiile politice-sunt a cea parte a relatiilor sociale in care indivizii ,grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organul si conducerea societatii. Relatiile politice au caracter programatic si organizat,ele pot fi intre diferite institutii politice,cetateni si putere de stat,intre partide,intre state,etc. Institutiile politice-cea mai veche institutie politica este statul.dar si partidele,grupurile de presiune,etc .De regula institutiile politice se constituie in cadrul unui system national insa in epoca contemporana unele institutii politice au character international si chiar mondial. Conceptiile politice-modul de organizare si conducere a societatii.Elementul esential al conceptiilor politice-doctrinele politice.Valoarea conceptiilor politice se oglindeste in progresul si platformele partidelor in organizarea si conducerea a societatii. Toate aceste 3 componente ale sistemului politic se afla intr-o strinsa legatura asigurind functionalitatea sistemului politic.
Functiile sistemului politic

De formarea scopurilor, sarcinilor, cilor de dezvoltare a societatii (strategic); organizarea activitatii actorilor sociali (societatii) n vederea ndeplinirii scopurilor i sarcinilor propuse, (organizaional -organizatoric); de distribuire a bunurilor materiale i spirituale, (distributiv); de articulare (armonizare) a intereselor statului i unitatilor sociale, (integrativreceptiv); de elaborare a regulilor i legilor, care ghideaz comportamentul oamenilor i grupurilor sociale n societate, (normativ); asigurarea securitatii interne i externe i stabilitatii ornduirii politice, (funcia de veghe) - integrativ; formarea contiinei politice, atragerea membrilor societatii n viaa politic (n participarea i activitatea politic), (socializrii politice); controlul ndeplinirii legilor, normelor, combaterea (prevenirea) nclcrilor acestora, (de control, coercitiv); de a exploata resursele materiale i umane din mediul naional i internaional n atingerea obiectivelor propuse,(extractiv); simbolic - mobilizatoare.

27

17.Tipologia sistemelor politice 1. Sistemul politic pluralist; 2. Sistemul politic al partidului dominant; 3. Sistemul politic partid-stat. 1. Sistemul politic pluralist se caracterizeaz prin funcionarea mai multor partide politice, alternana la putere fiind asigurat fr ca vreunul dintre ele s realizeze o dominaie durabil. Sistemele pluraliste, dependente de fragmentarea votului, se definesc i prin structura policrom a guvernului, regula constituind-o coaliiile guvernamentale. Ca subtip, menionm sistemul politic bipartidist unde, prin tradiie, doar dou dintre partidele existente alterneaz la putere (rotativa guvernamental), aa cum o arat, spre exemplu, experiena politic american. 2. Sistemul politic cu partid dominant este definit prin distanarea categoric i de durat a unui partid politic fa de celelalte, puterea politic avnd aceeai structur i componen timp ndelungat. Monopolul partidului dominant se realizeaz n baza funcionrii unui sistem electoral corect i a respectrii celorlalte principii ale democraiei. Exemplu: Japonia. 3. Sistemul politic partid-stat se caracterizeaz prin monopolul nelegitim al unui singur partid, prin supunerea statului de ctre partidul unic (exemplul statelor comuniste). n acest caz, realizarea funciile vitale ale sistemului politic se realizeaz prin constrngere violent i birocraie excesiv. Este un sistem politic nedemocratic, care promoveaz interesul de grup sau de clas, care n raport cu societatea sunt n minoritate, excluznd opiunile i voina majoritii, interesele i aspiraiile acestora. Politologul francez J. Blondelle deosebete sistemele politice dup coninutul i formele de guvernare, distignd urmtoarele 5 tipuri: 1) democraii liberate; 2) democraii comuniste (radical-autoritare); 3) democraii tradiionale; 4) democraii populiste i 5) democraii autoritar-conservatoare. Dup criteriul formaional este raional de a vorbi despre sisteme politice sclavagiste, feudale, capitaliste, comuniste, fiecare din acestea avndu-i specificul lor. Dup natura i izvoarele puterii politice se disting sisteme politice autocratice i democratice. Dup atitudinea fata de mediul social sistemele politice se mpart n a) conservatoare; b) reformatoare; c) progresive; d) reacionare.

28

Dup caracterul i orientarea (direcia) procesului politic distingem a) sisteme politice administrative (de comand); b) sisteme politice competitive i c) sisteme politice consensuale. Reieind din tipul regimului politic sistemele politice se divizeaz n a) democratice; b) autoritare i c) totalitare. La etapa contemporan este rspndit i ntr-un fel dominant clasificarea sistemelor politice propus de politologul american G. Almond, care pune la baza clasificrii tipul culturii politice i distribuirea rolurilor politice ntre participanii procesului politic. El deosebete trei tipuri de sisteme politice. 1.Sistemul politic anglo-american este identificat dup urmtoarele trsturi:cultura politic plurivaloric, bazat pe calcule raionale, pe acorduri, nelegeri, articulri de interese i experimentare; diferenierea clar a instituiilor politice i a funciilor lor , o birocratizare raional clar exprimat i pronunat; separatia puterilor i influenei;un nalt grad de stabilitate, datorat eficienei guvernrii i nivelului nalt de trai al cetatenilor. 2.Sistemul politic contiental-european (Ex.Frana, Germania, Italia) are n calitate de trsturi urmtoarele: mpletirea (mbinarea) ciudat a propriei lor culturi arhaice cu elemente ale culturii politice anglo-americane; altfel spus acestui sistem politic i este proprie o cultur politic eclectic; dezvoltarea neuniform. 3.Sistemul politic totalitar are n calitate de particularitati urmtoarele trsturi:o cultur politic dubioas i contradictorie, n aparena orientat ctre om, valoarea lui, adic pseudoumanist, deoarece valorile acestei culturi le sunt impuse cetatenilor prin constrngere; absena asociaiilor benevole ale cetatenilor, totul i toate sunt regizate; societatea este dominat de puterea politic hipercentralizat;aparatul de stat, partidele, structurile de forta - armata, serviciile secrete etc. sunt construite dup tehnologii autoritare, prin constrngerea puterii, adic contrar principiului benevol.

29

18.Notiunea de regim politic si elementele de baza ale regimului politic Regimul politic este ansamblul instituiilor i raporturilor politice prin care clasa politic i nfptuiete programul politic. Instituiile care nfptuiesc, n viaa politic, economic, social i cultural a rii, programul clasei politice sunt: monarhia, parlamentul, guvernul, partidele politice, armata, justiia, coala, biserica. Prin regim politic se poate ntelege modul concret de organizare si functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere n societate n raport cu cetatenii. Rezulta din definitie ca regimul politic exprima un raport ntre organele de conducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legatenumai de stat, ci de ntregul societate se constituie si actioneaza prin consimtamntul cetatenilor, ca expresie a vointei si intereselor lor, regimurile sunt democratice. Daca organele de conducere ale societatii se constituie si actioneaza fara consimtamntul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima vointa si interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Experienta istorica a demonstrat ca regimurile democratice au dus la o viata libera, demna si prospera a popoarelor, pe cnd cele dictatoriale duc la stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice. Regimul politic nu depinde att de forma de guvernare, ct, mai ales,de raportul dintre acesta si cetateni. 19.Regimuri politice nedemocratice:totalitarismul si autoritarsimul Esena autoritarismului const n faptul c puterea nu este disputat. Dei regimurile autoritare sunt relativ uor de distins de cele democratice, nu e la fel de uor s se stabileasc criterii de analiz prin care s se diferenieze regimurile autoritare ntre ele. Acest lucru e valabil n special n cazul unui tip particular de regim autoritar, i anume regimul totalitar. Cele dou tipuri de autoritarism sunt: unul conservator n care elitele politice i regimul pe care l sprijin i cruia i dau substan ncearc s menin forele societale dominante, n special structura claselor sociale. n acest tip de autoritarism defensiv, conducerea politic ncearc s menin status-quo-ul existent mpotriva forelor noi care ncearc s impun schimbri7. Al doilea tip de autoritarism este cel radical. Acesta este transformator i mobilizator, care impune schimbri n structura social. Este asociat cu grupuri sau clase noi care ncearc
30

s nlocuiascstatus-quo-ul existent. Toate formele de autoritarism se caracterizeaz prin instabilitate. Exist un conflict ntre elitele politice aflate n competiie, unele ncercnd s se menin la putere, iar altele s obin puterea. Conflictul se poate muta i pe plan economic, atunci cnd intervine lupta ntre elitele politice i cele economice. n regimurile autoritare, ca i n cele totalitare, organizarea conducerii se caracterizeaz prin concentrarea puterii n minile unei elite politice limitate numeric. n multe regimuri autoritare exist o distincie clar ntre stat i societate. Se permite existena grupurilor autonome, mai ales a celor care au aprut naintea regimului, de exemplu, Biserica i multe grupuri politice active, lucruri ce dau o uoar senzaie de pluralism politic. n regimurile totalitare statul ptrunde i anihileaz forele din societate, fiind nfiinate noi instituii care s supun toate forele societale controlului nelimitat al elitei conductoare. Acest lucru se obine prin ptrunderea intereselor i a asociaiilor, desfiinndu-le pe unele, remodelndu-le pe altele i punnd bazele altora8. Controlul i acapararea totalitar a societii se extinde asupra economiei, educaiei, culturii, religiei i chiar asupra familiei. Elitele totalitare tind s devin extrem de ideologice n scopurile pe care i le propun. Deseori sunt utopice i transcend entale, deci radical diferite de valorile i scopurile societii pe care vor s o controleze i s o modifice. Ideologia este extrem de mobilizatoare. Ce nseamn acest lucru? Mobilizarea este intensificarea participrii. Este procesul prin care regimul determin ct mai muli ceteni s se implice activ n viaa public. Regimurile totalitare, dimpotriv, ncearc prin eforturile de a mobiliza populaia, de a-i impune ideologia i de a organiza consimmntul s dezvolte un consens popular larg, dar nu n sens democratic, ci e vorba doar de o aprobare din partea populaie. 20.Principiile si formele de baza ale democratiei. Evolutia democratiei in R.M Democraia form de organizare i de conducere politic a societii care proclam principiul exercitrii puterii de ctre popor
Principiile democratiei:

* Principiul suveranitatii elaborat in perioada revolutiilor burgheze, esenta lui consta in recunoasterea poporului in calitate de izvor al puterii politice. Poporul are dreptul de a participa la elaborarea si adoptarea legilor prin initiative si referendumuri. Legitimitatea puterii. Democratia directa (prima forma de democratie in Europa, cunoscuta si in Grecia antica) presupune participarea cetatenilor la realizarea functiilor de stat.
31

* Principiul majoritatii si reprezentativitatii legat direct de principiul suveranitatii, desemneaza puterea majoritatii poporului. Concomitent trebuie sa existe si anumite garantii care privesc apararea drepturilor minoritatii. Principiul majoritatii este unul din principiile fundamentale ale democratiei actuale. Formele directe ale manifestarii principiului sunt: referendumurile, scrutinul universal. * Principiul libertatii prsupune libertatea individuala si libertatea grupurilor sociale. Libertatea se realizeaza prin intermediul drepturilor omului. * Principiul pluralismului rezulta din diversitatea intereselor a societatii si a reprezentantilor sai in sfera politica; varietatea centrelor puterii (descentralizarea statului); separarea puterilor; excluderea monopolului asupra puterii de stat; multitudinea de mijloace de articulare a intereselor; lupta libera a fortelor politice, competivitatea elitelor, posibilitatea inlocuirii lor pe cai democratice. * Principiul egalitatii democratia presupune doar egalitatea politica a cetatenilor in fata legii; * Principiul separarii puterilor- puterile legislativa, executiva si judecatoreasca sunt separate si actioneaza, desi prin coordonare, independent. Puterea judecatoreasca este independenta fata de Parlament si Guvern. Democratia imbraca doua forme: directa ; reprezentativa. Democratia directa presupune participarea nemijlocita a tuturor membrilor societatii la luarea deciziilor de interes public. Democratia reprezentativa presupune delegarea unei persoane sau a unui grup restrins de persoane alese din rindul societatii, care sa se ocupe de treburile publice si sa reprezinte in mod legal interesele societatilor. Avantajele democraiei se numr urmtoarele elemente: participarea efectiv a populaiei la procesul de luare a deciziilor; prezena unor elite care guverneaz societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate i limite, prezena mai multor fore politice legal recunoscute care lupt pentru acapararea puterii politice, structurarea unei ideologii bine definite, organizarea instituiilor statului pe principiul separaiei puterilor n stat i structurarea relaiilor dintre acestea, existena unor principii care stau la baza democratizrii, cum ar fi principiul descentralizrii, principiul separaiei puterilor n stat sau principiul autonomiei locale, specificarea exhaustiv a unor drepturi i liberti fundamentale, economia de pia, unde liberul schimb duc e la o dezvoltare economic
32

Dezavantajele regimului democratic sunt n esen urmtoarele: existena unui aparat birocratic puternic prin distribuia de posturi publice n scopul recrutrii sau fidelizrii clientelei politice; extinderea corupiei i necesitatea ocultrii ei, ce mpinge sistemul comunicrii politice ctre disimulare, ctre minciun. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertilor personale, crora le traseaz nite limite legale de manifestare i nu le prescrie ca o reet modul de folosire. Procesul de democratizare a Republicii Moldova i are nceputul nainte ca aceasta si i obin independena. Dupanul 1989, Republica Moldova a cunoscut un proces de democratizare, consfinit prin Constituia din 1994. S- au nfiinat partide politice, s-au creat instituii noi,( preedednia, parlamentul, guvernul ) , s-a articulat o nou administraie public local. n plan economic, situaia rii s-a deteriorat , fapt ce a influenat negativ nivelul de trai al populaiei. Paii pe calea democratizrii ai Republicii Moldova pot fi nprii n trei etape relativ distinctive. Prima etap a nceput prin micarea democratic i de emanicipare naional din anii 1988-1989 nfiripat de ideea suveranitii Republicii Sovetice Socialiste Moldoveneti, iar ca obiectiv primordial a fost obinerea suveranitii economice, sociale i culturale ca stat egal n cadrul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste .Procesul de democratzare s-a accelerat n februarie 1990 cnd s-au desfurat primele alegeri pentru sovietul Suprem, la care au fost propuse mai multe candidaturi pentru un singur mandat. La 27 aprilie 1990, n funcia de preedinte al Republicii Sovetice Socialiste Moldoveneti a fost ales Mircea Snegur, iar n cea de preedinte al Consiliului de Minitria fostnumit ircea Druc. La 23 iunie 1990, Sovietul Suprem a proclamat Republicii Sovetic Socialist Moldoveneasc, stat suveran, prefigurndu-se principiile de la Moscova. A doua etap a nceput dup puciul de la Moscova din 19-21 august 1991, care a adus la prbuirea URSS i proclamarea independenei Republici Moldova. Declaraia de Independen coninea i noua denumire a statului Republica Moldova. Acest act de importan fundamental pentru ntregul stat se nscria n cadrul proceselor ireversibile de democratizare, de afirmare a libertii , independenei i unitii naionale , de edificare a statului de drept i de trecere la economia de pia. A urmat o perioad anevoioas, controversat, caracterizat de succese i stagnri n procesul de consolidare a valorilor statului de drept, de eliberare a legilor fundamentale ale rii. A treia etap a nceput odat cu adoptarea Constituiei republicii Moldova(26 iunie 1994), pe baza creea s-a nceput edificarea statului de drept, a sistemului instituional al puterii. Constituia stabilea forma cocret a pluralismului instituional prin instituiile populare, legislative, executive i judectoreti. S-ahotrt c nici o doctrin ideologic nu poate fi instituit ca ideologie oficial, a statului. Au fost interzise i pedepsite prin lege contestarea i defimarea poporului , ndemnul la rzboi de agresiunne , la ur naional, rasial sau religioas, precum i alte manifestri ce atenteaz la regimul constituional. Dup realizarea acestor pai concrei pe calea democratizrii Republicii Moldova a
33

ncercat s se impun ca stat suveran att pe plan intern ct i internaional, adernd la diverse organizaii internaionalede prestigiu ca Organizaia Naiunilor Unite, Consiliul Europeietc. Dei realizrile pe calea democratizrii Republicii Moldova nu sunt pe msura ateptrilor, tot acest proces continu i se intensific, mai ales dup schimbarile politice din ultima perioad, iar odat cu acestea se mresc i perspectivele de viitor pentr a se crea un stat democratic demn de respectul intern i internaional. Fcnd o retrospectiv regimului democrat, care s-a dezvoltat n Republica Moldova, trebuie de spus c n doar 10 ani sistemul democrat a funcionat n 5 regimuri[5]: 1) parlamentar (27 aprilie1990 3 septembrie 1990); 2) semiprezidenial / semiparlamentar (3 septembrie 1990 5 martie 1991); 3) prezidenial (5 martie1991-29 iulie 1994); 4) semiprezidenial / semiparlamentar ( 29 iulie1994 5 iulie 2000); 5) parlamentar ( 5 iulie 2000 prezent). Acest fapt ne demonstreaz clar de ce pn n prezent democraia n Republica Moldova nu a avut mari succese, deoarece toat energia decizional se pierdea n transformri de regimuri i de instituii democratice. Buna funcionare a sistemului democrat nu avea o funcionare eficient deoarece structura i instituiile sale nu erau deplin finisate. Pe parcursul anilor de independen, Republica Moldova a lucrat mult i ntr-un mod dificil la crearea instituiilor sale democratice cum ar fi: partidele politice, alegerile democratice, sistemul legislativ, drepturile omului, modul de guvernare etc. n prezent parc dezvoltarea acestor instituii este n faza de ncheiere: s-a stabilit, n final, care este regimul democratic, ultimele alegeri generale, conform multor specialiti autohtoni i internaionali, s-au petrecut conform tuturor normelor democratice, sunt garantate prin lege drepturile omului, dispunem de un sistem pluripartidist i lista ar putea fi continuat. ns, cnd vorbim de funcionarea acestui sistem democrat i de rezultatele acestuia n crearea bunstrii social-economice i de mobilizare a societii n rezolvarea problemelor vitale a populaiei.

34

21.Notiunea de stat,esenata,functiile si atributele sale.Teorii privind geneza statului Statutul este cea mai veche institutie politica si reprezinta principala institutie politica prin intermediul caruia se realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii scoietatii. Statul institutie prin care se exercita puterea politica in societate in limitele unui anumit teritoriu de catre un grup organizat de oameni care isi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a lui.
Factorii care au contribuit la aparitia statului

1. atingerea unui inalt grad de evolutie a triburilor prin cresterea lor calitativa si cantitativa,prin tendinta de a transforma popare in care functionalitatea comunitatii nu se mai putea realize doar in baza legaturii de singe,prin supunerea copiilor fata de parinti si prin relatii superioare de la superior la condusi. 2. Diviziunea societatii a muncii legata indeosebi de aparitia agriculturii a dus la necesitatea organizarii comunitatii pe un anumit teritoriu; 3. Diferentierea sociala aparuta ca rezultat a plusprodusului care necesita circulatia,destribuirea si redistribuirea produselor ceea ce duce la necesitatea existeneti unei autoritati politice cu mijloace de impunere a vointei proprii.

Atributele statului

a. Teritoriu-solul,subsolul,apele,coloana de aer asupra caror statul isi exercita puterea precum si terenul pe care este situate reprezentanta diplomatic dintr-un stat. b. Populatia-constituie dimensiunea demografica a statului. Populatia poate fi clasificata in 3 categorii: Cetateni-membrii statului respective ce detin cetatenia statului respective si sunt inregistrati cu un set de drepturi si obligatii. Personae straine-cei care au cetatenia altui stat dar sunt obligati sa respecte legile statului respective; Apatrizii-cei care nu au cetatenia a nici unui stat. c. Puterea politica-include guvernul,parlamentul,departamentele,pretura,judecatoria,armta,politia,adica aparatul de guvernare si constringere. d. Suveranitatea-neamestecul altor state in rezolvarea problemelr interne; e. Colectarea impozitelor-statul colecteaza impozite; f. Violenta-statul impune violent in cazul incalcarii legilor; g. Moneda(valuta nationala);

35

Functiile statului

1. Interne; 2. Externe; Interne-functia legislativului:statul prin organismele sale specializate adopta intreaga legislatie in societate inclusiv constitutia. Functia organizatorica-transpunere in viata a legilor si altor decizii organizatorice cit si organizarea intregii activitati pe diferite domenii prin asigurarea desfasurarii normale a vietii sociale; Functia judecatoreasca-supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea incalcarii legilor; Functia economica-statul organizator direct al productiei,al activitatii economice in cadrul prorietatii de stat si tot el asigura intreg cadru politico-organizatoric prin care agentii economici independent sa-si desfasoare activitatile vizind armonizarea intereselor in vederea unei activitati eficiente. Functia sociala-asigura conditiile ca fiecare cetatean independent de pozitia sociala sa reduca o viata decent prin organizarea unui system de protective sociala(asigurari sociale,medicale,indemnizatii); Functia administrativa-asigurarea serviciilor:apa,servicii publice,solubritate,etc. Functia culturala-asigurarea conditiilor de instruire si educatie a tuturor cetatenilor prin institutii specializate de cercetare,stiintifica,invatamint,etc Functia de adaptare aordinelor sociale si convetuire normale-care are o latura reventiv-educativa,coexircitiv prin care se sanctioneaza actele antisocial savirsite de anumite elemente:crima,hoti,etc. Functia ecologica-apararea si conservarea mediului ambient biologic prin masuri indreptate impotriva surselor sau agentilor de poluare. Functia de aparare a tarii-a independentei,suveranitatii,integritatii teritoriale si a ordinii de drept. Functiile externe: Functia organizarii cu statele lumii in plan politic ,economic,cultural,stiintific; Functia apararii pacii in lume-mentinerea unui climat de liniste si intelegere intre popoare;
Teorii privind geneza statului

Teocratica-teo(dumnezeu),cratica(putere).Promotorii:Sf.aureliu Augustin,sf.Paul.Potrivit acestei teorii statul este produs divin-toata puterea fiind a lui Dumnezeu. In Iudeea toti regii proveneau din dinastia lui David(incluziv Hristos);
36

In multe state arabe monarhul devine legitim prin rudenie cu profetul Mohamed; In egiptul Antic,Faraonul era consideart fiul zeului RA(zeul Soarelui); Patriarhala-care interpreteaza statul ca o familie mare unde relatiile dintre monarhi sisupuso sunt comparate cu relatiile stabilite dintre tata-fiu;Promotorii:Confugiu; Contractual social-Parintii:karl Montesque,J.J.Rouso.conform acestei teorii statul apare in urma unei intelegeri a unui contract,dintre membrii societatii si putere ca o necesitate naturala; Violentei-statul apare in urma luptei dintre triburi.Tribul invingator impune celui invins dijma,legea,privarea de drepturi. Rasita-ca varianta a teoriei violentei in care rasa trebuie sa domine alta rasa. Irigationala-explica aparitia statelor orientale in care agricultura cerea mobilizarea miilor de oameni pentu sapatul canalelor de irigare.Organizarea alimentara-conduce si colecteaza impozite pentru intretinere canalelor si muncitorilor adus la stabilirea relatiilor lor ierarhice si a unor institutii de conducere. Marxista-statul rezultatul luptei de clasa.Impartirea societatii in clase antagoniste are loc in urma dezvoltarii fortelor de productie a diviziunii sociale a muncii si a aparitiei prorietatii private. Psihologice in societate exista 2 categorii de oamenii care din punct de vedere psihic unii sunt destinati sa conduca iar altii pentru a fi condusi. Juridica-raporturile dintre oameni nu vor exista in baza unor reglementari politice.

22.Tipologia statelor 1. Dupa modul de productie:sclabagism,feudalism,capitalism,socialist; 2. Dupa regimul politic-democrat,totalitar,autoritar; 3. Dupa relatiile dintre stat si societatea civila:paternalist,minimal,de drept,social,politest,corporative; 4. Dupa forma de guvernare:monarhii,republici; 5. Dupa organizarea teritoriului administrativ-unitar,federal,confederal; Stat democrat-demos-popor;cratos-putere; Stat totalitar:functioneaza un partid,nu se tine de parerea poporului,functioneaza politia politica; Stat autoritar:puterea o persoana de la tata-fiu; Monarhia-stat care este condus de monarhi,tar,rege,monarh care detine intreaga putere politica. Monarhia abosluta- puterea absoluta a persoanelor(ex:Arabia Saudita); Monarhia constitutionala-prerogativele monarhului sunt limitate(ex.Iordania-constitutie; Suedia,Norvergia,Danemarca-parlament);

37

Republica-functioneaza principiul separarii puterii in(executive,legislative,judecatoreasca)egalitatea tuturor functionarilor ,responsabilitatea tuturor in fata legilor; Republica parlamentara-guvernul este ales de parlament si poarta raspundere in fata parlamentului(chiar daca seful guvernului ,prim-ministru nu este seful statului-el este figura controlata in ierarhia politica,aici presedintele are functii simbolice,ales de parlamnt si este dependent de parlament,el reprezinta tara peste hotare,ofera onoruri,etc); Republiac prezidentiala-presedinte ales direct de popor,fiecare ministru este responsabil in fata presedintelui.Presedintele este commandant supreme al armatei,poate declara razboi,pace,emite ordine de executie si decrete,numeste ambasadorii; Republica mixta-fie ca este semprezidentiala sau parlamentara;In cea prezidentialaparlamentul detine majoritatea prerogativelor iar in cea semiprezidentiala-presedintele. Statul unitar-suveranitatea politica se realizeaza dintr-un singur centru administrative(raioane,judete); Statul unitar centralizat-Suedia,Danemarca; Statul unitar descentralizat-Franta,Spania-in acest tip de stat unitatile administrative se bucura de autonomie politica(Marea Britanie-Suedia; Franta-Corsica); Statul Federal-uniune de state cindva independent unite benevol sau fortat in care suveranitatea este devizata intre centru si subiecti.sunt mai multe guverne,parlemente,sisteme legislative,constitutii,cetatenie dubla; Federatia poate fi organizata dupa criteriile:teritorial-SUA, etnic- Rusia; Statul Confederatia-uniune de state care si-au pastrat independent sis au unit temporal pentru solutionarea anumitor problem de ordin economic,securitate,etc.Confederatia are un organ comun care ia decizii fara a obliga statele member sa le accepte;deciziile devin legi numai dup ace a fost adoptate de fiecare organ in parte. Pe parcursul istoriei au existat confederatie statelor americane-1776-1786; Confederatie germane-1815-1871;Confereratie elvetiana-1815-1848; Statul paternalist-libertatea persoanelor este restrinsa in scopul de a le proteja mai bine interesele aici se inscriu legile care limiteaza consumul substantelor daunatoare:drog,alcool,etc.Statul paternalist ofera privilegii:salarii inalte,medicina gratuita cerind in schimb supunere conditionata(Rusia,Belarus,Kazastan); Statul minimal-apare in sec.XVII-XIX si detine un se restrins de functii ,apararea de dusmani,asigurarea ordinii in cadrul juridic pentru actele economice flexibil si controlat;Societatea nu se amesteca in problemele economice deoarece economia exista legi emerente:cererea,oferta.Prezenta acestui ti de stat duce la acumularea capitalului de catre marele interprinderi si exploatarea dura a muncitorilor;La inceputul anilor 90in RM sa incercat modelul statului minimal care a dus la efecte dezastruase pentru economia nationala prin privatizarea neechilibrata a obiectelor de stat;

38

Statul de drept(democratic)-suprematia legilor in toate sferele,separaea puterii,egalitatea tuturor in fata legii,responsabilitatea reciproca a cetatenilor si statului,independeta justitiei; Statul social-apare dupa cel de-al II-lea razboi mondial in cele mai bogate state europene:invatamintul,medicina sunt gratuite sau semigratuite,credite preferential,pensionare timpurie,concediu indelungat,indemnizatii de somaj,compensatii,etc(F.Germana,Elvetia,Belgia); Stratul politest-organele repressive(securitate,KGB)au prerogativele largite la utilizarea violentei in proportii mari(URSS,I talia fascista,Germania ); Statul corporative-forma tripartite de organizare a sistemelor politice nationale in care guvernul,sindicatele,patronatele sunt indicate in realizarea si implimentarea puterii. 23.Societatea civila .Geneza societatii civile in RM Societate civila - totalitatea indivizilor ca cetateni(facnd abstractie de implicarea pe care o pot avea unii n problemele puterii), a tuturor agentilor si organizatiilor economice, a tuturor organizatiilor socio-profesionale, de creatie, a mijloacelor de informare neangajate politic etc., cu caracter apolitic, care desfasoara, n cadrul societatii, multiple activitati. ntr-un regim democratic, societatea civila si desfasoara activitatea pe baza unor legi ferme, inclusiv a constitutiei, menite sa le prevada si sa asigure drepturile si libertatile cetatenilor, obligatiile si ndatoririle pe care sa le exercite fara oprelisti din partea societatii politice precum: dreptul de exprimare, de asociere, de organizare, de greva, de demonstratii, de circulatie libera, de informare si instruire etc. Exemple de instituii ale societii civile: organizaii nonguvernamentale (ong-uri); organizaii comunitare (community-based organizations); asociaii profesionale; organizaii politice; cluburi civice; sindicate; organizaii filantropice; cluburi sociale i sportive; instituii culturale; organizaii religioase; micri ecologiste; media; etc. Toate organizaiile societii civile sunt voluntare.Obiectivul lor fundamental nu este s obin profituri financiare (ca ntreprinderile) i nici s ocupe funcii politice oficiale (ca partidele politice).
39

Societatea civil, prin organizaiile sale, este expresia speranei cetenilor de a fi ascultai atunci cnd se iau decizii semnificative pentru ei i n numele lor. n acelai timp, ea reprezint forma prin care oamenii pot atenua sentimentul de insecuritate crescut datorit consolidrii instituiilor statului, care, din dorina de a asigura condiiile organizrii i desfurrii legale a vieii i activitii sociale, economice, culturale etc., ntresc msurile de control i supraveghere a populaiei i a organizaiilor de orice natur. Societatea civil, prin lrgirea ariei geografice de aciune, se manifest ca un factor de diminuare a presiunii provocrilor i sfidrilor asupra securitii umane, la toate nivelurile - local, naional, regional i global . Societatea civil descrie un ntreg sistem de structuri, care permit cetenilor noi roluri i relaii sociale, prin diferite modaliti de participare la viaa public. Societatea modern se structureaz prin trei componente: componenta economic componenta politic (instituiile fundamentale ale statului) componenta societii civile, scetorul non-profit, care legitimeaz sau amendeaz celelate dou componente.
Structura societii civile

Mass-media, desigur cea independent, nu cea subordonat intereselor unui partid politic sau unei coaliii de partide, reprezint o component important a societii civile. Rolul su primordial este de a informa oportun i corect cetenii cu privire la activitile pe care le desfoar statul, respectiv instituiile sale politice, juridice i administrative, n scopul promovrii i prezervrii intereselor tuturor cetenilor si. Sindicatele-, au rolul de a apra i promova, nainte de toate, interesele permanente ale membrilor si. Ele fac acest lucru printr-o palet larg de metode legale, att la nivel local, ct i al ntregii ri. Ca ultim modalitate de aprare a intereselor membrilor si se folosete greva, fie de avertisment, fie greva propriu-zis; Bisericile; Asociaiile, fundaiile i federaiile constituie alte componente ale societii civile. Acestea se difereniaz prin: scopurile propuse; numrul de membri; natura activitii; posibilitile (resursele) materiale i financiare etc. Familia, ca asociere benevol a dou persoane de sexe diferite, reprezint o celul a societii civile.Ea constituie una dintre valorile cele mai sigure din viaa oamenilor. Prin intermediul ei, acetia trec mai uor i fr prea multe necazuri peste perioadele de criz i omaj. Aceasta ntruct familia este multifuncional: serviciile sale merg de la natere pn la moarte, de la educaie la religie, de la profesie la patriotism, de la ospeie la dragoste.
40

Nivelurile societatii civile local, naional, regional ; internaional.

La nivel local se vor ntlni diferite asociaii, fundaii, diverse consilii, comitete formate din cetenii localitii respective. Obiectivele lor privesc elaborarea politicilor de dezvoltare a localitii, consultarea cetenilor, mobilizarea acestora la soluionarea unor probleme de interes individual i de grup. La nivel naional se constituie o serie de organizaii ale societii civile cum ar fi asociaii diverse (de exemplu, asociaia istoricilor, asociaia artitilor plastici), fundaii, sindicate, organizaii ecologice, organizaii de aprare a drepturilor omului, ligi etc. Acestea pot i, de cele mai multe ori, au filiale n principalele orae i municipii. Ele desfoaraciuni i activiti, permanent sau ocazional, potrivit statutului lor de constituire. Pra ctic, mai active i mai prezente n viaa localitilor, a rii sunt organizaiile ecologice, cele ce se ocup de respectarea drepturilor omului, precum i sindicatele. Frecvent, acestea organizeaz i desfoar activiti specifice care, prin mijlocirea presei scrise i mai ales a televiziunii, sunt fcute cunoscute cetenilor rii. La nivel regional, sunt constituite o serie de organizaii ce cuprind structuri similare naionale; La nivel international- n prezent, tot mai mult, organizaii ale societii civile internaionale sunt implicate alturi de guvernele statelor i alte organizaii mondiale la soluionarea problemelor cu care se confrunt omenirea Apariia interesului fa de problema constituirii societii civile este condiionat, mai nti de toate, de schimbrile politice, economice i sociale ce au loc n Republica Moldova. Dup prerea cercettorului C.Marin n timp ce n rile occidentale are loc redescoperirea societii civile, n cele est-europene, inclusiv, n Republica Moldova se impune abia descoperirea societii civile. Deosebirea semnalat este decisiv, marcnd, modalitile particulare de contiintizare i de valorizare a societii civile. Diferena n cauz este de terminat de trecutul totalitar, dar i de itinerarul parcurs de rile est europeneSocietatea civil prin vocaia sa de a promova supremaia ceteanului se nscrie printre valorile democraiei spre care tinde societatea moldoveneasc.

41

n general putem evidenia urmtoarele condiii a constituirii societii civile: O condiie primordial a constituirii societii civile este dezvoltarea mu ltilateral a personalitii, care este elementul de baz a societii civile. Numai o astfel de personalitate posed o contiin liber, sentimentul propriei demniti, ncrederea n sine. Demnitatea se manifest n aceea c cetenii se respect reciproc chiar n situaia cnd ei au diferite opinii privind coninutul problemelor comune, iar conflictele ce apar s e aplaneaz tolerant fa de oponent. Omul numai atunci se formeaz ca cetean activ, cnd este nzestrat cu idealuri morale nalte, viziuni progresiste, independena individualitii, respectnd drepturile i libertile altor ceteni. Realizarea unei aa stare este posibil n cazul schimbrilor psihologice i mentalitii, statusului lor social-economic. Aceasta poate fi realizat cnd este respectat valoarea suprem a dezvoltrii personalitii libertatea. Anume ntr-un mediu liber omul i realizeaz interesele i i dezvolt capaciti. 24.Functiile grupurilor de interese si clasificarea lor Noiunea de grupuri de presiune vine din coala politic american (A.Bently, D.B.Truman, G.Almond). A.Bently: grupurile de interese - diverse grupuri organizate de oameni, care au scopuri determinate i nainteaz cerine concrete fa de puterea politic. Grupul de presiune este un grup de interese care activeaz pe arena politic, efectueaz presiune asupra institutiilor puterii. Grupul de interes este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al crui scop este susinerea i aprarea acestor interese, prin influena exercitat asupra procesului de guvernare. De remarcat c, n mod frecvent, aceste interese nu sunt nemijlocit politice, ci economice, profesionale, morale, etc., Grupuri de presiune sunt numite diferite organizaii (sindicaliste, de antreprenoriat, religioase, culturale, militare, feministe, asociaii familiale, de prini etc.) ai cror membri, fr a pretinde la putere politic, ncearc s o influeneze pentru a -i asigura realizarea intereselor lor specifice. ROLUL N PROCESUL POLITIC al grupurilor de interes Grupurile de presiune redau cerinele i doleanele, dispoziiile poporului adresate guvernrii, n acelai rnd influeneaz procesul legislativ sau executiv. Joac un rol important n selectarea experilor i a specialitilor la posturile administrative i ministeriale. Susin i mobilizeaz oamenii la realizarea programelor guvernamentale.

42

Funciile grupurilor de presiune: articularea i agregarea de interese; de informare i adaptare prin informarea puterii despre problemele i interesele grupurilor corespunztoare ele leag societatea cu statul, dar i asigur o form organizat de reprezentare a intereselor agregate. Puterea reacioneaz la cerinele grupului i astfel ea contribuie la adaptarea sistemului politic la noile condiii de funcionare.
TRSTURILE GRUPURILOR DE PRESIUNE

caracterul benevol al asocierii fiecrui cetean n parte i aparine decizia de a se uni cu alii i a forma un grup de interese pentru a-i promova mai activ propriile interes3; existena unui grup organizat n baza unor interese comune. a) grupuri spontane (grupuri neformale create spontan, adesea sunt violente, ex.: manifestaii, demonstraii etc.); b) neasociative (grupuri neformale cu o organizare slab, non-violente i nonpermanente, au la baz relaii de rudenie, prietenie sau confesie etc., ceva ce i unete pe o anumit perioad, pot evalua n grupuri asociative, n special cele etnice sau religioase); c) instituionale (organizaii formale cu o influen puternic: armata, biserica etc.); d) asociative (organizaii formalizate, specializate pe exprimarea intereselor grupului; sindicate, grupri ale oamenilor de afaceri, asociaii etnice sau religioase); promovarea i aprarea intereselor proprii interesele pot fi materiale sau spirituale. Dar i cele spirituale au, de regul, un fondal material; pentru a da via ideilor, resursul material este necesar (spre deosebire de partidele politice care exprim interesele diferitelor categorii sociale, grupul de presiune exprim doar propriile interese); Activitatea grupurilor de presiune este public, dar aciunile lor n cele mai dese cazuri sunt tenebre. Ele se strduie s-i promoveze oamenii si de ncredere n diferite structuri ale puterii care ulterior vor apra interesele acestor grupuri de presiune i cu ajutorul crora pot fi influenate deciziile politice.
Motode de activitate a grupurilor de presiune

iniierea campanii n mass-media. crearea comisii paralele cu experi i consultani n domeniu, pltii de aceste grupuri, pentru a elabora un proiect mai performant. organizarea demonstraiilor, proteste, greve, acte de nesupunere civil. utilizarea mecanismelor mai puin legale ameninarea elita (santaj, coruptia, lichidarea fizic a oamenilor politici, etc.)

43

Tipologia grupurilor de presiune.

a. grupuri economico-profesionale (asociaii ale oamenilor de afaceri, sindicatele, fermierii, organizaiile medicilor, avocailor, profesorilor, etc.); b. grupuri pentru aprarea drepturilor civile i constituionale (populaia de culoare, femei, pensionari, homosexuali); c. grupuri religioase (mai ales fundamentaliste); d. grupuri viznd relaiile internaionale (societi, ligi, asociaii).
25.Notiunea de partid politic.Evolutia istorica a partdisimului,strucrura si functii

Prin partid politic se ntelege o grupare de oameni constituita pe baza liberului consimtamnt care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase , grupuri sociale, comunitati umane(popoare, natiuni), pentru dobndirea si mentinerea puterii politice n vederea organizarii si conducerii societatii, n conformitate cu idealurile proclamate n platforma program. Edmund Burke (filosof i om politic britanic, printele conservatorismului modern nc din sec. al XVIII-lea) a dat o prim definiie a partidului politic ca instrument necesar al guvernmntului liber:Partidul este un corp (grup) de oameni unii pentru a promova, prin eforturile lor comune, interesul naional, pe baza unui principiu particular asupra cruia sunt cu toii de acord. Dac iniial, n definirea partidului politic, accentul se punea pe componenta ideologic (principii politice comune), ntre timp marxismul accentua rolul intereselor de clas, pentru ca mai nou s se acorde atenie major structurii i funciilor grupului. Sociologul romn Dimitrie Gusti ntr-o lucrare intitulat Partidul politic (1946), n Sociologia militans (Cunoatere i aciune n serviciul naiunii. I Cunoatere, Fundaia Regelui Mihai), definea astfel partidul politic: o asociaie liber de ceteni, unii n mod permanent prin interese i idei comune, cu caracter general, asociaie ce urmrete, n plin lumin public, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social n deceniile postbelice, sub influena tradiiei americane, generate de u n sistem politic n care nu exist diferene ideologice fundamentale ntre partidele politice, acestea sunt considerate tot mai mult ca fiind instrumente ale procesului electoral. Giovanni Sartori, cutnd o definiie minimal a partidului politic (care s -l delimiteze de alte grupuri din sfera politicului) spunea: Un partid este un grup politic care prezint candidai n alegeri i este capabil s -i plaseze, prin alegeri, n funcii publice, deci o organizaie care urmrete s dobndeasc puterea politic prin alegerea membrilor si n funcii publice, astfel nct concepiile lor politice s poat fi reflectate n politici publice.
44

Partidele politice au obria (geneza) n actul de natere al grupurilor parlamentare, apoi al comitetelor electorale i n adunrile politice (Camer, Senat, Diet, Stri, Corpuri).
Funciile partidelor politice

G. Sartori relev dou funcii principale ale partidului politic: a) exprimarea (cerinelor cetenilor); b) canalizarea (agregare, selectare a cerinelor). Principalele funcii ale partidelor politice sunt: 1. Formularea de obiective i scopuri, care-i gsete expresia n ideologiile partidelor. n ultimele decenii componenta ideologic s-a diminuat. Apariia partidelor care nu-i mai recruteaz aderenii din rndurile unor clase sociale sau categorii specifice, ci din ansamblul populaiei este o nou tendin (simptom). Raportarea la ideologie se realizeaz ntr-o manier pragmatic (aciuni i politici concrete i dominiale). De aceea se poate vorbi de creterea preocuprii partidelor pentru a organiza convenii, congrese, conferine, ca modaliti de dezbatere a direciilor de aciune, a obiectivelor i scopurilor, a mijloacelor deci a programelor politice; 2. Agregarea i articularea intereselor care presupune identificarea din multitudinea de interese individuale, a unor elemente comune, acceptabile de ctre, majoritatea membrilor sau susintorilor partidului, respectiv formularea i aprarea acestor interese n faa guvernrii. n mod tradiional, partidele vizau articularea i susinerea intereselor anumitor categorii sociale i a populaiei din anumite zone geografice (aa-numitele fief-uri electorale). Declinul unor asemenea legturi a dus la creterea complexitii funciei de agregare i articulare: partidele trebuie s aib n vedere o gam mai larg a intereselor, fiind obligate s-i coreleze aciunile cu cele ale diverselor grupuri ce le exprim i susin; 3. Socializarea i mobilizarea politic care se refer la cunoaterea i nsuirea de ctre oameni a anumitor tradiii i comportamente politice, precum i stimularea participrii lor la viaa partidelor (membrii, militani, suporteri sau simpatizani). Dac avem n vedere tendina de scdere a numrului aderenilor partidelor politice, precum i absenteismul electoral, aceast funcie se diminueaz. Se afirm c rolul tradiional al partidului politic n aceast problem a fost preluat de mass media. Dar, participarea cetenilor la procesul electoral rmne principala prghie de perpetuare a sistemului politic i de transfer de putere; 4. Recrutarea, formarea i susinerea liderilor politici ce implic identificarea potenialilor lideri politici, producerea imaginii lor publice (personalizarea), susinerea lor n campaniile electorale, alocarea de funcii publice. Deci, partidul politic este: o asociaie cu organizare relativ stabil, care agreg i articuleaz anumite interese, le exprim prin anumite scopuri i urmrete ca, beneficiind de participarea cetenilor, s dobndeasc sau s menin puterea politic, spre a-i nfptui obiectivele.
45

26.TIPOLOGIA PARTIDELOR POLITICE n acest domeniu al taxonomiei stasiologice (clasificarea, tipologizarea partidelor politice) cel mai invocat este modelul taxonomic elaborat de Maurice Duverger, care clasific partidele politice n: a) partide de cadre (notabiliti); b) partide de mas. Partidele de cadre i au originea n timpul cnd drepturile electorale erau restricitve: erau reduse ca numr de membrii i cuprindeau un numr restrns de persoane, care prin prestigiul lor, prin abilitatea lor tehnic sau prin averea de care dispun au un rol considerabil n influenarea rezultatului alegerilor. Acestea sunt, n general, partide descentralizate, cu o organizare intern mai redus. Partidele de mas au aprut ca urmare a extinderii dreptului de vot i au un numr mare de adereni, bazndu-se pe apartenena membrilor la organizaie; ele au un caracter centralizat (primele partide de mas au fost cele socialiste). Aceste tipuri de partide difer nu doar prin numr de membrii ci prin structur, organizare i prin accentul pe o funcie sau alta. n vreme ce part idele cadre acord o mai mare importan recrutrii i formrii liderilor politici, partidele de mas se ocup mai mult de mobilizarea i socializarea cetenilor. Dei frecvent invocat, aceast clasificare s-a dovedit a fi relativ. n primul rnd, pe fondul tendinei generale de scdere a numrului membrilor de partid, cele dou tipuri tind s mprumute reciproc unele caracteristici, ncadrarea ntr -o categorie sau alta fiind dificil. Sunt apoi numeroase cazuri particulare. De pild partidele de mas ca re se bazeaz pe apartenea indirect, cum este cazul partidului Laburist din Marea Britanie, la care sunt afiliate numeroase sindicate. Apoi, Partidele Ecologiste care, n ncercarea de a stopa degradarea sistemelor ecologice, urmresc o susinere de mas, dar fr a fi neaprat partide de mas. Sau partidele etnice, ce vizeaz preponderent obiective economice i culturale, au susinere de mas doar n zonele n care majoritare sunt grupurile etnice. Ca urmare, n literatura politologic au fost elaborate numeroase modele sau tipologii de partide politice, pe baza criteriului funciilor pe care le ndeplinesc. Cea mai persistent tipologizare este aceea realizat pe baza primei funcii: modul de formulare a scopurilor i obiectivelor, deci alinierea la o anumit ideologie (stnga/dreapta).

46

27.Clasificarea sistemelor de partid,general si particular Sistemul de partide include att partidele ce acioneaz ntr -o ar anumit i ntr-o perioad dat, ct i totalitatea relaiilor (raporturilor) dintre acestea, constituite n cadrul luptei pentru cucerirea, meninerea i exercitarea puterii politice. Esena sistemului de partide se dezvluie i mai deplin prin prezentarea principalelor tipologii i clasificri ale acestuia. clasificarea tradiional a sistemelor de partide (J.Crotti) este n trei categorii: -monopartitism, - bipartitism; - pluripartitism. Monopartitismul este specific sistemelor politice n care funcioneaz de facto, iar n unele cazuri i de iure, o singur partid. Sistemele politice vizate mai sunt numite i necompetitive. Acest partid este unul foarte bine organizat, monolit, supracentralizat, de regul puternic ideologizat, care se suprapune structurilor de stat, transformnduse n partid-stat (regimurile autoritare sau totalitare). Bipartitismul este un sistem de partide competitiv n care dou partide sunt n stare s concureze pentru a obine majoritatea absolut a mandatelor, i unul din ele reuete. Aceste partide pot obine n rezultatul alegerilor naionale cca 80-90% din voturile alegtorilor. Ele se alterneaz la guvernare. Bipartitismul nu este un sistem format exclusiv din dou partide. Concureni electorali pot fi mai muli, ns lupta real se poart ntre dou formaiuni. Partidele din cadrul acestui sistemul sunt pragmatice, flexibile i puin ideologizate. SUA (Partidul Republican i Partidul Democrat). Pluripartitismul (sau multipartitismul) este sistemul de partide competitive n care pentru putere se lupt cel puin trei formaiuni politice. Pluripartitismul este cel mai rspndit algoritm de interaciune a partidelor politice n cadrul unui sistem. -pluripartitism cu partid dominant. Este cazul n care un singur partid este n stare s acumuleze majoritatea ce i-ar permite s guverneze n mod independent. (sistemul de partide din India, care n anumite perioade a fost totalmente dominat de Congresul Naional Indian). - pluripartitismul moderat. Putem vorbi despre aceast specie de multipartitism atunci cnd numrul partidelor calculat n baza criteriului numeric este de la trei la (aproximativ) cinci. Astfel de pluripartitism se ntlnete n Olanda, Danemarca, Elveia. - pluripartitismul extrem. Se are n vedere sistemul de partide cu un numr mare de formaiuni social-politice active. Drept exemple de pluralism polarizat pot servi a IV-a Republic Francez, Germania weimarian.

47

28.Constituirea sistemelor de pardit in RM Procesul de constituire i optimizare a cadrului juridic preocupat de reglementarea sistemului pluripartidist din Republica Moldova a cuprins mai multe etape succesive. Prim etap este cea cuprins ntre anii 1989-1991. Demararea procesului de restructurare de ctre conducerea comunist de la Moscova a determinat apariia unui ir de formaiuni obteti pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Acesta este i cazul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneti (RSSM). Creterea numeric a asociailor obteti precum i sporirea influenei asupra maselor populare au impus organele de conducere ale RSSM s creeze o baz legislativ corespunztoare noilor realiti social politice. n consecin la 25 august este semnat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneti Cu privire la modul provizoriu de nregistrare a asociailor obteti ale cetenilor n RSS Moldoveneasc Acest document n premier legifera pluralismul socio-politic n societatea moldoveneasc. Formaiunile obteti aveau dreptul de a participa la viaa politic, s nainteze candidai la alegeri etc. n consecin, au fost nregistrate 144 de asociaii obteti ale cetenilor, dintre care 127 erau sociale, iar 17 social-politice. Urmtorul document juridic ce a influenat procesul socialpolitic din RSSM, ca parte integrant a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, a fost Legea URSS cu privire la alegerea deputailor poporului.[3] Acest act normativ de importan unional a preparat teren juridic pentru desfurarea alegerilor n Sovietul Suprem al URSS. O consecin logic i legic a acestuia a fost Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneti cu privire la alegerile de deputai ai poporului ai RSS MoldovenetiAcest act normativ a stabilit cad-rul juridic n vederea viitoarelor alegeri (1990) n Sovietul Suprem al RSSM. Respectiva lege legaliza existena a 380 de circumscripii electorale uninominale (art.15). n consecin numrul de alei ai poporului era la fel de 380. Aceasta este o cifr destul de exagerat de altfel. Un articol care de asemenea merit s fie analizat este art.31. Aici este stipulat faptul c dreptul de a propune candidai l au colectivele de munc (cel puin 100 persoane), organele raionale, oreneti i micrile obteti. Astfel toate micrile obteti inclusiv cele autoproclamate social politiceaveau dreptul de a-i promova candidaii si. Acest fapt nu nseamn ns c n 1990 avem de afacere cu alegeri pe baza pluripartidist. Lupta electoral se purta i n continuare ntre comuniti i oameni fr de partid. Ctre anul 1990 se putea de observat c procesul de restructurare i democratizare a sistemului comunist iese vertiginos de sub controlul partidului de g uvernmnt. n rezultat, la 10 mai 1990 este aprobat Legea Cu privire la introducerea unor modificri n articolele 6,7,49 din Constituia (Legea Fundamental) a RSSM.n conformitate
48

cu aceste modificri: a fost lichidat de jure rolul conductor al Partidului Comunist n societatea moldoveneasc (accentum de jure, fiindc de facto el (PCM) l pierduse anterior); pentru prima dat n cadrul unui act normativ, i anume n Legea Fundamental, este recunoscut n mod oficial existena organizaiilor obteti cu caracter politic partidele politice; se creeaz un cadru juridic, ce ar legaliza existena pluripar-tidismului. Situaia Partidului Comunist din Moldova s-a deteriorat complet ca rezultat al eurii tentativei de lovitur de stat din august 1991 de la Moscova. n RSS Moldoveneasc, ca i-n alte republici ale fostei URSS, lupta dus pentru lichidarea situaiei deosebite a Partidului Comunist s-a ncheiat cu interzicerea respectivei structuri i confiscarea patrimoniului Odat cu dezintegrarea URSS, statul moldovenesc i-a asumat sarcina de a garanta cetenilor si existena ntr-un stat democratic. Primii pai spre democraie i spre un stat de drept au fost: Declaraia de suveranitate i de independen, adoptarea Legii cu privire la cetenie, precum i punerea n aplicare a Legii cu privire la partide i alte organizaii social-politice. Legea partidelor a fost adoptat la 17 septembrie 1991. Ea a marcat nceputul unei noi etape n evoluia bazei legislative a pluripartidismului moldovenesc. Scopul legii este garantarea dreptului la asociere ca o parte inalienabil a drepturilor omului i ceteanului. Prin adoptarea legii statul a permis descentralizarea puterii i distribuirea ei ntre forele social politice. n continuare vom face cunotin cu principalele prevederi ale acestei legi pentru a ne face o reprezentare general asupra momentelor pozitive i negative ce pot fi detectate n coninut. n art.1 a prezentei legi sunt enumerate trsturile definitorii care determin i structureaz individualitatea unei formaiuni politice. Astfel, partide i alte organizaii social-politice, n sensul prezentei legi, sunt asociaii benevole ale cetenilor, care contribuie la realizarea voinei politice a unei anumite pri ale populaiei , particip la elaborarea politicii republicii, la conducerea treburilor statului. Prin art.2 se consacr dreptul cetenilor Republicii Moldova la asociere n partide. Pentru a fi membru a unui partid este impus cenzul de 18 ani (art.2).Cele mai multe probleme i incertitudini ulterioare a provocat art.5 a Legii. i anume prevederile urmtoare: Statutul partidului sau al organizaiei social-politice se nregistreaz n cazul n care acest partid face dovad c are cel puin 300 de membri, program i organe de conducere alese. Din start era cert faptul c numrul de 300 de membri impui de prezenta lege este infim de mic. Respectiv , nregistrarea devine un proces extrem de lejer. Ceea ce i s-a produs n scurt timp dup aprobarea Legii: dup ntrarea n vigoare a Legii privind partidele i alte organizaii social-politice, n republic activau 60 de formaiuni politice
49

29.Lideralismul politic,esenta,functiile si trasaturile Liderismul politic exprim esena mecanismului real de realizare a politicii n societate, reprezint unul dintre mecanismele integrrii activitii de grup, direcionnd activitile acestuia.
Teorii cu privire la liderul politic:

1. Teoria caracteristicilor personale determin persoane dotate cu anumite caliti 2. Situaional aprecierea i acceptarea de ctre societate a unui lider care este apt de a nelege i de a aciona n vedrea ameliorrii situaiei. Articularea de interese a maselor i a liderului politic. 3. Acceptarea procesului politic prin prisma aciunii liderului politic, identificarea fenomenului politic cu liderismul. Acceptarea liderismului ca element central al puterii.
Problema liderismului este abordat din 2 aspecte:

General-teoretic (la nivel de concepii, teze istorico-filosofice i politologice) Utilitar-practic (cercetri i elaborarea recomandrilor practice). Liderismul politic reflect relaiile i procesele politice n structurile superioare ale puterii, fixeaz raporturile de putere ntre subiectul i obiectul politic. Pentru liderismul politic este caracteristic influena personal a liderului asupra mentalitii, contiinei, voinei i activismului politic al cetenilor.
Liderismul politic este prezentat prin 3 aspecte primordiale:

Trsturile personale ale liderilor, calitile: naturale, morale, profesionale Instrumentele i mecanismele de realizare a procesului politic: partidele politice, organele, aparatul birocratic, mijloacele de comunicare. Situaia cu care se confrunt liderul care poate fi ordinar sau extraordinar, de criz.

30. Tipologia liderismului politic Dupa Max Weber: 1. tradiional - anumite personaliti devin lideri, adic conductori dup tradiie (prin, ereditate). Astfel de liderism este propriu epocii preindustriale, unde apartenena la familia monarhului redefmea continuitatea liderismului; 2. raional (sau legal-juridic) - acesta este liderismul care se produce n rezultatul competiiei i concurenei la alegeri sau cum se mai spune prin scrutin (epoca industrial i postindustrial); 3. charismatic - acest tip de liderism este bazat pe credina oarb a unei pri a populaiei n calitatile excepional, supraomeneti ale conductorului. Acesta este zeificat, (n general cuvntul este de origine greac i n traducere nseamn mila lui Dumnezeu). Astfel de tip de lider nu este specific doar n perioadelor ndeprtate ale istoriei, ci l ntlnim i nc n societatile n curs de dezvoltare i n societatile considerate cele mai moderne. Chiar dac nu se exprim prin
50

intermediul dreptului si al legii, puterea liderului charismatic este i ea considerat legitim n societatile cele mai raionale. Exist ns i alte variante de tipologizare a liderismului politic. Din perspectiva psihologic unii autorii mpart liderismul n patru tipuri: lider ales; lider etalon; lider preferat; lider specialist. Dupa politologul american Kurt : 1. lider autoritar (de directiv, administrativ de comand) -aceasta-i conducerea strict marcat,, bazat pe impunerea administrativ. Acestui tip de liderism i este propriu egocentrismul liderului n elaborarea deciziilor; 2. democratic (colegial) - acesta este liderismul care presupune colegialitatea ca principiu de cutare i elaborare a deciziilor; aici funcioneaz principiul participrii i a altora n acest proces. La acest tip de liderism accent se pune nu pe impunerea administrativ, ci pe chemri cointeresate interne; deciziile sunt rezultatul cutrilor colective, prin discuii, dialog; 3. liberal - acest tip de liderism ofer oamenilor, lucrurilor, evenimentelor spontaneitate, chipurile, toate se vor aranja la locul lor n mod firesc. Natura omului, natura procesului, prin sine nsasi, vor conduce i garanta rezultatul scontat. In baza trsturilor personale politologii americani propun urmtoarea difereniere a liderilor politici. 1. Lider-stegar. Acetia sunt strategi de forta, si elaboreaz programul - platform politic i-i realizeaz consecvent scopurile i ideile. Acetia sunt oamenii cu o mare putere de vointa i-i au viziunea proprie privind realitatea (Marx, Lenin). 2. Lider-servitor. Acesta este liderul, care se orienteaz la adeptii i susintorii lui, se strdui s le exprime interesele. Adepii i susintorii vd i intuiesc sarcinile, care trebuie s devin pentru lider cluz In activitate (R. Reagan, H. Kohl). 3. Lider-negustor. Acest tip de lider vinde", adic propune alegtorilor programul, ideile n schimbul susinerii la alegeri. O particularitate a acestui tip de liderism este caracterul relaiilor reciproce ale liderului cu alegtorii. La acest tip de liderism politic mult import capacitatea liderului de a convinge, strategia la care el recurge, pentru a castiga susinerea electoratului. 30.Elita politica Conceptul de elita desemneaza o realitate constitutivaa politicului, consacra funciara disimetrie a raporturilor in jurul puterii, intre guvernanti si guvernati.Termenul de elita acopera o realitate distincta,constituita din individualitatile politice si sociale proeminente, care prin aptitudinile lor se detaseaza demasa membrilor societatii. Este vorba de ascendentul unei minoritati active si activizante asupra unei majoritati, mai mult sau mai putin pasive. Un precursor al teoriei elitelor este Machiavelli, care in lucrareasa Principele, exalta virtutile de exceptie ale printului ce stiesa se slujeasca de calcul, viclenie si forta pentru cucerirea,exercitarea si pastrarea puterii in scopul consolidarii unui stat. Teoria elitelor isi afla consacrarea prin contributiile reprezentantilor scolii politice italiene Vilfredo Pareto (creatorul termenului de elita) si Gaetano Mosca (promotorul
51

ideii de clasa politica). Acestora li se poate adauga Roberto Michels cu studiile sale despre fenomenul oligarhic in partidul de masa,Georges Sorel cu reflectiile sale asupra violentei si mitului politic precum si Max Weber

Teoria unitar (C.Wright Mills, SUA). Elit este unit prin interese comune ia toate deciziile publice principale: se regrupeaz n trei mari ierarhii instituionale, un triunghi al puterii: nivelul economic (conductorii marilor firme, bnci), nivelul militar (statul major al armatei, serviciile secrete); nivelul de stat (oamenii politici mputernicii cu guvernarea). Teoria pluralist (R.Dahl, SUA) - o guvernare divizat n mai multe centre de decizie (poliarhie). Nu exist o clas conductoare ci o multitudine de categorii conductoare, antrennd relaii de cooperare sau opoziie. Luarea deciziilor mobilizeaz numeroi lideri, care nu alctuiesc o elit unic i omogen. Autonomia acestor fraciuni le permite s dispun de mijloace de influen distincte, resurse de putere ce conputernicii cu guvernarea). Paradigma elitara contine urmatoarele elemente a) procesualitatea istorica se intemeiaza de diviziunea societatii in clase -o clasadominanta si una dominata, o elita conducatoare si o masa ce se lasa condusa; b) stiinta politica reprezinta de fapt studiul elitei, al compozitiei si structurii sale, almodului de relationare cu masa; c) obiectivul fundamental al oricarei elite il constituie detinerea si mentinerea puterii,pastrarea privilegiilor dobandite gratie puterii; d) dominatia se bazeaza pe forta dar si pe frauda sau seductie, elita obtinandconsimtamantul masei; e) structura sociala este intemeiata si legitimata de o formula politica asociata unor ideologii sau mituri socialmente acceptate; f) guvernarea ca exercitiu politic al elitei va recupera mai mult sau mai putin siinteresele masei, atat cat nu prejudiciaza privilegiile elite 32.Tipologia elitelor politice si sistemele de selectare Cel care a fundamentat abordarea sistemului politic prin prisma analizei sistemice a fost americanul David Easton. El a definit sistemul politic ca ansamblul interactiunilor prin care obiectele de valoare sunt repartizate pecale autoritar ntr-o societate. Originalitatea abordrii sistemice a lui D.Eastori const n faptul c el a fixat granitele sistemului politic n mediul su social a relevat capacitatea dereactiela in fluentele mediului extem, pecare

52

calitatea de sistem deschis i-o permite. Acest lucru iese si mai clar nevident prin urmtorul lant de rationamente: viata politic nu poate exista ntr- un spatiu vid; ea trebuie s fie considerat n raport cu mediul su fzic, biologic, social sipsihologic; viata politic este compus din interactiunile politice; acestea constituie un sistem de comportamente, inserate ntr- un mediu, la influentele cruia sistemul politic este el nsusi expus si reactioneaz; prin natura sa nssi de sistem social analitic distinct de altele, viatapolitic trebuie s fie interpretat ca find supus la influentele care rezultdin celelalte sisteme printe care ea este inserat n reali-tate.
Almond distinge urmtoarele functii ale sistemului politic:

1. Functiile de mentinere si adaptare ale sistemului, care vizeaz crearease noi roluri politice si nlocuirea celor vechi, n raport cu exigentele sistemului; 2. Functiile de conversie politic,care vizeaz transformarea cererilor nbunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul: raportul dinte legislativ,executiv si juridic n cadrul separatiei puterilor; 3. Functia de extractie, viznd capacitatea de a mobiliza, n proftulsistemului politic, resursele materiale si umane ale mediului su intem ssintemational. Studiul capacittii extractive tebuie s ia n considerareresursele prelevate la diferitele niveluri de guvernare (municipal,departamental, federal etc.); costul acestei prelevri n termeni de slbirecorelativ a sprijinului politic; structure specializate n extactie (birocratia, deexemplu); n sfrsit, mijloace de extractie (persuasiune, conslrngere); 4. Functia de reglementare, care privesc activitatea desfasurat destructurile specializate ale sistemului politic n controlul comportamentuluipolitic al indivizilor si grupurilor. 5. Functia de mobilizare a resurselor politice,exprimnd capacitatea sistemului politic de a identifica aceste resurse, de a-si da seama dac ele sunt suficiente sau srace, de a constientiza costurilesi de a gsi mijloacele cele mai adecvate deorientare a acestor resurse spre ndeplinirea obiectivelor urmrite. 6. Functia de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale, 7. isi gseste expresia n acte normative programatice, formulate n concordant att cu interesele celor care ocup pozitii-cheie n viata politic, ct si cu interesele legitime ale guvernantilor. Aceast functie a sistemului politic materializeaz capacitatea lui de a regla activitatea social,rapor-urile sale cu mediul si impactul asupra acestuia; 8. Functia de integrare a elementelor societatii ,n structuri social-politicesi ntrirea coeziunii lor n jurul obiectivelor generale. Sistemul politic ndeplineste aceast functie prin controlul asupra indivizilor si grupurilor, ca si asupra clivajelor si tensiunilor, prin socializare, recrutare si mobilizarepolitic n vederea configurrii unei baze sociale ct mai largi de adeziune si sustinere.

53

G.Rocher (Frana): clasificarea elitelor.

a. Elitele tradiionale dein autoritate i influen ca urmare a ideilor, credinelor ale cror surse sunt n trecut i se consolideaz prin tradiie ndelungat (elite aristocratice, religioase). b. Elitele economice se bucur de autoritate ori de influen asupra celorlalte eli te deoarece au venituri i alte bunuri (mari industriai, bancheri, latifundiari): c. Elitele tehnocratice au autoritate, putere ntruct au fost numite sau alese datorit competenei (categoria superioar a administratorilor din corporaii industriale, fina nciare, nali funcionarice ocup posturi de comand n ierarhiile birocratice). d. Elitele charismatice posed caliti de excepie, magice, capacitate de persuadare. e. Elitele ideologice sunt persoane sau grupuri care particip, definesc, prezint i rspndesc idei politice. f. Elitele simbolice sunt persoane sau grupuri care sunt prezentate ca modele de via deoarece posed unele caliti intelectuale, artistice, sportive etc., i care atrase n sfera politicului pot influena atitudinile i comportamentele politice ale celorlali indivizi

54

33.Elita politica in RM Elita politic are o importan i un rol semnificativ n procesul de transformare a regimului politic din Republica Moldova, n special, apariia, formarea i dezvoltarea ei. Analiza participrii elitei n procesul de luare a deciziilor i influena schimbului de generaii asupra concepiilor politice ale grupurilor conductoare ofer posibilitatea definirii elitei politice n contextul evoluiei vieii politice moldoveneti n perioada post totalitar i presupune luarea nconsiderare a dou caracteristici: rezistena la schimbare i nnoirea.Sistemul de recrutare a elitei politice are un rol important n dezvoltarea societii. Regimul democratic presupune selectarea guvernanilor n baza alegerilor, iar sistemul i parametrii derecrutare a elitei sunt inerente procesului de democratizare. Astfel, este necesar cunoatereasuportului i a mecanismului de realizare, a criteriilor n conformitate cu care are loc nrolarea ncorpul politic, a modalitilor de accedere la putere. De asemenea, este necesar de analizat ct de permeabil este elita politic i care este mobilitatea ei pe vertical i pe orizontal.Importana recrutrii elitei politice se exprim prin procesul schimbrilor politice, care apar ndou dimensiuni. Prima este circulaia membrilor elitei la posturile de conducere n acele instituii politice care i-au pstrat puterea sa n structura de baz pe parcursul schimbrii regimurilor. Adoua dimensiune a schimbrilor politice este raportul de putere ntre instituii i organizaii i/sauformarea instituiilor noi - crearea de noi ministere, departamente i alte structuri ale puterii. Procesul de circulaie a elitei este important pentru dezvoltarea sistemului politi c. n acestc ontext, viteza de circulaie a elitelor i raportul dintre ele depind de condiiile istorice concrete.Analiza acestui raport permite o mai bun nelegere a procesului de schimbare ce are loc ntr-osocietate care tinde spre o democraie veritabil. Actualmente, cnd arena politic este disputatde o mulime de partide iformaiuni politice, devine imperativ necesitatea de a cunoate cine exercit de facto puterea nRepublica Moldova, care este ponderea maselor i a elitei n luarea deciziilor vitale pentrusocietate, cum influeneaz masele asupra puterii decizionale i cum se adapteaz elita latransformrile democratice, ce au loc n societate. Dihotomia elit mas constituie pilonulconceptual al teoriei elitelor.Climatul politic din Republica Moldova, impregnat cu elemente specifice, cum ar f i:societatea polietnic, problema identitii naionale, bilingvismul, funcionarea elitelor po liticeregionale (din Transnistria i Gguzia), precum i alte caracteristici, deschide posibiliti largi pentru investigarea elitei politice. Fr a epuiza aria perspectivelor de decizie a elitei politice,important este i studierea interaciunii acesteia cu elita economic i cea cultural.

55

n scurta sa perioad de independen, putem evidenia patru etape ale procesului detransformare a elitei politice moldoveneti : 1. Perioada restructurrii (1985-1989) - prima etap de reformare a sistemului politic, care se caracterizeaz prin schimbri ce vin din interiorul sistemului i printr-o tendin general de a pstra ornduirea politic existent. 2. Perioada dezintegrrii (1989-1991) -caracterizat prin demolarea lent a elitei politice vechi,cnd att contiina de mas, ct i conducerea politic ncepuser s fie dominate de tendinaschimbrilor i renunarea la ideologia precedent. Necesitatea acestei etape a fost dictat de pericolul crescnd al proceselor de dezintegrare din URSS, cnd insatisfacia fa de politicacentrului se contura prin ncercarea de a soluiona problema prin fore proprii la nivel local(republican). Este perioada stabilirii noilor reguli de joc. 3. Independena (1991-1994) -perioada n care persoanele ce i-au asumat responsabilitateaconducerii politice caut s formuleze acele valori n baza crora doreau s ctige ncredereacetenilor. n aceast perioad, diferite fore politice pledau pentru diferite idei-n mare parte, pentru democratizarea societii, renaterea naional, privatizarea proprietii de stat, unirea cuRomnia. Elita politic se dezvolt, i consolideaz poziia, formeaz principalele ramuri ale sistemului elitar: administraia preedintelui, guvernul, parlamentul, elita economic. n aceast perioad conflictul se derula n limitele contradiciilor dintre puterea legislativ i cea executiv.Structurile puterii executive, administraia preedintelui i guvernul devin locul consolidrii unei pri a elitei, iar o parte din elita parlamentar devine centrul cristalizrii i formrii organizate aopoziiei. Are loc o polarizare a puterilor, o nou configurare a grupurilor elitare. 4. Perioada consolidrii sau instituionalizrii (1994-2001) -etapa dezvoltrii i transformrilor sociale ce se caracterizeaz prin procese prelungite de redistribuire i privatizare a proprietii, n condiiile lipsei consensului dintre elitele politice. ncepe procesul natural deconsolidare a grupurilor elitare pe baza apartenenei la putere i resurse, prin reintegrareagrupurilor politico-financiare. Are loc un proces activ de concentrare a grupurilor politico-financiare, care restabilesc monopolul puterii, prin formarea unui sistem ierarhic din oligarhii noi

56

34.Conceptul de etnie,populatie,natiune si minoritatea nationala a. ETNE -Grup uman de aceeai origine, limb i tradiii cultural Etnia defineste acei indivizi care se considera sau sunt considerati de altii ca impartasind caracteristici comune care ii diferentiaza de alte colectivitati dintr-o societate in cadrul careia dezvolta un comportament distinct. Termenul a fost introdus pentru a stabili o distinctie fata de rasa , intrucat, desi un grup etnic poate fi indentificabil in termeni de trasaturi rasiale, el poate impartasi si alte caracteristici comune precum religia, ocupatia, limba sau politica; b. Termenul "poporatie" se definete sau poate inseamna: -. Populaie (Totalitatea locuitorilor unei ri, ai unei regiuni, ai unui ora) c. Prin naiune se nelege: Comunitate stabil de oameni, istoricete constituit ca stat, aprut pe baza unitii de limb, de teritoriu, de via economic i de factur psihic, care se manifest n particulariti specifice ale culturii naionale i n contiina originii i a sorii comune. (DEX '98). Comunitate stabil de oameni constituit istoricete i aprut pe baza unitii de limb, de teritoriu, de via economic i de factur psihic, manifestate n particularitile specifice ale culture Cuvntul naie provine din latinescul nascor a se nate i se utiliza nc n Roma Antic semnificnd poporaii mici. Acest termen se utiliza n parale cu cel grgecesc etos, semnificnd un trib, o comunitate de oameni, care aveau o rudeniecomun, exterior asemntor, vorbeau o limb comun i locuiau pe un teritoriu comun. d. minoritate naional -orice grup bine definit de persoane care are cetenia statului n care locuiete, sunt n inferioritate numeric n raport cu populaia care constituie majoritatea, ntrein legturi vechi, trainice i durabile cu acest stat, prezint caracteristici etnice, culturale sau lingvistice distincte i sunt animate de voina de a pstra identitatea comun a membrilor si, cu deosebire cultura, tradiiile i limba. 35.Problema si politica nationala sfera specifica a relatiilor sociale Principalele probleme cu care se confrunta populatia, si din cauza carora implementarea unui sistem de politici sociale riguroase este imperioasa sunt in primul rand: 1. Saracia. Veniturile reale ale populatiei s-au micsorat de 3,5 ori din 1990 pana in prezent, iar pensia medie s-a micsorat de 4 ori. 2. Somajul si migratia fortei de munca (conform Biroului International al Muncii rata somajului in anul 2000 a fost de 8,5%). In plus, ca urmare a deteriorarii situatiei materiale a populatiei la sfarsitul anilor '90 s-a declansat procesul depopularii, care are la baza mai multe cauze: natalitate scazuta, mortalitate in crestere, cat si migratia populatiei.
57

3. Scaderea puterii de cumparare a populatiei, bazata de asemenea pe reducerea veniturilor. La momentul de fa Republica Moldova se confrunt cu cteva probleme gravede ordin naional. Pe de o parte asistm la lipsa unei idei naionale care ar uni ntreaga populaie a republicii, pe de alt parte, exist o puternic scindare a contiinei naionale la nivel de elit i mase. La nivelul elitelor politice avem cel puin trei curente care interpreteaz diferit esena problemei naionale. Primordialitii sau adepii teoriei germane a naiunii sunt reprezentai de PPCD, PNL, Uniunea Scriitorilor, PL, o parte a intelectualitii umanitare(preponderent pr ofesori de istorie, limb i literatur romn etc.) Acetiaconsider c limba vorbit de populaia majoritar a rii e romna i, respectiv,naiunea este romn. Apariia Republicii Moldova ca stat independent e un moftal istoriei, nefiind legitim pe plan internaional fiindc este o consecin a pactuluiMolotov-Ribbentrop. Constructivitii (adepiii teoriei franceze) sunt reprezentai de PSDM, uniilideri ai AMN, o parte a birocraiei care, dei recunosc c limba e romn i c din punct de vedere etnic nu exist nici o dosebire ntre romni i moldoveni consider c Republica Moldova trebuie s-i consolideze statalitatea, d e c i populaia rii, indiferent de originea etnic trebuie s se identifice cu statul n carelocuiesc. n acest caz e concludent exemplul Austriei, cetenii creia din punct devedere etnic, sunt nemi, din punct de vedere naional sunt austrieci. A bordrii marxiste sunt reprezentai de PCRM, unii istorici careconsider c moldovenii nu sunt doar un grup etnic aparte, dar formeaz i onaiune aparte, care vorbete limba moldoveneasc. Poporaia moldoveneasc, nviziunea acestora, s -a format la mijlocul secolului XIV, fiind o ramificaie avolohilor care contactau frecvent cu slavii de Est, populaie rus veche, stabilit nzona carpailor n sec. VI VII. Sondajele i recensmntul general al populaiei desfurat n 2005 susin c majoritatea populaiei Republicii Moldova se consider moldoveni, dei se observi o cretere important a celor care se consider romni.Lipsa unei identiti naionale clare la cetenii republicii servete temei pentrumanipulrile politice exercitate cu iscusin de ctre unele fore politice carespeculeaz problemele naionale i sentimentele naionale pe ntru a-i cretecapitalul politic.Politicile naionale au anumite valori de baz (pricipii), care ar trebui s fieluate n considerare la toate nivelurile de formare i punere n aplicare n toateageniile guvernamentale.Aceste principii sunt derivate din experiena internaional i particularitilestatalitii. 1. Unul din aceste principii este principiul analizei tiinifice i a interpretrii creative a politicii naionale. Baza conceptual a politicii naionale: egalitatea ntre popoare,
58

cooperare reciproc avantajoas, respectul reciproc de interese i valori,intoleran de naionalism, etc. 2. Al doilea principiu de formare a politicii moderne naional este principiul destabilitate a limitelor teritoriale ale formaiunii statului naiune. 3. Al treilea principiu al unei politici naionale actuale este evidena relaiei iinteraciunii dintre domeniile economic, politic i spiritual. Relaiile naionaledepind de situaia economic, social, cultural, politic.Al patrulea principiu este integritatea politicii naionale, lund n considerareinteraciunea dintre toate componentele sale. 4. Alt principiu este etica relaiilor interetnice, excluderea total a tuturor formelor de nedreptate i violen n relaiile interetnice.Referitor la asigurarea proteciei minorotilor naionale exist deja mai multedocumente elaborate i adoptate. n aceste documente se afirm c problema minorotilor naionale poate fi rezolvat satisfctor numai ntr-un cadru politic democratic ntemeiat pe regula legii i n condiiile existenei unei puteri judectore ti independente. Un alt document deosebit de important este Convenia Cadru privind proteciaminoritilor naionale.Convenia Cadru apreciaz c protecia minoritilor naionale este o laturesenial care asigur stabilitatea, securitatea democratic i pacea continentuluieuropean i n acest sens formuleaz unele principii i obiective care s orientezeactivitatea prilor semnatare. n acest sens se menioneaz: - o societate democratic i pluralist trebuie s respecte identitatea etnic; - s se creeze un climat de toleran i dialog; - societatea trebuie s promoveze condiii prielnice pentru ca persoaneleaparinnd minoritilor naionale s prezerve i s dezvolte cultura lor; - dreptul la libertatea de expresie; - dreptul de a utiliza liber limba sa matern n public, etc Politica naional reprezint totalitatea msurilor argumentate multilateral,orientate la napoierea i dezvoltarea de mai departe a vieii naionale a popoarelor,indiferent de numrul lor, la formarea unor relaii egale i multilaterale ntre toate popoarele, la instalarea unor mecanisme de dialog democratic ntre puterea centrali naionaliti. Necesitatea politicii naionale e fundamentat de mai muli factori. Unul din factorii de baz l reprezint naionalismul. Naionalismul este o ideologiei o politic de preamrire a unei naiuni n raport cu alta. Naionalismul iglorific propria naiune, i atribuie o misiune special n istorie, drepturideosebite. Ideologia naionalismului const din urmtoarele axiome: - promovarea valorilor naionale fa de cela ale persoanei; - prevalarea culturii naionale fa de alte culturi. Ca regul, naionalismul naiunilor mici este o reacie de aprare mpotriva naionalismului naiunilor mari.
59

Naionalismul are dou aspecte: - politic se manifest n lupt pentru un stat naional, drepturi naionale, .a.; - etnic care degenereaz deseori n ovinizm i xenofobie (exacerbarea rasei, puritii de snge, a tradiiilor). Nucleul politicii naionale l reprezint arta dearmonizare a intereselor naionale, iscusina de a asigura dreptul fiecrei naiuni laexistena liber demn, la conservarea limbii, culturii, tradiiilor, la includerea ncivilizaia modern. Direciile principale ale politicii naionale sunt: - asigurarea egalitii drepturilor, a libertii, indiferent de apartenenanaional; - crearea condiiilor pentru dezvoltarea liber a culturilor, limbilor i tradiiilor tuturor grupurilor etnice; - ntocmirea formelor civilizate de comunicare inrteretnic i a metodelor panice de rezolvare a strilor de conflict; - perfecionarea mecanismelor dirijrii tiinifice n procesele naionale n ar. 36.Procesele entice in lumea contemporana Etnie nseamn grupare de indivizi care au aceeai origine i care posed o tradiie cultural comun. Deosebirea esenial dintre etnii e cultura (limba,literatura, muzica, formele vestimentaiei), hrana, construcia i decorul locuinei,srbtorile, ritualurile, formele de etichet, reprezentrile valorice de baz caredetermin orientrile oamenilor n via.Etniile se formeaz pe un anumit teritoriu, dar n rezultatul migrrii, unele grupe etnice separate se pot pomeni departe de patrie. La sfrit de secol i de mileniu, fenomenul etnic, - generalizat la scara ntregii umaniti, reprezint una din componentele fundamentale fr de care nu se potelabora i aplica strategii adecvate, care s asigure stabilitatea i funcionalitateasistemelor politice i sociale, dezvoltarea intern i conlucrarea internaionaleficient a naiunilor.Amplificarea fenomenului naional la scara tuturor continentelor, conjugat cumutaiile de anvergur produse prin cderea Cortinei de Fier, destrmarea i prbuirea socialismului n rile central europene i de est, precum i n fostulspaiu sovietic, cuprinznd n desfurarea lor o gam de procese care au condus la sfritul rzboiului rece, la apariia unor noi state independente, la rzboiul interetnic din fosta Iugoslavie, la tensiunile interetnice din diferite zone ale fosteiUniuni Sovietice, etc., atest indiscutabil importana abordrii acestei probleme.Un prim aspect care se cere elucidat privete problema diversitii entice .Diversitatea etnic a umanitii poate fi abordat din dou perspective: I. prim perspectiv probeaz c, din punct de vedere al etnicitii, omenireazilelor noastre configureaz n grade diferite de reprezentativitate toate tipurile decomunitate etnico social (dup unii autori, toate tipurile de etnii) produse deistorie; de la ceat la trib, la popor i la naiune. n mod cert, simultaneitatea acestor tipuri de comunitate etnicosocial este doar spaial, ceea ce a determinat pe mai muli analiti n domeniu s considere c, dei trim sub acelai soare, nusuntem cu toii contemporani.
60

II.

O a doua perspectiv atest c diversitatea etnic a umanitii se relev i prinlipsa coincidenei dintre frontierele naionale i cele politice, existent n cazulmajoritii statelor lumii (astzi ajunse la un numr de peste 194 state, n marea lor majoritate state naionale unitare).Tabloul diversitii etnice al umanitii apare i mai pregnant dac lum nconsiderare numrul grupurilor etnice (minoritile naionale) din cadrul fiecruistat. n unele cazuri, acest numr se ridic la sute, ar n 53 de state la cteaproximativ 40. n Romnia numrul minoritilor naionale, al grupurilor etniceeste de 17. n Moldova.Oricum ar fi aprut la vremea lor naiunile, ele sunt realiti care i au propriaistorie.

Dup componena etnic exist trei grupuri de ri: 1. Unitare- unde prevaleaz o etnie (Frana, Germania, Romnia, Bulgaria,China).Exist i ri sterile din punct de vedere etnic: Japonia 99,9% japonezi, Israel,Armenia, Koreea;2. bivalente dou etnii de baz (Afganistan, Pachistan, Iran); 3. polietnice nu prevaleaz nici o etnie (Iugoslavia, fosta URSS, Indonezia,Filipine).Analiza succint ntreprins asupra problematicii naiunii pune n evidenfaptul c naiunea ntruchipeaz raporturi, legturi, relaii socialeconomice,teritoriale, culturale, politice, juridice i psihologice care se statornicesc ntreoamenii aparinnd diferitelor categorii din cadrul comunitii naionale sau etnice.Interaciunea etniilor care conduce la schimbarea esenei lor sunt proceseetnic e. Exist procese etnice evoluioniste i de transformare.Procesele etnice evoluioniste se exprim prin modificri eseniale a oricruidintre elementele de baz ale etniei i, n special, al limbii, culturii precum imodificarea structurilor sociale (de clas i profesionale). Procesele etnice de transformare cuprind schimbrile care duc la modificareaapartenenei etnice, etapa final fiind schimbarea contiinei entice. Procesele de transformare pot fi: de integrare (unificare), dezintegrare (dezbinare).Procesele de unificare la rndul lor pot fi:de consolidare,de asimilare,de integrare. Consolidare -inseamn contopirea ctorva popoare nrudite dup limb icultur ntr -o etnie nou mai numeroas. Exemple de consolidare interetnic pot s e r v i u n i r e a t r i b u r i l o r s l a v e i f o r ma r e a p o p o r a i e i r u s e ; c o n s o l i d a r e a i n t e r n a poporului, tergerea deosebirilor ntre bavarezi i saxoni i alte poporaiin sec. XIX XX.Aceste procese sunt caracteristice pentru etniile tinere. Asimilarea- este disocierea, topirea unui etnos sau al unei pri ale sale n altulmai numeros. n lumea contemporan, procesele de asimilare se desfoar mai intensiv n rile dezvoltate: Italia, Marea Britanie, Suedia, etc.
61

Integrarea- e s t e u n p r o c e s d e i n t e r a c i u n e n i n t e r i o r u l s t a t u l u i s a u l a n i v e l interstatal a ctorva popoare, care se deosebesc puternic unul de altul prin limb icultur i, ca efect, formeaz unele trsturi comune.n rezultat, nu se formeaz naiuni, ci comuniti interetnice. Dar ele nu posed trinicia necesar, fapt demonstrat de ruinarea imperiilor: Austro-Ungar, URSS, Iugoslavia, Chiar i n SUA, politica de integrare e considerat ineficient, fiindcfiecare etnie din SUA i pstreaz trsturile etnice i identitatea naional.Procesele de consolidare exist doar la superetnii.Procesele de transformare dezbinare se manifest n separatism teritorial (Quebecn Canada, Bascii n Spania, Kurzii n Turcia). Diferena etnic presupune separarea unui grup etnic dintr-o comunitate etnicn rezultatul evoluiei etnice (Germania, Austria). n lumea modern, locuiesc peste 3500 etnii:n Europa 300 etnii,n India 150 etnii;n Indonezia 150 etnii;n Rusia peste 180 etnii;continentul American 600 etnii;n Vietnam 80 etnii;Africa, Australia, Asia 2600 triburi, popoare, naiuni.Dei asistm la un proces de globalizare de proporii ce n viziunea unor savani, va duce la dispariia multor deosebiri religioase, lingvistice, etnice, totuideocamdat acest lucru nu a avut loc. Nu ntotdeauna frontierele statului coincid cucele etnice. 37.Structura etnica si particularitatile relatiilor entice in RM Componena naional a populaiei Republicii Moldova nregistrat la recensmntul din 2004 relev faptul c moldovenii, populaia majoritar, constituie 75,8% din totalul populaiei, marcnd o cretere cu 5,9% fa de 1989. Alturi de moldoveni, n ara noastr convieuiesc ucraineni, reprezentnd 8,4%, rui cu o pondere de 5,9%, gguzi - 4,4%, romni 2,2%, bulgari -1,9% i alte naionaliti, cu o pondere de 1,0% din numrul total al populaiei rii. Pentru 0,4% din locuitori naionalitatea nu a fost nregistrat. Structura populaiei dup naionaliti reflect modificrile care au avut loc n societatea noastr n ultimii ani, impunndu-se a fi menionat intensitatea emigrrii populaiei, fapt ce a influenat descreterea ponderii populaiei de origine ucrainean cu 2,9% i celei ruse cu 3,9%. Potrivit datelor ambelor recensminte, locuitorii de naionalitate ucrainean i rus se plaseaz pe al doilea i al treilea loc n numrul total al populaiei rii. Ponderea populaiei de naionalitate gguz s-a majorat n aceast perioad cu 0,3% iar a populaiei de origine romneasc cu 2,1%, plasndu-se respectiv pe al patrulea i al cincilea loc n total populaie. n acelai timp, a sczut cu 0,1% ponderea populaiei de naionalitate bulgar, ct i a altor naionaliti cu 1,7%. Este necesar de menionat, c moldovenii, gguzii, bulgarii locuiesc preponderent la sate, iar ruii, romnii i ucrainenii n orae.

62

La recensmntul din 2004, 78,8% din populaia rii a declarat ca limb matern (prima limb care a nsuit-o n frageda copilrie) limba naionalitii sale, iar 20,8% a indicat o alt limb, care nu coincide cu naionalitatea sa. Din rndul moldovenilor, 78,4% au declarat ca limb matern, limba moldoveneasc, 18,8% limba romn, 2,5% limba rus i 0,3% au declarat alte limbi materne. Ucrainenii, care au declarat ca limb matern limba ucrainean, reprezint 64,1% din total, iar 31,8% au declarat ca limb matern limba rus. Din rndul populaiei de etnie rus, 97,2% au declarat ca limb matern limba rus. Gguzii, la fel ca i ruii, majoritatea au declarat ca limb matern, limba propriei etnii 92,3% din total, iar 5,8% limba rus. Bulgarii cu limba matern bulgar, reprezint 8 1% din total i 13,9% au declarat-o matern pe cea rus. Climatul interetnic s-a deteriorat mult pe parcursul acestei perioade. Populaiile minoritare n nici o msur nu au contribuit la consolidarea independenei, din contra, au subminat-o i au lucrat la transformarea ei ntr-un simbol fr fond, ntr-un slogan Aceast situaie a depins direct de criza politic i interetnic, care s-a intersectat cu un conflict militar. Moldova s-a pomenit n stare de dezintegrare teritorial, dezbinare interetnic cu influen asupra coeziunii civice. Actualmente tensiunea interetnic a sczut, ns confruntarea continu s fie prezent n societate. Populaia minoritar a Republicii, ca i cetenii titulari, n msur egal particip la toate procesele viale ale rii. Problemele de interes comun pentru toi cetenii Republicii Moldova care ar soluiona instaurarea consensului interetnic n societate sunt:

Rezolvarea problemei cu Transnistria; Elaborarea unui program complex pentru perioada de tranziie n ce privete politica lingvistic a statului; Elaborarea unei concepii a politicii RM n domeniul relaiilor interetnice.

Prin urmare complexitatea acestor relaii i inter-relaii se explic prin faptul c elita politic moldoveneasc nu a acordat atenia cuvenit problemei n cauz, atunci, la moment, n primii ani de independen. n situaia de fa nicidecum nu se poate vorbi de realizarea unui consens etnic. Adevratul consens etnic se poate constata atunci cnd fiecare cetean i cunoate nu numai drepturile, dar i datoriile, beneficiaz nu doar de drepturi, ci-i onoreaz i obligaiunile. ns cnd cineva, fie cetean sau o populaie, beneficiaz de drepturi, iar de datorii nu ine seama i nu le ndeplinete, atunci se produce un haos, o anomalie, dincare nu se poate gsi o ieire
63

!!!!!38.Alegeri:functii,principia,obiective Alegerea reprezint desemnarea prin vot direct sau prin votul electorilor a persoanelor destinate a ocupa o funcie politic. Alegerea este un concept artistocratic, deoarece vizeaz desemnarea "celui mai bun" (aristo). Dei democraia poate (chiar ar trebui) s funcioneze fr alegeri, doar prin tragere la sori sau decizia unanim sau majoritar a ntregului popor, n general, alegerile sunt considerate a fi principiul de baz al acestei forme de guvernmnt. Acest mod de desemnare este folosit n numeroase organiizaii pentru a desemna persoanele responsabile: n consilii de administraie, localiti, asociaii, partide politice, cler, (conclavul reunit pentru desemnarea Papei, capitulul care desemneaz abatul), etc. Se recurge la alegeri i n cadrul ntreprinderilor pentru desemnarea reprezentanilor personalului (alegeri profesionale). Voina poporului constituie baza puterii de stat i aceast voin se exprim prin alegeri libere, care au loc n mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret i liber exprimat. ncepnd cu anul 1994, n Republica Moldova se desfoar cteva tipuri de alegeri generale:

Parlamentare n cadrul crora snt alei deputaii n Parlament; Locale n cadrul crora se aleg consilierii locali i primarii; Prezideniale pn n anul 2000 Preedintele Republicii Moldova era ales prin vot direct, iar ncepnd cu 2000 alegerea efului statului ine de competena Parlamentului.

De asemenea, n teritoriul unitii teritoriale autonome Gguzia (U.T.A. Gguzia) au loc alegeri regionale, pentru alegerea Adunrii Populare i a Guvernatorului Gguziei. Aceste alegeri se organizeaz i desfoar n conformitate cu Legea privind statutul juridic special al Gguziei (Gagauz Yeri) i actele normative ale U.T.A. Gguzia. De regul, alegerile generale au loc cu o periodicitate de 4 ani, cnd expir mandatul autoritilor alese anterior. n caz de ncetare nainte de termen a mandatului autoritii alese pot avea loc alegeri anticipate, care se desfoar dup reguli similare, dar campania electoral poate dura o perioad mai scurt. Cele mai importante probleme ale statului i societii pot fi supuse referendumului, care se organizeaz i desfoar conform prevederilor Codului electoral. Referendum republican un scrutin prin care poporul are posibilitatea s-i exprime opiunea i astfel s contribuie n mod direct la soluionarea respectivelor probleme. Referendumuri republicane pot fi de trei tipuri: constituionale, legislative i consultative. Pentru consultarea cetenilor n probleme locale de interes deosebit poate fi organizat referendum local scrutin la care pot fi supuse probleme ce in de competena autoritilor administraiei publice locale i au o importan deosebit pentru localitatea respectiv, precum i revocarea primarului.

64

Principiile care stau la baza unor alegeri libere i corecte:

asigurarea unui climat de campanie nemarcat de violene; lipsa tentativelor de intimidare sau mpiedicare a candidailor n a -i prezenta programele electorale;

egalitatea anselor candidailor electorali, care impune printre altele o atitudine neutr din partea autoritilor de stat n ceea ce privete implicarea n campania electoral; asigurarea dreptului de a vota tuturor cetenilor; accesul nediscriminatoriu la mass-media pentru concurenii electorali i reflectarea neutr a alegerilor de ctre mijloacele de informare n mas, n special de media public; libertatea mass-media; libertatea alegtorilor de a-i forma o opinie; separarea clar ntre partid i stat, care nu ar permite, printre altele, utilizarea de ctre cei aflai la guvernare a resurselor publice n interese de partid n cadrul campaniilor electorale, cu excepia cazurilor prevzute de lege;

acurateea listelor electorale;

39.Campania electorala Campaniile electorale- forma instituita democratic, prin care partide si oameni ncearca sa ajunga la putere, sa cstige ncrederea electoratului, sa arate ca programele lor sunt mai bune si, n final, sa cstige valori mai multe.
Metodele de transmitere amesajului ctre electorat

1. Reuniunile publice .-reprezint metoda cea mai eficient detransmitere a mesajului, sunt aa numitele ieiri n locurile publice princare se prezint programul electoral i se stabilete un contact direct cua legtorii. 2. Reuniunile la domiciliu-Candidatul poate apela la aceast tehnic n cazul existenei unor electori deosebii (mari personaliti), sau indecii pentru a lecomunica personal do rinele i speranele. Teoretic toi electorii ar putea fi vizitai, dar practic, acest lucru nu este posibil. n cadrul unor astfel de reuniuni se face o scurt prezentare a programului, dup carese desfaoar un dialog direct ntre candidat i invitai. Acest tip devizite i asigur candidatului imaginea unei persoane deschise,adorabile, communicative. 3. ntrevederile din u n u.-Acestea reprezint o variant mai ampl a reuniunilor la domiciliu 4. Operaiunile telefonice- sunt utilizate mai ales n mediul urban.A c e s t e a constau n apelarea unui anumit numr de abonai, selectaidup un anumit criteriu sau aleator, crora li se propune s sculte unmesaj nregistrat cu o durat de cteva minute.

65

5. Caravanele de maini-reprezint o form de comunicare relative gresiv a mesajului electoral folosindu-se maini cu megafoane,drapele, afie, d istribuitori de manifeste. 6. Aciunile umanitare Obiectivele vizate de aceste aciuni suntdiverse instituii sau organizaii neguvernamentale, cmine de copiisau btrni , biserici, mnstiri, etc. 7. Concertele- Bineneles c ntr - o campanie electoral, staff-ulunui candidat trebuie s fac astfel nct s transmit mesajul acestui a tuturor categoriilor de alegtori. 8. Televiziunea este folosit cu asiduitate n campania electoralatt pentru difuzarea mesajului electoral ct i pentru dezbateri politice n emisiunile gen talk-show. 9. Radioul,spre deosebire de TV, pune accent pe prezentarea programului a ofertei electorale. Prezena candidatului la radio presupune o expunere mai riguroas, mai clar a ideilor i a propunerilor proprii.
Etapele clasice ale campaniei electorale

Etapa I -Cercetarea mediului politic(factorii demografic si sociografic(vrsta,venit, educatie, statut, stil de viata, atitudini ale electoratului)); Etapa II -Analiza situatiei interne si externe acandidatului; Etapa III -Marketing strategic.n aceasta etapa a campaniei electorale, trebuie identificate tipurile de votanti. Anumite caracteristici ale electoratului pot ramne neschimbate pentru o lunga perioada de timp, iar altele se pot schimba de la o campanile la alta. Astfel, candidatul trebuie sa cunoasca acele segmente de votanti pe care se poate baza si pe care poate sa-le transforme n nucleul sau dur. Etapa IV -Stabilirea obiectivelor si a strategiei de campanile.Aceasta etapa implica stabilirea unor scopuri siobiective masurabile; candidatul le poate utiliza pentru aevalua campania, att n faze intermediare, ct si laterminarea acesteia. Bazndu-se pe cercetarile anterioare,candidatul trebuie sa si dezvolte o imagine, un conceptlegat de probleme si de tipul de politica, un set de mesaje,precum si mijloacele de comunicare a acestora. Etapa V -Comunicarea, distributia si planul de organizare.Cea de a cincea etapa necesita tactici si instrumentede marketing, precum promovarea frecvent utilizata nmarketingul comercial. Candidatul trebuie sa identifice celemai eficiente modalitati prin care poate aloca resurse pentruorganizare (fonduri, sponsorizari, voluntari); Etapa VI- Categoriile de public tinta ale candidatului.n aceasta etapa, candidatul trebuie sa si atingacategoriile de public tinta si sa si impuna imaginea prinutilizarea mass-media si a publicitatii electorale, masurabilaprin numarul de aparitii la stiri si numarul de spoturielectorale difuzate. Tot acum, candidatul si organizatoriicampaniei sale trebuie sa se focalizeze pe atragerea de noisegmente de public.

66

40.Sistem politic Ptrunderea n limbajul tiinific a conceptului de sistem politic s -a realizat prin anii 50, sub influena teoriei generale a sistemelor, reflectnd preocuparea pentru abordarea integrativ a domeniului politic.

67