Sunteți pe pagina 1din 2

O introducere in studiul partidelor politice nu poate fi completa fara referirea la paradigma celor patru clivaje propusa de politologul Stein

Rokkan.In viziunea acestuia ,evolutia politica a Europei a fost afectata din punct de vedere istoric de trei revolutii succesive:revolutia nationala,revolutia industriala si cea internationala. Modelul Lipset Rokkan. Paradigma clivajelor Explicatie Paradigma - teorie tiinific recunoscut care, pentru o perioad, ofer probleme i soluii model unei comuniti de practicieni; Model, tipar, exemplu Clivaj ruptur, divizare, scindare, separare, fisur Teoria clasica a clivajelor, ce are in statele Europei Occidentale, a fost formulata de Seymour Lipset si Stein Rokkan in lucrarea Cleavage Structure, Party Systems and Voter Alignements: An Introduction (1967) in care cei doi propun paradigma celor 4 clivaje si transpunerea lor in sisteme de partide: clasa (muncitori vs. angajatori ori chiriasi/arendasi vs proprietari); centru-periferie (interese provinciale, regionale vs. stat-natiune centralizat); rural-urban (interesele pt. proprietatea pamantului vs. intreprinzatori industriali); clerical anticlerical (Biserica vs. stat natiune centralizat). Potrivit studiului lui Lipset si Rokkan, 3 conjuncturi critice ori revolutii au determinat aparitia clivajelor mentionate anterior: revolutia nationala (numita si revolutia democratica); revolutia industriala; revolutia internationala (revolutia rusa). Lipset&Rokkan identifica 4 linii de clivaj majore, adica diviziuni sociale relevante dpdv. politic. Doua sunt produsele revolutiei franceze : a) conflictul dintre statul natiune centralizator si populatiile periferice supuse b) conflictul dintre stat si Biserica Doua sunt produsele revolutiei industriale : a) conflictul dintre interesele proprietarilor de pamant si intreprinzatorii industriali b) conflictul dintre proprietari si angajatori vs. chiriasi si muncitori Revolutiile nationale si industriale au modelat sistemul politic in conformitate cu 2 axe conflictuale: teritoriala si functionala. Pe axa teritoriala, revolutia nationala a dat nastere clivajului centru-periferie, caracterizat prin reactia regiunilor periferice, a minoritatilor lingvistice si a populatiilor amenintate cultural fata de presiunile centralizatoare, rationalizatoare ale masinariei statale. Pe axa functionala, revolutia nationala a generat clivajului clerical vs. anticlerical ori Biserica vs. Stat. Conflictele de-a lungul axei functionale taie unitatile teritoriale ale statului generand conflictul chiriasi/arendasi vs. proprietari de pamant. Acestia se fondau pe aliantele teritoriale bazate pe interesele functionale ale grupurilor sociale mai degraba decat pe loialitati teritoriale ori regionale. Revolutia industriala a adaugat dimensiunii de clasa a axei funtionale produsa de revolutia nationala mentionata anterior, clivajul muncitori vs. angajatori, in timp ce pe axa teritoriala a generat clivajul urban-rural. Revolutia internationala a produs cresterea in complexitate a clivajului muncitori vs. angajatori prin instituirea diviziunii dintre stanga comunista radicala si stanga necomunista reformista (socialdemocrata).

Intrebarea centrala a lui Lipset&Rokkan: Cum au reusit sistemele complexe caracterizate de conflict social din Europa Occidentala sa se stabilizeze in diferite forme de sisteme partidiste si institutii bazate pe consens? Raspuns: prin faptul ca partidele sunt agenti primari ai compromisului la nivel national, ele exprimand si cristalizand conflictul social i formand aliante cross-cleavage (de-a lungul clivajelor). Conflictele institutionalizate si partidele: partidele sunt parte a institutionalizarii conflictului social si a impartasirii institutiilor comune si a consensului democratic in randul diferitelor grupuri opuse, ajutand la stabilizarea structurii politice. Expl : 1) toleranta religioasa a ajutat la reducerea conflictelor interconfesionale 2) extinderea dreptului la vot a intarit legitimitatea democratiei liberale Rolul partidelor in politica moderna vest europeana 1) agenti ai mobilizarii de grup (in primul rand sub aspect electoral) 2) agenti ai integrarii de grup (sustin interesele grupurilor in statul national) 3) forma de identitate si solidaritate a grupurilor sociale cu statul 4) creaza legaturi si comunicare (interactiune) intre comunitati si grupuri sociale in cadrul statului Intr-un sistem politic competitiv, partidele au rolul de a: a mentine ori a atrage loialitati catre partidul lor a contribui la mentinerea loialitatii fata de sistemul politic ca intreg (loialitate fata de institutii, indiferent de persoana ce conduce institutia respectiva) Functiile partidelor : 1) fctie de expresie (formuleaza interesele de grup intr-un limbaj coerent si programatic; transforma pozitia sociala materiala a grupului intr-un limbaj inteligibil ; construiesc o povestire/program cu care membrii grupului se pot identifica ; acest lucru presupune comunicare cu alegatorii lor si conversatie intre elite) 2) fctii instrumentale (sunt pregatite sa incheie intelegeri si compromisuri pt. asi realiza, cel putin partial, cea de-a treia functie) 3) fctie reprezentativa (apara ori promoveaza interesele grupului de sustinatori prin angajament/implicare institutionala ) Ierarhia clivajelor Anumite clivaje detin o mai mare pondere politica decat altele, iar Lipset i Rokkan sunt interesati cand anume un tip de clivaj s-a dovedit mai important decat altul, ce tip de aliante au produs si ce consecinte au avut aceste constelatii de forte pentru construirea consensului in cadrul statului-natiune . Dimensiunile clivajului Exista 2 tipuri de interactiune a clivajelor: clivaje ce coincid intr-un punct si clivaje ce se intersecteaza. Primul tip se refera la o situatie in care 2 clivaje se intaresc reciproc, de pilda clasa si etnicitate, in care un conflict intre clasa muncitoare si clasa de mijloc e intensificat de faptul ca clasa de mijloc apartine unui grup etnic in timp ce clasa muncitoare apartine altui grup etnic. Aceasta inseamna ca cele 2 clivaje se intaresc reciproc astfel incat 2 grupuri ce se opun unul altuia de-a lungul unei dimensiuni de clivaj sunt in acelasi timp opuse unul altuia si de-a lungul altei dimensiuni de clivaj. Acest tip de situatie complexa ce reuneste clivaje multiple si ce coincid intr-o parte poate fi denumit societate pluralista sau un tip specific de pluralism segmentat (Lorwin). Acolo unde constientizarea diferentei dintre segmente este puternica, probabilitatea unui conflict politic prelungit creste. Al doilea tip de clivaje sunt un exemplu diferit de structura de clivaj complexa. De pilda, un asemenea clivaj poate exista acolo unde un clivaj de clasa intre clasa muncitoare si clasa de mijloc este intersectat de o diviziune religioasa in cadrul fiecarei clase, de pilda intre Protestantism si Catolicism. In aceasta situatie, doar unul dintre clivaje capata importanta politica, de pilda clivajul religios, astfel neutralizand posibilitatea extinderii conflictului de clasa si marind posibilitatea solidaritatii dintre clase pe baza identitatii religioase.