Sunteți pe pagina 1din 79

Rolul consilierilor politici n construcia Securitatii pe scena internaional

-lucrare de licen-

CUPRINS:
Introducere.. 3 Captitolul I- Cadru conceptual si theoretic...6 1.1 Consilieri politici, politicieni, process politic......6 Consilierul politic. ...6 Politicianul..10 Procesul politic....13 Scurta istori a politicienilor si consilierilor.16 1.2 Securitatea internationala.20 Aspecte de ordin conceptual si teoretic....21 Conceptul actual de securitate.......23 Argumente de securizare26 1.3 Teoria si practica in Relatiile Internationale.......27 Capitolul II-Cadru metodologic.34 2.1 Atributele necesare ale consilierilor......34 . Ipoteza I.....34 Cunoasterea specializata.38 Prestigiul institutionalizat....44 2.2 Rezonanata conceptului politic.55 Ipoteza II55 Capitolul III-Relevanta politica in stiinta sociala moderna si Relatiile Internationale......60 3.1 Relevanta politica60 3.2 Incertitudinea...67 Incertitudinea ca factor de analiza a consilierilor67 Incertitudinea si remediul : abordari teoretice.........70 Incertitudinea originii internationale structurale..72 Incertitudinea originii locale .. 73 3.3Capacitate politica: Recunoastrea nevoii de ajutor75 Concluzii...77 Bibliografie...............................................................................................79

Introducere:

Nu cauta mai mult respect decat meritele tale cunoscute.


-Proverb evreu Are munca consilerilor politici o influenta asupra decizilor luate de catre politicieni? Lucrarea de fa se concentreaz asupra rolului pe care consilierii politci il au in constructia sigurantei internationale, ct i ca subiect al relaiilor internaionale. Tema lucarii pleca de la ideea ca in spatele oricarui om puternic,in cazul de fata a unui bun politician, sta un bun sfatuitor. Am incercat sa demonstrez acest lucru punand accent in primul rand pe cunostintele de specialitate pe care care la detin consilierii politici,in al doilea rand pe relatia consilier-politician,unde consilierul influenteaza deciziile luate de catre omul politic in cadrul functiei pe care o exercita, iar in al treilea rand pe relevanta politica. Astfel lucarea discuta rolul consilierului politic, facand referire la literatura inrudita direct cu studiile de securitate. In final, o argumentare este oferita pentru decizia de a privi politica de securitate ca pe o relatie adecvata pentru colaborarea dintre lumea academica si politica, teorie si practica. Teza de fa este structurat n 3 capitole i urmrete un fir logic, bazndu-se att pe criterii tematice,conceptuale si metodologice. Primul capitol prezinta scurta prezentare a muncii teoretice desfasurata de autorii stiintei politice, definind termenii,precum:consilier,politician, proces politic si subliniaza roul consilerilor politici in elaborarea deciziilor ca o completare a polticienilor.

Se ating fenomene precum rolul consilerilor pe scena Relatiilor Internationale si legatura acestora cu oamenii politici. Al doilea capitol contine cadrul metodologic,o scurta prezentare a muncii teoretice desfasurata de autorii stiintei politice, care subliniaza diferenta dintre cunostinte despre si cunostinte in cadrul procesului politic. Sunt prezentate ipotezele proiectului , se ocupa cu analiza referitoare la diferitele tipuri posibile de consilieri care iau parte la procesele de elaborare a deciziilor,cat si atributele necesare consilierilor. Prima ipoteza trteaza cunoastea specializata si prestigiul institutionalizat al conisilerior.Cunostintele de specialitate vin in doua forme stilizate, ori practice ori teoretice. Distinctia dintre aceste forme este facuta clar si cativa factori care influenteaza amplitudinea lor relativa in discutie. A doua ipoteza isi concentreaza atentia asupra rolului jucat de continutul actual de idei ca determinanti politici- preocupandu-se de rezonanta normativa a investitiilor consilierilor cu acordul detinut de politicieni ca factor ce influenteaza succesul lor odata intrati in jocul politic. Capitoul trei expune relevanta politica si roul ei Relatiile internationale cat si incertitudinea consiilierilor politici. Chestiunea relevantei politice se afla la confluenta unui numar de drumuri de cercetare ale caror apropieri sunt similare, dar ale caror preocupari sunt diverse. Acestea includ legaturi directe cu dezirabilitatea si fezabilitatea cercetarii relevantei politicii insesi; o concentrare pe relatii in teorie si practica; rolul consilerilor din afara in procesele de politica. Astfel structurata lucrea mea exprima nevoia de ajutor extren a politicienilor,ajutor materializat prin prezenta consiilierilor politici.

1.Cadru conceptual si teorectic


Studentii in politica de aparare sunt specialisti in viitorul altor popoare. Ei decid viata si moartea civilizatiilor. Cunostintele lor nu pot fi niciodata mai mult decat o sarmana partida pentru dificultatea problemelor lor. Combinarea de elemente ce caracterizeaza profesia lor garanteaza o eterna nemultumire legata de ceea ce fac. -Aaron Wildavsky-

Din timpuri stravechi oameni politici au apelat la sfatul diferitelor tipuri de consilieri. Capitolul de fata va aborda istoricul acelei relatii si modurile in care aceasta a fost teoretizata. In timpurile vechi vocatia de politician nu exista fara consilier politic, si anumite subiecte erau studiate numai din punctual de vedere al utilitatii acestora pentru suveran. Cu timpul, ambele parti ale raportului consilier-politician,fiind supuse proceselor de socializare si perfectionare in spiritual politic. Prima sectiune a capitolului descrie, cu ajutorul sociologilor de stiinta Edward Shils si Harold Lasswell, cum procesele divergente de socializare si perfectionare in spiritual politic au condus la o evolutie diferita a consilieri. Astfel se ating fenomene precum rolul consilerilor politic. Aceasta alegere subliniaza rolul consilierilor politici in eleborarea deciziilor ca o completarea a politicienilor. Consilierii sunt priviti ca aducatorii ideei si concepte in procesul politic si atentia este concentrata pe divergenta dintre normative, factor sustinator al valorii.In final, decizia de concentrare pe Relatiile Internationale a fost, istoric vorbind, un domeniu cu lor discuta .Expertii in Relatii Internationale au fost traditional motivati de problemele lumii reale si de relatia muncii lor in a raspunde intrebarilor: relevanta politica este un cantus firmus in cadrul disciplinei?. pe scena Relatiilor Internationale si legatura acestora cu oamenii politici, ceea ce a dus la formarea procesul

Numerosi consilieri

sunt motivati sa patrunda in domeniu de obligatiile

normative si multi sunt preocupati de impactul eforturilor lor in domeniul politic. In plus, discutiile recente din studiile de securitate atat despre sensul securitatii insusi, cat si despre rolul politic al analistului il fac sa fie un excelent punct de concentrare asupra acestei investigatii. Impreuna, aceste trei sectiuni: -istoria si teoria relatiilor dintre consiler si politician; -interactiunea obligatiilor normative; -obiectivitatea stiintifica, si justificarea concentrarii pe Relatii Internatiionale si studii de securitate,reprezinta punctual de plecare al analizei mai jos desfasurate. 1.1 Consilieri politici, politicieni, process politic Consilierul poiltic Punctul central al lucraii, este pus pe oamenii de stiinta politica,in cazul de fata consilierii politici care detin acele pozitii ale caror domenii de studiu sunt acelea care produc accepturi in procesele de formulare pentru politicile de securitate si aparare, ca si acele aspecte ale politicii straine ce au legatura cu notiunea de securitate si aparare. In descrierea naturii acestor persoane punem accent de cateva parti ale literaturii, fiecare aducand o parte de contributie la explicarea autointelegerii, scopurilor, limitelor si rolului acestor participanti la procesul politic. Detinatorii puterii poarta responsabilitatea guvernarii in toate domeniile, lucru care conduce la o abordare generala in care factorul de decizie are un minimum de cunostinte generale despre o mare varietate de teme si astfel cauta sfatul celor cu timp si inclinatie de a se devota in exclusivitate unuia din acele domenii1.

1.Lasswell,Harold. A Pre-View of Policy Sciences. New York: American Elsevier, 1971 .pag.14

Acesti experti, pe care ii putem numii consileri politici au jucat un rol important incepand cu cele mai timpurii forme de guvernare.Datorita centralizarii ostilitatilor si diplomatiei in dezvoltarea timpurie a centrelor de putere in toate partile lumii, este in mod deosebit adevarat in privinta domeniilor care servesc ca precursori a ceea ce azi au devenit Relatiile Internationale, si in mod special sub-domeniile sale, studiile de securitate. In interactiunea lor cu lumea politica, participantii in cauza au fost in mod diferit descrisi ca: -intelectuali; oameni de stiinte sociale; cercetatori sociali sustinatori, producatori sau simpli oameni de cunoastere, ce poate fi utilizata, experti, ideilor. Fiecare din aceste denumiri plaseaza consilierii politici intr-o optica specifica ce aduce lumina intr-un aspect al rolului lor .Una din trasaturile comune pe care le au este controversa ca participantii descrisi folosind acest termeni au un bagaj de cunostinte sau expertiza intr-un domeniu de cercetare de referinta care merge dincolo de cel al cetateanului obisnuit. Exclusivitatea acestei cunoasteri este ceea ce le permite accesul la procesul politic si astfel la cel de guvernare. Alain G.Gagnon plaseaza originile termenului de consiler in reactia negativa printre cercurile educate ale afacerii Dreyfuss2. in securitate sau Relatii Internationale ; consilieri; si producatori sau carieristi ai

2.Gagnon, Alain-G. The Role of Intellectuals in Liberal Democracies: Political Influence and Social Involvement.pag.3-18

Steve Fuller indica aparitia termenului de consilier politic pentru specialisti in analiza caligrafica juridica din Franta secolului 19; in acest sens el stabileste distinctia dintre acesti oameni si cetateanul de rand ca si dintre experti si intelectuali: -climatul de colegialitate care arbora mistica expertului, a facut ca jurnalistii celei de-a Treia Republici sa distinga expertii de publicul nespecializat prin aceasta conjurand o imagine clerica cu iz de religie seculara pe care discipolii mai zelosi ai lui August Comte au promovat-o sub aspectul de Pozitivism3. Un consilier ia intraga lume ca pe un joc corect pentru gandirea lui, el inclina spre o cercetare atenta din toate punctele de vedere. Intr-adevar, domeniul natural al consierului este controversa dar adesea pare sa petreaca mai mult timp aparand si atacand pozitii decat dezvoltandu-le si aplicandu-le. Dimpotriva, gandirea consilierului este redusa la sfera lui de lucru. Credibilitatea acelor judecati este masurata in termeni ai libertatii din contraventia pe care colegii lui io permit. Misticul expertizei este creat de impresia ca colegii unui consilier sunt suficient de constiinciosi ca, daca ar fi necesar, ei ar fi capabili si tentati sa corecteze orice intrebuintare gresita sau abuz al expertizei lor. Lucrul pe care il fac nu inseamna ca,consierul trebuie sa faca ceva corect 4 Cadrul academic modern de securitate indeplineste ambele roluri, actionand atat ca consilier, cat si ca expert. Locul unde caracterizarea lui Fuller are cea mai mare aplicabilitate pentru cadrul academic universitar este in recunoasterea faptului ca pozitia ei depinde de consensul din cadrul grupului ei de perechi din zona ei de expertiza. De vreme ce consensul nu se extinde in mod necesar asupra domeniului normativ, el se extinde in acordul asupra a ceea ce constituie fundamentul expertizei date si a fortei ei epistemice.

3. Fuller, Steve. The Constitutively Social Character of Expertise.pag. 52. 4. Gagnon, Alain-G. The Role of Intellectuals in Liberal Democracies: Political Influence and Social Involvement. pag. 3-18..

Necesitaea apelerii de catre politician la sfaturile unui consilier Putem precizeaza ca recurgerea frecventa, in crestere, a politicienilor la sfatul consierilor se refera in mod direct la alocarea de catre stat a unor sfere largite de interventie si directie sociala, si ca amenintarea la participarea democratica emana de fapt din ambele parti ale relatiei consilier-politician.Plasand acest fenomen intr-un context desi ,pot fi mai multe ocazii si mai multe cai de reprezentare pentru interesele cetatenilor (consilii consultative, audieri normative, comisii regale, forte operative, comitete consultative, consultari mandatorii, si, in sfarsit, parteneriate), modalitatea sau practica de reprezentare de catre miscarile sociale sau alte grupuri devine in mod progresiv constranta. Cu alte cuvinte, reprezentarea in mod progresiv este canalizata prin rutele paraparlamentare ale birocratiei, sistemului judecatoresc, si a parteneriatelor neo-corporatiste cu diminuarea logica a importantei institutiilor democratice ale parlamentului si partidelor. Ca rezultat al competitiei intre tot mai multi participanti la reprezentare cat si amplasarea elaborarii politicii in aceste foruri ne-partinice, exista o mai mare subliniere a sfatului stiintific si a expertizei tehnice. Fenomenul care il observam a avut in acelasi timp un efect asupra firii consilierior si a politicienilor in cadrul procesului de elaborare a deciziei. Complexitatea crescanda si comportamentul specialistului present a elaborarilor politice, incluzand cu predominanta aria securitatii, a condus intr-adevar la concentratia crescanda a crearii de politica in executiv mai degraba decat in ramurile legislative. Datorita naturii crescande in specializare a elaborarii sistemului de securitate si a politicii de securitate, acei oamenii politici care reprezinta sectaorul apararii sunt tot mai mult birocrati din cadrul ramurilor executive ale respectivelor lor guverne, incluzand membri in uniforma ai fortelor armate.

Politicianul.

Indiferent ca se referea la oamenii politici, politicieni , birocrati, oficiali guvernamentali ori utilizatori de cunostinte, din punct de vedere guvernamental,principali sunt acei indivizi din cadrul ramurilor executive ale respectivelor lor guverne insarcinati cu formularea politicii nationale in articole definite de guvernul lor ca subiect al politicii de aparare si securitate. Aceste persoane sunt aproape in totalitate plasate in ministerele externe si de aparare, ca si in fortele armate ale natiunii lor.Facand abstractie de provenienta lor, aceste persoane tind sa expuna un set obisnuit de caracteristici si prioritati profesionale. In vreme ce un consilier este pregatit sa analizeze in intregime cauza si efectul sau relatiile constitutive din spatele problemei de analiza date si adesea capabil sa-si concentreze cercetarea pe un numar limitat de proiecte in orice moment, politicienii sunt din plin confruntati cu numeroase probleme simultane la scara mai mica din necesitatea de a da un raspuns rapid.Pe cata vreme analiza politica implica adesea o cercetare de lunga durata legand franturi filozofice si metodologice, oamenii politici pun accentul pe solutiile lucrative gasite rapid care permit implementarea de solutii pentru inceperea cat mai curand posibil.Deoarece criteriul lor de prima importanta este gasirea solutiilor practice si la timp pentru problemele politice, politicieni au adesea o relatie instrumentala cu acceptele analistilor politici :nu sunt luati drept claditoru de adevaruri fundamentale privitor la comportamentul uman derivat sau din cercetarea stiintifica riguroasa sau dintr-o lenta acumulare de intelepciune. Oamenii politici sunt mai degraba priviti ca fiind principalii exponentii ai datelor descriptive despre situatii particulare si concrete. Acest tip de cunoastere nu este de interes pentru politicieni din simplul motiv al lipsei de curiozitate. In chiar rolul lor de oamenii politicii ei sunt preocupati de viitor si de consecintele schimbarilor in propriul lor comportament asupra comportamentului altora politicienii sunt inclinati sa urmareasca o procedura de operare standard stabilita pana cand devine in mod demonstrabil inadecvata. 5
5. Shils, Edward A. Social Science and Social Policy. pp. 35-49.

10

Deciziile sunt create bazandu-se puternic pe precedentul institutional,deseori un singur eveniment istoric precedent, si adesea in conformitate cu o perspective ateoretica ce separa problemele de comunicare dintre coridoarele puterii si cei care propulseaza ideeile. Un consilier formuleaza deschis observatia, pe cand perspectiva teoretica a politicienilor asupra naturii relatiilor intrnationale este identificabila, ea este in mod izbitor similara, desi nu exclusiva, din punct de vedere realist din disciplina politica:desi specialistii in studiul relatiilor internationale in mod clar au puncte diferite de vedere asupra chestiunilor de metoda si teorie, multi dintre ei pastreaza incredintarea ca oamenii politcii sunt prea aconceptuali, chiar anticonceptuali si antiteoretici. Se observa ca politicienii si consilierii lor opereaza adesea cu o vedere generala a politicii internationale influentata de familiarizarea lor cu teoria realista si astfel de concepte inrudite ca interesul national si echilibrul puterii6. Vederea simplificata si demodata a teoriei realiste folosita de multi politicienii este considerata de consilieri ca parte a unei mai extinse probleme. Admitand ca politicienii de varf vin la guvernare cu un capital intelectual derivat din educatia anterioara si din alte experiente relevante, munca lor in guvernare le ofera celor mai multi putine ocazii de completare si de actualizare a cunostintelor lor7. Intrucat consilierii pot sublinia incapacitatea politicienilor sau lipsa dorintei lor de a fi la current cu dezvoltarile din lumea politica, aceasta este o perspectiva solipsistica ce incearca sa creasca propriul lor punct de vedere despre concepte si teorii. Aceste tipuri de accepte emise de consilieri nu sunt de departe singura contributie la maniera politicianului de a elabora decizii. Cultura si precedentul institutional joaca un mare rol, asa cum face natura politica a procesului de elaborare a politicii: primul lucru pe care un oficial public trebuie sa-l faca este sa se familiarizeze efectiv cu normele si valorile din cadrul biroului sau, invatand ceea ce organizatia din care face parte asteapta de la acesta 8
6. Weiss, Carol H. Research for Policys Sake: The Enlightenment Function of Social research. Policy Analysis. Vol. 3, No. 4.pag 43 7. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993.pag.13 8. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993. -pag.11-12

11

Pe cata vreme munca unui consilier este legata de idei, munca unui oficial public este mult mai mult legata de alocarea si administrarea resurselor accesibile: bani, personal, legi si decizii administrative care impreuna determina randamentul organizatirei lui 9 .

Calitatile consilierilor politici si politicienilor Consilerii politicii Politicienii

-analizeaza cauza si efectul problemei -pun accent pe solutiile lucrative studiate -capabilitaea de concentrare asupra unui -gasesc solutii practice si la timp pt numar limitat de proiecte -fac cercetari de durata -formuleaza deschis o observatie -opereaza cu o vedere generala asupra politicii internationale -munca lor se leaga de ideii problmele politice -urmaresc o procedura standard stabilita -expun situatii particulare si concrete - pun in aplicare legi si iau decizii administrative -administreaza economice si aloca fondurile

9. Rose, Richard. Disciplined Research and Undisciplined Problems-pag.25

12

Procesul politic
Procesul politic, este amsamblu al valorilor poltice si intereselor normative ale publicului larg,cum sunt ele reprezentate de guvernare,sunt amestcate intr-un echilibru politic sustenabil. Atat factorii structurali cat si cei ideatici au un rol de jucat in aceasta actiune inchegata10 . O multitudine de participanti cu agende diferite, concurand bazele puterii, si cu diferite ranguri in ierarhia prioritatilor guvernamentale fac ca procesul politic sa fie intradevar dificil pentru a forta supunerea la un model de expunere rational sau linear11 . Ceea ce este in mod obisnuit denumit ca process politic este un set complex de interactiuni multidirectionale dintre numerosii participanti, de-a lungul unei adesea slab delimitate perioade de timp12 . * * * De o importanta deosebita pentru investigatia noastra in procesul politic sunt urmatoarele notiuni: ca exista un excedent de participanti alaturi de birocratii fauritori de politica si de consilierii lor academici implicati; ca dezvoltarea procesului politic este afectata de ierarhia puterii si prestigiului de luare a deciziei ,de partea guvernamentala, si de puterea epistemica ,de partea Consilierii, si ca ea nu se conformeaza unei conceptii bazata pe alegeri rationale din parte participantilor ei. Procesul politic este sucesiunea interactiunilor dintre instantele guvernamentale care-si fac un scop din crearea politicii. O politica este un program de actiune implementabil de catre agentiile insarcinate cu formularea lui, ce a intentionat sa trateze o anume problema ce cade sub competenta juridica sau institutionala a acelui organ13. In cazul acestui studiu, problemele isi au originea in domeniul apararii si securitatii; politica este facuta de instante guvernamentale de competenta recunoscuta in acele domenii-cel mai adesea ministrii apararii si ai afacerilor externe, dar ocazional, biroul executiv general. Efectul procesului este pastrat strict intr-un document politic declarativ ce serveste ca baza de implementare.
10 Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books,1977..pag 34 11. Rose, Richard. Disciplined Research and Undisciplined Problems pag. 25-351. 12.Ibidem pag.27 13. Cole, John. Making Foreign Policy: A Certain Idea of Britain. London: John Murray, 2000. pag.4-5

13

Procesele de formulare politica servesc in mod tipic unui scop dublu cel putin: cumularea intereselor politice dintr-o guvernare reprezentativa si o cautare mai accentuata a celor mai incisive solutii la o anumita situatie sau problema aparuta14. Procesul implica cateva scopuri care sunt urmarite in diferite perioade de-a lungul desfasurarii lui. El contine multi participanti din cadrul sau din afara aparatului birocratic politic, de la membrii ramurii executive la legiuitori si instante legislative ocazional si care include si un numar de participanti din afara, a caror participare se bazeaza pe o varietate de caracteristici.

Participantii la procesul politic


Exista o multitudine de participanti implicate in procesul politic, atat de partea de guvernare cat si de cea de consiliere. In timp ce atentia noastra este indreptata spre relatiile dintre omul politic si structura consiliera , este important de reamintit faptul ca politicianul cu care un consilier din exterior interactioneaza, chiar si intregul departament de care ei apartin, sunt numai unii din multii participanti ale caror interese sunt puse in balanta si cuprinse in elaborarea ideeilor, care pun bazele procesul de elaborare a decizilor. Chiar daca, spre exemplu, recomandarile politice ale unui minister de externe din cadrul procesului de negociere se apropie conceptual de sugestiile unui consilier, politica finala poate reflecta aceste accepte numai in masura in care propriile accepte de consiliere ale ministerului de externe sunt incluse intr-un process mai larg. Amestecul de interese politice ale apararii implica alte prioritati cum ar fi acceptele, informatiile, sfaturile, ideile, de la, si in competitie cu, ministerul apararii, directivele legislative, preocuparile bugetare, preferintele prezidentiale si altele. In mod similar, fauritorii de politica aduna informatiile care fac parte din alegerea lor, dintr-o varietate de surse15.Structurile academice se confrunta astfel cu competitia din partea altor tipuri de participanti la consiliere, cum ar fi grupurile de sustinere si organizatiile non-guvernamentale.
15. - George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993 . pag. 8.

14

Pe scurt, consilierul nu este decat unul din factorii de influenta care contribuie la agenda fauritorului de politica, ce poate fi ea insasi una din multele accepte din agenda globala a departamentului sau, care poate fi la randul sau doar una din multele contributii la declaratia finala a orientarii politice guvernamentale. * * * Procesul politic este rareori rational, dar este in schimb incarcat de numeroase dovezi de imediatism,dependenta de context si de actiuni nerationale. Cauzele ar putea fi: In primul rand,politicienii sunt solicitati adesea sa ia decizii fiind presati de timp si avand informatii incomplete.Precedentele institutionale acorda astfel un important rol timpului restrictiv si faptului ca se poate sa nu existe o ocazie pentru obtinerea de informatii complete fiind constrans de timp.Totalitatea problemelor cu care se confrunta un politician conduce in mod similar la ingrijorarea timpului concret si scurt. Acest imediatism intra in conflict cu abordarea pe termen lung a multor academicieni si pun expertii in dezavantaj cu privire la altii a caror socializare profesionala nu-i constringe cu handicapul unei lungi pauze de odihna. Analizele procesului politic si rolul participantilor din exterior,al consilierilor, trebuie sa tina seama in aceasta privinta de astfel de factori ca rangul interlocutorului expertului din cadrul organizatiei, de constelatia de relatii personale din cadrul birocratie,atat din cadrul cat si dintre unitatielemente, si de punctul de vedere personal al politicianului asupra relevantei stiintifice ca fiind opusa altui fel de cunoastere. Toti acesti factori fac din procesul politic un obiect de studiu extraordinar de bogat si de complicat. Tinand seama de complexitatea caracterisiticilor schitate mai sus, oricum, este posibil a dezvolta o serie de ipoteze pentru a elucida in ce conditii ideile expertilor pot supravietui acestei alambicari si pot rezulta intr-o influenta ideatica in privinta politicii de securitate declarative16.

15

16. Checkel, Jeffrey. Ideas and International Political Change: Soviet/Russian Behavior and the End of the Cold War. New Haven:Yale University Press, 1997; p.ag 19.

Scurta istorie a politicienilor si consilierilor

Istoria relatiilor dintre conducatori si consilierii lor,in domenii asociate cu ceea ce azi e denumit stiinte social-politice,curmeaza o dezvoltare distincta. La inceput, pozitia consilierului n-a existat in afara relatiei cu sfatuitul, detinatorul puterii, dupa o intinsa perioada in care, in mod essential, preocuparea consilierului a fost legata de problemele guvernarii, ambele profesii,cea de guvernare si cea de consiliere, s-au supus unui extins process de profesionalizare si formalizare care a condus la o divergenta a scopurilor si recompenselor fiecarui statut. Ocaziile de specializare in studiul razboiului si diplomatiei s-au ivit in afara relatiei directe cu puterea. In final, relativ in anii din urma, a existat un interes crescand in cadrul comunitatii academice in reabilitarea relevantei muncii academice pentru lumea reala.Acest punct de vedere presupune o serie de rafinamente plecand de la acei consilieri de demult pana la cei de azi. Incepand cu omul de stiinta, se inainteaza prin termeni academici, restrangand treptat atentia pe Relatiile Internationale si studiile de securitate. Cineva poate astfel trasa pretentiile generale de specificitate mult mai mari despre natura simbiotica a legaturii timpurii dintre teorie si practica, cum ar fi acest exemplu luat din lucrarea lui Edward Shils:

Filozofia politica a fost privita, de cei ce au profesat-o, ca un mijloc de iluminare a Preocuparea consilierilor pentru printi, a filozofilor ce-ar fi regi, a moralistilor

conducatorilor-si cetatenilor, cu privire la decizii corecte si masuri adecvate. rationali, a melancolicilor critici ai cuceririi si revolutiei, au oferit rudimentele unei perspective sociologice17. Acesti filozofi politici au fost precursorii multor profesii din lumea moderna; de vreme ce ei servesc de asemena ca precursori ai consultantilor, filozofilor, expertilor tehnici si unui anume tip de politicieni, accentual se pune aici pe descendentii lor in termeni academici.

16

17.; Haas, Peter M. Knowledge, Power, and International Policy Coordination. Columbia: University of South Carolina Press, 1992.pag 101-146.

In cazul specific al stiintei organizate, au existat o profesionalizare si o formalizare crescand a preocuparilor stiintifice-sprijinite de aparitia universitatii moderne-care a condus la divergenta preocuparilor academice de problemele direct relevante pentru guvernare . Citandu-l tot pe Shils: a avut loc o schimbare mai degraba fundamentala in decursul secolului nouasprezece18. Stiintele social-plolitice au devenit depolitizate; chiar daca studiul politic si-a denaturant preocuparile cu politica facuta prin retete concrete de administrare si descriind procesul guvernamental ca fiind fara probleme. Problemele nu au fost selectate in conformitate cu un standard explicit de relevanta a elaborarii si punerii in practica a deciziei unui politician; procesul de elaborare a politicii nu a devenit obiectul unei investigatii realiste si in final practicantii acestor subiecte chiar au dezavuat orice interes in elaborarea politicii19. Shils aduce la lumina rolul dezvoltatii universitatii in indepartarea stiintei sociale de elaborarile practice ale politicii: dezvoltarea universitatilor in secolul al 19-lea si relatiile lor cu lumea afacerilor pare a fi de asemenea un important factor in depolitizarea stiintelor sociale. Harold Lasswell, unul din parintii stiintei politice, atribuie dezvoltarea separata a politicienilor si consilierilor partial fortelor centrifugale cum ar fi disciplinizarea din cadrul universitatilor20. Aceasta se coreleaza cu credinta ferma a lui Lasswell in importanta unei abordari multidisciplinare in stiinta politica. Intr-unul din cuvintele analistului insasi natura intreprinderii stiintifice si organizarea ei institutionala stanjeneste relevanta politica21. Consilerii politici au o abordare ingusta, cu consecinta ca ceea ce un politician are nevoie sa stie urmeaza a fi gasit prin discipline si domenii22 Joseph Lepgold si Miroslav Nincic descriu aceste preocupari inguste: in cadrul comunitatilor stiintifice recunoasterea originalitatii semnifica realizare profesionala.
18. Lasswell, Harold D. A Pre-View of Policy Sciences. New York: American Elsevier, 1971. pag. 10-11. 19. Lepgold, Joseph and Miroslav Nincic. Beyond the Ivory Tower: International Relations Theory and the Issue of Policy Relevance.pag 15 20. Lasswell, Harold. The Policy Orientation New York: American Elsevier,.pag 3-15

17

21. Ibidem pag 3-15 22. Stein, Arthur A. Counselors, Kings, and International Relation pag.50

Cu cat originalitatea este mai mare, cu atat mai mult se constituie ca domeniu, oamenii de stiinta tinzand sa defineasca originalitatea ca avand semnificatia de inedit. In practica ei adesea cauta proiecte de cercetare si refugii intelectuale care sunt cu siguranta inedite pentru ca altii le-au ignorat .domeniile academice tind sa se ingusteze in arii cat mai mici de specializare si expertiza. Conform lui Alexander George, aceasta a facut in zilele noastre ca politicienii si consilerii sa faca parte din doua culturi distincte, in care fiecare este socializat conform cu structurile de premiere acordate valorilor si ierarhiei lor profesionale23. Atentia academicienilor pe dezvoltarea teoriei ii indeparteaza de la preocuparea de politicieni cu promovarea interesului national24. Consilierii trabuie sa dea satisfactie superiorilor lor si sa se consulte cu o seama de parti interesate din alte agentii executive, legislaturi, circumscriptii electorale si adesea guverne de stat si locale. Munca este angrenata intr-un an fiscal in care bugetul annual si termenul de expirare a legislaturii creaza presiuni in luarea de decizii. Munca de elaborare a politicii are intotdeauna cele mai inalte criterii de rationalitate a deciziei. Diferenta de abordare dintre politicieni si consilierii este partial rezultatul unui sprijin crescand al celor din urma in ceea ce priveste prioritatile mai potrivite cu paradigma:ca acest model a starnit admiratia si emulatia oamenilor de stiinte sociale nesiguri care, ca nou veniti in mediul politic si ca obiecte amenintate de sfidarea umanistilor, pe de o parte si de oamenii de stiinte naturale,pe de alta, au cautat sa-si legitimize statutul de oameni de stiinta si de cautatori ai adevarului in acelasi mod in care fusesera deja stabilite ramurile vietii politice. Traditia umanista nu parea sa ofere suficenta sustinere imediata si un model gresit inteles al procedurii si perspectivei stiintei naturale a venit sa domine mintile oamenilor de stiinte sociale. Cel dintai impediment la relevanta politica imediata derivand din paradigma natural stiintifica este sublinierea pe rationalitate si o epistemologie de valoare neutra.
23. Lepgold, Joseph and Miroslav Nincic. Beyond the Ivory Tower: International Relations Theory and the Issue of Policy Relevance. New York: Columbia University Press, 2001 pag.15 24.. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993pag 6

18

In incercarea de aplicare a rationalitatii de a exclude judecata bazata pe valorile ei, studiul procesului politic este de un folos discutabil in investigarea unui process evident nelegat de aceleasi restrictii. Pe scurt, cu cat studiul devine de orientare stiintifica, cu atat mai mult se departeaza de ceea ce este in fapt arta, nu stiinta, de a face politica 25. In aceasta situatie oamenii de stiinte sociale ,sociologi,sub tentatia rationalitatii isi asuma relevanta cunoasterii stiintifice a fi in sine politica, un punct de vedere nu neaparat impartasit de politicieni, desi exista cateva marturii ca aceasta supozitie este mai probabil sa detina adevarul in domeniile politice care au legatura cu stiintele naturale. Ecuatia rationalitatii cu validitatea politicii, combinata cu o perspectiva epistemologica pozitivista, adduce un impediment in plus intre ceea ce produc academicienii si ceea ce cauta politicienii. Tendinta impotriva reductionismului si cautarea evaziva a neutralitatii si obiectivitatii sunt in mod direct la imparitate cu puterea partizana si concreata ceruta de politicieni. Ideea de economie este direct indreptata impotriva valabilitatii intrinsece a argumentelor rationale derivate: lacuna deriva dintr-un sprijin exclusiv pe un cadru epistemologic positivist pentru cunostintele noastre de stiinta sociala. Cunostintele care creeaza procesul, in acest cadru, sustrag ideile din lumea actuala si nu au nici o cale semnificativa de descoperire a dispozitiv-institutional, tehnic si symbolic pentru a reveni de la ide la actiune. Stiinta pozitivista este pregatitoare si nu este o stiinta finala. Este un stadiu in dezvoltarea cunostintelor pentru a fi utilizate26 . Intrucat unele discipline se mutasera din punct de vedere paradigmatic dincolo de positivism, politica a inceput sa fie din nou in centrul atentiei cand consilierii politici au pus sub semnul intrebarii paradigma dominanta a politicii ca putere intr-un mod sustinut iar stiinta sociala ca intreg a devenit din punct de vedere metodologic si epistemologic mai complicata atunci au simtit ca, comunicarea cu practicienii se impunea.Dar era de asemenea dificil deoarece nu mai exista o armomie paradigmatica.
25. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993 pag 8 26. Klausner, Samuel Z. Social Knowledge for Social Policy.pag.93-112

19

Consilierii politicii sunt personae uni-dimensionale,nu avand o bogata experienta in domeniul Relatiilor Internationale lucru care a dus la aparitia unor probleme in cea ce priveste riscul impicarii lor in Relatiile Internationale. Pentru astfel de oameni exista numai cateva posibile sanse de realizare in domeniul relatiilor internationale. Una dintre ele este sa se aseze si sa nascoceasca teorii pe care politicienii le vor aprecia ca fiind riguroase si originale. In esenta acestea fiind doar realistice si responsabile, prin opozitie, nu vor starni aprecieri. Intr-adevar, majoritatea consilierilor sunt preocupati numai de o buna parere a catorva zeci de alti specialisti din subzona lor specifica. In orice caz, n-au fost numai consilierii singurii abatuti de la tandemul profesionalizare si formalizare. Urmand mobilizarii maselor din cel de-al doile razboi mondial si rolul important pe care acest lucru l-a avut pentru stat, in lumea industrializata ramurile executive in general si birocratia politica pentru strainatate si aparare, in particular, au crescut dintr-o data ca importanta.

1.2 Securitatea internationala

Securitatea internationala reprezinta un mod de organizare a relatiilor

internationale, caracterizat prin aceea ca toate statele lumii sunt la adapost de orice agresiune, act de forta, de amenintare cu folosirea fortei, de orice atentat la adresa independentei si suveranitatii nationale sau a integritatii lor teritoriale. Conceptul are nsa o acceptie mult mai extinsa, care exprima interdependenta tot mai accentuata a factorilor militari, politici, economici, sociali, tehnologici, geografici27. Securitatea privita din prizma neorealizmul poate si descrisa astfel: neorealismul pleaca de la premisa ca statele in sistemul international cauta sa-si asigure supravietuirea. Scopul lor suprem este securitatea. Structura sistemului international determina statele sa acorde atentie balantei de putere. Anarhia determina statele sa concureze pentru putere, aceasta fiind cel mai bun mijloc de supravieturie. Preocuparea primara a statelor este de a-si mentine pozitia in sistem28

27. Andrei Miroiu Manual de relatii internationale Ed.Polirom Bucuresti pag 18 28. Ibidem - pag.45.

20

In sistemul international anarhic statele sunt stimultate sa castige putere pe seama rivalilor, si este pe deplin logic din punct de vedere strategic ca ele sa actioneze cu aceasta motivatie atunci cand se iveste momentul oportun.

Aspecte de ordin conceptual si teoretic


In articolul lui William Wallace despre literatur in teorie si practica din Revista Studiilor Internationale, el afirma ca justificarea locului RI a fost castigate din fondurile planului de invatamant universitar, despre utilitate, nu despre estetica29. Relatiile internationale s-au dezvoltat institutional dupa aceleasi precepte ca ale altor discipline academice , dintre care cateva au indepartat prin natura lor disciplina de focalizarea pe politica:exista o tendinta pentru toate disciplinele academice de a demonstra postura lor intelectuala in universitate punand o pondere mai mare pe studiul theoretic dacat pe cel aplicat.30Aceasta tendinta a fost in mod particular evidenta in stiinta social-politica deoarece ei au luptat sa castige respect de la clasici, filozofi si oameni ai stiintelor naturii ironici. Gradul in care RI au un curent principal centrat pe gradul de dezvoltare teoretica a domeniului poate fi interpretat ca un indicator al gradului de institutionalizare disciplinara a domeniului. O principala impartire aici este intre agenda de cercetare in conducator de intrebare si conducator de metoda. RI reprezinta un domeniu de cercetare puternic orientat spre conducator de intrebare, si Christipher Hills sustine ca aceste intrebari sunt selectate din motive normative de un mare procentaj disproportionat de oameni de stiinta in RI: cei mai multi din oamenii care patrund in sfera relatiilor internationale sunt motivate de cateva preocupari normative clare , dar oricum generale31. Acest lucru e natural si creeaza probleme numai daca valorile motivante sunt ori mascate,fara intentie probabil, ca parte a metodologiei pozitiviste , ori exagerate in punctul in care ele vin sa domine analiza.
29.- Hill, Christopher. Academic International Relations: The siren song of policy relevance.pag 317 30-Keith Webb, Theory and Practice in Foreign Policy-making: National Perspectives on Academics and International Relations pag9-10 Professionals in

21

31.- Webb, Keith

Theory and Practice in Foreign Policy-making: National Perspectives on Academics and Professionals in

International Relations. London: Pinter, 1994; p. 13.

Multe din aceste preocupari presante si editii normative de mare importanta urmeaza sa fie gasite in studiile de securitate ale sub-domeniului RI. Securitatea reprezinta un domeniu deosebit de potrivit pentru observarea relatiilor structurilor academice cu politica, deoarece este unul dintre numarul limitat de termeni folosit frecvent in ambele comunitati, desi cu considerabile intentii diferite. Mediul strategic in schimare din ultimii ani a condos la o regandire fundamentala a conceptului de securitate atat in cadrul elaborarii politiciicat si in cel academic. Esential in a intelege alegerea securitatii ca punct central al acestui studiu este functia dubla indeplinita de securitate ca si concept in cadrul fiecarui grup respectiv. Existenta paralela ce-si concentreaza eforturile pe un concept cu aceeasi semnificatie stabileste stadiul examinarii felului in care conceptele si ideile dintr-o parte pot difuza in cealalta. Securitatea functioneaza ca unealta analitica esentiala a disciplinei in studiul securitatii.Asa incat, structurile academice de securitate sunt conduse de necesitatea de a defini clar aceasta notiune si de a o distinge de alte concepte. Sfarsitul Razboiului Rece si predominanta regresiva a neparticiparii nucleare ca principala preocupare a condus la o examinare a conceptiei realiste ce devenise reciproc inconjurata de realitatile Razboilui rece. A urmat o perioada in care securitatea a fost in mod diferit descrisa ca un motor al comportamentuluiun obiectiv al politicii32, o conditie de eliberare de sub amenintari 33, o relatie dintre indivizi si state34, o identitate semantica35, o categorie politica36, un concept contestat in esenta37, si o practica sau un mod de discurs38.

32- Baldwin, David A. "The concept of security". Review of International Studies. Vol. 23, No. 1 (1997); pp. 5-26. 33- Rothschild, Emma. "What is Security?". Ddalus. Vol. 124, No. 1 (1995); pag. 53-98. 34.- Booth, Ken. "Security and emancipation". Review of International Studies. Vol. 17, No. 4 (1991); pag. 313-326. 35- Wver, Securitization and Desecuritization, New York: Columbia University Press, 1995; pag. 46-86 36- Tapia-Valds, J.A. A Typology of National Security Policies.pag 56-60 37- Baldwin, The concept of security.pag 146-150 38- Campbell, David. Writing security: United States foreign policy and the politics of identity.pag 225-230

22

De-a lungul articolelor de natura generala care au dat impulsul initial dezbaterii asupra aspectelor nemilitare ale securitatii39 punctele care s-au ivit, include dar nu se limiteaza la, fundamentele economice ale securitatii nationale40, degradarea mediului ca o amenintare la securitate chiar si la nivel national41, adaugarea adjectivelor calificative la securitate(comun, cooperant si comprehensiv)42 , precum si cateva puncte unice ca imigrarea si preocuparea ei colaterala cu legatura de identitate si securitate 43, conflictul etnic si preocuparile pentru drepturile omului. Conceptul actual de securitate. Argumente in favoarea securitatii internationale. Eforturilor de a aprofunda conceptul de securitate, depuse de stat si cetatenii lui, duce la incetarea functionarii ca entitate unica cu care securitatea este inzetrata, sau ca obiect de referinta. Eforturile de a oferi fundamente analitice pentru aprofundarea agendei de securitate reies din necesitatea perceputa de a oferi o alternativa la stat ca unic furnizor de securitate. Aceasta cautare este un raspuns la trei presupuse deficiente ale punctului de vedere neorealist al statului: -prima este notiunea precum ca statul este progresiv incapabil sa-si exercite in mod sufficient functia sa de protector al identitatii, securitatii fizice, bunastarii materiale si a unui mediu locuibil pentru catatenii sai. -cea de-a doua este ostilitatea categorical impotriva statului, adesea inradacinata in liberalismul classic; -cea de-a treia este notiunea ca statul trebuie sa serveasca ca un mijloc de protectie al cetatenilor lui, si nu ca un scop in sine potentiala de pericol la adresa lor in propriul sau drept. Dezbaterea asupra conceptului de securitate ramane deschisa atat consierilor politice cat si oameniilor politici.
39-Jahn, Egbert, Pierre Lemaitre and Ole Wver. European Security: Problems of Research on Non-Military AspectsNew York: Columbia University Press, 1995; pag.134-140 .40.Ibidem pag 46-86 41-Gleick, Peter H. Environment, Resources, and International Security and Politics. Pag.162-177

sau ca o sursa

23

42- Dewitt, David. "Common, Comprehensive, and Cooperative Security pag.198-297 43-Jahn, Egbert, Pierre Lemaitre and Ole Wver. European Security: Problems of Research on Non-Military Aspects.

In timp ce pentru consilerii neclaritatea conceptului si folosirea lui este problema unui obiect de studiu vag definit si prin aceasta o posibila pierdere a credibilitatii intelectuale, pentru politicieni acesta reprezinta principalul lui punct de atractie.. Ambele utilizari ale conceptului de securitate contin aceeasi notiune pe care punctele etichetate ca obiect pentru logica securitatii depasesc cumva limitele politicii obisnuite si astfel permit exceptii de la regulile obisnuite ale jocului din politica si politicianism.Pe cata vreme aceastea dau un impuls consilierilor de a implini puterea unui astfel de concept la limitele aplicabilitatii lui, oamenii politici apreciaza din contra importanta speciala a conceptului intr-un sens opus; din ratiuni de eficacitate politica, importanta cruciala securitate. Acest lucru se va ocupa de manipularile conceptului de securitate asa cum il raporteaza ei la scopul de elaborare a politicii nationale. Consilieri sunt departe de a fi singuri in a raspunde schimbarilor fundamentale din peisajul amenintarilor si vulnerabilitatilor generate de procesul politic cum ar fi: sfarsitul conflictului ideologic bipolar, procesele economice ca globalizarea si regionalizarea si schimbarile din sistemul politic local din toata lumea. Statele si organizatiile internationale trebuie sa raspunda acestor provocari in termeni practici atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Pentru a face asta, unele state si organizatii internationale vor solicita sprijinul analistilor de securitate in formularea raspunsului acestora. Securitatea este, atunci, un termen deosebit de interesant pentru afi studiat. Avand putere in RI reale, reprezinta termenul operational in jurul caruia se invart principalele preocupari ale politicienilor si consilerilor politici. Intr-un domeniu cu referire la politica ca studiile de securitate, definitiile analitice ale termenului au implicatii politice, ridicand problema consecintelor politice ale miscarilor de definire stiintifica ale consilierilor politci. poate fi adaugata unor anume puncte impreuna cu eticheta de

24

Problema interactiunii normativelor consiilierilor cu obligatiile stiintifice a fost tratate in mod specific in contextual studiilor de securitate intr-un simpozion publicat in Cooperare si Conflict din 199944, care lasa fara acoperire efectele prezumtiilor epistemologice si metodologice despre pozitia diverselor incordari in studiile de securitate impotriva politicii ca si manifestarea normativelor din descoperirile pe care le genereaza in interior. Platforma acestei dezbateri este abordarea contradictorie a definirii securitatii. Ericsson pune in discutie paradigma realista, conform cu orientarea sa principala si cu referire la studiile traditionale de securitate. El atrage atentia ca daca sunt sau nu sunt expliciti conceptual traditional are implicatii politice si normative destul de evidente: forta militara este legitima, suveranitatea statului vazuta ca o valoare superioara si, in consecinta, toate grupurile non-statale care ameninta un stat sunt nelegitime. Definitia stabilita a securitatii poate fi astfel vazuta ca o politizare in acest caz o victorie a normelor central-statale, mai degraba decat o definire neutral, pur analitica45. O abordare care mentine in expectativa impartirea dintre logica securitatii realiste si cea constructivista este cea dezvoltata la Institultul de Cercetare a Pacii de la Copenhaga.. Acest punct de vedere face uz de teoria oratorica de a dezvolta o abordare concentrate pe securizare. Criteriul care face din actul politic unul de securitate este acela ca este o problema de viata si de moarte, una care reclama exceptia de la regula. Elementele analizei abordarii oratorice a securitatii de la Copenhaga sunt obiectele de referinta, participantii la actul de securitate si participantii functionali. A securiza un punct a se angaja intr-un act oratoric prin care un punct este dusdincolo de regulile obisnuite ale jocului, si incadrat fie ca un soi special al artei politice ori ca arta politica de mai sus. Esentiala este destinatia unei amenintari existentiale impunand actiuni de urgenta sau masuri speciale si acceptarea acelei destinatii de catre o audienta semnificativa46.
44 - Eriksson, Johan. Observers or Advocates? On the Political Role of Security Analysts, Cooperation and Conflict. Vol. 34, No. 3 (1999); ;pag.77-90 45 - Ibidem;pag.81-90 46- Buzan, Barry, Ole Wver and Jaap de Wilde. Security: a new framework for analysis. Boulder:Lynne Rienner, 1998. pag.45-49

25

Astfel de paricipanti la actiune ca liderii politici, birocratiile, guvernele, grupurile de influenta sau grupurile de presiune sunt imputernicite sa realizeze actul oratoric de securitate. Ei fac asta in numele unei colectivitati obiectul de referinta- a carei natura difera de la un sector de securitate la urmatorul. Urgenta atasata unui act de securitate si abilitatea lui de a crea o exceptie de la regula jocului si amplasarea actului in varful agendei politice, au fost mentionate de cateva persoane ca sufficient de attractive pentru a indemna anumiti participanti la actul politic in a pune aceasta eticheta pe unul care nu este in realitate un act de securitate47 . Aici, ramificatiile politice ale conceptului politic ale securitatii devin clare. Daca definitia securitatii este extinsa pentru a include un punct dat, aceasta afecteaza locul acelui act pe agenda politica, perceptia lui ca urgenta si in final sansele implementarii de programe care sa se ocupe de el. * * Argumente de securizare: *

Putem spune ca este vorba de trei sectoare ale argumentelor de securizare: -in primul rand, care atinge pe scurt expunerea de mai sus, este acela ca atenueaza folosirea conceptului de securitate ca baza de plecare a Relatiilor Internationale -in al doilea rand ca securizarea excesiva poate avea efecte devastatoare asupra societatii -in cel de-al treilea rand exista notiunea ca mai degraba decat aducerea unei componente non-militare in sfera securitatii, largirea aplicarii logicii de securitate ar putea avea efect invers, mai degraba decat militarizarea sectoarelor in mod traditional non-securizate. Aceste argumente duc la o importanta si tacita supozitie: aceea ca constructiile de amenintare dezvoltate in lumea academica se traduc in pierderea sau salvarea vietii in lumea reala odata ce aceste noi definitii si moduri de construire a amenintarii sunt infaptuite prin politica.
47. Bell, Coral, ed., Academic Studies and International Politics. Canberra: Department of International Relations, Australian National University, 1982. pag 78

26

Este sarcina acestui studiu de a reveni la relatia dintre consilieri si securitate -pentru a investiga premiza relevantei lumii reale si pentru a elucida prin aceasta in ce conditii discursul politic,acela din cadrul studiilor de securitate,difuzeaza in forma vectorilor sai umani individuali, in consileri politici.

1.3Teoria si practica in Relatiile Internationale


nu sunt numai participantii din exterior in mod obisnuit

Consilerii politici

solicitati sau cautati sa contribuie la procesul politic; altii ca indivizii sau grupurile includ asociatii ce cauta sa protejeze interesele economice specifice, grupuri de sustinere si organizatii non-guvernamentale(ONG),incluzand atat pe cei orientati spre cercetare cat si pe cei a caror concentrare consta in implementare si munca de teren si expertii tehnici in domenii nestiintifice, pentru a numi doar cativa. Consilierii au fost alesi datorita perceptiei ca ei sunt motivati prin descoperirile cercetarii lor; aceasta exista, prin concepte si idei ce sunt valoarea intreprinderilor academice, mai degraba decat interese economice collective sau castiguri materiale personale.In perioada post-pozitivista suntem cu totii constineti ca cercetatorii construiesc lumea pe care ei o studiaza si ca valorile, prioritatile si modelele conceptuale pe care le aduc muncii lor influenteaza lucrurile pe care le descopera. Daca obiectivitatea este intradevar o iluzie, este posibil ca pledoaria sa fie o admitere corecta a naturii partiale a muncii lor? Concomitent, ideile constituie forma predominanata de munitie pe care consilierii le detin in batalia pentru influenta politica.Consilierii politici expun prioritatile de dobandire a influentei si de manuire a politicii care, acolo unde accentual este pus pe rolul conceptelor si ideilor din procesul politic. ONG aduc frecvent un stimulent politic cu care expertul academic nu este la current. In plus la considerabilele lor lovituri finanaciare intamplatoare,ONG se bazata pe concluzii, se implica in trei activitati;cresterea interesului local, reteaua internationala si stabilirea agendei ordinii de zi,cu aceleasi orientari straine si multinationale ale ONG,

27

si experienta in doemniu,ce le da abilitatea de a mobiliza electoratul din societatea civila in jurul temelor alese de ei, acordand eforturilor lor o legitimitate democratica neacordata cercetatorilor. * * * Daca structurile consilierii poilitice neafiliate sunt construite politic, atunci care este mai exact relatia dintre angajamentele lor politice si normative si aderarea lor la obiectivitate si neutralitate cerute, daca nu rezultatul, atunci ducerea la bun sfarsit a agendei lor? Conceptia natural stiintifica le separa clar una de cealalta. Acest punct de vedere a fost enuntat prin influenta in lucrarea lui Max Weber care a declarat in mod categoric: a lua o atitudine politica practica este un lucru si a analiza structurile politice si pozitiile de partid este un altul47. A.J.R. Groom se alatura acestei logici intr-un context politic, prezentand de asemenea alternativa lui: prima din ele este cea pozitivista conform caruia stiinta sociala ar trebui sa fie pe cat posibil ori fara-valoare ori de valoare controlata si recunoaste abisul dintre termenii este si ar fi cazul sa fie. In acest caz, in vreme ce consilerul poate ajuta practicantul cu mijloace, nu poate spune nimic despre finalitate . La polul opus exista punctul de vedere ca stiinta sociala ar trebui sa fie promotoare de valori. Consilierul, prin cercetarea lui, ar trebui sa se alature practicantului in promovarea unui set particular de valori48. Dupa prelegerile lui Weber despre stiinta si politica ca vocatii, sociologia lui Manheim despre cunoastere a depasit totusi dihotomia pozitivista rigida a compatriotului sau in favoarea unei abordari mai putin stinghere mai capabila sa isi recunoasca propriile limite si dependenta de obligatiile istorice specifice dar examinarea obiectului de studiu nu este un act izolat, el are loc intr-un context care este pigmentat de valori si inconstienta colectiva, impulsuri volitive. In stiintele social- politice este acest interes intelectual, orientat intr-o matrice a activitatii collective, cel care ofera nu umai chestiuni generale, dar si ipoteze concrete de cercetare si de modele de gandire pentru ordonarea experientei .

28

47. Weber, Max. Wissenschaft als Beruf. Stuttgart: Reclam, 1995 [Mnchen: Duncker undHumblot, 1919].. Pag 135 48. Groom, p. 197

Doar pentru ca avem success in aducerea in discutie a constiintei si observatiei explicite diversele puncte de plecare si de apropiere de fapte ce sunt obisnuite si in discutiile stiintifice si in cele populare, putem spera in decursul timpului, sa controlam motivatiile inconstiente si presupunerile care, in ultima analiza, au pus aceste moduri de gandire in practica. Un nou tip de obiectivitate in stiintele social-politice este realizabil nu prin excluderea estimarilor ci prin constiinta critica si controlul lor49. Aceasta pare sa sprijine lamentarea lui William Wallace despre natura istorica a multor atacuri asupra pozitivismului, observand ca acste critici sunt intrinsece stiintei sociale si tot atat de vechi ca si stiinta sociala50. Lasswell a inclus acest punct central in prima expunere a orientarii politice in care este probabil cel mai bine formulata caracterizare dintre obligatiile valorice si obiectivitatea stiintifica: cand un om de stiinta devine orientat spre valoare, el accepta sau respinge ocaziile de cercetare conform cu relevanta lor pentru toate scopurile lui valorice, sau initiaza o cercetare care contribuie la aceste scopuri. Pentru consilerul politic nu este necesar sa sacrifice obiectivitatea in realizarea unui proiect.Odata facuta aceasta alegere, consilerul politic procedeaza cu maxima obiectivitate si foloseste toate metodele disponibile 51. In formularea lui Weiss, e posibil ca nici un om de stiinte social-politice responsabil n-ar ajunge la concluzia ca rezultatele cercetarii stiintelor politice comprehensive , libere de premise valorice sau valabile pentru totdeauna. A devenit ceva obisnuit a recunoaste ca chiar la nivelul faptelor , datele se modeleaza a dupa prezumtiile valorice in definirea si strangerea lor52
49-Mannheim, Karl. Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge.pag 234 50-Wallace, p. 310. 51-Lasswell, The Policy Orientation pag 178 52-Weiss, Three Terms pag 276-289

sunt

29

Pe scurt, dilema normativa53 dintre obligatiile normative a unui consiler si obiectivitatea ceruta de intreprinderea stiintifica poate fi exprimata chronologic, desi exista un process in desfasurare al constituirii reciproce: ea este ghidata de valori in alegerea oricarei intrebari la care se cauta raspuns; odata ce s-a angajat pe un anumit drum, ea trebuie sa duca la bun sfarsit activitatea stiintifica de cercetare cu un maxim de obiectivitate a constiintei. Shils adduce argumente puternice impotriva notiunii de stiinta fara valoare, adaugand ca chiar natura in mod necesar orientata catre valoare a procesului de selectare a problemei nu exclude valabilitatea acceptarilor stiintifice in acel context: fara indoiala ca, in mod logic, afirmatia care distinge judecatile de fapt de judecatile de valoare este cea corecta; ceea ce este incorrect este deductia conform careia cunoasterea stiintifica nu poate oferi nicio indrumare directa in determinarea termenului final al comportarii individuale sau politicii sociale, ca,consilerii poliotici nu sunt numai nepregatiti in a discuta problemele de valoare, dar ca chiar profesia consiler politic interzice o implicare serioasa in problemele de evaluare in orice fel-si in mod particular in selectarea problemelor 54. Ceea ce ofera consilerilor legitimitatea ce permite accesul lor la procesul politic trebuie identificat cu claritate. Profesia stiintifica nu permite unei pozitii normative a cercetatorului intr-o anume politica, mai multa legitimitate sau putere de convingere decat unui membru al oricarei alte profesii; este mai degraba modul in care acest angajament initial este transpus in fapta obiectivitatea de a asigura efectuarea cercetarii insasi, spoiala neutralitatii ca valoare55-ce confera acel privilegiu. Contributiile consilierilor la procesul politic sunt apreciate deoarece ele au fost elaborate conform preceptelor cercetarii stiintifice; cercetatorii pot miza astfel pe o pretentie de a ajunge la pozitiile lor nu pe baza hotararilor de valoare ci pe metoda stiintifica obiectiva.
53.- Weiss, Carol H. Research for Policys Sake: The Enlightenment Function of Social research. Policy Analysis. Vol. 3, No. 4 (1977).pag.137 54- Shils, Social Science and Social Policy,pag 398 55-Haas, Peter M. Introduction: epistemic communities and international policy coordinationpag.233-240

30

La baza abilitatii academice de a emite o astfel de pretentie sta urmatoarea supozitie: in timp ce consierii pot fi condusi de valorile lor in alegerea chestiunilor de cercetare, daca aceste supozitii normative nu sunt duse in cercetare, cercetarea se va schimba; rezultatele stiintei nu tin cont de convingerile normative. Lasswell a recunoscut ca biletul de intrare al cercetatorului in procesul politic depinde de corectitudinea lui intelectuala: parte din conotatiile neutralitatii valorice pretinse ale stiintei sunt acceptabile. Omul de stiinta politica,consilier politic, competent este un observator ce participa la evenimente si care incearca sa vada lucrurile asa cum sunt. El isi pretinde siesi si oricui intentioneaza sa detina o asfel de functie , ca el nu inabuseste nici un fapt relevant si ca el detine toate explicatiile de proba, si de aceea e deschis la revizuire daca sunt propuse mai multe explicatii adecvate. Aceasta este imaginea reala, a consilierului politic N-are importanta cat de absolut sigur poate fi un consiler politic ,de valabilitatea adevarului pe care l-a gasit, imaginea ideala il solicita, cand e provocat, sa se redeschida pentru eventuale schimbari56. Procesul politic serveste ca loc de intalnire al intereselor si valorilor. In acest sens, el este prin excelenta conducator spre valori, si chiar daca cunostintele fara valoare au existat, n-au fost de durata in arena politica: cunoastrea devine ideologie deoarece absoarbe valorile si pasiunile grupului care le creaza si le sustine57 In timp ce multe din motivele de mai sus fac parte din discursul politic, Gramscian argumenteaza ca rolul social al intelectualului militeaza pentru actiune: modul de a fi al noului intellectual nu mai consta in elocventa care este un momentan si exterior motor de sentimente si pasiuni, dar in participarea activa din viata practica, ca si constructor, organizator, sfatuitor permanent si nu doar ca simplu orator 58.

56-Lasswell, Pre-View, pag.3 57-Klausner, Samuel Z. Social Knowledge for Social Policy,pag. Pag.100 58-Gramsci, Antonio. Selections from the Prison Notebooks of Antonio Gramsci. Pag.10

Politicienii, repectiv consilierii politici, cauta raspunsurile nu la intrebarile stiintifice, ci la dilemele bazate pe valoare si la echilibrul de interese.Respectiv cei de pe 31

urma ,adica consilerii politici, nu ofera numai optiuni si solutii aferente, dar contribuie de asemenea la identificarea si elaborarea a ceea ce fauritorii de politica percep ca insesi interese. Astfel, cand intra in arena politica, separarea faptului de valoare este chiar mai subtila: este atat artificial cat si dificil sa sustii distinctia dintre politica si analiza si politica si pledoarie-dintre expunerea alternativelor ce pot realiza un scop si sustinerea schimbarilor in ceea ce fac guvernele. Analistii cu multa experienta in consilierea oamenilor de politica in afaceri si guvernare arata ca clientii vor si au nevoie de sfat despre obiective cat si despre cele mai eficiente moduri de realizare a lor59. Acelasi punct este preluat si H. Backer intr-un comentariu despre metodologia calitativa: ori de care parte am fi, trebuie sa folosim tehnica noastra sufficient de mult ca o incredintare pe care o agreem in mod deosebit sa se poata dovedi inexacta. Trebuie ca intotdeauna sa controlam cu atentie munca exercitata de fauratori de discursuri destul de mult ca sa cunoastem cand tehnicile si teoriile noastre sunt deschise sufficient de mult ca sa permita toate posibilitatile60. Intaietatea descoperirilor cercetarii asupra angajamentelor normative formeaza baza contactului dintre utilizator si ofertantul de cunoastere specializata. Cand aceasta ierarhie nu este respectata interactiunea ,astfel asunadusi riscul de a oferi un fals invelis de legitimitate academica. Aceasta este adevarat atat pentru un nivel mai inalt, discursiv, cat si pentru spatiile locale limitate ale procesului politic: printre acei care il pretuiesc, cativa sunt prin excelenta natural deschisi in cautarea si gasirea descoperirilor cercetarii, altii incearca sa mobilizeze descoperirile pentru scopuri partizane si indreptatite, si totusi altii vad cercetarea intr-un context tactic mai degraba decat intr-unul independent-un program de cercetare poate fi un dispozitiv de a pastra ceva in viata sau pentru a intarsia actiunea.

59 -Majone, Giandomenico. Evidence, Argument and Persuasion in the Policy Process. Pag.34 60-Becker, H. Whose Side Are We On? In Filstead, W. J., ed. Qualitative Methodology: Firsthand Involvement with the Social World. Chicago: Markham, 1970; pp. 15-26.

32

Trebuie precizata abilitatea consierilor poitici dedusa din faptul ca ei sunt adesea chemati la un sfat unde competenta specializata a fauritorilor de politica este limitata: oamenii care nu fac parte di sfera poitica, dar intr-adevar specialisti in alte domenii, au arareori competenta de a evalua justetea pretentiilor unui anume om consiliat politic Urmeaza ca el,consierul politic, va fi in stare sa foloseasca cunoasterea specializata astfel incat sa ofere o ratiune tehnica aparenta pentru politici ce exprima propriile lui interese sociale cat si interesele altor grupuri in numele carora el actioneaza. Pretentiile ridicate de consierii politici in contextul social mai larg vor fi atunci ideologice de cele mai multe ori; dar asta va fi ascunsa de continutul lor tehnic si de abilitatea acestora de a invoca faptele obiective ale lumii naturale ca si conducand inevitabil la anume concluzii economice, politice si sociale61. Acest lucru poate duce la ceea ce Dror descrie ca fiind o harababura intre cunoasterea faptica de nadejde, prezumtiile axiomatice implicite, teoriile de scurta durata, taxonomiile conceptuale, ipotezele indoielnice, si diversele tipuri de judecati valorice ascunse62 Aderarea la logica ca obligatie normativa subordonanta la descoperirile stiintifice este cu atat mai dificila cu cat sunt tinute mai puternic acele obligatii; urmeaza ca in discipline si domeniile lor care insotesc politica si procesele de elaborare a deciziei- cu multi membrii care au intrat in ele parte din motive normative- riscul unei astfel de combinari sa fie mai mare. Unii autori pretend ca Relatiile Internationale in particular subdomeniul lor de studiul securitatii-sunt pur si simplu ca o disciplina.

61. Mulkay, Michael. Science and the Sociology of Knowledge. Boston: George Allen and Unwin, 1979.pag 9-1o 62. , Dror, Yehezkel. Policymaking under Adversity. New Brunswick: Transaction Books, 1988 pag. 4.

33

2.Cadru metodologic-argument si ipoteze


Si astfel cele mai multe usi au ramas bine inchise, Pentru a pastra cunoasterea ferita. -Andre Brinki-

2.1 Atributele necesare ale consilierilor Ipoteza I

Probabilitatea ca participantii externi, consilerii, sa fie inclusi in procesul politic creste relativ cu posedarea a doua atribute necesare: -cunoastere specializata si prestigiu institutionalizat, ca si abilitatea lor de a prezenta aceste informatii intr-o forma prescurtata si concludenta care include cateva argumente de motivare normativa. Odata ce procesul politic a fost deschis participantilor din afara birocratiei politice stabilite, incepe un process de selectie la sfarsitul caruia numai acei participanti care au anumite attribute isi castiga accesul la elaborarea de decizii. Aceste attribute difera conform bazei in care membrii diverselor grupuri sunt alesi. In cadrul consilierilor, aceste attribute include cunoasterea specializata, prestigiu institutioalizat si prezentarea acceptelor lor intr-o forma usor de recunoscut politicienilor, ca obiectiv la solutionarea unei probleme politice date. Aceste accepte trebuie sa contina unele elemente de argumentatie normative. Posedarea de cunoastere specializata si in special de prestigiu institutionalizat este ceea ce plaseaza analistii pe proverbialul ecran radar al oamenilor politic pe primul loc. Cunoasterea specializata consta in doua subtipuri: teoretica practica

34

Cunoasterea specializata teoretica este in mod tipic de ordin superior si mai abstracta si normativ orientata in timp ce cunoasterea specializata practica este mai mult tehnica si concreata prin natura ei; ultima descrie cel mai bine acceptul politic stiintific tipic considerat prin paradigma pozitivista. Deoarece procesul politic este locul de conjugare al intereselor politice si valorilor normative, vor fi intotdeauna unele elemente de sustinere la pozitia luata de un participant, fie din cadrul sau din afara birocratiei. Ceea ce ramane specific consilerilor politici este ca accesul lor la procesul politic este inlesnit de posedarea de cunoastere specializata dobandita conform cu metodele stiintifice de investigatie.Cateva lucrari literare ofera introspectie in diferitele tipuri de consilieri politici conceptuali aflati in anumite momente ale procesului politic. * * * In volumul de stiinte politice Stiintele Sociale si Statele Moderne , Carol Hirschon Weiss reaminteste ca dezvoltarea istorica a trei forme de cercetare politica conceptuala a fost considerata ca furnizand procesului de elaborare a deciziei: date, idei si argumente. Cele trei forme de concept ale lui Weiss servesc drept concluzii despre valabilitatea diverselor paradigme si tipuri de variabile-structurale sau ideatice-pe care se concentreaza. In cazul primului tip de concept, conform cu paradigma pozitivista si increderea ei in valoarea intrinseca a cunoasterii realizate stiintific, sunt considerate ca date autentice, cum ar fi de exemplu despre masuratorile statistice ale obiectivelor si despre efectele programelor guvernamentale specifice. Succesul acestui tip de concept se bazeaza pe abilitatea fauritorilor de politica de a recunoaste utilitatea acestei forme de concept fara necesitatea furnizorilor lui de a-l sustine in numele unor baze stiintifice sau normative63. Cercetarea prezentata ca idei,al doilea din cele trei concepte ale lui Weiss, reduce valoarea stiintifica a conceptului la un nivel considerabil mai general si ofera generalizari care contribuie la climatul general in care oamenii politici iau decizii.

63.- Weiss, Carol Hirschon. Policy research: data, ideas, or arguments?.pag. 30

35

Potrivit lui Weiss, ceea ce am aflat a fost ca fauritorii de politica nu foloseau atat de mult unitati de date cantitative sau calitative sau constatari deoarece erau influentati de generalizarile pe care le ofereau datele. Ceea ce distinge cercetarea politica ca si idei este ca cele mai mult elemente nefolositoare au fost indepartate. Caracteristicile metodologiei de cercetare sunt pierdute. Politicienii si sustinatorii lor, nu au nicio banuiala despre natura modelului, despre numarul cazurilor, despre continutul oricaror interventii ce au putut fi, despre problemele specifice puse, despre cum au fost procesate si analizate datele, despre calitatea studiului ca cercetare. Cea mai dezbatuta caracteristica a cercatarii ca idei este ca actualele constatari ale studiului au diparut de asemenea. Ultima categorie de concepte ale lui Weiss plaseaza cercetarea politica prezentata ca argumente in cadrul insusi procesului de elaborare a deciziei. Cercetarea care este considerata argument in sprijinul unei anumite concluzii are avantaje majore pentru consilierii politici foarte ocupati. 1) Le economiseste timp si munca. Ei nu trebuie sa se gandeasca la implicatiile cercetarii; cercetarea ca argument explica implicatiile concluziei carcetarii in termeni usor de inteles. 2) Argumentul leaga cercetarea in mod explicit de ipoteza. Argumentul incepe cu preocuparea imediata a politicienilor si ofera cercetarea ca garantie. 3) Integrarea argumentului si probelor realizeaza un pachet apt pentru a fi folosit in negocierile birocratice sau legislative. Impartirea celor trei forme de idei luata ca factor de influentare a procesului politic urmeaza o dezvoltare similara de la material la ideatic. Ideile pot avea trei forme: puncte de vedere generale, asupra lumii, de limita de ordin superior; convingeri de principiu la un nivel mai putin abstract si, in sfarsit, convingeri cauzale. Punctele de vedere asupra lumii sunt conceptii despre posibilitatea sadita insimbolismul unei culturi care afecteaza profound modurile de gandire si discursul64.
64. Ibidem., p.ag 10.

36

Exemplele includ religiile si conceptul de suveranitate teritoriala subliniind sistemul Westfalian al statelor.Convingerile de principiu constau in idei normative care specifica criteriile de distingere a binelui de rau si a corectului de incorrect65 Convingerile cauzale, asupra carora multe din scrieri ,ades inclinate spre rationalism, care includ rolul central al consilieri, ca si cele despre comunitatile epistemice, sunt convingeri despre relatia cauza-efect care abate autoritatea de la consensul impartit de elite recunoscute, chiar de ar fi batranii satului sau oameni de stiinta in intstitutii de elita. In descrierea naturii cercetarii politice prezentata ca argumente, Weiss atinge un important element cerut de conceptul politic pentru a castiga audienta din partea politicienilor si pentru a avea success in procesul politic: puterea de convingere. Contributia consilierilor la procesul politic trebuie sa arate relevanta imediata la o anumita problema politica, ori pe la inceputul procesului in sprijunul identificarii amenintarii, ori mai tarziu in timpul negocierii birocratice interne referitoare la diractiile dorite de aciune. Un concept folositor, asa cum evidentiaza Weiss, trebuie sa contina un element de argumentatie normative, pozitie de sustinere,in scopul dea obtine cel mai bun mod de utilizare. In aceste cazuri, ideile afirmata prin carierele lor academice merg adesea dincolo de motivatia cauzala pentru a include unele elemente ale convingerilor de principiu. Convingerile normative generale care includ procesul de selectie sunt dictate in mare masura de punctele de vedere impartite asupra lumii printre fauritorii de politica si consilieri, deoarece asigurarea acestei concordante este unul din cei dintai pasi tacuti in procesul de examinare a eventualilor colaboratori. Ceea ce plaseaza, in primul rand, consilierii politici pe ecranul radar al politicienilor este, oricum, cunoasterea lor specializata, combinata intr-un stadiu imediat urmator ,desi in principiu simultan, adesea cu prestigiul lor institutionalizat.

65. Ibidem., p. 9.

37

Cunoasterea specializata Cunoasterea specializata consta in informatii, ori faptice ori teoretice, despre un anume domeniu de cercetare specific, emise de un grup exclusiv de consilerii conform cu criteriile institutionalizate de valabilitate. Putere ei vine din exclusivitatea si legitimitatea ei din criteriile impartite in mod obisnuit printre expertii reciproc recunoscuti. Znaniecki ilustreaza intr-o afirmatie generala cum poate fi cunoasterea specializata atat practica, cat si teoretica, precizand ca expertii cunoasterii furnizeaza lideri deoarece cunoasterea solida despre date specifice si totusi inca necunoscute sufficient sunt caracterisitice situatiei practice totale sau efectelor unor noi procese anticipate dar inca netestate66 Checkel pune aceasta cunoastere specializata in relatie directa cu utilitatea ei in procesul politic: ce resurse si conditii permit unor astfel de individualitati sa shombe cursul politicii? Lucrarile de referinta sugereaza ca consilierii politici de success au una sau mai multe din urmatoarele: experienta si cunoastere in domeniul lor de activitate; abilitati de negociere substantiale; staruinta; legaturi cu participantii politici importanti. * consilierilor politici? ; Sunt conducatorii in functie cei care recunosc ca exista astfel de probleme? Luate impreuna, aceste doua intrebari creeaza o ocazie omului de actiune aspirant sa vanda o ide deosebita, perspectiva intelectuala sau politica67 Cele doua fatete distinctive ale cunoasterii specializate sunt legate de faptul ca este suficient sa nu fie posedate de cei din exteriorul,unei comunitati de experti ,ca,consilerii politici, si ca aceasta comunitate de experti are criterii institutionalizate pentru valabilitatea ei ceea ce-i confera suficienta credibilitate.
66 -Znaniecki, Florian. The Social Role of the Man of Knowledge. New York: Columbia University Press, 1940,pag 88 67. - Checkel, Jeffrey. Ideas and International Political Change: Soviet/Russian Behavior and the End of the ColdWar. New Haven: Yale University Press, 1997.pag9-10

* *

Exista probleme a caror rezolutie ar fi ajutata de implementarea ideilor

38

Aceste criterii sunt insumate de Peter Haas si incluse ca doua din cele patru elemente nenormative care definesc o comunitate epistemica: convingerile cauzale impartite, care deriva din analiza lor practica ce conduce sau contribuie la un set central de probleme in domeniul lor si care servesc atunci ca baza pentru elucidarea multiplelor legaturi dintre posibile actiuni politice si rezultate dorite; si notiunile impartite ale valabilitatii.ceea ce este, intersubiectiv vorbind, criteriul dedefinire interna pentru cantarirea si validarea cunoasterii in domeniul lor de expertiza68. Pentru John V. Kingdon, o astfel de expertiza este singura cerinta de care trebuie sa se auda in procesul politic ca nu deriva din alte competente detinute legal sau din imperative democratice 69. Cunoasterea specializata vine sub multe forme, fiind impartita in doua tipuri folosind criteriul subliniat echilibrului sau de elemente stiintifice si normative de argumentatie. Elementele normative sunt acelea explicit aduse in argumentatie in scopurile urmaririi unei valori declarate sau unui scop politic asociat. Cunoasterea specializata, atat practica, cat si teoretica, va contine astfel un anumit grad de motivatie normative, desi este de inteles ca acest grad de explicitate al orientarii spre valoare este mai scazut in cazul cunoasterii practice. Un singur element sau doar o combinare a ambelor forme de cunoastere specializata, este necesar pentru academicieni sa aiba acces la procesul politic. Urmatoarele doua subsectiuni vor defini fiecare tip de cunoastere specializata inainte de a continua sa fie raportata la acele domenii academice in caere specialistii urmaresc cercetarea legata de chestiuni de politica a securitatii si apoi sa discute cum este obtinuta si mentinuta astfel de cunoastere.

68- Haas, Ernst B. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations.Berkeley: University of California Press, 1990.pag.3 69.- Kingdon, John W. Agendas, Alternatives, and Public Policies. 2nd ed. New York: HarperCollins College Publishers, 1995.pag.180

39

Cunoasterea specializata practica

Cunoasterea specializata practica consta in tipul de informatii legat de expertiza ocupationala a celor insarcinati cu implementarea politicii intr-un domeniu dat.Este in mare masura ateoretica-asa cum e denumita-si in legatura cu practica zilnica de elaborare si implementare a politicii. In plus, ea umbreste forma conceptului caracterizat de Weiss ca cercetare politica sub forma de date. Include familiarizarea cu uneltele politicii si optiunile pe care le are la dispozitie pentru implementare ca si pentru demersurile birocratice. Cunoasterea specializata practica consta astfel in doua componente majore, unul detinut deja de oamenii politici si unul din consiilierii politici. Probabil este ca oamenii politici sa se orienteze cate consilierii politici din afara pentru consiliere sau cum sa treaca o problema prin procesul politic sau ce optinuni concrete exista pentru implementare. Se poate ca ei sa nu detina date despre situatia sau forta materiala a altor state sau despre impactul anumitor optiuni politice asupra zonelor geografice date sau grupurilor de populatie. Znaniecki compara aceasta forma de cunoastere, pe care o eticheteaza ca tehnica, cu expertiza inerenta vocatiilor dinainte. Noi denumim tehnic primul fel de cunoastere deoarece el este fundalul si conditia pentru o aplicatie de succes a abilitatii solicitate pentru realizarea functiilor ocupationale. Se presupune ca un vanator cunoaste tot ce este necesar in materie, tot ceea ce este legat de animalele salbatice, instumentele folosite la vanatoare, si factori naturali care-i pot influenta activitatea. Abilitatile casnice ale unei indience presupun un complex considerabil de informatii despre plantele pe care le culege, proprietatile materialelor si instrumentelor folosite la gatit, cusut, tors, tesut, olarit, confectionat de corturi s.a.m.d. Aceasta cunoastere tehnica are un caracter pragmatic distinct. Testul valabilitatii sale este aplicatia practica70. Acest tip de cunoastere este asociat cu elaborarea optiunilor concrete pentru politica mai degraba decat opiniile generale mai largi care incadreaza lumea in alternative posibile, care este materia cunoasterii specializate teoretice.

70-Znaniecki, Florian. The Social Role of the Man of Knowledge. New York: Columbia UniversityPress, 1940. pag.25

40

In cazul structurilor politice de securitate, cunoasterea specializata practica este un tip mult mai probabil de a fi detinut de membrii subdomeniilor stiintei militare si studiilor strategice. Aceasta include precedente in istoria diplomatica si militara necunoscute de fauritorii de politica, cunoasterea altor puteri si pozitii statale, familiarizarea cu sisteme de inarmare specifice si unitati militare, ca si strategia militara si diplomatica si tactici specifice. Alte forme de cunoastere specializata includ date stiintifice precum modelele teoretice de joc ale efectelor conflictului si consiliere precisa privitoare la preferintele si personalitatile locale din cadrul aparatului birocratic. Abilitatea consiilieri politici de a exercita cunoasterea specializata practica actualizata este dependenta de felul in care oamenii politic permit acestui tip de informatii sa circule la ei de la sursa. Unele din formele datelor si cunoasterii aratate mai sus isi au originea in cadrul fortelor armate si aparatului politic,precum sistemul de inarmare, pozitia de forta si politica birocratica, si deci sunt supuse politicii informationale stabilite de acele organe. In fiecare caz, cunoasterea specializata practica sub cercetare include cunoasterea ideologiei posibililor inamici si pozitia de forta, ca si cunoasterea indeaproape a capacitatilor si caracteristicilor organizarii militare a tarii de origine a expertului si prioritatile politice ale procesului de elaborare a deciziei. Intrucat multe din informatiile relevante de aici isi au originea in cadrul organizarii militare a unei anumite tari, cunoasterea practica specializata a structurilor academice se preocupa adesea de felul in care capacitatea militara a statelor invecinate despre care fauritorii de politica ar putea sti mai putine lucruri-contrubuie la un potential scenariu amenitator .Gradul in care statul monopolizeaza aceste informatii determina atat faptul daca fauritorii de politica vor trebui sa intoarca procesul politic in favoarea lui, cat si gradul in care, odata ce se intampla aceasta, consilierii vor putea sa ofere concepte folositoare si originale. * * *

41

Datorita

incapacitatii

lor

de

sustine

posesia

acestei

categorii

de

cunoastere,consilierii sunt mai degraba solicitati sa ofere cunoastere specializata teoretica, in a carei elaborare sunt implicati ei insisi si a carei raspandire depinde de ei. Cunoasterea specializata teoretica

Cunoasterea specializata teoretica este preluata din practica zilnica a elaborarii politice. Este mai putin dependenta de context si consta in concepte si idei mai degraba decat in date tehnice sau cunoastere practica. Cunoasterea teoretica este mai dens infiltrate de presupuneri normative explicite decat de corespondentul ei practice si cauta sa generalizeze si sa preia dintr-un context dat concluziile pe care la trage, in interesul unei mai mari aplicabilitati si chibzuinte. Exemplele pot fi gasite in ziare ca Jurnal de Studii Strategice, Conflicte de Intensitate Scazuta si Puterea Legii, Jurnalul Studiilor Militare si Strategice si diferite ziare editate in cadrul organizatiilor militare mondiale.71 Aceasta isi trage autoritatea epistemica din aplicabilitatea ei si capacitatea predictiva, ca si din exclusivitatea conferita de originile sale in cadrul unei comunitati inchise de experti.Aceste concepte incadreaza setul posibilelor cursuri ale actiunii in cadrul carora fauritorii de politica concep actiuni posibile. El consta in concepte pe care Weiss le-a caracterizat mai sus drept cercetare ca idei. In limbajul stabilit de Goldstein si Keohane, aceste teorii sunt bazate pe convingeri cauzale, derivate din abordari impartite intr-un anumit grup de experti.Mai degraba decat concentrarea pe un singur punct, conceptele ce compun cunoasterea teoretica sunt de ordin superior si servesc pentru a lega punctele si pentru a oferi o imagine de ansamblu a mediului politic72. In mod similar, concentrarea lor este mai mare pe implicatii pe termen lung a unei anumite alternative politice decat pe termen scurt,care pune problemele inutilitatii sesizate oamenilor politici care au de rezolvat o serie de probleme urgente pe termen scurt.
71. Journal of Strategic Studies, Low Intensity Conflict and Law Enforcement, Journal of Military and Strategic Studies, 72. Haas, Ernst B. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations.

42

Berkeley: University of California Press, 1990.pag.15

Cunoasterea specializata teoretica isi are originile in dezbaterile stiintifice asupra teoriei din cadrul disciplinelor academice. Astfel, in cazul teoriilor care au tangenta cu chestiunile relevante politicii de securitate, ea isi are originea in munca de construire teoretica facuta de expertii in studiile de securitate si studiile de pace, si in unele cazuri, de eruditi in Relatii Internationale. Politicienii au rareori timp sau inclinatie sa urmeze aceste polemici 73.Aceasta subliniaza exclusivitatea cunoasterii specializate teoretice Joseph Lepgold clarifica cinci modalitati in care dezvoltarea suplimentara a teoriei Relatiilor Internationale ar fi benefica acelora implicati in elaborarea deciziei, ilustrand astfel ce poate aduce cunoasterea specializata teoretica procesului politic. 1) buna constientizare a prezumtiilor teoretice si empirice in diferite traditii intelectuale si perspective, poate ajuta oficialitatile si sa vada felul in care participantii incadreaza articolele si definesc situatiile strategice. 2) Aceasta ar clarifica termenii unor dezbateri politice si, in masura in care strategia preferata proprie cuiva depinde de definitia situatiei data de altcineva, o astfel de clarificare ar ajuta oamenii politici sa interactioneze cu alti participanti. 3) Argumentele care specifica clar conditiile empirice predominante pot ajuta oficialitatile sa identifice situatiile strategice cu care se confrunta. 4) Acordarea unui set specific de preferinte efectelor si o mai buna intelegere a situatiei strategice, implica cu atat mai exact ca teoriile mentionate sa poata ajuta oficialii sa ia cele mai bune decizii strategice. 5) Teoriile bine conturate pot ajuta politicienii si analistii politici sa interpreteze fapte si sa decida care date sunt important de urmat 74. Odata ce politice. Ca urmare a acestor decizii, consilerii politici pot utiliza mai exact prezumtiile teoretice si empirice pentru a identifica riscurile strategiilor alternative.
73. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.: United States Institute of Peace Press; 1993.pag.12
74.

politicienii inteleg contextual strategic si prezumtiile alor participanti,

teoriile mentionate ii pot ajuta mai exact sa evalueze posibila utilitate a diferitelor scopuri

Lepgold, Joseph and Miroslav Nincic. Beyond the Ivory Tower: International Relations Theory and the Issue of Policy Relevance. New York: Columbia University Press, 2001.pag.57-59

43

Primul exemplu de cunoastere specializata teoretica din cadrul studiilor de securitate este continutul dezbaterii asupra definitiei conceptului operational al disciplinei insasi: securitatea. De prim interes aici sunt contributiile care favorizeaza tratarea abstracta a naturii conceptuale a conceptului de securitate mai degraba decat implicatiile sale operationale75. Masura in care obisnuitii unei discipline sau subdomeniu pot dezvolta cunoastere specializata teoretica depinde de gradul de teoretizare al acelui domeniu: masura in care pachetul sau de cunostinte se distanteaza de concluziile imediat intuitive legate de preocuparile practice. Pe masura ce controversa s-a adancit, a crescut si consolidarea teoriei in domeniu iar membrii sai au fost in stare sa se implice alaturi de politicieni la baza unei pretentii de crestere fara precedent a cunoasterii specializate teoretice. Consolidarea teoriei in cadrul unui domeniu nu numai ca inlesneste dezvoltarea cunoasterii specializate teoretice in cadrul studiilor de securitate, ci mai mult, este o componenta importanta a unui aspect al celui de-al doilea atribut necesar al consilierului politic influent de succes: prestigiul institutionalizat. Prestigiul institutionalizat Prestigiul institutionalizat consta in prestigiul unui om de stiinta in cadrul disciplinei academice date si prestigiul relativ al acelei discipline insasi. prestigiul individual din cadrul unei discipline creste prin transferul de prestigiu castigat in conformitate cu structurile academice obtinute specifice acelei discipline, cum ar fi publicarea si promovarea. Criteriul cunoasterii specializate permite oamenilor politicii s-a identifice grupurile de experti spre care se pot indrepta pentru concepte politice.

44

Prestigiul institutionalizat al acestor grupuri, in legatura cu una sau alta din posibilele surse de concept, ca si prestigiul expertilor individuali din cadrul fiecareia din aceste comunitati, ingusteaza si mai mult domeniul celor care vor fi solicitati in final pentru asistenta. Prestigiul insitutionalizat al structurilor academice individuale depinde de doi factori: relative reputatie si prestigiul disciplinei de care apartin, si propriul lor prestigiu si reputatie in cadrul comunitatii de experti. Prestigiul unei discipline academice depinde de doi factori importanti: gradul ei de institutionalizare si gradul in care consensul a fost atins printre membrii sai referitor la conceptele si problemele sale investigative fundamentale . Prestigiul individual din cadrul unei discipline depinde de cateva variabile, incluzand succesul professional al academicianului, conform cu recunoasterea academica, cum ar fi promovarea si imaginea publica; reputatia in randul membrilor; si reputatia institutiei cu care este asociat. Prestigiul disciplinei consilierului Prestigiul unei anume discipline academice depinde de institutionalizare si consens. Statutul epistemic al unei discipline academice este influentat de gradul de institutionalizare atat al disciplinei insasi din cadrul universitatii, cat si de universitatile insele ca agenti in societatea civila. Doi facori principali contribuie la institutionalizarea unei discipline academice: detinere unui anume grad de rafinament theoretic trecerea timpului. Istoria disciplinizarii din cadrul universitatii este una a unei continue fractionari a disciplinelor dand la iveala noi orientari de studiu. Universitatile Medievale au inceput cu trei discipline: Teologia, Medicina si Dreptul. Filozaofia, Literele si Stiintele Naturale au fost adaugate cu timpul.

45

Marea majoritate a disciplinelor din ziua de azi sunt intr-o forma sau alta subdomenii ale acestor facultati originale. Stiintele politice reprezinta o evolutie relativ recenta, si in cadrul stiintei sociale i unele discipline sunt mai bine organizate-cronologic-decat altele. Weiss este concisa in afirmatia ca cercetatorii sunt influentati de starea stiintei lor; maturitatea ei in teorie, cunoastere si metoda stabileste limitele autoritatii cercetarii lor76. Disciplinele recent create trebuie sa lupte initial pentru a creea un spatiu epistemic in cadrul universitatii. Aceasta se realizeaza prin crearea de departamente in cadrul facultatilor universitatii, prin stabilirea programelor de studiu la nivelurile studentilor si absolventilor, care servesc la continuitatea disciplinei si la fondarea societatilor si jurnalelor profesionale 77. Trecerea timpului contribuie la aceasta consolidare78, dar mai importanta este adeziunea la rafinamentul teoretic. Gradul in care cercetatorii din cadrul unei discipline sunt in stare sa dezvolte abordarile teoretice specifice domeniului lor de investigatie sis a defineasca clar obiectul interesului lor professional asa cum specific se asociaza limitelor altor preocupari stiintifice disciplinare, indreptateste demersul lor 79. Gradul in care consilierii din Relatii Internationale si studii de securitate sunt recunoscuti ca experti depinde de abilitatea lor de a realiza spatiul epistemic in acest mod in cadrul contextului national. Rafinamentul teoretic din cadrul disciplinei creste prin doua procese aparent contradictorii: proliferarea unei diversitati de abordari teoretice si consensul din cadrul disciplinei asupra valabilitatii unei abordari selectate. Asa cum a fost aratat mai sus de Fuller, consensul imprumuta credibilitate membrilor unei discipline prin indicarea acceptarii sale de catre membrii la fel de nadejde pentru pozitiile detinute in afara disciplinei de un expert. Un astfel de consens deriva din ceea ce Haas descrie in definirea comunitatilor epistemice ca si convingeri cauzale impartite si notiuni de valabilitate80.
76. Weiss, Carol . Social Science Research and Decision-making. NewYork: Columbia University Press, 1980. 77. Smith, James Allen. The Idea Brokers. New York: The Free Press 1993. pag.10 78. Bulmer, Martin, with Keith G. Banting, Stuart S. Blume, Michael Carley and Carol H. Weiss. Social Science and Social Policy. London: Allen and Unwin, 1986.pag.148 79 .Edward Shils, Kaspar D. Naegele and Jesse R. Pitts, eds. Theories of Society:Foundations of Modern Sociological Theory. New York: The Free Press ; pap. 1405

46

Un astfel de consens deriva din ceea ce Haas descrie in definirea comunitatilor epistemice ca si convingeri cauzale impartite si notiuni de valabilitate80. Haas descrie expresia concludenta a lui Wolfgang Schluchter despre mecanismul de functionare: este vorba despre increderea institutionalizata in relatiile interne dintre expertii care comunica celor din afara incredere in valoarea cunoasterii specializate 81. Guy Benveniste leaga nevoia de consens de rolul sau in reasigurarea oamenilor politici ca exista un accord despre felul in care incertitudinea lor urmeaza sa fie redusa: Expertii sunt constienti ca nu pot sa nu se puna de accord intre ei daca vor ca Printul si ceilalti sa-i asculte. Incertitudinea nu este diminuata si efectul de amplificare nu apare spontan82. Rose asociaza nevoia de consens, nevoii guvernului de raspunsuri clare si de un criteriu de selectie dintre marele numar de posibile surse disciplinare de consiliere: modelul obisnuit de disciplina stiintifica presupune un consens clar despre ce ar trebui sa faca practicantii consierilor si o intelegere aplicabila la fenomenele lumii reale. Consilierii care-si propun scopuri clar acceptate, dar nu au abilitatea de a le duce la bun sfarsit, solicita adesea ajutor pentru eforturile lor. Intr-un context guvernamental, punctul important care deriva din diferentierile anterioare poat fi exprimat in termenii urmatoarei ipoteze :guvernarea va face uz de profesionisti intr-atat incat ei sa demonstreze consensul despre obiectivele lor si/sau sa aiba o tehnologie de aplicare a teoriilor lor la fenomenele lumii reale. Aceasta explica de ce e putin probabil ca guvernarile sa dea de lucru multor profesionisti ale caror obiective sunt in contradictie unele cu altele si a caror intelegere este suspecta.83 S-a stabilit ca consensul din cadrul unei discipline contribuie la utilitatea ei perceputa in cadrul procesului politic.
81. Schluchter, Wolfgang. Modes of Authority and Democratic Control. Edt.. Modern German Sociology. New York: Columbia University Press, 1987, p. 297. 82. Benveniste, pag 126. 83.Rose, pag.. 29-30. Emphasis in the original. 84. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993.

47

Exista un astfel de consens in cadrul Relatiilor Internationale si a studiilor de securitate? George sustine ca oamenii politici tind sa angajeze un cadru de referinta derivat din teoria realista84; astfel, ei percep acel punct de vedere ca si constituind un consens in cadrul domeniului si acorda mai multa atentie celor ce adera la el. In cazul teoriilor realiste, William Wallace ne reaminteste oricum, ca structurile academice recunoscute si elaborarea politica pot functiona in scopuri opuse, ca in tensiunea dintre teoretizare si aplicatia practica, observand ca stabilirea scolilor hegemonice, impunand texte de ortodoxie functiilor academice, a deteriorat stiintele sociale americane, incluzand stiinta politica Americana si Relatiile Internationale. Apartenenta la un domeniu profesionalizat bine determinat al studiului ce accede la un inalt nivel de rafinament theoretic, nu este suficienta.Acest criteriu ajuta oamenii politici sa reduca numarul de posibili consilieri ; un urmator pas si un criteriu suplimentar sunt cerute de selectia finala a celui ce primeste acordul necesar de furnizare a conceptelor. Prestigiul consilierului politic Acest criteriu comuta atentia de la starea unei discipline in cadrul structurii academice la starea de structura academica individuala din cadrul ei. Criteriile pentru acest tip de prestigiu oglindesc mai degraba in mod natural structura recunoscuta in cadrul structuiiIn cadrul structurii academice recunoscute, accentual se pune pe publicare si pozitie, si mai putin pe elementul de invatare. Desi numerosi politicieni retin un punct de vedere asupra problemelor politice dobandit din timpul studiilor academice ale discipline corespunzatoare, acesta este adesea inlocuit de procedurile de operare birocratice, cultura institutionala si o criza de timp in a ramane la current cu perfectionarile laturii academice a domeniului.
84. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993. pag.12

48

Prestigiul insitutionalizat din cadrul unei discipline este in plus influentat de reputatia pe care structura academica o cultiva intre membrii ei si de reputatia institutiei prin care ea este angajata.Cativa factori conduc la avansarea in cariera in cadrul structurii academice si in cadrul unei discipline. In mod remarcabil, acestea includ publicarea in ziare de specialitate cu cea mai larga audienta posibila si o reputatie de inalta calitate a cercetarii ce apare in paginile lor; contributii la presa centrala; detinerea si promovarea in grad academic; si membrii si birouri in asociatii profesionale. Se presupune ca atunci cand nu poate sa stabileasca diferenta calitativa dintre conceptele a doi consilieri, policianul va fi influentat de cel cu o pozitie profesionala superioara. Reputatia unei structuri academice printre membrii sai este un alt factor important. Odata ce un politician a intrat in contact cu un numar sufficient de membrii ai unei anume comunitati de experti, exista un cert efect al bulgarelui de zapada ce are loc la baza vorbirii. Politicieni le cer in mod frecvent consierilor sa dea numele colegilor ce ar putea sa aduca idei folositoare intr-o anumita problema. Odata ce un anumit nume este adesea repetat sufficient, acelui consiler i se va cere sa se alature procesului de consiliere. Reputatia de excelenta in domeniul politic se intrepatrunde in mod natural cu acordul normativ al celor ce propun un anume coleg; asta ajuta de asemenea la asigurarea rezonantei normative necesara in cea de-a treia ipoteza de mai jos. In plus, ea promoveaza reproducerea consensului in convingerile cauzale si valabilitatea expusa mai sus.In sfarsit, invecinarea geografica joaca adesea un rol aici, deoarece ea da nastere familiarizarii birocratilor de nivel national cu institutiile amplasate aproape de capitala. In mod identic, experientele pozitive cu cercetatori de la o institutie ii intaresc reputatia ca sursa de sfaturi utile. Recomandarea membrilor este o importanta sursa de prestigiu institutionalizat si acest efect este sporit de faptul ca colegii dincadrul departamentelor se pot recomanda mai des unul pe celalalt. Acest determinant este mai obisnuit in organiztiile politice in care ierarhia si reputatia istorica sunt deosebit de importante; aceasta este adevarul importantei prestigiului ca un intreg in relatiile sale cu alti factori care permit accesul la procesul politic, cum ar fi cunoasterea specializata.

49

Concludenta conceptelor pentru problemele politice Cerinta de concludenta marcheaza progresul procesului de selectie de la caracteristicile purtatorului unei idei catre continutul ei, si astfel prin extinderea de la o preocupare structurala la una agentiva. Odata ce procesul politic a fost deschis si participantii au dovedit cunostinte si prestigiu pentru concept, selectia acelor concepte poate incepe. Primul pas in acea alegere este determinat de concludenta unui anume sfat pentru o anume problema politica. Aceasta cerinta subliniaza faptul ca fauritorul de politica este cel care decide cine elaboreaza conceptele si cum sunt ele folosite si ca acesta este in mod essential un fenomen unilateral. Numai conceptele concludente vor fi luate in considerare; acestea sunt cele care scot in evidenta relevanta unei deosebiri imediate si clare a unei probleme politice si care contribuie in mod demonstrabil la oferirea de optiuni pentru solutia ei. Aceasta relevanta nu se limiteaza la a furniza posibile solutii problemelor deja identificate de fauritorii de politica sau cursuri alternative de implementare a politicii asupra carora deja s-a decis; poate de asemenea sa includa incadrarea teoretica a unei noi situatii sau mediu care anterior a produs incertitudine atata timp cat legatura este imediat vizibila oamenilor politici. Consilierii participa astfel nu doar la dezvoltarea mijloacelor de urmarire a interesului national in mediile schimbate, dar si substantial la formularea si definirea intereselor insele. In plus la relevanta intuitiva, concludenta include nevoia de prezentare atractiva, concisa si scurta, fie oral sau in scris, a unui astfel de concept si reiterarea de catre structura academica a relevantei sale practice. Este raspunderea consilierului sa demonstreze legatura dintre sfaturile sale si problema la indemana, si sa faca asta repede si cu mult gust. Lindblom si Cohen sustin ca consilierii nu scriu atractiv85, in timp ce Weiss eticheteaza eforturile lor ca fiind pompoase86;
85. Lindblom, Charles E. and David K. Cohen. Usable Knowledge: Social Science and Social Problem Solving. New Haven: Yale University Press, 1979.pag.2 86. Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books,1977.pag 51

50

George este mai expansiv in privinta modalitatilor specifice in care aceasta ar putea fi adevarata intr-un context politic: chiar si cand rezultatele cercetarii stiintifice sunt recunoscute ca potential relevante, ele sunt adesea aservite din alt motiv: nu putini specialisti in politica ce au avut contact cu literatura stiintifica au concluzionat ca cei mai multi din profesorii universitari par sa se adreseze in scris mai mult unul altuia si sa aiba mai putin tendinta si abilitatea de a comunica cunostintele lor in termeni inteligibili oameniilor politiciUnii practicanti se simt in mod acut deranjati de jargonul nefamiliar si, pentru ei, pretentios in care sunt descrise activitatile lor si sunt perplecsi de explicatiile esoterice care sunt date comportamentului lor87. Cativa analisti ai relatiilor dintre consilier si politician, ce-si au originile in ambele comunitati, au stabilit ca este responsabilitatea consilierului sa puna in lumina relevanta muncii sale. Weiss subliniaza ca oamenii politici tind sa se grabeasca. Acestia vor actiune imediata si tind sa ignore aspectele pe termen lung ale rezolutiilor politice.Sunt nerabdatori cu cercetarea care incearca sa explica relatiile cauza-efect, sa identifice factorii care ridica problemele sociale, sau sa dezvolte teorii empirice de interventie88. Acelasi autor are oricum o propunere pentru consilierii politici de perspectiva: factorii problematici sunt concretetea, specificitatea, reprezentativitatea, oportunitatea si prevederea conditiilor viitoare89. Concizia este un facor suplimentar; John Coles, unul dintre primii birocrati ai Biroului Britanic Extern, se adreseaza multora dintre colegii sai cand sustine ca oamenii dpolitcii vor avea in mod normal putin timp pentru a citi pe larg lucrarea academica si ca roadele cercetarii academice IR este improbabil sa aiba multa influenta asupra practicantului, in mare masura deoarece produsele par mai degraba sa se departeze de organizarea practica a politicii externe90.
87. George, Alexander L. Bridging the Gap: Theory and Practice in Foreign Policy. Washington, D.C.:United States Institute of Peace Press; 1993. pag.7 88. Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books,1977.pag 51 89. Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books,1977.pag 533 90. Cole, John. Making Foreign Policy: A Certain Idea of Britain. London: John Murray, 2000.pag,99

51

Caplan si altii subliniaza necesitatea de a lega in mod clar conceptele de nevoile politicii date de natura instrumentala a cunoasterii utilizata de fauritorii de decizii. Acest criteriu de relevanta directa catre preocuparile politice incalca evident reperele din interiorul academei referitor la calitatea unei teorii sau unui corp de cercetare. Este o chestiune potrivita pentru problemele politice, si nu pentru standardele academice91 Aceasta relativa concludenta revine la cunoasterea specializata practica, deoarece descrierea cu success a relevantei necesita etalonul unei cunoasteri specializate a preocuparilor politice prezente si echilibrul local al puterii. Acest tip de cunoastere familiara fauritorilor de politica, atunci cand este posedata de experti, este o forma de cunoastere specializata practica. Kingdon subliniaza asta cu observatia ca fauritorii de politica din guvernare asculta de academicieni ma imult cand analizele si propunerile lor sunt direct legate de problemele care sunt deja in atentia oficialitatilor. Pentru cercetatorii care vor un efect imediat, exista o rasplata a cunoasterii a ceea ce este in mintea oamenilor referitor la guvernare92. Wesis combina declaratiile nevoii de etalon de valoare, atractivitate si concizie, -descrise in mod alternativ de Bulmer ca abilitatea de a sintetiza rezultate si a le prezenta in limbaj nespecializat93, in urmatoarea apreciere: o concesie obisnuita facuta sferei politice este aceea ca ei includ un rezumat administrativ adunand puctele cheie in cateva pagini si incercand uneori sa scoata la lumina implcatiile datelor pentru optiunile politice cu care se confrunta consilierii politici. Rezumatul administrativ este de obicei bine scris dar aplicarea constatarilor la optiunile politice actuale ies uneori din tipar; nu toti cecetatorii sunt indeajuns de aproape de jocul intern al elaborarii politicii pentru a avea o perspectiva asupra optiunilor ce urmeaza sa fie luate in considerare la modul cel mai serios si eforturile lor de a fi actuali si relevanti le pot dezvalui ceva mai mult decat amatorilor din arena politica 94.
91.Adler ,pag.124 92 Kingdon, John W. Agendas, Alternatives, and Public Policies. 2nd ed. New York: HarperCollins College Publishers, 1995.pag.56 93. Bulmer, Martin, with Keith G. Banting, Stuart S. Blume, Michael Carley and Carol H. Weiss. Social Science and Social Policy. London: Allen and Unwin, 1986. 94. Weiss, Carol H. Research for Policys Sake: The Enlightenment Function of Social research. Policy Analysis. Vol. 3, No. 4 (1977);pag.310-311

52

Benveniste exprima atent acest lucru cu privire la modul de operare atat al sferelor politice cat si academice atunci cand atrage atentia ca o jumatate de ora de prezentare e posibil sa realizeze ceea ce unui student absolvent ii ia luni de zile95 Imbinand armonios componentele stiintifice si normative ale conceptelor de succes, el declara ca claritatea prezentarii si condensarea sunt esentiale. Procesul de invatare nu poate fi deschis deoarece politicianul se poate plictisi de la la citit. Prezentarea trebuie sa fie practica si dimensiunea tehnica si contextul politic nu pot fi indepartate96. Structurile academice, dupa Rose, trebuie sa accepte ca in contrast cu ceea ce propria lor socializare ii invata, fauritorii de politica cauta o intelegere a unei anume elaborari care in mod obisnuit nu merge mai departe de a furniza o solutie imediata, adesea pe termen scurt, impasului creat, si nici ca cineva cauta sa elucideze relatiile cauza-efect sau constitutive si sa dezlege enigmele intlectuale: oficialitatile publice tind sa defineasca munca lor in termenii problemei cu care se cofrunta imediat. Acestia ar vrea sa aplice cunoasterea in cadrul procesului politic, mai degraba decat a ajunge la intelegerea faptului ca oricat de elegant teoretic, nu este relevant pentru misiunea lor.O oficialitate publica nu defineste problemele in termenii unui corp de concepte si teorii abstracte, ci privind mai degraba la o gramada de hartoage puse pe biroul lui in fiecare dimineata sau raspunzand la telefon si invatand din alta situatie de criza careia trebuie sa-i faca fata97. Un punct final clarifica faptul ca nu numai posibilii consilieri trebuie sa demonstreze calitati si inzestrari pentru a fi luati in considerare, dar ca participarea lor depinde la fel de bine de posedarea de catre fauritorii de politica a unei trasaturi cruciale: receptivitatea la argumentarea academica98..
95.Benveniste, pag 120 96.Ibidem ,pag 121 97.Rose, pag26 98. Caplan, Nathan, Andrea Morrison and Russell J. Stambaugh. The Use of Social Science Knowledge in Policy Decisions at the National Level: A Report to Respondents. Ann Arbor: Center for Research on Utilization of Scientific Knowledge, Institute for Social Research, 1975. pag.23-26

53

Aceasta receptivitate poate veni din posedarea de catre politicieni a unui fundament academic, din experienta pozitiva cu un consilier academic de-a lungul carierei lor, sau pur si simplu dintr-o aptitudine intelectuala. Weiss descriea cest lucru in termeni mai concreti: se pare ca exista politicieni ce sunt utilizatori. Factorul personal joaca un rol in determinarea catitatii de influenta pe care o va avea o parte a cercetarii. Inca nu stim de ce unii oameni devin entuziasti- fara o caracteristica de fundament identificabila sau fara o experienta ce nu a aratat inca legatura lor temeinica cu suportul frecvent al cercetarii, dar putem vedea un numar de oamenii politici si un mare numar de sustinatori ai staff-ului care dau o serioasa ascultare stiintei sociale in elaborarea deciziilor.politicieni sunt persoane ocupate si cititul este undeva in josul listei lor de prioritati. Primesc zilnic mai multe probleme de dezbatut decat au ei timp sa le studieze cu atentie99. Ceea ce-i ajuta pe politicieni sa aleaga mai intai intre furnizorii de posibile concepte si mai apoi intre conceptele insele este nu numai incredintarea ca informatiile la indemana au o rezonanta stiintifica, dar ca temelia lor normativa se potriveste puternic cu punctul de vedere al politicianului.. Deoarece procesul politic exista acolo unde valorile, politicianismul si interesele sunt argumentate , practicantii trebuie sa acorde atentie meritelor stiintifice si normative ale informatiilor pe care le folosesc. In acest scop, conceptele politice de succes de la consilieri trebuie sa contina in argumentatia lor de baza nu numai baza stiintifica pentru asigurarea optiunilor, dar si baza normativa pentru, si ca argument in favoarea, unei alegeri specifice intre ele.

99. Weiss, Carol Hirschon. The Uneasy Partnership Endures: Social Science and Government. In Brooks and Gagnon,Social Scientists, Policy and the State, pag 97-112.

54

2.2 Rezonanata conceptului politic Ipoteza II

Pentru ca conceptele consilierilor sa fie incluse in politica declarativa si sa influenteze rezultatele politice, ele trebuie sa fie in accord cu preferintele normative detinute de oamenii politci. Cunoasterea specializata, prestigiul insitutionalizat, concludenta si rezonanta determina cine va fi invitat si ar putea prin urmare sa contribuie substantial la formularea politicii. Ipoteza a doua cauta sa stabileasca ce trebuie sa faca consilierul in cadrul procesului politic insusi pentru a-si vedea munca pastrata in politica declarata si felul in care documentul sintetic final este redactat. Ea marcheaza de asemenea stadiul final a dezvoltari ce ia forma structurii ipotetice ale studiilor de caz de urmat: de la factorii structurali la continutul de idei, de la notiunea de stiinta fara valoare la imbratisarea pozitiei de sustinere a ideii de auto-cunoastere politica, si de la stadiul initial la ultimul stadiu al procesului politic Scopul angajamentului proiectului in problema rezonantei este de asemenea de a aduce diferentierea fata de afirmatia, de altfel comuna, ca oamenii asculta numai de lucrurile cu care sunt de accord prin schitarea criteriilor exacte de rezonanta si de situatiile in care chestiunile commune detin sau nu adevarul. Plasarea importantei rezonantei intre doua seturi de propuneri normative presupune trei directii de investigatie pentru aceasta ipoteza: preferintele politicienilor; acelea ale interlocutorilor prin persoana consilerilor politici; si locul si maniera de sinteza dintre acele puncte de vedere, rezultand intr-un efect politic final.

55

Preferintele normative ale oamenilor politici sunt importante la trei niveluri distincte: vederile normative globale; preferintele politice; consideratii de utilitate politica in legatura cu consideratii pe termen scurt ale intereselor birocratice locale in cadrul procesului politic. Preferintele politice ale consilerilor se asociaza in mod similar cu alte vederi normative mai largi ale lor ( care pot fi considerate ca sprijinind cercetarea lor de inceput) sau cu adesea personala motivarea atitudinii lor teoretice sau metodologice in cadrul disciplinei. Sinteza acestor preferinte ocupa un locimportant in decizia politicianului; practicantii vor cauta in mare masura concepte care sa fie in accord cu punctele lor de vedere existente. Pentru a face asta, ei folosesc, in mod semnifcativ pentru aceasta analiza, concepte rezonant nu numai pentru a profila reactii in accord cu interesele cunoscute, dar si pentru a permite academicienilor sa participe la definirea acestor interese insele. Lucrurile la care se face trimitere in aceasta afirmatie sunt obligatiile normative de ordin superior, seturi de valori din care diverse seturi pasibile de interese sanctionabile ar putea deriva cu ceea ce trebuie sa rezoneze conceptele consilierilor politici este astfel o combinatie complexa de angajamente de ordin superior pe termen lung si preferintele derivate din eficacitatea imediata. Ca o consecinta finala, decizia de a urma o anume recomandare rezulta dintr-un echilibru al cunoasterii specializate si al prestigiului insitutionalizat. Daca aceste criterii nu se intalnesc, cu trimitere adesea la inceputuri, in special in ultimele faze ale procesului de formulare, poate avea loc excluderea .

56

Ken Booth, de exemplu, se dezvaluie ca fiind un expert de securitate critic in mai multe moduri decat acela in apararea deciziei sale, asa cum consilier al RI se poate lipsi de contacte suplimentare cu Whitehall datorita unui simt al excluderii: daca cineva nu spune ce chestiuniprofesionale vrea sa auda-sau daca cineva ofera mai mult decat o critica proprie-atunci contactul cu siguranta nu e bine venit100. In general, deciziile politice cu privire la conceptele consilierului sunt luate pe baza unei combinatii de derivatie stiintifica si fundamentele normative; oricare o poate inlocui pe cealalta in decizia finala. Primack si von Hippel ilustreaza aceasta observatie, cu consideratii normative de success, in contextual American: deoarece oficialii publici trebuie adesea s-a se bazeze pe judecata politica si stiintifica combinata a consilerilor lor tehnici, ei tind sa aleaga ca si consilieri pe oamenii de stiinta ale caror vederi politice sunt identice cu cele proprii. Consilierii politici prezidentiali sunt in mod obisnuit selectati pe aceasta baza. Dar in timp ce parerile impartite pot imbunatati comunicarea, ele pot de asemennea sa rezulte in mod efectiv in vederi politice care determina tehnologic politica fara o privire suficenta asupra considerentelor tehnice. In unele cazuri echilibrul a fost realizat in cadrul ramurii executive cand factiunile oponente si-au stabilit propriul lor grup de consiliere, fiecare avand diferite baze politice101 Weiss a avut in mod similar ocazia sa observe intaietatea rezonantei asupra stiintificului atat la nivel de vederi politice, cat si la nivel de politica birocratica: indifferent ce arata cercetarea, climatul politic plaseaza limitele pe ceea ce tipurile de schimbare vor fi infatisate, cat de repede si la ce prt. Nu numai politica partizana si politica de administratie, dar de asemenea politica de agentie ajuta la determinarea categoriei de optiuni acceptabile102.
100.Weiss, Carol Hirschon. The Uneasy Partnership Endures: Social Science and Government. In Brooks and Gagnon,Social Scientists, Policy and the State, pag 99. 101. Weiss, Carol H. Research for Policys Sake: The Enlightenment Function of Social research. Policy Analysis. Vol. 3, No. 4 (1977);pag.316 102. Haas, Peter M. Knowledge, Power, and International Policy Coordination. Columbia: University of South Carolina Press,pag.4

57

Cu respect fata de preferintele politicianului, zona de politica a securitatii prezinta o caracteristica proeminenta: auditoriul caruia se adreseaza conceptele consilierilor este bifurcat. Consilierii din arena securitatii din multe tari vor consta atat din birocrati civili, cat si din membrii in uniforma ai fortelor armate. Aceste doua comunitati pot, in anumite imprejurari, depinzand de cultura institutionala a fortelor armate, de rolul si scopul organizatiei militare in societate si de masura in care suprematia civila a fost stabilita in relatiile militaro-civile sa dovedeasca in mod fundamental diverse normative si angajamente politice. Ca o regula generala, desi acesta este in mod clar, dar nu exclusiv, cazul, organizatiile militare vor avea o cultura institutionala conservatoare adoptand doua expresii importante: un subcurent politic nationalist sau reactionar si un puternic simt al interesului institutional local, cuplat cu dorinta de a urmari acele interese activ si in forta. Aceasta bifurcatie in audientele reactionare si progresiste de suprafata clarifica nevoia de a explora derivatia preferintelor normative ale academicienilor, in special relatia acelor angajamente cu rolul lor in mentinerea opusa provocarii status quo. Observatorii rolului consilerului politic in societate si procesul politic sunt impartite in functie de posibilitatea de a atribui subordonarea ori fata de punctul de vedere initial al acestuia ca profesie sau ca clasa. Gagnon subliniaza ca multi vad structurile academice ca functionand pentru a legifera ideologiile dominante103; Phillips clarifica interactiunea guvernarii cu stiinta in crearea intelesului si in castigarea si mentinerea dominatiei politice si sociale104 Jacobsen transforma dominanta statului in societate in dominanta unei scoli hegemonice in cadrul unei discipline academice, observand prezenta practicilor disciplinare in Relatiile Internationale: stiinta de baza, dupa cum o cercetare recenta aminteste decent, nu este preocupata sa promoveze interesele de emancipare care-I motiveaza pe unii savanti105.
103. Gagnon, The Influence of Social Science on Public Policy, in Brooks and Gagnon, eds. Social Scientists, Policy, and the State, pp. 1-20. Here, p. 10. 104. Phillips, pag. 57. 105 Jacobsen, John Kurt. Duelling constructivisms a post-mortem on the ideas debate in IR/IPE. Review of International Studies. Vol. 29, No. 1 (2003); pag. 40.

58

Multe discipline, in special acelea a caror institutionalizare nu s-a dezvoltat complet, nu evidentiaza consensul pe baza articolelor de teorie si metodologie-Relatiile Internationale si studiile de securitate incluse. Unele consensuri pot exista in cadrul unei discipline, daca exista o sufficient de mare minoritate pentru a provoca un curent de gandire principal. Factorul important aici este perceptia oamenilor politici a consensului disciplinar si contributia acestei perceptii la prestigiul consilierilor. Astfel, daca oamneii politici selecteaza doar membrii unui current de gandire din cadrul unei discipline, aceasta perceptie va continua. Aceasta favorizeaza membrii unor curente principale; in cazul studiilor de securitate si RI, aceasta rezulta in probabilitatea ca, daca consensul este obtinut, va fi printre consilierii al caror interes sta nu in schimbarea, ci in mentinerea structurilor de putere existente. Alti observator sustin ca schimbarea de status quo nu va prejuducia influenta expertilor106; Intr-adevar, Robert J.Brym, sustine ca o stare critica, care schimba intelepciune conventionala, este inclinatia naturala a intelectualului107. In orice caz, puterea selectiei ramane a politicianulu si criteriul pentru care conceptele trebuie sa fie in accord, raman birocratiei. Dat fiind ca participarea consilierilor este posibila in privinta incertitudinii asupra eficacitatii politicii actuale si ca astfel se poate presupune ca unele forme de inovatie sunt dorite de oamenii politci, problema este cat de radicala urmeaza sa fie acea schimbare. Schimbare poate avea loc la cateva niveluri, intinzandu-se de la adaptarea crescand a cursului implemetarii, la o regandire completa chiar acelor concepte care subliniaza insasi politica de securitate. In acest context armonia trebuie obtinuta intre propunerile unui om politic si ale unui consilier pentru ca influenta sa aiba loc.

106.Weiss, Carol H. with Michael J. Bucuvalas. Social Science Research and Decision-making. New York: Columbia University Press, 1980. 107. Brym, Robert J. Intellectuals and Politics. Boston: George Allen and Unwin, 1980.pag.14

59

3.Relevanta politica in stiinta sociala moderna siRelatiile Internationale Incertitudinea consilierilor.


3.1 Relevanta politica Cautarea relevantei pentru politica in stiinta sociala este inclusa in abordarea stiintelor politice, ce poate fi vazuta ca un precursor formalizat pentru sublinierile mai putin sistematice pentru relevanta politicii in stiinta sociala si Relatiile Internationale de azi108 . Oamenii de stiinta politici lucreaza in cadrul mai multor discipline care constituie stiintele sociale; ce-i aduce pe ei impreuna este concentrarea lor comuna pe procesul de elaborare a deciziei politice si importanta roadelor muncii intelectuale. Stiinta politica nu este o disciplina prin ea insasi,de sine statatoare, si nu trebuie confundata cu analiza politica si stiinta de partid; este o focalizare inter-disciplinara pe cunostintele in si din procesul politic. Asadar ea ofera o istorie a interactiunii dintre politiciean si consilier, dar de asemenea arunca o privire asupra variabilelor care guverneaza acea relatie, care este subiectul dezbatut mai jos. In timp ce focalizarea obiectiva ramane aceeasi, cativa termeni sunt folositi relativ interschimbabili pentru a indica atributul al carui impact asupra procesului politic este in curs de testare, incluzand cunostintele, expertiza, stiinta si cercetarea stiintei sociale109. Multe din dedesubturile abordarii stiintei politice vin din sociologia cunoasterii si fundamental ei modern timpuriu a fost pus de sociologi. Expunerea seminala a orientarii politice de Harold Lasswell dateaza din 1951,din care reiese faptul ca se dezvolta o orientare politca care se intersecteaza cu specializarile existente. Orientarea este dubla. O parte este directionata inspre procesul politic si alta parte spre necesitatile de intelegere a politicii.Prima parte, care reprezinta dezvoltarea unei stiinte a formarii si executiei politice, foloseste metode de investigatie sociala si psihologica110.
108. Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books,1977.pag10 109. Lasswell, Harold D. A Pre-View of Policy Sciences. New York: American Elsevier, 1971. pag 3. 110.Ibidem pag4

60

Cea de-a doua parte, care ilustreaza imbunatatirea unui continut concret al informatiilor si interpretarilor utilizabile pentru ploiticieni, depaseste in mod caracteristic hotarele stiintei sociale si psihologiei. Lasswell trece apoi dincolo de limitele unei orientari inter-disciplinare pentru a contura prima definitie functionala a stiintei politice: putem folosi termenul de stiinta politca in scopul desemnarii continutului orientarii politice de-a lungul unei perioade date. Stiintele politice includ rezultatele studiului politicii si metodele prin care procesul politic este investigat , gasirea disciplinelor care aduc cele mai importante

contributii la necesitatile de intelegere ale timpului111. Douazeci de ani mai tarziu Lasswell a oferit o definitie functionala mai succinta: Stiintele politice se ocupa cu cunoasterea din si in procesele de decizie ale publicului si ordinii publice, focalizarea pe procesul politic implica cercetare ce antreneaza intrebari prin hotarele disciplinare:-accentul pe procesul de decizie subliniaza diferenta dintre stiintele politice si alte forme de activitate intelectuala112. Prin concentrarea pe elaborare si executarea a politicii, se identifica un cadru de referinta relativ unic si foloseste multe contributii traditionale la stiinta politica, jurisprudenta si discipline inrudite. Aceste doua puncte centrale au generat de fapt planul distinct de cercetare cu diverse spatii intelectuale de urmat; in anii urmatori cele doua activitati s-au desfasurat de fapt cat se poate de independent, cu studii ale procesului politic care au devenit parte a esentei stiintei politice, pe cata vreme rezervele de informatii concrete pentru politicieni au fost ralizate de analisti politici si oamnei de stiinta aplicata in cateva discipline.

111. Lasswell, The Policy Orientation, pag. 3. 112 ..Lasswell, Harold D. A Pre-View of Policy Sciences. New York: American Elsevier, 1971.

61

Ceea ce experienta a facut sa devina tot mai clar in stiintele politice este faptul ca oamenii de stiinta politici pot efectiv deveni analisti si consilieri foarte rar fara ca ei sa inteleaga institutiile si procesele de realizare a politicii in sistemul lor guvernamental. Concomitent cu cea de-a doua mare lucrare a lui Lasswell, un alt om de stiinta proeminent, Yehezkel Dror, a specificat inovatiile paradigmatice care sa fie cerute si asteptate de la oamenii de stiinta politici,rezumandu-le astfel: 1) Principala preocupare a stiintelor politice este intelegerea imbunatatirii progresului orientarii sociale.De aceea principala ei preocupare este cu sistemele de orientare sociala si, in particular, cu sistemul public de elaborare a politicii. 2) Stiintele politice se concentreaza pe nivelul-macro, si anume, sistemele de elaborare a politicii publice-subnational, national si transnational. 3) Stiintele politice implica desfiintarea granitelor traditionale dintre discipline, si in special dintre stiintele comportamentale si stiitele administrative. Sttintele politice trabuie sa absoarba cunostinte dintr-o varietate de ramuri sis a le inchege intr-o superdisciplina focalizata pe elaborarea politicii. 4) Stiintele politice implica trecerea peste obisnuita divergenta dintre cercetarea pura si cea aplicata. 5) Stiintele politice accepta tacit intelegerea si experienta personala ca importante surse de cunoastere. 6) Stiintele politice impart principala implicare a stiintelor contemporane cu cunoasterea instrumental-normativa, in sensul directionarii ca mijloace si scopuri intermediare mai degraba decat valorile absolute113. Dar mentioneaza ca va fi necesar ca orientarea politica sa surmonteze cateva obstacole pentru a realiza aceste scopuri, incluzandu-le pe acelea din cadrul comunitatii academice; Cel de-al treilea punct de mai sus este analizat ca fiind: o piesa puternica de rezistenta a comunitatii stiintifice la schimbarile in paradigmele de baza ale stiintei si in structura disciplinara a activtatii stiintifice este de acum un binecunoscut fenomen.

113.Dror, Yehezkel. Design for Policy Sciences. New York: American Elsevier, 1971; pag 33

62

Cu cat sunt mai correct in descoperirile sale despre inadvertentele stiitelor contemporane pentru o mai buna elaborare a politicii si necesitatea, deci, pentru o noua abordare stiintifica bazata pe paradigme novatoare si noi structuri implicate, cu atat mai mult conservatorismul stiintei constituie o bariera in dezvoltarea stiintelor politice. Si John Kurt Jacobsen ilustreaza forma pe care un astfel de conservatorism o ia in cadrul disciplinelor si reconstituie legatura la problemele cu paradigma dominanta: analizele rationale sunt, pentru curentul principal, acel cadru strict in care teoria critica studiile culturale sunt de interes numai in cazul in care una din analize converteste aceste moduri analitice in termeni pozitivisti si masurabili prin care inseamna ca ei urmeaza sa fie considerati stiintifici si, pentru oamenii de stiinta din afara curentului principal, ca pozitivismul-care nu detine nici un patent cunoscut in teoreme testabile-functioneaza frecvent ca un dispozitiv prin care se exclud expresiile consiilierilo care pretind un status quo stiintific114. La cele mentionate mai sus tin sa adaug si analiza lui Daniel McCool care identifica sase caracteristici de baza ale stiintei de orientare politica: interdisciplinaritatea ei, tendinta empirica, focalizarea megapolitica, complexitatea teoretica, concentrarea pe cercetarea aplicata si o componenta normativa115. ntrucat lucrarile seminale ale lui Lasswell si Dror pun fundamental, stiintele politice au generat cel putin trei perspective analitice majore: moduri de analiza intellectualinstitutionale, functional-evolutionare si politico-institionale116. Relatiilor dintre conducator si consilier au urmat perspective institutionalizarii intelectuale. Aceasta perspective ,citate mai sus,expun dezvoltarea istorica a stiintei si astfel relatia ei cu politica si guvernul, prin optica institutionalizarii si consolidarii traditiilor intelectuale. Perspectiva politico-institutionala se concentreaza pe relatiile politice dintre stiinta sociala si institutiile sociale cheie117.

114. Jacobsen, John Kurt. Duelling constructivisms a post-mortem on the ideas debate in IR/IPE. Review of InternationalStudies. Vol. 29, No. 1 (2003); pag 39. 115. McCool, Daniel C. Public Policy Theories, Models and Concepts: An Anthology. Englewood Cliffs:Prentice Hall, 1995. 116. Wittrock, Wagner and Wollmann, pp. 63-75. 117.Ibidem pag 67

63

Exista o premiza cauzala clara ca cunostintele stiintei politice se dezvolta ca raspuns la imperativele functionale inerente intr-un model specific al interactiunii sociale. Avand in vedere ca aceasta categorisire intra in conflict cu cunostintele lui Lasswell despre procesul politic, principalele contributii ale stiintei politice la teoreticizarea rolului producatorilor de cunostinte in procesul politic ( in masura incare ele servesc ca fundamente la modelul theoretic ce sta la baza acestei investigatii) vine din preocuparea lor in cunostintele din procesul politic. Influenta nefasta a relevantei politicii si rolul consilierilor de a sprijini excesiva pe atractivitatea rationalitatii si metodologiei non-valoare, devine clara. Deoarece in cazul evolutiei istorice a conceptului de securitate si a reducerii lui la un pur fenomen nuclear sau militar inainte de a fi indreptat spre o aplicatie mai clara cu noua ordine de zi a securitatii, ceea ce incepuse ca o notiune limpede cu o legatura considerabila la lumea practica a fost inlocuit cu aplicarea paradigmelor rationaliste si natural stiintifice . In cuvintele unui consilier politic, paradigma rationalista a presupus ca produsul stiintei politice a fost cercetarea, date fiind , informatii si rezultate care au fost intr-un anume sens atat noisi distinctive (posibile numai in cadrul bazei stiintifice a disciplinei), cat si adevarate (atat stiintifice cat si distincte din cunostintele de zi cu zi si din bunul simt). A existat o aura de siguranta si autoritate atasata acestui produs; prin urmare, orice process de elaborare a deciziei care a refuzat sa aplice aceste cunostinte cand i-au fost oferite, a fost corupt si exaltat. In opinia unor personalitati cum ar fi: omul de stiinta in probleme de securitate ,Bradley Klein, care adapteaza aceasta controversa domeniului sau: in aspectul sau de temelie a politicii de securitate, domeniul Studiilor Strategice a devenit ceva examinat intr-o maniera mai ingusta, mai tehnocrata care s-a protejat impotriva reflectiei critice. Intr-un sens mai larg, inaltele modalitati tehnice de studiu cum ar fi teoria competitiei si analiza sistemelor au devenit predominante.

64

Dar aceste maniere comportamentale de analiza nu au transformat in mod fundamental conceptele de baza ale Studiilor Strategice. Tin sa subliniez fapul ca denumirea de participant rational, fiind destinata in esenta unui individ, este improprie procesului birocratic politic in care deciziile nu sunt luate individual si politicienii sunt solicitati sa tina cont de interesele divergente ale numerosilor electori . Procesul politic serveste ca loc geometric pentru comasarea intereselor; politicienii poarta astfel o responsabilitate politica si normativa prin care datele pure oferite de analisti nu sunt aduse la cunostinta. Neluarea in seama de catre acestia a acestui lucru conduce la asteptari exagerate a utilitatii cunostintelor stiintifice: oamenii de stiinte sociale,sociologi,iau adesea asteptari marete, contaminate probabil de propriile interese, ale efectelor potentiale ale cercetarii sociale in politica. In timp ce oficialii guvernamentali sunt deschisi stiintei sociale, ei tind sa foloseasca conceptele stiintei sociale si constatarile la un nivel modest. Analistul politic Weiss subliniaza felul in care problemele autentice cu paradigma rational si credinta lui in superior, incat este asteptata o utilizare imediata si directa cand folosirea ordinii partiale si secundare este rezonabila. Trecerea cunostintelor stiintei sociale prin filtrul judecatii politice poate fi adesea o cale preferabila de actiune. Rezervele de date neutre in procesele politice si utilitatea inerenta a cunostintelor derivate stiintific conduce in cele din urma la desuetudine. Ea stabileste trei tipuri de acceptare a cercetatorilor in procesele politice incepand cu prevederea datelor rad in scopul schitarii optiunilor118 . Bazata pe descoperirea de la sfarsitul anilor 1970 ca impactul cercetarii stiintei sociale asupra politicii era mai difuz. Weiss considera o a doua forma de acceptare: cercetarea ca idei contribuind la lamurirea generala a politicienilor119.

118. Weiss, Carol Hirschon Policy research: data, ideas, or arguments? In Social Scientists and Modern States ;pag311. 119. Ibidem., pag 312

65

Aceasta conceptie reverbereaza cea mai logica contributie a oamenilor de stiinta care s-au plasat dincolo de paradigma rationala, si este o conceptie in care influenta directa a participantilor din afara la evenimente din cadrul procesului politic este cel mai dificil de prevazut120. Intalnim si explicatie care rezuma aceasta notiune intr-un stil evocativ vizual: Stiinta sociala influenteaza politica publica in acelasi fel in care apa se prelinge printre pietre. Paraiasul ideilor curge imprevizibil prin institutii si se poate invarteji scurt in jurul deciziilor; maimult de atat, aceste paraiase pot fuziona in directii neasteptate. Toate astea devin un pic mai clare cand cineva se gandeste la modurile variate in care un sociolog distribuie ideile si cercetarea: articole specializate si carti, invatarea de rutina a studentilor si absolventilor, conferinte, colocvii, exprimari publice, aparitii in comitete, functii si contracte, articole in ziare si reviste, si comentarii radio sau TV. Cine stie prin ce stranie alchimie ideile cuiva ar putea afecta politica publica??,aceasta exprimare ii apartine de aceasta data lui Leslie Pal.121 Tipul final al lui Weiss de admitere politica imagineaza cercetarea politca ca argument. In vreme ce ea leaga in mod explicit acest concept de rolul grupurilor de sustinere, depinzand de natura structurala a procesului de elaborare a deciziei-daca exista factiuni competitive necesare atat pentru munitia tehnica cat si cea normativa de propuneri politice-aplicabilitate lui nu se limiteaza la interesele de grup si include consilieri politici.

120.Weiss, Carol H., ed. Using social research in public policy making. Lexington: Lexington Books, 1977.pag 31 121. Pal, Leslie. Knowledge, Power, and Policy: Reflections on Foucault. In Brooks and Gagnon, pag.141

66

Weiss expune categotisirea politicii de felul in care cunostintele patrund in procesul politic, revenind la perechea sa in prezentarea lui Lasswell a puctului de vedere;ca fiecare conceptie se intalneste cu cunostintele de elaborare a deciziei, cele trei forme ale cercetarii politice: -datele, ideile si argumentele-fac diverse presupuneri despre natura procesului de elaborare a politicii. Sustinerea imaginea cercetarii ca date este o viziune tehnocrata. Viziunea cercetarii ca idei are un iz mai putin mechanic si mai mult umanist. Cercetarea ca argumentatie presupune luarea de decizii controversate. Ea are o sustinere politica. Interesele si valorile sunt in disputa. Partizanii folosesc cercetarea cand si daca ea inainteaza cazul lor intr-un talmes-balmes de elaborare a deciziilor organizatorice. Astfel, sustinerile tehnice si normative ale admiterilor oferite de consilieri academici sunt inseparabile. INCERTITUDINEA

Incertitudinea ca factor de analiza a consilierilor Consilierii externi nu vor avea acces la procesul politic pana cand fauritorii de politica vor fi nesiguri ca politicile prezente raspund in mod adecvat la evenimentele cu care ei intentioneaza sa trateze, si realizeaza ca este necesar ajutorul din afara orientarilor stabilite ale procesului politic. Consilieri nu vor deveni participanti externi la procesul politic pentru concepte, in afara de cazul cand modul lor de actiune stabilit inceteaza cumva de a produce optiuni politice adecvate si rezultate. In acest sens, pentru a situa studiul variabilelor rolului si influentei structurilor consilierilor in cadrul procesului politic, acel process trebuie mai intai sa fie deschis; in cazul prezentei discutii aceasta are loc cu ajutorul preconditiei, puternic ancorata in teoriile relevante ale formularii politice, ale incertitudinii.

67

Incertitudinea desemneaza starea de flux in perceptiile in care determinantii structurali au suferit o cantitate suficienta de schimbari pe care ei nu o mai folosesc ca baza satisfacatoare pentru sursa replicilor politice la un mediu dat de amenintare. * * *

In aceasta situatie, factorii ideatici functioneaza ca un adaus la determinantii structurali ai politicii, lucrand intr-o maniera constitutiva reciproca pentru a adapta perceptiile si replicile la noi medii.Unde factorii structurali continua neabatut sa produca optiuni politice viabile, efectele factorilor ideatici vor fi limitate; odata ce determinantii structurali dau gres, ideile pot exercita oricum o foarte puternica influenta, si este tipic acestei situatii faptul ca rolul expertilor poate fi investigat. Structurarea pretentiilor in termenii acestei preconditii serveste de asemenea scopului initierii dezbaterii de la factorii structurali la cei ideatici. Aceasta ofera un cadru ce schiteaza conceptia proiectului de interactiune dintre determinantii structurali si cei ideatici, si plaseaza principala ei preocupare intr-un cadru structural. Mare parte din scrierile despre relevanta politica, asa cum a fost aratat mai sus, se situeaza in spatiul scrierilor ce poseda un punct de vedere puternic rational; in sistematizarea acestor pretentii, mai degraba decat teoretizarea relatiei consilierpractician ex-nihilo, fundamentele teoretice ale dezbaterii retin un grad de atentie la structura si relatia ei cu factorii ideatici a caror investigare constituie contributia principala a proiectului.

68

Urmatoarea expunere va demonstra cum ia nastere aceasta prezumtie in literature de specialitate si fiecare caz ofera in schimb proba relevantei sale. Formularea politicii de securitate este aproape intotdeauna un process in desfasurare al adaptarii la noi stimuli rezultand din trei surse prezentate aici; asadar se poate spune ca schimbarea are loc in permanenta. Aceasta explica de ce incertitudinea este tratata mai mult ca o preconditie de localizare decat o propunere de testat; cazurile de control in care schimbarea nu are loc si nu exista nicio incertitudine sunt extrm de rare si adaptarea politicii in absenta incertitudinii e chiar mai putin probabil sa aiba loc. Analiza proiectului se ocupa de originile schimbarii in politica de securitate a sratului si astfel trebuie in mod necesar sa se ocupe ea insasi,de cazurile in care schimbarea a avut loc sau perceptiile sunt in tranzitie; preconditia de incertitudine ofera o analiza rationala reprezentativa pentru acea selectie. Cu toate acestea, schimbarea la nivel local sau international, si incertitudinea ce decurge, sunt un catalizator necesar pentru deschiderea procesului politic. Baza teoretica pentru aceasta prezumtie este intelesul si este prezentat mai jos. In plus, fiecare caz ofera probe ce dau o ilustrare empirica rolului important al incertitudinii in nivelarea drumului pentru consilierii care implica in procesele formularii politice.

69

Incertitudinea si remediul : abordari teoretice Conditia care militeaza pentru deschiderea procesului politic in acest sens este incertitudinea: dubla realizare ca politica actuala nu mai raspunde correct la stimuli cu care intentioneaza sa trateze a dat senzatia ca nu se va schimba-si ca o politica adecvata va fi elaborata- daca procedurile curente sunt urmarite neschimbat si fara adaugari ale conceptelor din afara procesului politic. Ultimul se poate ivi imediat ca o consecinta a realizarii esecului din politica actuala sau se poate ivi numai dupa ce alte alternative care isi au originea in cadrul procesului politic, s-au epuizat. Ceea ce se intampla in timpul uneia dintre aceste ferestre politice este de fapt un process in doi pasi: aceasta sarcina solicita o conceptualizare specifica a schimbarii ideatice. Ca opusa unui singur fenomen, o astfel de schimbare implica doua schimbari analitice distincte,care in practica sunt adesea dificil de lamurit. Mai intai consilerii politic trebuie sa fie cumva de acord, explicit sau tacit, ca vechea structura ideatica este inadecvata, cauzandu-i astfel colapsul. In al doilea rand, trebuie sa puna la punct un nou set de idei inlocuitoare, ca sa nu se intoarca la trecut ca la un mecanism defect.Ambii pasi sunt determinati de probleme ideatice colective care fac dificila coordonarea si sau da indivizilor indemnul de a se sustrage de la eforturile de a provoca convingeri dominante. La nivel de baza, schimbarea ideatica colectiva este constituita dintr-un transfer in ideile indivizilor si un process prin care notiunile individuale se conjuga pentru a forma o noua ide sociala dominanta122.

122. Legro, Legro, Jeffrey W. The Transformation of Policy Ideas. American Journal of Political Science.Vol. 44, No. 3 (2000); p.ag 420.

70

Oamenii politici vor cauta sa reduca aceasta incertitudine cu ajutorul informatiilor obtinute care vor diminua lipsa lor de cunoastere despre un subiect dat123. Incertitudinea nu ar trebui oricum sa fie confundata cu ambiguitatea, care nu poate fi rezolvata in mod direct cu informatiile aditionale, fiind determinata de natura contestata in esenta a unui subiect sau concept-cum ar fi definitia conceptului analitic de securitate ca opus optiunilor politice concrete pentru politica de securitatea statului. In conceptia Marthei Feldman, incertitudinea descrie o conditie posibila sub paradigma pozitivista, in timp ce ambiguitatea face apel la conceptele legate de normativ de la expertii care merg dincolo de datele absolute. Conceptele de success ale expertilor, asa cum va arata cea de-a doua ipoteza, trebuie sa demonstreze ambele elemente si sa poata fi astfel luate ca raspuns la ambele conditii. Feldman reliefeaza distinctia: ca incertitudiea poate fi solutionata prin obtinerea anumitor informatii specifice. Aceste informatii pot fi foarte costisitoare, sau chiar pot sa nu existe. Oricum, cand informatiile sunt disponibile, incertitudinea poate fi elucidata. Incertitudinea are cel putin trei origini posibile: schimbarile in mediul international, care duc in final la schimbari in preferintele politicii externe si de aparare; schimbarile in arena politica locala care duc la o reorganizare a preferintelor in timp ce stimulii externi raman aceeasi; si in sfarsit schimbarile in capacitatea de elaborare a politicii pentru o birocratie politica de securitate care o declara incapabila sa raspunda adecvat la evenimentele dinamice de orice nivel. Aceasta impartire in nivele reflecta ca relatia dintre material sau structural si determinantii ideatici ai efectelor politice. In general, determinantii structurali isi au originea la nivel international si perechile lor ideatice in arena locala.

123. Weiss, Carol Hirschon. Three Terms in Search of Reconceptualization: Knowledge,Utilization, and DecisionMaking edt. In Holzner et al., pag. 201-219.

71

Florian Znaniecki a prezentat o formulare timpurie a dihotomiei nivelurior internationale si locale:apar numai cand persoanele care indeplinesc anumite functii devin constiente ca se confrunta cu un fel de situatie pe care nu stiu cum sa o clasifice deoarece nu se incadreaza in nici un model cunoscut. Aceasta constienta se poate ivi in doua feluri. Ori conditiile incare functiile ocupationale sunt indeplinite sufera o schimbare importanta si neasteptata, ori alte noi modalitati de definire a situatiilor cu noi standarde de success sau esec in rezolvarea problemelor practice, sunt introduce in comunitate ca urmare a contactelor culturale cu alte comunitati sau innoiri individuale124. Incertitudinea originii internationale structurale La nivelul international, complexitatea crescand a problemelor de securitate si interactiunile lor creeaza suficienta nesiguranta pentru a deschide procesul: impactul cunostintelor sociologice si al ideilor profesionale depinde de cativa factori dintre care cel mai important este incertitudinea din cadrul guvernarii. Complexitatea problemelor politicii moderne a marit incertitudinile politicienilor si a crescut in general si constant rolul consilierilor. Influenta profesionistilor este majora cand problemele au fost ignorate, cand ei par a fi noi si nehotarati, cand abordarile existente nu mai par a fi cele corecte. Internationala, Peter Haas pune in discutie relatia dintre complexitatea, incertitudinea conceptului, si franchetea procesului de elaborare politica: complexitatea testeaza limitele intelegerii umane. Desi cunoasterea poate fi superioara celei din trecut despre dinamica oricaror concepte individuale, natura interactiunilor dintre ele este deosebit de dificil de surprins si de explicat in mod efectiv in procesul de elaborare politica.

124. Znaniecki, Florian. The Social Role of the Man of Knowledge. New York: Columbia UniversityPress, 1940.pag 31

72

La fel, in cazul conceptelor de mediu international,oamenii politici sunt rareori siguri de interactiunea complexa a componentelor ecosistemului si deci incapabili sa anticipeze pe termen lung consecintele masurilor destinate sa adreseze unul din multele concepte de mediu in considerentele actuale125. Intalnim la Checkel un rezumat succinct al acestui argument in conditiile unei mari insecuritati internationale ale crizei politice externe, consilerii se implica intr-o cautare de informatii si sunt astfel mai receptivi la noile idei. Preferintele lor de politica externa sunt, cu alte cuvinte, in schimbare. Conditiile crescutei insecuritati internationale a crizei politice externe creeaza ferestre politice. Aceste ferestre unesc mediile internationale si locale si motiveaza avocatii noilor idei sa le promoveze. .Incertitudinea originii locale. Nivelurile internationale si locale, si prin aceasta determinantii structurali si ideatici ai politicii ca surse de insecuritate-inducand evenimente, sunt strans inlantuite. Checkel ilustreaza acest lucru astfel:in arena politica externa, ferestrele politice creeaza o legatura cruciala intre pozitiile internationale si locale. In particular, pentru factorii responsabili care adreseaza intrebari de politica a securitatii externe si nationale, ameninterile externe asupra statului si indepartarea lor saualte schimbari in peisajul international ajuta la formarea unei astfel de ferestre. Cat de larg se deschide este in functie de cel de-al doilea factor: un conducere politica dornica sa considere noile idei ca insusite de aceste individualitati126

125. Haas, Peter M. Knowledge, Power, and International Policy Coordination. Columbia: University ofSouth Carolina Press, 1992,pag.13 126. Checkel, Jeffrey. Ideas and International Political Change: Soviet/Russian Behavior and the End of theCold War. New Haven: Yale University Press, 1997.pag.10

73

Ni-se atrage atentia ca sperantele intr-o atmosfera de incertitudine depind atat de facori structurali,in acest caz, organizarea insitutionala, cat si de convingerile cauzale,un facor ideatic; o concentrare pe nivelul international clarifica sursele structurale ale schimbarii si incertitudinii, in timp ce la nivel local acestea deriva probabil din factori ideatici. El este in acest model doar cand determinantii structurali schimba faptul ca ideile urmeaza procesului. Checkel inglobeaza aceasta situatie in notiunea de fereastra politica:teoriile realiste standard iau preferintele elitei si interesele statului ca un dat. Realistii admit ca preferintele se schimba dar numai ca functie de schimbare a structurii internationale. Elitele isi modifica preferintele intr-un mod rational pentru a se pune de acord cu noile realitati structurale; consilerii sunt deasupra conflictelor politicii locale. Pentru a ascunde acest raspuns cu prezumtia unor participanti de stat rational si unitar, cum fac politicienii, inseamna oricum a umbri diversii factori locali la lucru. Mai degraba, un mediu international in schimbare creeaza ferestre de oportunitate prin dezvoltarea unui simt al crizei sau nesigurantei printre elite sau submina politici si puncte de vedere anterioare. Altfel spus, pozitia internationala poate deschide ferestre politice care permit creatorilor de decizii sa se implice intr-o cautare de informatii asa cum ei determina preferintele si interesele de stat; fauritorii de decizii vor iesi pe piata cu noi idei.127. Intr-o revista de literatura despre factorii ideationali in politica economica, John Kurt Jacobsen clarifica controversa ca ideile cad in abatere cand determinantii structurali ai preferintelor politice dau gres; notiunea de nesiguranta este, intr-un anumit sens, o stenograma a acesteia In referirea la autorii volumelor de influenta despre ideile si politica externa si comunitatile epistemice, Jacobsen rezuma ca autorii revazuti aici apeleaza la idei pentru a explica alegerile, in special cele elaborate in conditii de nesiguranta si in limitele stabilite de constrangeri materiale

127. Checkel, Jeffrey. Ideas and International Political Change: Soviet/Russian Behavior and the End of the Cold War.New Haven:Yale University Press,1997.pag.8

74

Intr-adevar, influenta ideilor este pusa in situatia de a varia cu gradul de nesiguranta pe care consilierii il intalnesc in domeniul politic; asta inseamna ca, cu cat mai mare este nesiguranta, cu atat mai influent este rolul ideilor. In timp ce resping parerea ca ideile singure pot crea interese, consilierii argumenteaza ca constrangerile materiale sunt subiectul ideilor pe care participantii le au despre ele.. Asa cum importanta ideilor pentru un process politic dat creste, asa se intampla si cu sustinatorii lor indivduali. Consilierii reprezinta un astfel de tip de sustinator; aceasta este o cale prin care conditiile de insecuritate deschid usa acestora pentru a oferi sfaturi politice. Oricum, schimbarea ideatica la nivel local poat avea loc fara un stimul din structura internationala. O schimbare in normele ce subliniaza elaborarea politica, poate avea loc, de exemplu, datorita instalarii unui nou guvern, sau datorita realinierii in echilibrul de influenta dintre factiunile politice din cadrul unei tari. Scopurile politice ale acestor factiuni pot diferi datorita ideilor pe care le sustin, neluand in considerare mediul international cu care se confrunta 3.3Capacitate politica: Recunoastrea nevoii de ajutor Odata ce s-a realizat ca politica actuala este inadecvata, ramane cel de-al doilea pas de a atribui aceasta neadecvare unei surse speciale. Daca sursa nu este identificata ca o capacitate insuficienta de a crea optinuni politice, procesul va ramane inchis. Revenind la sistemul in doua etape , un politician nu trebuie doar sa-si dea seama ca politica actuala este inadecvata, el trebuie de asemeni sa realizeze valoarea ajutorului din afara in rezolvarea problemei sale si sa depaseasca proactiv birocratia pentru a o rezolva. Checkel afirma ca,consilierii pot fi inteligenti, perseverenti, si bine conectati la realitatea politica, si ca ei pot oferi solutii la multe probleme. Dar scopul lor de schimbare a directiei si fluxului politicii va fi extrem de dificil daca elitele din pozitia puterii politice nu recunosc de asemenea ca astfel de probleme exista,in cele din urma ei ajung sa-si dea seama de neadecvarea cunostintelor lor tehnice si cauta lamuriri de la cineva cu cunostinte superioare.

75

Alternativa pentru a marturisi ineficienta abilitatii lor practice este nesatisfacatoare atat subiectiv cat si obiectiv. Deoarece dificultatea lor este ca ei nu stiu ce ar trebui sa faca: odata ce invata asta, se presupune ca vor fi in stare sa o faca. Si aflam ca marturisirea ignorantei este acceptata aparent mult mai usor de persoana consilierilor politici si li se pare mai putin umilitoare decat marturisirea incapacitatii.. Cel d-al doilea pas:-recunoasterea de catre un politician ca aceasta situatie poate fi rezolvata cu ajutor din afara- nu intotdeauna decurge automat din primua si este adesea nevoie de un stimul mai ascutit, in forma unui eveniment local sau international specific, este necesar pentru a grabi deschiderea procesului politic catre noi idei. Consilierii politici nu recunosc intotdeauna ca intelegerea lor despre concepte complexe si legaturi este limitata, si adesea are loc o criza sau un soc pentru a depasi inertia institutionala si obisnuinta si a le determina sa caute ajutor de la o comunitate epistemica. Conceptul de insecuritate este astfel important in analiza noastra din doua motive. Mai intai, in fata insecuritatii si mai mult la inceputul unui soc sau crize, multe dintre conditiile care concentreaza atentia asupra puterii sunt absente. Si in al doilea rand, slaba intelegere a conditiilor poate crea destula agitatie incat procedurile de operare stabilite pot esua, facand institutiile nefunctionabile. In conditiile de insecuritate, politicienii au o multime de stimulente si motive pentru consultarea comunitatilor formate din consilieri politici.. Asta inseamna ca politicianul, trebuie sa fie de asemenea in stare sa comunice consilierilor care sunt necesitatile intocmai. Inabilitatea primilor mentionati de a face asta este un obstacol frecvent in a solicita acceptele utile in mod clar din afara organizatiei128. Mai mult, acestia trebuie sa fie in stare sa identifice nu numai ce au nevoie din fondul consilierilor la dispozitia lor, dar si din ceea ce acestia asteapta sa obtina cel mai probabil din informatia dorita.

.128.Weiss, Carol H., Using social research in public policy making. Edt. Lexington: Lexington Books,1977.pag.43

76

4.Concluzii
Un bun sfatuitor stie intodeauana pe ce cai sa-si indrepte sfatuitul. Putem spune acest lucru si despre consilerii politici,care au in prim plan consecintele municii lor asupra lumii reale.In conceptul de lume reala cuprindem oamenii obisnuitii care alcatuiesc poporul unei natinuni,oameni care sunt guvernatii de catre politicienii carora consilieri le ofera sfaturii si ideii. Rspunsul la ntrebarea urmrit n aceast lucrare s-a dovedit afirmativ,existand o influenta a consilierul politic asupra politicianului, lucru observat si in eleborarea deciziilor pe plan international,cea ce duce la legatura consilerului cu Relatiile Internationale. Relatiile Internationale reprezinta un domeniu de cercetare puternic orientat spre conducator si Christipher Hills sustine ca : cei mai multi din consilierii care patrund in sfera relatiilor internationale sunt motivati de preocupari normative clare , dar oricum generale. Majoritaea dintre aceste procupari normative importante urmeaza sa fie gasite in studiile de securitate cea ce repreznta un sub-domeniu al Relatilor Internationale Securitatea reprezinta un domeniu deosebit de potrivit pentru observarea relatiilor structurilor academice cu politica, deoarece este unul dintre numarul limitat de termeni folosit frecvent in ambele comunitati,atat de consilieri cat si de politicieni.
Securitatea

internationala reprezinta un mod de organizare a relatiilor

internationale, caracterizat prin faptul ca toate statele lumii sunt la adapost de orice agresiune, act de forta, de amenintare cu folosirea fortei, de orice atentat la adresa independentei si suveranitatii nationale sau a integritatii lor teritoriale. Conceptul are nsa o acceptie mult mai extinsa, care exprima interdependenta tot mai accentuata a factorilor militari, politici, economici, sociali, tehnologici, geografici.

77

Consilieri sunt departe de a fi singuri in a raspunde schimbarilor din peisajul amenintarilor si vulnerabilitatilor generate de procesul politic cum ar fi: sfarsitul conflictului ideologic bipolar, procesele economice ca globalizarea si regionalizarea si schimbarile din sistemul politic local din toata lumea. Statele si organizatiile internationale trebuie sa raspunda acestor provocari in termeni practici atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Pentru a face asta, unele state si organizatii internationale vor solicita sprijinul analistilor de securitate in formularea raspunsului acestora. Desi putin retinuti la inceput oamenii politici si-au dat seama de importanta sfaturilor unui consilier politic atunci cand sunt nevoiti sa ia o decizie Analizand consilierul politic din mai multe persective,am constatat ca acesta trebuie sa detina o baza de cunostite bine structurata, un prestigiu,o recomandare buna pentru a fi luat in calcul de catre omul politic.Cand vorbim despre cunostinte ne referim la cunostinte de specialitate,practice si teoretice. In concluzie un bun consilier este abosolt necesar omului politic indeiferent de aria politica a acestuia.

78

79