UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT, ID ADMINISTRATIE PUBLICA

TEHNICI SI METODE DE ADOPTARE A DECIZIEI PUBLICE
Fulga Sivia Simona
Anul II, Semestrul I
TEMA DE CONTROL:Participarea cetăţenilor şi a organizaţiilor
nonguvernamentale la elaborarea şi adoptarea deciziilor
administrative

PARTICIPAREA CETATENILOR SI A
ORGANIZATIILOR NONGUVERNAMENTALE
LA ELABORAREA SI ADOPTAREA
DECIZIILOR ADMINISTRATIVE

Administraţia publică trebuie să asigure servicii publice, la

acelaşi nivel de calitate, în toate zonele şi localităţile ţării. De aceea,
membrii societăţii devin responsabili pentru soarta lor şi a comunităţii din
care fac parte, numai după ce li se asigură cadrul legal de participare
activă la deciziile care privesc viaţa lor. Activitatea administraţiei
publice, indiferent de nivelul său, de domeniile sale, de autorităţile ori de
funcţiile publice în care se exprimă, se realizează pe baza intenţiei şi a
deciziei umane.
În general, prin conceptul de decizie se înţelege „terminarea
normală a deliberării într-un act voluntar, iar obiectul său este să opereze
alegeri de scopuri şi mijloace”.
În ceea ce priveşte decizia administrativă, aceasta reprezintă
o manifestare de voinţă a administraţiei, premergătoare unei acţiuni sau
inacţiuni, prin care se optează pentru o variantă, o alegere din mai multe
posibilităţi, în vederea realizării unui scop.
 Întregul cadru de activitate al administraţiei publice este
precizat de dispoziţiile actelor normative, iar ca atare funcţionarii publici
şi autorităţile administraţiei vor face o alegere dintre mai multe
posibilităţi de apreciere doar atunci când au o asemenea opţiune
prestabilită legal. Astfel, autorităţile care decid beneficiază de autonomie
în luarea deciziilor, acestă autonomie având un caracter relativ deoarece
trebuie să se încadreze în prevederile legale, dar atunci când legea
prevede expres ce trebuie să facă autoritatea administraţiei publice nu mai
putem vorbi de o decizie administrativă, ci doar de un domeniu de
executare.
Participanţii la deliberarea deciziei pot fi grupaţi pe două
categorii: o categorie de persoane care analizează problema respectivă,
avizează sau fac propuneri, având astfel o participare indirectă, şi o
categorie de persoane care participă direct la luarea deciziei. Participarea
indirectă este determinată de specializarea administraţiei, implicând o
participare tehnică, dar ea mai poate avea şi un caracter social şi unul
politic.
În perioada actuală, deliberarea reprezintă activitatea la care
participă în direct reprezentanţii efectivi ai intereselor colectivităţii, şi
chiar cetăţenii, faptul devenind deja o regulă la nivelul autorităţilor
administraţiei publice locale.
Factorul „timp” este deasemenea un factor foarte important
pentru decizia administrativă în raport cu cele două elemente ale sale
(înţelegerea şi voinţa) precum şi cu cerinţele etapei în care oamenii
trăiesc; decalajul de timp între luarea şi punerea sa în aplicare poate să
atragă după sine consecinţe nefaste.
Activitatea din sfera administraţiei publice se realizează prin
intermediul unei multitudini de decizii, pornind de la simple activităţi ale
unui funcţionar şi până la documente oficiale semnate de miniştri sau
preşedinţi de stat.
Decizia administrativă reprezintă o manifestare de voinţă a
persoanelor sau organelor administraţiei, premergătoare acţiunilor de
întreprins şi prin care acestea optează pentru o soluţie, în vederea atingerii
unui scop/obiectiv sau a realizării unei finalităţi.
În administraţia publică informaţiile, calitatea acestora şi a
prelucrărilor sunt deosebit de importante pentru procesul decizional.
Impactul foarte mare al opţiunilor manageriale asupra populaţiei creează
necesitatea fundamentării foarte atente a deciziilor şi manifestarea unui
profesionalism ridicat. Deciziile reprezintă o componentă de bază a
activităţii zilnice a funcţionarilor publici din zilele noastre, cu ajutorul lor
realizându-se în cea mai mare parte activitatea din administraţia publică.
Rolul procesul decizional este extrem de complex, organele
abilitate în acest scop având o mare responsabilitate pentru a putea evita
adoptarea unor decizii eronate. De calitatea deciziilor depinde şi calitatea
actului administrativ; de aceea trebuie să se urmărească eficacitatea
rezultatelor deciziilor, însemnând un acces rapid la informaţiile relevante,
recunoaşterea şi identificarea mai rapidă a problemei, acces mai uşor la
instrumentele de analiză; şi eficienţa procesului decizional redată prin
reducerea costurilor de decizie, reducerea timpului de decizie şi reducerea
eforturilor depuse.
Putem afirma că un proces decizional raţional poate fi asociat
cu succesul pe termen lung al instituţiei. Pe parcursul desfăşurării
activităţilor specifice procesului decizional, decidenţii trebuie să se
concentreze pe respectarea următoarelor cerinţe de raţionalitate, astfel
încât deciziile administrative ce urmează a fi adoptate să fie eficiente:
deciziile trebuie să fie fundamentate ştiinţific, adică să cunoască
realităţile organizaţionale şi legislaţia în vigoare; să fie împuternicite şi
legale, dispunând de competenţa organismului decident; deciziile şi
dispoziţiile ce decurg din activitatea managerilor să fie transmise corect
subordonaţilor astfel încât să nu lase loc unor interpretări, să fie clară,
concisă şi necontradictorie; orice decizie trebuie să fie integrată în
ansamblul procesului decizional în raport cu direcţia strategică urmată de
către întreaga organizaţie; decizia trebuie să fie luată operativ, imediat ce
a apărut o problemă de soluţionat; să fie oportună, adică adoptată la
momentul potrivit pentru satisfacerea unor cerinţe; să fie eficientă,
ducând la îndeplinirea unui rezultat.
Pentru luarea unei decizii se presupune parcurgerea unui
proces complex prin care se asumă angajarea faţă de un anumit parcurs,
în vederea uneia sau a mai multor probleme. Se poate ajunge la mai multe
situaţii pentru soluţionarea problemei în cauză, de aceea trebuie aleasă o
singură soluţie, iar această hotărâre finală trebuie justificată în funcţie de
anumite criterii de tipul: eficienţă, eficacitate, constrângeri legale,
imagine publică sau impactul asupra comunităţii. Soluţia finală nu numai
că trebuie justificată, dar trebuie să aibă in vedere aplicabilitatea şi
efectele ce le poate provoca în viitor în societate.
Succesul unei decizii este condiţionat şi de luarea în
considerare a influenţei factorilor de mediu, care acţionează din afara
administraţiei şi care se referă la schimbări ale situaţiei politice sau
economice, sau la rezultatele pe care le aşteaptă cetăţenii. O decizie
poate suferi unele transformări la aplicarea sa in practică, pentru că
mediul în care acţionează este într-o continuă transformare.
Un accent deosebit cade pe transparenţa deciziilor şi
informarea cât mai exactă de la vârf către bază şi invers. Ca partener al
comunităţii, administraţia publică trebuie să asigure o deplină
transparenţă a deciziilor adoptate .
Deciziile administrative se împart în două categorii, şi anume:
-decizii privind administraţia internă ce se iau, mai ales, în ceea ce
 priveşte organizarea structurii interne a administraţiei publice;
-decizii privind administraţia externă prin care se realizează activitatea
administraţiei publice în raport cu alte subiecte de drept. Aceste
decizii precizează modul în care funcţionează administraţia publică,
precum şi sarcinile pe care aceasta le are de îndeplinit1.
În principal, un proces decizional cuprinde o multitudine de
decizii care în elaborarea lor necesită parcurgerea următoarelor etape bine
determinate precum:
1. Identificarea corectă a problemei apărute şi stabilirea
obiectivelor deciziei. Această etapă are drept obiectiv evidenţierea
factorilor care au declanşat apariţia unei situaţii ce urmează a face
obiectul unei decizii administrative.
2. Culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor
adminisrative; indiferent de conţinutul la care se referă sau de nivelul
ierarhic la care se adoptă, decizia trebuie să aibă la bază un suport
informaţional solid, format din date relevante, iar tehnicile utilizate
trebuie să fie bazate pe o experienţă şi specializare corespunzătoare.
3. Elaborarea de variante alternative şi adoptrea deciziei
adinistrative. Într-o primă fază sunt cercetate şi analizate posibilele
consecinţe ale fiecărei alternative, urmând ca apoi să aibă loc adoptarea
celei mai bune decizii. Acest fapt invocă cea mai mare responsabilitate
din întregul proces decizional, datorită ireversibilităţii ei. Alegerea unei
singure alternative implică manifestarea responsabilităţii decizionale a
decidentului şi atrage după sine răspunderea şi asumarea unor riscuri.
4. Executarea deciziei – precede încheierea procesului
decizional şi a întregului ansamblu de activităţi din care se compune
acesta. În această etapă se organizează condiţiile necesare pentru
realizarea deciziei luate, stabilindu-se un program concret de acţiune
1
pentru aceasta, materializat în dispoziţii, ordine, instrucţiuni şi proceduri.
5. Contolul rezultatelor obţinute urmăreşte
determinarea cauzelor care au generat eventuale abateri de la programul
stabilit iniţial şi în raport cu rezultatele aşteptate.
Eficienţa şi viabilitatea unui proces decizional depinde de
modul cum este înţeleasă problema care trebuie rezolvată, realismul
soluţiei adoptate, necesitatea şi oportunitatea deciziei.
În ceea ce priveşte competenţa pentru elaborarea unui proces
decizional eficient trebuie să se ţină seama de ierarhizarea organelor de
decizie şi de cui i se adresează conţinutul deciziei. De aceea este
recomandabil ca problemele diferitelor comunităţi să fie soluţionate de
către organele administraţiei publice locale prin adoptarea unor decizii
administrative corespunzătoare, iar în cadrul general format din acte
normative generale şi specifice să fie fundamentat la nivelul
administraţiei publice centrale în urma consultării cu reprezentanţii de la
nivel local.
În cadrul administraţiei publice un proces decizonal eficient
depinde, în primul rând, de cunoaşterea cât mai complexă şi mai exactă a
cerinţelor sociale, a nevoilor populaţiei, a interesului public în general. În
vederea realizării acestui obiectiv fundamental se impune ca la adoptarea
deciziilor administrative să participe şi cetăţenii sau organizaţiile
nonguvernamentale. Participarea cetăţenilor la adoptarea unor decizii, fie
în mod individual, fie într-un cadru instituţionalizat, organizat şi legal
constituit, prezintă o dovadă reală a dezvoltării continue a statului
democratic. Astfel, în condiţiile dezvoltării democraţiei, extinderii rolului
leadership-ului, consultarea cetăţenilor creează cele mai favorabile
condiţii pentru adoptarea unor decizii corespunzătoare, calitative şi
oportune, de natură să răspundă cerinţelor sociale. În acest amplu proces
decizional pot fi atrase şi organizaţiile nonguvernamentale, rolul lor
reducându-se în general la implicarea în rezolvarea unor probleme sociale
prin fuzionarea unor servicii publice sub forma asistenţei sociale şi a
consultanţei de specialitate.
Concret, atât cetăţenii cât şi organizaţiile nonguvernamentale
pot participa la derularea unui proces decizional prin prezenţa lor în
organele de conducere colectivă ale administraţiei, prin sugestii sau prin
unele propuneri pentru îmbunătăţirea unor decizii deja existente sau aflate
în curs de adoptare; în ţara noastră, în cadrul administraţiei publice
principiul consultării cetăţenilor fiind numai afirmat, dar nefiind şi
implementat în gestiunea administrativă.
Valoarea unui proces decizional în cadrul administraţiei
publice este condiţionată de competenţa, corectitudinea, buna pregătire
profesională, o temeinică imagine asupra realităţilor sociale şi spiritul de
răspundere a tuturor persoanelor care participă la procesul de decizie.
Luarea deciziilor constituie punctul central al oricărei activităţi de
management dintr-o instituţie sau autoritate publică, întrucât deciziile se
regăsesc în toate funcţiile managementului public.
Rolul deosebit de important al procesului decizional reiese din
faptul că integrarea instituţiei publice în sectorul public şi în mediul
social în general depinde semnificativ de calitatea acestuia. În acelaşi
timp, calitatea procesului decizional din cadrul unei autorităţi publice
influenţează reducerea cheltuielilor, o mai bună gestionare a tuturor
categoriilor de resurse şi implicit creşterea gradului de satisfacere a
interesului public.
Întregul proces decizional din cadrul autorităţilor publice este
puternic influenţat de specificul domeniului în care acestea îşi desfăşoară
activitatea, dar şi de natura decidenţilor. Astfel, procesul de decizie din
cadrul administraţiei publice se fundamentează la toate nivelurile
administraţiei şi urmăreşte obiective strict administrative. Conţinutul
fiecărei decizii administrative influenţează considerabil calitatea
celorlalte categorii de decizii şi a procesului decizional în ansamblul său.
Putem afirma deasemenea, că pentru importanţa rolului
procesului decizional în cadrul administraţiei publice, putem lua în
considerare şi rolul managerilor publici care este în principal acela de a
realiza şi menţine un echilibru în cadrul întregului proces de decizie, ce
poate fi realizat printr-o foarte bună fundamentare a conţinutului
deciziilor, adică acele decizii prin care misiunea administraţiei se
realizează efectiv.
Problemele cu care se confruntă administraţia publică sunt
foarte diverse iar rezolvarea lor impune în primul rând, existenţa unui set
de informaţii pertinente şi suficiente; experienţa în luarea deciziei fiind un
fenomen care depinde de calitatea informaţiei. Dacă după adoptarea
deciziei se poate observa o îmbunătăţire a situaţiei iniţiale, atunci
înseamnă că etapele procesului decizional au fost respectate şi s-au
derulat corespunzător, deci decizia adoptată a fost eficientă.
Desfăşurarea procesului decizional impune respectarea
formelor adecvate de emitere a deciziilor administrative constituind o
regulă fundamentală pentru activitatea administraţiei publice, deoarece
contribuie la buna funcţionare a întregului mecanism administrativ.
În mediul organizaţional public se are în vedere eficienţa
procesului decizional, printr-o utilizare raţională a resurselor financiare,
materiale şi umane, astfel încât să poată fi identificate consecinţele
favorabile privind modul în care administraţia publică reuşeşte să îşi
atingă scopul, şi anume satisfacerea interesului public general.

BIBLIOGRAFIE
Alexandru Ioan, Drept Administrativ, Editura Omnia Uni S.A.S.T, 1999
Jitaru I. Constantin, Managementul comunităţii umane şi organizarea
activităţii administraţiei publice, serviciile publice şi piaţa serviciilor
publice, Editura Speranţa, Iaşi, 2001
Surse de internet