UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT, ID
ADMINISTRATIE PUBLICA
FULGA SILVIA SIMONA
ANUL III, SEMESTRUL I
DREPTUL CONSUMATORILOR

PROTECTIA CONSUMATORILOR IMPOTRIVA

FAPTELOR DE CONCURENTA NELOIALA A
COMERCIANTILOR

Noţiunea de concurenţă
În economia de piaţa,forma modernă de organizare a
activitaţii economice,agenţii economici acţionează în mod liber, pe baza
proprietăţii private şi în concordanţă cu legea cereriii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii
exista o lupta permanentă pentru atragerea clienteli pentru mărfurile şi
serviciile oferite pe piaţă.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici
pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei
activităţi.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa
in activitatea economică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar
pentru manifestarea acesteia. În acest sens, însaşi Constituţia României
prevede ca statul trebuie să asigure ,,libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale,crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie”.
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se
manifeste libera concurenţă, precum şi consecinţele pe care le au
încălcările acestor limite legale.
În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al
oricărui agent economic. Ca orice drept recunoscut şi protejat de lege,
dreptul la concurenţă trebuie exercitat cu bună credinţa, fără să încalce
drepturile şi libertăţile celorlalţi agenţi economici, şi cu respectarea legii
şi a bunelor maniere. Numai dacă exercitarea concurenţei are loc în aceste
limite, concurenţa este licită sau loială şi, deci, ea este ocrotită de lege.
În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii de
mijloace nepermise de lege pentru atragerea clentelei, concurenţa este
ilicită şi, în consecinţă,este interzisă. Întrucât o asemenea exercitare a
concurenţei este păgubitoare pentru agenţii economici lezaţi, cât şi pentru
insăşi desfăşurarea activităţii comerciale în ansamblul ei, legea instituie
anumite măsuri menite să înlature consecinţele pagubitoare.
Concurenţa este protejată de lege sub un dublu aspect.
Pe de o parte, legea reprimă înţelegerile şi practicile
anticoncurenţiale, monopoliste, care periclitează existenţa concurenţei.
Pe de altă parte, legea are în vedere sancţionarea folosirii unor
mijloace nelicite de atragere a clientele (concurenţa neloiala).
În sfarşit, legea asigură combaterea practicilor incorecte ale
comercianţilor în relaţia cu consumatorii.
Ansamblul normelor legale care urmăresc protecţia împotriva
practicilor anticoncurenţiale şi împotriva comportamentului abuziv ai
agenţiilor economici în atragerea clientele formeaza dreptul concurenţei
comerciale.

Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor

economice
Interdicţia practicilor anticoncurenţiale

Legea interzice înţelegerile anticoncurenţiale şi abuzul de poziţie

dominant.
Legea are în vedere înţelegerile referitoare la: fixarea concertată,
in mod direct sau indirect, a peţurilor de vânzare sau de cumpărare, a
tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii
comerciale inechitabile; limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei,
dezvoltării tehnologice sau investiţiilor; împărţirea pieţelor de desfacere
sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de
vânzări şi achiziţii sau pe alte criteria; aplicarea, în privinţa partenerilor
comerciali, a unor condiţii inegle la prestaţii echivalente, provocând, în
acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a
unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lo şi nici
conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor
contracte; participarea, in mod concertat, cu oferte truncate, la licitaţii sau
la orice alte forme de concurs de oferte; eliminarea de pe piaţă a altor
concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii
exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici precumşi înţelegerile
de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiti agenţi economici
fără o justificare reyonabilă.
Practicile abuzive pot consta în: impunerea, în mod direct sau
indirect, a preţurilor de vânzare sau cumpărare, a tarifelor sau a altor
clauye contractual inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furniyori
sau beneficiari; limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării
tehnologice în dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; aplicarea,
în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii
echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în
poziţia concurenţială; condiţionarea încheierii unor contracte de
acceptarea, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii
suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor
comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;realizarea de
importuri fără competiţie de oferte şi tratative tehnico-comerciale uzuale,
în cazul produselor şi serviciilor care determină nivelul general al
preţurilor şi tarifelor în economie; practicarea unor preţuri excesive sau
practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, in scopul înlăturării
concurenţiilor sau vânzarea la export sub costul de producţie, cu
acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate
consumatorilor interni; exploatarea stării de dependenţa economică în
care se găseşte un client sau furnizor faţă de un asemenea agent sau
agenţi economici şi care nu dispune de o alta soluţie alternativă în condiţii
echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractual pentru singurul motiv
că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.

Supravegherea concurenţei. Consiliul concurenţei.

Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu

concurenţial normal se asigură de către Consiliul concurenţei.
Potrivit legii, Consiliul concurenţei este autoritatea administrativă,
autonomă, cu personalitate juridică, în domeniul concurenţei.
Consiliul concurenţei are ca principale atribuţii: efectuează, la
iniţiativa ori în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile
privind cazurile de practici anticoncurenţiale şi concentrari economice şi
ia deciziile necesare în cazurile de încalcare a legii; efectueaza din
proprie iniţiativă investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei; sesizeaza
Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol şi propune măsurile
necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constante; urmăreşte
aplicarea reglementărilor legale incidente în domeniul concurenţei
Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale şi a încălcării limitelor
legale ale concentrării economice
- orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale, fie exprese ori
tacite, publice sau oculte, care se raporteaza la o practică
anticoncurenţială prohibită sunt nule de drept
Apoi, instanţa judecătorească poate dispune invalidarea
contractelor sau clauzelor contractuale prin intermediul cărora se
exploateaza abuziv poziţia dominantă
În sfârşit, în cazul în care prin practica anticoncurenţială s-a produs
un prejudiciu, persoana vinovată răspunde pentru repararea integrală a
prejudiciului cauzat
 b)Răspunderea contravenţională. Anumite abateri de la dispoziţiile
legii sunt considerate contravenţii şi se sancţioneaza cu amendă:
omisiunea notificării unei concentrării economice; furnizarea de
informaţii inexacte sau incomplete; încălcarea dispoziţiilor legale care
interzic înţelegerile care au ca obiect sau pot avea ca efect practici
anticoncurenţiale şi folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante prin
recurgerea la fapte anticoncurenţiale; încheierea unor operaţiuni de
concentrare economică cu încălcarea prevederilor legii etc.
c)Răspunderea penală. Legea califică drept infracţiune participarea
frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea practicilor monopoliste având drept scop
încheierea de înţelegeri anticoncurenţiale sau abuzul de poziţie dominantă

Protecţia împotriva concurenţei neloiale

Noţiunea de concurenţa neloială

Potrivit legii, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu

bună-credinţa, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor
consumatorilor şi a cerinţelor concurenţiale loiale.
Concurenţa neloială este o formă de concurenţă ilicită.Ea constă în
săvârşirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei, a unor acte şi
fapte care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială şi
loialităţii profesionale.
In sensul , constituie concurenţă neloială ,,orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstire în activitatea industrială şi de comercializare a
produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor
de servicii”.
Este contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial
a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul
neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri
neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict şi achiziţie implică astfel
de practici, de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe
piaţa.

Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale

În doctrină,actele şi faptele care constituie manifestări ale
concurenţei neloiale se clasifică în patru categorii: confuzia, denigrarea,
dezorganizarea şi acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.
a) Confuzia. Prin confuzie se înţelege orice act prin care un comerciant
foloseşte o firmă, emblemă sau o desemnare specială ori a unor ambalaje
de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant .
b) Legea nu cere existenţa intenţiei de a prejudicia.
Intră în aceeaşi categorie şi producerea în orice mod, importul,
exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri
purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi
caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului
sau comerciantului, în scopul de a introduce în eroare pe ceilalţi
comercianţi şi pe beneficiari.
b)Denigrarea. Acest act de concurenţă neloială constă în
comunicarea sau răspândirea,de către un comerciant, de afirmaţii
mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor sale, afirmaţii de
natură să dăuneze bunului mers al activităţii comerciantului lezat (art. 4
din lege).
Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă
neloială numai când autorul comunicării ştia că faptele nu corespund
adevărului.
c)Dezorganizarea. Acest act de concurenţă neloiala constă în
destabilizarea activităţii comerciantului rival. El poate consta în oferirea
serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent
ori acceptarea unei asemenea oferte ori în dezvăluirea de către salariatul
unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un
concurent sau în oferirea, promiterea - mijlocit sau nemijlocit – de daruri
ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţiilor
acestuia, pentru ca prin purtarea neloială să poată afla procedeele sale
industriale.
d)Acapararea clentelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de
concurenţă neloială constă în încheierea unor contracte prin care un
comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în
mod avantajos, cu condişia aducerii de către client a altor cumpărători, cu
care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare .

Noţiunea de practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii

Sunt considerate practici ale comercianţilor în relaţia cu

consumatorii orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau
prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de
un comerciant, ăn strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau
furnizarea unui produs consumatorilor.

Practicile comerciale incorecte

Potrivit legii, o practică comercială este incorectă dacă este
contrară cerinţelor diligenţei profesionale ori deformează sau este
susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al
consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al
membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este
adresată unui anumit grup de consumatori.
Practicile comerciale incorecte pot fi practici comerciale
înşelătoare sau practici comerciale agresive.
a)Practicile comerciale înşelătoare. Ele pot fi actiuni înşelătoare
sau omisiuni înşelătoare.
Practica comercială este considerată ca fiind o acţiune înşelătoare
dacă aceasta conţine informaţii false sau induce în eroare consumatorul
mediu cu privire lla caracteristicile produsului, preţul produsului,
drepturile consumatorului etc.
Practica comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare
dacă omite o informţie esenţială necesară consumatorului mediu pentru
luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză.
b)Practici comerciale agresive. O practică comercială este socotită
agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de
toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau comportamentul
consumului mediu cu privire la produs, prin hărţuire,constângere, inclusiv
prin utilizarea forţei fizice, care determină sau este susceptibilă să
determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu
ar fi lzat-o.

Sancţionarea practicilor comerciale incorecte

Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale

incorecte, definite de lege, constituie contravenţii şi se sancţionează .
Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale se poate aplica şi
sancţiunea complementară a suspendării activităţii comerciantului până la
încetarea practicii comerciale incorecte.

Bibliografie:
I. Mira, Comentariu privind infracţiunea de concurenşă neloială, în Dreptul nr.
8/2000, p. 116 şi urm.C. Paraschiv, Infracţiunea de concurenţă neloială, în Dreptul nr.
3/1997
se vedea G. Boroi, Dana Boroi, Consideraţii referitoare la acţiunea în concurenţă
neloială, în Juridica nr. 4/2001, p. 7-8/2001, p. 109
Surse de internet
thttp://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket10/id10101/
ghid_concurenta_neloiala.pdf