UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA: DREPTURILE
CONSUMATORULUI

COORDONATOR: Dr. ANDREEA CORINA TARSIA

Studentă : Bancăş Dolores

Anul : III

1
 PROTECȚIA CONSUMATORILOR
ÎMPOTRIVA FAPTELOR DE CONCURENȚĂ
NELOIALĂ ALE COMERCIANȚILOR

CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. NOȚIUNEA DE CONCURENȚĂ
3. FORME DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA CONCURENȚEI NELOIALE
4. SUPRAVEGHEREA CONCURENȚEI
5. PROTECȚIA ÎMPOTRIVA CONCURENȚEI NELOIALE

2
 INTRODUCERE

Obligaţia profesională a comerciantului de exercitare a comerţului în limitele

concurenţei loiale este reglementată de art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale în care se dispune pentru comercianţi că sunt obligaţi să îşi exercite
activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite cu respectarea intereselor
consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale, precum şi de art. 1-2 din Legea concurenţei
nr. 21/1996, în care se precizează că această lege are drept scop protecţia, menţinerea şi
stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor
consumatorilor.
Instituirea unei asemenea obligaţii profesionale pentru comercianţi a avut drept scop
protecţia unor interese generale ale societăţii (protecţia relaţiilor sociale de concurenţă,
protecţia economiei de piaţă, protecţia consumatorilor) dar şi protecţia însăşi a
comercianţilor.
Dreptul la libera concurenţă impune ca exercitarea acestuia să se facă în limitele
conferite de lege, orice încălcare a obligaţiei de concurenţă licită fiind o depăşire abuzivă a
exercitării dreptului menţionat.
Formele concurenţei sunt:
a) concurenţa loială - care este o competiţie între participanţii la activităţile economice
pe piaţa liberă în scopul atragerii şi menţinerii clientelei pentru obţinerea de profituri cât
mai mari, competiţie care trebuie să se desfăşoare în limitele uzanţelor cinstite, cu bună
credinţă, cu respectarea intereselor consumatorilor;
b) concurenţa neloială - care este potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991 "orice act sau fapt
contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de
comercializare a produselor, de executare a lucrărilor precum şi de efectuare
a prestărilor de servicii".

NOȚIUNEA DE CONCURENȚĂ

În economia de piaţa,forma modernă de organizare a activitaţii economice,agenţii economici

acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private şi în concordanţă cu legea cereriii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii exista o lupta permanentă
pentru atragerea clienteli pentru mărfurile şi serviciile oferite pe piaţă.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru câştigarea şi
conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa in activitatea
economică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru manifestarea acesteia. În acest
sens, însaşi Constituţia României prevede ca statul trebuie să asigure ,,libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale,crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie” (art. 135).
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera concurenţă,
precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.

3
FORME DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA CONCURENȚEI NELOIALE

Protecţia împotriva concurenţei neloiale are următoarele forme:

a) protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor economice;
a) protecţia împotriva concurenţei neloiale.
II. Analiză
Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor
economice. Legea concurenţei nr. 21/1996 reglementează regimul concurenţei cuprinzând
dispoziţii privind practicile anticoncurenţiale şi concentrările economice.
Prin art. 5 din Legea nr. 21/1996 sunt interzise practicile anticoncurenţiale constând
în orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici,
ori decizii de asociere sau practici concertate între aceştia care au ca obiect sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
Sunt considerate, potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1996 sunt interzise practicile
anticoncurenţiale de natură a restrânge, împiedica sau denatura concurenţa:
a) fixarea concertată a preţurilor de vânzare, de cumpărare, a tarifelor,
rabaturilor, adaosurilor ori oricăror alte condiţii comerciale inechitabile (art. 5 lit. a);
b) limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor
(art. 5 lit. b);
c) împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare (art. 5 lit. c);
d) aplicarea în privinţa partenerilor comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente
(art. 5 lit. d);
e) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor clauze
stipulând prestaţii suplimentare (art. 5 lit. e);
f) participarea în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau orice forme de concurs de
oferte (art. 5 lit. f);
g) limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă, eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi
(art. 5 lit. g).
Potrivit art. 6 din Legea nr. 21/1996 este interzisă folosirea în mod abuziv a unor
poziţii dominante pe piaţă prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale care au ca obiect sau ca
efect afectarea comerţului ori prejudicierea consumatorilor.
Sunt considerate, potrivit art. 6 din Legea nr. 21/1996 ca practici abuzive:
a) impunerea preţurilor de vânzare sau de cumpărare a tarifelor sau altor clauze inechitabile
(art. 6 lit. a);
b) limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor
sau consumatorilor (art. 6 lit. b);
c) aplicarea unor condiţii inegale pentru parteneri la prestaţii echivalente (art. 6 lit. c);
d) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor clauze
stipulând prestaţii suplimentare (art. 6 lit. d);
e) realizarea de importuri fără competiţie de oferte pentru produsele care determină
nivelul general al preţurilor şi tarifelor în economie (art. 6 lit. e);
f) practicarea unor preţuri excesive sau a unor preţuri de ruinare în scopul înlăturării
concurenţilor (art. 6 lit. f);
g) exploatarea stării de dependenţă economică în care se găseşte un client sau un furnizor
(art. 6 lit. g).
4
 Legea concurenţei nr. 21/1996, art. 14 limitează în afara practicilor
anticoncurenţiale şi a practicilor abuzive şi concentrările economice care ar avea ca efect
crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe piaţă sau care ar putea determina
restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei.
Sunt considerate operaţiuni de concentrare economică, potrivit art. 11 (2) din Legea
nr. 21/1996:
a) fuziunea a doi sau mai mulţi agenţi economici;
b) dobândirea controlului de către unul sau mai mulţi agenţi economici în mod
direct sau indirect asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra
unei părţi ale acestora prin participare la capital, prin cumpărare de elemente
de activ, prin contact, prin alte mijloace.
Pentru încălcarea normelor juridice care interzic practicile anticoncurenţiale, practicile
abuzive şi concentrările economice care ar avea ca efect dobândirea unei poziţii dominante pe
piaţă, răspunderea poate fi civilă, contravenţională sau penală.
Sancţiunile civile pentru fapte de natura celor menţionate sunt:
a) nulitatea absolută a convenţiilor prin care se ajunge la o practică
anticoncurenţială (Legea nr. 21/1996, art. 54);
b) obligarea la plata unor amenzi cominatorii pentru întârziere în respectarea
normelor şi măsurilor în materie de concurenţă (Legea nr. 21/1996, art. 59 (1) (2));
c) confiscarea profiturilor suplimentare realizate de agenţii economici prin încălcarea
normelor juridice în materie de concurenţă (Legea nr. 21/1996, art. 59 (3)).
Sancţiunile contravenţionale care se aplică pentru încălcarea normelor juridice care
interzic practicile anticoncurenţiale, practicile abuzive şi concentrările economice care ar crea o
poziţie dominantă pe piaţă sunt:
a) amendă contravenţională de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru furnizarea
de informaţii inexacte sau incomplete (Legea nr. 21/1996, art. 55 lit. b-d);
b) amenda contravenţională de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei pentru începerea
unei operaţiuni de concentrare economică declarată incompatibilă sau pentru
neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luată conform
reglementărilor în materie de concurenţă (Legea nr. 21/1996, art. 56 lit. c-d).
Sancţiunea penală care se aplică pentru încălcarea normelor juridice antimonopoliste
şi anticoncurenţiale este închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amendă penală pentru
participarea cu intenţie frauduloasă la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor
anticoncurenţiale ori abuzive (Legea nr. 21/1996, art. 63).
Protecţia împotriva concurenţei neloiale. Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale modificată prin Legea nr. 298/2001 instituie principiile care trebuie să
domine activitatea comercianţilor şi anume: principiul exercitării activităţii cu bună credinţă,
principiul exercitării activităţii potrivit uzanţelor cinstite şi principiul respectării intereselor
consumatorilor.
Pentru a se asigura respectarea acestor principii Legea nr. 11/1991 delimitează
categoriile de acte şi fapte considerate de concurenţă neloială şi instituie un sistem de
sancţiuni aplicabile pentru săvârşirea unor asemenea acte şi fapte.

SUPRAVEGHEREA CONCURENȚEI
5
Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal se asigură de
către Consiliul concurenţei.
Potrivit legii, Consiliul concurenţei este autoritatea administrativă, autonomă, cu
personalitate juridică, în domeniul concurenţei.
Consiliul concurenţei are ca principale atribuţii: efectuează, la iniţiativa ori în urma unei
plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind cazurile de practici anticoncurenţiale şi
concentrari economice şi ia deciziile necesare în cazurile de încalcare a legii; efectueaza din
proprie iniţiativă investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei; sesizeaza Guvernul asupra existenţei
unei situaţii de monopol şi propune măsurile necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor
constante; urmăreşte aplicarea reglementărilor legale incidente în domeniul concurenţei (art. 26
din lege).

Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale şi a încălcării limitelor legale ale concentrării

economice

Nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 atrage după sine răspunderea civilă,
contravenţională sau penală.
a)Raspunderea civilă. Potrivit legii, actele juridice cu caracter monopolist
sunt sancţionate cu nulitatea.
Astfel, orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale, fie exprese ori tacite,
publice sau oculte, care se raporteaza la o practică anticoncurenţială prohibită sunt nule de drept
(art. 49 din lege).
Apoi, instanţa judecătorească poate dispune invalidarea contractelor sau clauzelor
contractuale prin intermediul cărora se exploateaza abuziv poziţia dominantă [art. 7 alin. (1) lit.
a) din lege].
În sfârşit, în cazul în care prin practica anticoncurenţială s-a produs un prejudiciu,
persoana vinovată răspunde pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat (art. 61 din lege).
b)Răspunderea contravenţională. Anumite abateri de la dispoziţiile legii sunt considerate
contravenţii şi se sancţioneaza cu amendă: omisiunea notificării unei concentrării economice;
furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete; încălcarea dispoziţiilor legale care interzic
înţelegerile care au ca obiect sau pot avea ca efect practici anticoncurenţiale şi folosirea în mod
abuziv a unei poziţii dominante prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale; încheierea unor
operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor legii etc. (art. 50 şi 51 din lege)
c)Răspunderea penală. Legea califică drept infracţiune participarea frauduloasă şi în mod
determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor
monopoliste având drept scop încheierea de înţelegeri anticoncurenţiale sau abuzul de poziţie
dominantă (art. 60 din lege).

PROTECȚIA ÎMPOTRIVA CONCURENȚEI NELOIALE

Potrivit legii, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţa, potrivit
uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţiale loiale.

6
 Concurenţa neloială este o formă de concurenţă ilicită.Ea constă în săvârşirea de către
comerciant, în scopul atragerii clientelei, a unor acte şi fapte care contravin legii, bunelor
moravuri în activitatea comercială şi loialităţii profesionale.
In sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurenţă neloială ,,orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstire în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a
lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii” (art. 2 din lege).
Este contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor
comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau
utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict şi achiziţie implică
astfel de practici, de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţa.

Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale

Actele şi faptele pe care legea le clafică drept concurenţă neloială sunt precizate în art. 4
şi 5 din Legea nr. 11/1991.
În doctrină,actele şi faptele care constituie manifestări ale concurenţei neloiale se
clasifică în patru categorii: confuzia, denigrarea, dezorganizarea şi acapararea clientelei prin
oferirea unor avantaje.
a)Confuzia. Prin confuzie se înţelege orice act prin care un comerciant foloseşte o firmă,
emblemă sau o desemnare specială ori a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele
folosite legitim de alt comerciant (art. 5 din lege). Legea nu cere existenţa intenţiei de a
prejudicia.
Intră în aceeaşi categorie şi producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea,
punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de
invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau
comerciantului, în scopul de a introduce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari (art. 5
din lege).
b)Denigrarea. Acest act de concurenţă neloială constă în comunicarea sau răspândirea,de
către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor sale,
afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii comerciantului lezat (art. 4 din lege).
Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă neloială numai când
autorul comunicării ştia că faptele nu corespund adevărului.
c)Dezorganizarea. Acest act de concurenţă neloiala constă în destabilizarea activităţii
comerciantului rival. El poate consta în oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui
comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte ori în dezvăluirea de către
salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent sau
în oferirea, promiterea - mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui
comerciant sau reprezentanţiilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloială să poată afla
procedeele sale industriale et. (art. 4 din lege).
d)Acapararea clentelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de concurenţă neloială
constă în încheierea unor contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau
executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condişia aducerii de către client a altor
cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare (art. 4 din lege).

7
 Intră în aceeaşi categorie şi încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să
primească un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorţi sau de hazard (art. 4 din lege).

Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţă neloială

Potrivit Legii nr. 11/1991, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-
credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea civilă,
contravenţională ori penală, în condiţiile legii.
a)Răspunderea civilă. În cazul săvârşirii unui act de concurenţă neloială, comerciantul
vinovat va putea fi obligat să înceteze sau să înlăture actul respectiv (art. 6 din lege).
În caz de urgenţă, măsurile pot fi luate prin ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art. 581
şi 582 C. Pr. Civ.
După prin săvârşirea actelor şi faptelor de concurenţă neloială prevăzute de art. 4 sau 5
din lege s-au cauzat daune patrimoniale sau morale, comerciantului prejudiciat are dreptul la
despăgubiri pentru prejudiciile suferite (art. 9 din lege).
Dreptul la acţiune se prescrie în temen de un an.Acest termen curge de la data la care
păgubitul a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoască prejudiciul şi pe cel care l-a cauzat, dar nu mai
târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din lege)
b)Răspunderea contravenţională. Săvârşirea unui act sau fapt prevăzut de art. 4 din
Legea nr. 11/1991 constituie contravenţie, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracşiuni.
Contravenţia se sancţionează cu o amendă al cărei cuantum este diferenţiat, în funcţie de
abaterea săvârşită.
Sancţiunea se poate aplica şi persoanelor juridice.
Contravenţia se constată, la sesizarea părţii vătămate, de către persoanele anume
împuternicite de camerele de comerţ şi industrie teritoriale sau de Inspecţia comercială de stat.
Amenda este aplicată de agentul constator odată cu constrângerea contravenţiei. Acestor
contravenţii le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
c)Răspunderea penală. Constituie infracţiune de concurenţă neloială săvârşirea faptelor
prevăzute de art. 5 din Legea nr. 11/1991.
Această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
În sfârşit, acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţa neloială sunt de competenţa
tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâului sau
inculpatului (art. 7 din lege).