Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE” Suceava

FACULTATEA DE ŞIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

PROFESIONISTUL – PERSOANĂ
FIZICĂ

2012
 Profesionistul – persoana fizica
Codul comercial nu dă o definiţie profesioniştilor, precizând doar cine are calitatea
de profesionist ( comerciant ).
Dispoziţiunea articolului 7 prevede că profesioniştii sunt aceia care săvârşesc fapte
de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită, precum şi societăţile comerciale.
Din textul de lege se înţelege că profesioniştii sunt atât persoane fizice, cât şi
societăţi comerciale în calitate de persoane juridice sau morale.
Pentru a avea calitatea de profesionist – persoană fizică trebuie îndeplinite două
condiţii: săvârşirea de fapte de comerţ şi exercitarea comerţului ca profesiune obişnuită.
Modalitatile in care persoanele fizice pot desfasura activitati economice sunt:
- persoane fizice autorizate
- ca intreprinzator titular al unei intreprinderi individuale
- ca membru al unei intreprinderi familiale.
A. Persoana fizica autorizata poate desfasura activitatea economica individual si
independent, folosindu-si in principal forta de muca si aptitudinile profesionale proprii;
PFA nu poate angaja cu contract de munca terte persoane si va avea calitatea de
comerciant daca indeplineste prevederile art. 7 C.Com (adica savarseste fapte de comert
ca o profesiune obisnuita).
Pentru obligatiile asumate, persoana fizica autorizata raspunde cu patrimoniul de
afectatiune si in completare cu intreg patrimoniul sau. In caz de insolventa va fi supusa
procedurii insolventei, daca are calitate de comerciant.
B. Persoana fizica, in calitate de intreprinzator titular al unei intereprinderi
individuale
Este intreprinzator persoana care organizeaza o intreprindere economica. Prin
intreprindere economica se intelege o activitate economica desfasurata in mod organizat,
permanent si sistematic combinand resurse financiare, forta de munca, materii prime pe
riscul intreprinzatorului.
Intreprinderea individuala este intreprinderea economica, lipsita de personalitate
juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica; intreprinderea individuala poate
angaja terte persoane cu contract individual de munca si raspunde pentru obligatiile sale
cu patrimoniul de afectatiune si in completare cu intreg patrimoniul propriu al
intreprinzatorului.
C. Persoana fizica, in calitate de membru al unei intreprinderi familiale
Persoana fizica poate desfasoara o activitate economica si in cadrul unei
intreprinderi familiale (AF).
Intreprinderea familiala e constituita din 2 sau mai multi membri ai unei familii.
Potrivit ordonantei prin familie intelegem sotul, sotia , copii acestora si rudele si afinii
pana la gradul 4 inclusiv.
 Intreprinderea familiala e o intreprindere economica organizata de un
intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa. Intreprinderea familiala se
constituie printr-un acord de constituire in forma scrisa, aceasta fiind conditia pentru
validitatea acordului de constituire.
Acordul de constituire cuprinde: numele si prenumele membrilor, reprezentantul
intreprinderii, data intocmirii, cotele procentuale in care se vor imparti veniturile nete,
etc. Lipsa acestor elemente atrage nulitatea absoluta a acordului de constituire.
Intreprinderea familiala este lipsita de personalitate juridica iar membrii ei au
calitate de comerciant persoana fizica. Insa membrii intreprinderii pot prevedea
constituirea unui patrimoniu de afectatiune cu precizarea cotelor lor de participare in
intreprindere.
Interesele intreprinderii sunt gestionate de reprezentantul desemnat prin acordul de
constituire, acesta actionand in temeiul unei procuri speciale sub forma unui inscris sub
semnatura privata, semnat de toti membrii familiei.
Intreprinderii familiale i se interzice angajarea unor terte persoane cu contract de
munca. Membrii ei raspund solidar si indivizibil pentru obligatiile intreprinderii familiale
cu patrimoniul de afectatiune, iar in completare raspund cu intreg patrimoniul lor
proportional cotelor de participare.

Condiţiile pentru dobândirea calităţii de profesionist – persoană fizică sunt

următoarele:
1. săvârşirea unor fapte obiective de comerţ
2. săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter de profesiune
3. săvârşirea faptelor de comerţ în nume propriu
4. condiţia capacităţii persoanei fizice – profesionist

Săvârşirea unor fapte obiective de comerţ:

-constituie una dintre condiţiile principale pentru dobândirea calităţii de
profesionist. Acestea sunt obiective şi sunt reglementate de dispoziţiunea articolulului 3
din Codul Comercial
-prin săvârşirea efectivă a unui fapt de comerţ se realizează dobândirea calităţii de
profesionist, iar toate actele şi faptele juridice ale profesionistului sunt “prezumate” a fi
comerciale.
-calitatea de profesionist se dobândeşte prin săvârşirea de acte de comerţ obiective
numai în măsura în care aceste fapte au acest caracter pentru persoana care le săvârşeşte.
Dacă însă, o persoană săvârşeşte fapte de comerţ mixte, nu devine profesionist, dacă
actele juridice încheiate au caracter civil.
Pentru dobândirea calităţii de profesionist, săvârşirea fatelor de comeţ obiective
trebuie să aibă un caracter – efectiv. Calitatea de profesionist, poate fi dobândită numai
dacă persoana în cauză săvârşeşte “efectiv” fapte de comerţ obiective. Săvârşirea efectivă
de acte de comerţ nu trebuie înţeleasă numai ca acţiune directă, acest lucru putându-se
realiza şi indirect, prin intermediul altei personae. Aceasta trebuie înţeleasă numai în sens
juridic, adică asumarea de către persoana respectivă a răspunderii pentru urmările actelor
săvârşite, direct sau indirect.
Săvârşirea de fapte de comerţ obiective trebuie să aibă şi caracter ilicit astfel,
împrumuturile cu dobânzi cămătăreşti nu conferă calitatea de profesionist celui care se
ocupă cu astfel de operaţiuni. Actele şi operaţiunile contrare ordinii publice sau bunelor
moravuri sunt nule şi, ca atare, nu produc efecte.

Săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter de profesiune: este considerată ca atare,

atunci când este exercitată ca ocupaţie, ca îndeletnicire permanentă a unei persoane.
O persoană poate săvârşii una sau mai multe fapte de comerţ efective,care prin
natura lor, trebuie să asigure posibilitatea exercitării unei profesiuni.
În practica judiciară s-a statuat cu fermitate că săvârşirea unor fapte de comerţ
obiective conexe, cum ar fi emiterea de cambii, chiar repetată, nu ar putea atribui
calitatea de profesionist, deoarece această operaţiune nu poate constitui prin ea însăşi
exercitarea unei profesiuni. Profesiunea este şi un mijloc de satisfacere a unor interese
proprii, reprezintă un izvor de obţinere a resurselor necesare existenţei. Deci, săvârşirea
faptelor de comerţ cu caracter profesional se face în scop de câştig.
Săvârşirea izolată a unor fapte de comerţ obiective are drept efect naşterea unor
raporturi juridice supuse legilor comerciale. Dar, prin săvârşirea acestor fapte de
comerţ, persoana respectivă nu dobândeşte calitatea de profesionist, deoarece
exercitarea acestor fapte de comerţ nu a avut caracter profesional, în practica judiciară
s-a decis că faptul de a cumpăra şi a revinde acţiuni nu conferă calitatea de profesionist,
cât timp nu se face dovada că aceste operaţiuni s-au făcut în mod repetat şi obişnuit, ca
o profesiune şi pentru ca din efectuarea lor să se tragă un câştig.
Condiţia privind caracterul profesional al săvârşirii faptelor de comerţ nu trebuie
înţeleasă în sensul că trebuie să fie vorba neapărat de o activitate exclusivă a persoanei
respective şi nici măcar de o activitate principală a acesteia. O persoană poate să
exercite mai multe profesiuni. Deci, indiferent dacă este singura sau una dintre
profesiunile persoanei în cauză şi fără a se distinge după cum profesiunile exercitate
sunt principale sau secundare, esenţial este ca săvârşirea faptelor de co merţ să
întrunească cerinţele unei profesiuni.
Întrucât caracterul profesional sau accidental al săvârşirii faptelor de comerţ este
considerat a fi o chestiune de fapt, el poate fi dovedit, în caz de litigiu, prin orice mijloc
de probă admis de lege. Un indiciu al caracterului profesional al săvârşirii faptelor de
comerţ îl poate constitui existenţa unei întreprinderi, adică o organizare sis tematică a
factorilor de producţie (resurse naturale, capital, muncă) de către întreprin zător, pe
riscul său, în vederea obţinerii unui profit. Existenţa întreprinderilor poate rezulta din
mai multe împrejurări de fapt: un local, firmă, auxiliari, publicitate, etc.
 Săvârşirea faptelor de comerţ în nume propriu este cea de-a treia condiţie pentru
dobândirea calităţii de profesionist.
O persoană nu devine profesionist decât dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective
cu caracter profesional, în nume propriu, independent şi pe riscul său. Se susţine că
această condiţie asigură delimitarea din punct de vedere juridic a comerciantului de
auxiliarii folosiţi de acesta în activitatea sa. Reprezentanţii profesionistului săvârşesc, şi
ei, fapte de comerţ cu caracter profesional, dar în numele şi pe seama profesionistului
(în timp ce profesionistul, săvârşind fapte de comerţ în nume propriu, angajează numele
şi patrimoniul său în raporturile cu terţii). Astfel, prepusul este însărcinat cu comerţul
patronului său, fie în locul unde acesta îl exercită, fie în alt loc.

Condiţia persoanei fizice – profesionist: ţine de capacitatea de exerciţiu din

dreptul civil, iar condiţia autorizaţiei administrative impune sub aspectul legalităţii, un
minim de control social cu privire la activitatea comercială, dar şi la condiţiile în care
aceasta poate avea loc.

Proba calităţii de profesionist:

În caz de litigii, cel care invocă ori neagă calitatea de profesionist al unei per -
soane fizice sau juridice trebuie să administreze dovada în acest sens.
Dovada calităţii de profesionist se poate face cu orice mijloace de probă admise
de legea comercială.
În cazul persoanelor fizice, întrucât calitatea de profesionist se dobândeşte prin
săvârşirea faptelor de comerţ obiective, cu caracter profesional, această calitate se poate
proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a
săvârşit efectiv una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 Codul comercial
ca profesiune (obişnuită) şi în nume propriu.
Deci, în ceea ce priveşte profesioniştii-persoane fizice, calitatea de profesionist
nu se consideră probată cu dovezi privind existenţa autorizaţiei administrative de
exercitare a comerţului, a înmatriculării în registrul comerţului, titulatura de profesionist
folosită în anumite înscrisuri, dobândirea unui fond de comerţ, plata unor impozite pe
profit, etc.
 Încetarea acţiunii de profesionist:

Încetarea calităţii de profesionist este strâns legată de modul în care această

calitate a fost dobândită.
În cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de profesionist se dobândeşte prin
săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu caracter profesional, încetarea ca lităţii de
profesionist, în mod firesc, are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de
comerţ ca profesiune obişnuită. Dar trebuie să se ţină seama că încetarea săvârşirii
faptelor de comerţ trebuie să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la
calitatea de profesionist; de exemplu, radierea din registrul comerţului sau retragerea
autorizaţiei administrative trebuie să fie însoţite de încetarea efectuării unor fapte de
comerţ cu caracter profesional.
În ceea ce priveşte efectele juridice ale calităţii de profesionist se pot produce şi
după încetarea acestei calităţi, situaţie în care, potrivit art. 707 C. corn., profesionistul
retras din comerţ poate fi declarat în stare de faliment pentru datoriile contractate
anterior retragerii.

Concluzii

În concluzie, putem spune ca profesioniştii, sunt de regulă, aceia care săvârşesc

fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită.
Condiţiile pentru dobândirea calităţii de profesionist – persoană fizică sunt:
săvârşirea unor fapte obiective de comerţ; a faptelor de comerţ cu caracter de profesiune,
a faptelor de comerţ în nume propriu şi a condiţiei capacităţii persoanelor fizice-
profesionist.
Calitatea de profesionist se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din
care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit efectiv una sau mai multe fapte de comerţ
prevăzute de art. 3 Codul comercial ca profesiune (obişnuită) şi în nume propriu.
Încetarea activităţii de profesionist, în cazul persoanelor fizice se face în
momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune obişnuită. Încetarea
săvârşirii faptelor de comerţ trebuie să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a
renunţa la calitatea de profesionist.
Bibliografie
STANCIU CARPENARU – DREPT COMERCIAL ROMAN
RĂDUCAN OPREA - DREPT COMERCIAL
ALICE ENE - ARIA DE CUPRINDERE A NOȚIUNII DE “PROFESIONIST”