Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
Lect. Univ.drd. Tănăsoiu Nicolae
Student:
Grupa 5
Anul 2013-2014
CUPRINS
Capitolul I – Libertatea concurenţei în economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţa
1.2 Concurenţa licită şi concurenţa ilicită
Capitolul II – Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor
economice
.1 Interdicţia practicilor anticoncurenţiale
.2 Limitarea concentrării economice
.3 Supravegherea concurenţei.Consiliul concurenţei
.4 Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale si a incălcării limitelor legale ale
concentrării economice
Capitolul III – Protecţia împotriva concurenţei neloiale
.1 Noţiunea de concurenţă neloiala
.2 Actele şi faptele considerate de lege manifestări ale concurenţei neloiale
.3 Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţa neloiala
Capitolul IV – Protecţia împotriva practicilor incorecte ale comercianţiilor in
relaţia cu consumatorii
.1 Precizări prealabile
.2 Noţiunea de practici ale comercianţilor in relaţia cu consumatorii
.3 Practicile comerciale incorecte
.4 Sancţionarea practicilor comerciale incorecte
Capitolul I – Libertatea concurenţei in economia de piaţă
1.1 Noţiunea de concurenţă
În economia de piaţa,forma modernă de organizare a activitaţii
economice,agenţii economici acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private
şi în concordanţă cu legea cereriii şi ofertei.
Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii exista o
lupta permanentă pentru atragerea clienteli pentru mărfurile şi serviciile oferite pe
piaţă.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru
câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi1.
Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa in
activitatea economică, legea trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru
manifestarea acesteia2. În acest sens, însaşi Constituţia României prevede ca statul
trebuie să asigure ,,libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale,crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” (art. 135).
Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera
concurenţă, precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale.
1
A se vedea O. Căpăţână, Noţiunea concurenţei comerciale, în RDC nr. 1/1992, p. 31. A
se vedea si I.L.Georgescu, op. cit. , vol. I , p. 585.
2
A se vedea Y. Guyon, op. cit. , vol. I, p. 867.
3
A se vedea O. Căpăţână, op. cit., în RDC, nr. 1/1992, p. 32-33.
Pe de o parte, legea reprimă înţelegerile şi practicile anticoncurenţiale,
monopoliste, care periclitează existenţa concurenţei. Această protecţie este
asigurată prin Legea nr. 21/1996 asupra concurenţei4.
Pe de altă parte, legea are în vedere sancţionarea folosirii unor mijloace
nelicite de atragere a clientele (concurenţa neloiala). Această protecţie face
obiectul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale5.
În sfarşit, legea asigură combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii. Această reglementare face obiectul Legii nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu
consumatorii şi armonizarea reglementarilor cu legislaţia europeană privind
protecţia consumatorilor6.
Ansamblul normelor legale care urmăresc protecţia împotriva practicilor
anticoncurenţiale şi împotriva comportamentului abuziv ai agenţiilor economici în
atragerea clientele formeaza dreptul concurenţei comerciale.7
9
A se vedea P. Poruţiu, op. cit., vol. I, p. 272.
10
Asupra materiei, a se vedea O. Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale, Concurenţa
neloială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 15 şi urm.
11
A se vedea: I. L. Georgescu, op. cit., vol. I., p. 587 şi urm; Y. Guyon, op. cit., vol. I, p.
513-516.
a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (art. 5 din lege). 12
Legea nu cere existenţa intenţiei de a prejudicia.13
Intră în aceeaşi categorie şi producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false
privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu
privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a introduce în
eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari (art. 5 din lege).14
b)Denigrarea. Acest act de concurenţă neloială constă în comunicarea sau
răspândirea,de către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent
sau asupra mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii
comerciantului lezat (art. 4 din lege).
Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă neloială
numai când autorul comunicării ştia că faptele nu corespund adevărului.
c)Dezorganizarea. Acest act de concurenţă neloiala constă în destabilizarea
activităţii comerciantului rival. El poate consta în oferirea serviciilor de către
salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea
oferte ori în dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete
privind activitatea acestuia catre un concurent sau în oferirea, promiterea - mijlocit
sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau
reprezentanţiilor acestuia, pentru ca prin purtarea neloială să poată afla procedeele
sale industriale et. (art. 4 din lege).
d)Acapararea clentelei prin oferirea unor avantaje. Acest act de concurenţă
neloială constă în încheierea unor contracte prin care un comerciant asigură
predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condişia
aducerii de către client a altor cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare (art. 4 din lege).
12
Se consideră act de concurenţă neloială întrbuinţarea în comerţ a unei firme, embleme
sau ambalaj de natură a produce confuzie, indiferent de faptul dacă produsul comercializat ar
putea fi identic, cum sunt în general apele gayoase (Cas. III, dec. Nr., 2110/1936, în Practică
judiciară în materie comercială, vol. I, p. 180). A se vedea şi (T.M.B., s. Com., sent. civ.) nr.
284/1994, în RDC nr. 5/1994, p. 67, cu Notă de I. Băcanu.
13
Cas. I, dec., nr. 846/1945, în Practica judiciară în materie comercială, vol. I, p. 181.
14
A se vedea I. Schiau, Al. M. Marin, Producerea confuziei prin utilizarea unor elemente
incorporale, în RDC nr. 10/2002, p. 124 şi urm.
Cu privire la exercitarea pe cont propriu de către salariat a unei activităţi similare cele
desfăşurate în baza unui contract de muncă, a se vedea O. Căpăţînă, Regimul juridic al unor fapte
de concurenţă neloială, în RDC nr. 2/1995, p. 149 şi urm.
Intră în aceeaşi categorie şi încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar
urma să primească un premiu, care depinde exclusiv de tragerea la sorţi sau de
hazard (art. 4 din lege).15
20
M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001.
21
A se vedea I. Mira, Comentariu privind infracţiunea de concurenşă neloială, în Dreptul
nr. 8/2000, p. 116 şi urm.C. Paraschiv, Infracţiunea de concurenţă neloială, în Dreptul nr. 3/1997,
p. 63 şi urm.
Cu privire la răspunderea penală a persoanelor juridice, a se vedea Leea nr. 278/2006
privind modificarea codului penal (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006).A se vedea M.A. Hotca,
Codul penal, Comentarii şi expediţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 284 şi urm.
22
M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007. Legea a fost modificată prin Legea nr. 130/2010
(M. Of. nr. 453 din 02 iulie 2010).A se vedea V. Pătulea, Modificarea reglementărilor
referitoare la combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia lor cu consumatorii, în
Dreptul nr. 4/2008, p. 30 şi urm.
Potrivit legii, o practică comercială este incorectă dacă este contrară
cerinţelor diligenţei profesionale ori deformează sau este susceptibilă să deformeze
în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge
sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o
practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori (art. 4 din lege).
Practicile comerciale incorecte pot fi practici comerciale înşelătoare sau
practici comerciale agresive.
a)Practicile comerciale înşelătoare. Ele pot fi acşiuni înşelătoare sau
omisiuni înşelătoare (art. 5 din lege).
Practica comercială este considerată ca fiind o acţiune înşelătoare dacă
aceasta conţine informaţii false sau induce în eroare consumatorul mediu cu privire
lla caracteristicile produsului, preţul produsului, drepturile consumatorului etc.
Practica comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă
omite o informţie esenţială necesară consumatorului mediu pentru luarea unei
decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză.
b)Practici comerciale agresive. O practică comercială este socotită agresivă
dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile
şi circumstanţele, limitează sau comportamentul consumului mediu cu privire la
produs, prin hărţuire,constângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice, care
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi lzat-o (art. 8 din lege).