UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT

DREPTUL COMERȚULUI
INTERNAȚIONAL

TEMA: PRINCIPUL
CONCURENȚEI LOIALE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Cadrul didactic: Asist. univ. dr. Dan Olimpiu GABOR

Autor:
Stroie Bogdan Vasile
 BRAŞOV
2017

CUPRINS

INTRODUCERE

I. PRINCIPIUL CONCURENȚEI LOIALE

II. DEFINIREA CONCURENȚEI LOIALE
III. CONCURENȚA NELOIALĂ
IV. EXEMPLU DE CONCURENȚĂ NELOIALĂ
V. CATEGORII DE CONCURENȚĂ LOIALĂ
PRINCIPUL CONCURENȚEI
LOIALE
 INTRODUCERE

Potrivit unei caracterizări cuprinzătoare, prin concurența comercială se

înțelege lupta dusă, atât pe plan național, cât și internațional, între firme
capitaliste de producție,comerciale, bancare, etc. În scopul realizării unor
profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de
piața si în consecință, a sporirii volumului de afaceri.

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt

principiul libertăţii comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul
libertăţii convenţiilor şi egalităţii juridice.
Din cele mai vechi timpuri au fost puse în evidență atât virtuțile, cât și riscurile
concurenței.
Concurența nu de puține ori acerbă între participanții la comerțul
internaional - a avut un rol hotărâtor: a. în dezvoltarea meșteșugurilor; b. în
înflorirea unor localități și chiar c.în dezvoltarea unor popoare și regiuni ale
lumii.
Concurența în schimburile comerciale a constituit din totdeauna un factor
de progres economic. Din cele mai vechi timpuri au fost puse în evidență atât
virtuțiile, cât și riscurile concurenței.
Concurența constă, în principal, într-o competiție pe piață între cei care
exercită activități asemănătoare. Pentru a pătrunde - și mai ales pentru a se
menține pe piață - ei trebuie să depună eforturi pentru a crea mereu mai bine și
la prețuri tot mai acceptabile. Printr-o asemenea competiție, comerțul a adus, în
toate timpurile, bogăție, o bogăție care a determinat „perfecționarea
meșteșugurilor”.
 I. Principiul concurenţei loiale

Se aplică între persoane care exercită o activitate asemănătoare.

Concurenţa este o confruntare sau o competiţie între comercianţi, exercitată în
domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei în scopul
obţinerii de profit.
În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte
următoarele funcţii importante:
 funcţia de garanţie a economiei de piaţă;
 funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;
 funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ
internaţional.
 are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.

Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două

categorii. Ele privesc restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei
neloiale. Restricţiile impuse concurenţei urmăresc să apere existenţa liberei
concurenţe, prin suprimarea practicilor monopoliste, împiedicând folosirea
abuzivă a puterii economice.
În raporturile comerciale interne şi internaţionale, buna-credinţă se
prezumă. În cazul în care se constată, din partea unui contractant, reaua -
credinţă, el va suporta rigorile legii, foarte aspre în acest sens.
Acest principiu este consacrat de legea română prin dispoziţiile art.970
din Codul Civil, care arată că orice convenţie trebuie executată cu bună -
credinţă, ea obligând nu numai la ceea ce este expres stipulat în ea, dar şi la toate
efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligaţiei asumate, după natura sa1.
Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care exercită o activitate
asemănătoare.
Concurenţa este o confruntare sau o competiţi între comercianţi, exercitată
în domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei înscopul
obţinerii de profit. Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării

1
(Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 19-23).
relaţiilor comerciale şi o garanţie a progresului. În funcţie de mijloacele folosite,
concurenţa este loială şi neloială.

În determinarea limitelor concurenţei se utilizează formula morală a

loialităţii de conduită în raporturile cu ceilalţi comercianţi. Concurenţa loială se
exercităîn limita uzanţelor comerciale oneste. În desfăşurarea relaţiilor comerciale
internaţionale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante: funcţia de
garanţie a economiei de piaţă; funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi
serviciilor; funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ
internaţional. Principiul concurenţei are un rol deosebit în determinarea preţului
mărfurilor. Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două
categorii.
II. DEFINIREA CONCURENȚEI LOIALE
Putem defini concurenta loiala ca fiind forma esentiala de concurenta in
cadrul careia comportamentul competitional al comerciantului se exercita
manifest, cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite, in domenii permise
concurentei, in scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului sau.
Deci, pentru existenta concurentei loiale se cer intrunite cumulativ urmatoarele
cerinte:

a. comportamentul concurential sa fie manifest, adica sa aiba o

existenta concreta, la un nivel de intensitate care sa excluda, atat abuzul
cat si absenta concurentei;

b. comportamentul concurential sa fie exercitat cu buna-credinta.

Inexistenta bunei-credinte comportamentale falsifica jocul liberei
concurente imprimandu-i efecte pagubitoare pentru ceilalti participanti la
competitie;

c. comportamentul competitional sa foloseasca uzante cinstite in

activitatea comerciala sau industriala. In existenta uzantelor cinstite in
activitatea concurentiala determina distorsiuni in jocul liber al
concurentei si falsifica efectele acestuia;

d. competitia concurentiala sa se desfasoare in domenii permise

acesteia– sunt domenii permise concurentei activitatile economice in
care concurenta nu este interzisa expres de lege sau prin conventia
partilor;

e. absenta actelor de infidelitate. Acestea constau in legaturi realizate de

persoane participante la intreprinderea unui comerciant, fara stirea si
 acordul acestuia, cu concurenti ai sai, sub forma operatiilor comerciale
sau a asocierii.

Ele privesc restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale.

Restricţiile impuse concurenţei urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin
suprimarea practicilor monopoliste, împiedicând folosirea abuzivă a puterii
economice. Concurenţa neloială reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare
aprocedeelor corecte în exercitarea unei acţiuni comerciale.
Principalele forme ale practicilor monopoliste sunt înţelegerile
anticoncurenţiale, abuzul de poziţie dominantă şi concentrarea de întreprinderi.

III. Concurenţa neloială

Reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare aprocedurilor oneste sau

corecte în exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Actele şi faptele de
concurenţă neloială presupun folosirea unor mijloacere probabile în activitatea
comercială şi utilizarea unor modalităţi discutabile în atragerea clientelei.
Reprimarea concurenţei neloiale urmăreşte să asigure o folosire corectăa libertăţii
de concurenţă prin sancţionarea actelor abuzive.
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este
deosebită de concurenţa interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul
unui drept este excesiv, pe când concurenţa interzisă implică săvârşirea unui
act fără drept.
Acţionează, în primul rând, în domeniul încheierii şi derulării contractelor
de comerţ Internaţional şi are o importanţă covârşitoare. Acest principiu pretinde
ca orice convenţie trebuie să fie efectuată de către părţi cu „bona fides”, iar
părţile contractante să nu recurgă la uzanţe necinstite, dând dovadă de
concurenţa neloială.

Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 11/1991, sunt interzise practicile de
concurenţă neloială, după cum urmează:
 denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată
prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau
reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre
activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi
lezeze interesele;
 deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual
salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor
 secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri
rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna
intereselor acelei întreprinderi;
 orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite1 şi
principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube
oricăror participanţi la piaţă.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, constituie contravenţii, în
măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate
potrivit legii penale infracţiuni, încălcarea cu vinovăţie a prevederilor art. 2 alin.
2 lit. a şi b.
Contravenţiile prevăzute la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1991 se
sancţionează cu:

 amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de

persoane juridice;
 amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de
persoane fizice.
De asemenea, constituie contravenţie, în măsura în care nu sunt săvârşite în
astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni,
următoarele fapte săvârşite cu vinovăţie de către persoane fizice sau juridice:
 furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori
de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor
solicitate potrivit prevederilor art. 3 indice 4;
 furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă
incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate;
 refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecţii
desfăşurate potrivit prevederilor art. 3 indice 4;
 nerespectarea măsurilor impuse de către Consiliul Concurenţei potrivit
prevederilor art. 3 indice 1 alin. 2 lit. a şi b 2(art. 4 alin. 3 din Legea nr.
11/1991).
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este
deosebită de concurenţa interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui
drept este excesiv, pe când concurenţa interzisă implică săvârşirea unui act fără
drept. Interzicerea concurenţei poate rezulta din lege sau din contract.
Interzicerea concurenţei poate să rezulte din dispoziţiile legii sau din stipulaţiile
contractuale.
Protecţia efectivă împotriva concurenţei neloiale este prevăzută de
Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 cu
2
Potrivit art. 3 indice 1 alin. 2 lit. a şi b din Legea nr. 11/1991, Consiliul Concurenţei poate
decide, după caz:
a) încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării;
b) interzicerea practicilor de concurenţă neloială (…);
modificările şi completările ulterioare. În conformitate cu dispoziţiile art. 10 al
Convenţiei sunt interzise următoarele acte de concurenţă neloială:
a. faptele care sunt de natură să creeze o confuzie cu întreprinderea, cu
produsele sau cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;
b. afirmaţiile false în exercitarea comerţului, de natură a discredita
întreprinderea, produsele sau activitatea industrială ori comercială a unui
concurent
c. indicaţiile sau afirmaţiile a căror utilizare, în exercitarea comerţului, pot
induce în eroare publicul cu privire la natura, la modul de fabricaţie sau la
caracteristicile mărfurilor. Prin sancţiunea concurenţei neloiale se asigură buna
desfăşurare a comerţului şi industriei, ocrotindu-se interesele generale ale
societăţii.

IV. Exemplu de concurență neloială

1. Cazul: Volkswagen AG/Commission, soluţie dată de TPI, 3 decembrie 2003

Situaţia de fapt Firma producătoare de automobile Volkswagen a interzis
concesionarilor săi din Germania practicarea unor reduceri la vânzarea noului
model Passat, recomandând un preţ unic de vânzare. Comisia a considerat că
această practică încalcă principiile liberei concurenţe prevăzute de tratat şi a
aplicat o amendă societăţii Volkswagen în valoare de 30,96 milioane de euro.
Volkswagen a atacat decizia Comisiei în faţa Tribunalului de primă
instanţă, motivând că nu s-au încălcat principiile comunitare în materia liberei
concurenţe, din moment ce iniţiativele de plafonare a preţului de vânzare al
noului model Passat aveau caracter unilateral, neexistând un acord între
constructor şi concesionari în acest scop.

Dreptul aplicabil

Articolul 81, al.1 TCE, referitor la înţelegerile între întreprinderi:

„Sunt incompatibile cu piaţa comună şi sunt interzise orice înţelegeri între
întreprinderi, orice decizie a grupurilor de întreprinderi, precum şi orice practici
concertate între întreprinderi, susceptibile să afecteze comerţul între statele
membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau
distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei interne, şi în special cele care
constau în:
 a) fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau
a altor condiţii ale tranzacţiilor comerciale;(…)”
Soluţia şi principiile degajate de CJCE
TPI a anulat decizia Comisiei de aplicare a unei amenzi societăţii
Volkswagen, argumentând că nu fusese dovedită în speţă existenţa unui acord de
voinţă între constructorul de automobile şi concesionarii săi din Germania, în
vederea impunerii unui anumit preţ de vânzare, fiind vorba doar un act unilateral
al societăţii Volkswagen. Astfel, Comisia nu a făcut dovada acceptării efective
de către concesionari o preţului recomandat de constructor.
Pentru a exista o limitare a liberei concurenţe sancţionată de articolul 81
TCE este necesară constatarea unei înţelegeri între cele două întreprinderi, adică
realizarea unei acord de voinţă între cele două părţi, şi nu o simplă decizie
unilaterală a unei întreprinderi.
Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit căreia acordul de voinţă
dintre constructor şi concesionar, în vederea impunerii unui anumit preţ de
vânzare rezultă din însuşi contractul de concesiune între aceste părţi, deoarece
prin încheierea acestui contract concesionarul ar accepta în mod implicit
condiţiile care pot fi impuse ulterior de concedent, chiar dacă acestea nu sunt
conforme dispoziţiilor comunitare.
Tribunalul consideră că simpla semnare a unui contract de concesiune nu
poate fi interpretată drept o acceptare tacită, în avans, a unor iniţiative ulteriore
ale concedentului, susceptibile să contravină principiilor comunitare privind
libera concurenţă în cadrul pieţei interne.
În vederea aplicării articolului 81, al.1 TCE, Comisia trebuie să facă
dovada alinierii poziţiei concesionarului la iniţiativa anticoncurenţailă a
concedentului, adică realizarea unei “înţelegeri” între cele două părţi.
Notă: Împotriva deciziei TPI se poate introduce în termen de două luni de la
notificare, un recurs limitat la elemente de drept.
Evaluare
Art. 5 din Legea 21/1996 modificat prin OUG 121/2003 prevede:
„Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau
asociaţii de agenţi economici, orice decizii de asociere sau practici concertate
între aceştia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea
sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în
special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de
cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii
comerciale inechitabile; (…)”
Acest articol va trebui interpretat în lumina precizărilor făcute de Curte în
această speţă.
 Această temă oferă posibilitatea evidențierii importanței politicii
concurenței și politicii comerciale a unui stat, în condiţiile liberalizării
comerţului internaţional. Importanța politicii din domeniul concurenței constă în
faptul că aceasta vizează aplicarea normelor, care garantează faptul că,
întreprinderile funcționează în condiții de concurență loială. Regulile de
concurență sunt subordonate principiilor dreptului concurenței: principiul liberei
concurențe, principiul eticii concurențiale, principiul eficacității și principiul
proporționalității.
O politică concurențială adecvată generează o serie de efecte pozitive:
stimulează spiritul antreprenorial și eficiența, asigură o ofertă mai variată,
contribuie la practicarea unor prețuri reduse și la promovarea calității.
Spre exemplu concurența de pe piața europeană ajută întreprinderile
europene să fie mai competitive și în afara Uniunii Europene, devenind capabile
să facă față concurenței de pe piața mondială.
Trebuie subliniată importanța politicii din domeniul concurenței, dar și
rolul autorităților de concurență care veghează asupra menținerii concurenței
loiale, dar mai ales asupra bunăstării consumatorilor. O politică din domeniul
concurenței implementată în mod adecvat generează o serie de efecte pozitive,
dintre care putem aminti: stimularea spiritului antreprenorial concomitent cu
stimularea eficienței, consumatorii se pot bucura de o gamă mai variată de
produse, iar printre caracteristicile acestor produse ar trebui să se regăsească
calitatea și prețul redus. La nivel european putem plasa originile politicii
concurențiale în Tratatul de Instituire a CECO, deoarece atunci au fost
menționate pentru prima dată o serie de norme de concurență. Treptat pe măsură
ce construcția europeană s-a dezvoltat politica din domeniul concurenței a
devenit mai complexă și mai rafinată.
Legislația din domeniul concurenței este atent monitorizată, iar în
momentul în care se impun anumite modificări, în sensul îmbunătățirii, acestea
sunt adoptate. Dorim să accentuam încă o dată atitudinea de prevenție pe care o
promovează autoritățile de concurență. Această atitudine este evidențiată prin
transparența procedurilor care se aplică în cazul identificării practicilor
anticoncurențiale și prin politica de clemență promovată la nivelul Uniunii
Europene.

România odată cu aderarea la UE a adoptat legislația europeană din

domeniul concurenței. Remarcăm efortul depus de autoritățile de concurență în
vederea armonizării acestei legislații cu cea europeană. De implementarea
politicii concurenței în România răspunde Consiliul Concurenței.
La nivel regional am putut observa că s-au făcut eforturi în ceea ce
privește politica din domeniul concurenței. Dacă inițial, în cadrul acordurilor de
integrare regională s-a crezut că legislațiile naționale de concurență ale statelor
membre sunt suficiente, practica a demonstrat contrariul. S-a constatat că
beneficiile obținute prin liberalizarea comerțului pot fi fructificate pe deplin
numai dacă pe piața respectivă este instaurată concurența loială, astfel tot mai
multe acorduri comerciale regionale au introdus norme privind politica
concurenței la nivel regional.
În ceea ce priveşte acest principiu, deosebim, în cadrul sau, mai mulţi
factori de determinare şi anume:
1. Concurenţa presupune, în primul rând, o competiţie de piaţă între
subiecte de drept cu activităţi comerciale asemănătoare, care se întrec
nestingherite pe piaţa liberă;
2. Domeniul concurenţei comerciale Internaţionale amplifică rolul
concurenţei de pe piaţa internă, ridicând-o, pe aceasta din urmă, la nivel
continental, regional sau mondial, după cum se manifestă
Acest principiu se regăseşte în actele normative cu aplicare internă şi cu
vocaţie Internaţională , el fiind, de altfel, o formă de manifestare a principiului
libertăţii Comerţului, acesta din urmă reprezentând, pe de altă, parte,
fundamentul economic al exercitării concurenţei loiale în Comerţul
Internaţional.
Dintre actele normative care asigură pe plan naţional desfăşurarea
raporturilor juridice comerciale în condiţii de concurenţa loială, evidenţiem
Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, care sancţionează
persoanele fizice şi juridice ce efectuează acte şi fapte de comerţ cu încălcarea
principiilor libertăţii comerţului şi a concurenţei loiale.
Minând cont de deosebita importanţă, în actuala conjunctură mondială, a
relaţiilor comerciale Internaţionale, concurenţa, componentă intrinsecă a acestor
relaţii, îmbracă mai multe forme, cum ar fi: concurenţa loială, neloială şi
convenţia anticoncurenţială. Concurenţa neloială poate fi definită în mod succint
ca fiind recurgerea, de către comercianţi, la fapte şi acte care contravin uzanţelor
oneste în activitatea de comerţ internaţional.
Convenţia anticoncurenţială poate fi definită ca o manifestare a
principiului libertăţii comerţului, precum şi a caracterului voliţional al raportului
juridic de Dreptul Comerţului Internaţional, prin care părţile pot prevede în
contractul de comerţ internaţional o clauză cu caracter anticoncurenţial, în
scopul apărării intereselor reciproce. Această convenţie obligă părţile să nu
efectueze acte şi fapte de comerţ internaţional care pot aduce atingere premiselor
raportului juridic stabilit între ele.
Se înţelege că atunci când concurenţa comercială internaţională se
exercită în conformitate cu uzanţele comerciale oneste, deci cu bună credinţă, în
sensul respectării normelor deontologice ale profesiei de comerciant, suntem în
prezenţa unei concurenţe loiale. O asemenea confruntare - fiind în acord cu
reglementările stipulate în legislaţiile naţionale şi în convenţiile internaţionale -
oferă participanţilor la schimburile comerciale internaţionale avantajele unui
profit obţinut prin mijloace cinstite, licite. Totalitatea normelor care
reglementează concurenţa licită alcătuieşte Dreptul concurenţei3.
S-a consacrat principiul liberei concurenţe între cei care desfăşurau
aceeaşi activitate. Ori de câte ori „mai multe persoane urmăresc, în activitatea
lor economică, acelaşi scop sau un scop asemănător” există concurenţă. Normele
care reglementează acest domeniu au dat expresie - încă de la mijlocul secolului
al XlX-lea - dreptului concurenţei.
În condiţiile liberalismului comercial, şi-au făcut, însă, loc acte şi fapte
contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială şi industrială - generate de
tendinţa de a obţine profituri cât mai mari cu orice mijloace - acte şi fapte care
definesc concurenţa neleală la care s-a recurs şi continuă să se recurgă destul de
frecvent în raporturile comerciale internaţionale. în aceste condiţiuni - ca o
reacţie firească - au intervenit unele reglementări restrictive „ale libertăţii
proclamate iniţial şi, cu timpul, şi necesitatea de a lupta împotriva exercitării
abuzive a libertăţii de concurenţă”.
Principiul concurenţei conferă pieţei internaţionale un important grad de
libertate în determinarea preţurilor prin opţiunile pe care le exercită asupra
produselor, absorbindu-le pe unele, considerate acceptabile calitativ, şi respin-
gându-le pe altele, considerate necorespunzătoare. Acest rol important al
concurenţei este realizat în confruntarea pe piaţa internaţională a comercianţilor
care oferă produse şi servicii, ce urmăresc să satisfacă nevoi asemănătoare ale
consumatorilor.

3
Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”,
Bucureşti 2011
 V. CATEGORII DE CONCURENȚĂ LOIALĂ

Din această categorie face parte, în principal, piața valutară în cadrul

careia schimburile au loc în condițiile prestabilite. Piața valutară este acea piață
specifică pe care se desfasoară comerțul cu valută, în sens larg4.
În cadrul pieței valutare se centralizează cererile și ofertele de valută, se
realizează prin mecanisme specifice operațiunile de cumpărare și vănzare de
valută și se stabilește în funcție de cerere și ofertă, cursul valutar. În general,
piața valutară se compune dintr-un număr de banci comerciale autorizate să
desfașoare operațiuni valutare, precum și dintr-o bursa valutară, care este de fapt
o organizație interbancară cu activitate reglementată prin lege.Operațiunile de
vânzare și cumpărare de valută de pe piața valutară se pot efectua numai prin
intermediari autorizați de catre Banca Naționala a României, în condițiile
stabilite prin regulament și normele de aplicare a acestuia. Fac excepție
operațiunile de schimb valutar efectuate între persoanele fizice în mod
incidental.

4
A se vedea Norma nr. 3 din 1 aprilie 2005 privind functionarea pietei valutare interbancare, emisa de Banca
Nationala a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 297 din 8 aprilie 2005.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dreptul Comerțului Internațional, Ed. Fundației România de

Mâine,Bucureşti, 2005, pg. 19-23
2. https://www.uoradea.ro
3. http://www.id-hyperion.ro/cursuri/drept_comercial_international.pdf
4. http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/DREPTUL
%20COMERTULUI%20INTERNATIONAL%20SUPORT%20DE
%20CURS.pdf
5. www.scribd.ro
6. www.slideshare.com
7. www.biblioteca.regielive.ro