UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: DREPTUL COMERȚULUI INTERNATIONAL

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERȚULUI INTERNATIONAL

PROFESOR COORDONATOR:

Conf.univ.dr.Carmen Palacean

STUDENT (Ă) : Cutina Cristina,

grupa 401, anul IV, Forma învățământ: ZI

BUCUREȘTI

2023

1
 CUPRINS

I. INTRODUCERE…………………………………………………PAG. 3

II. PRINCIPIUL LIBERTAȚII COMERȚULUI................................PAG.4

III. PRINCIPIUL PROTECTIEI CONCURENȚEI LOIALE.............PAG.5-6

IV. PRINCIPIUL LIBERTAȚII CONVENȚIILOR .............................PAG.6-7

V. PRINCIPIUL EGALITAȚII JURIDICE.........................................PAG.7-9

VI. PRINCIPIUL BUNEI-CREDINȚE.................................................PAG.9-10

VII. BIBLIOGRAFIE..............................................................................PAG.10

2
 I. INTRODUCERE

Noțiunea de principul provine de la latinescul principium, care înseamnă început,obârșie,

element fundamental. Marea Enciclopedie Britanică, Larousse și alte dicționare enciclopedice
defines principiul drept izvor primordial, cauză primară, punct de plecare, bază, temei.

În domeniul dreptului comerțului internațional, principiile dau unitatea, coerența necesară

normelor, orientate spre dezvoltarea raportorilor comerciale în conformitate cu cerințele
generale ale progresului economic și social.

Principiile dreptului comerțului internațional sunt o reflectare a unor cerințe obiective ale
evoluției relațiilor comerciale și de cooperare economică internațional, contribuind la
statuarea echilibrului necesar între drepturile unora și obligațiile altora.

În lumina acestora considerațiuni, putem conchide că principiile dreptului comerțului

internațional sunt acele idei călăuzitoare în procesul elaborării normelor juridice și aplicării
lor în raporturile comerciale și de cooperare economică și tehnico-științifică internaționala ,
care asigură concordantă normelor cu cerințele dezvoltării obiectivelor și echilibrate a acestor
raporturi,

Așadar, principiile dreptului comețului internațional sunt acele prescripțiuni fundamentale

care călăuzesc crearea și aplicarea normelor juridice în acest domeniu. Acțiunea principiilor
are ca rezultat asigurarea certitudinii în structurarea normelor dreptului comerțului
internațional,

Faptul ca la baza normelor dreptului comerțului internațional se află un set coherent de

principii, dă participanților la raporturile comerciale, garanția de care au nevoie contra
imprevizibilității unor reglementări emise cu ignorarea cerințelor obiectivelor ale dezvoltării
comerțului internațional.

Totodată, principiile sunt cele care călăuzesc legiuitorul în acțiunea sa prin care pune în
concordanță nevoile dictate de oportunitatea cu cele de stabilitate, dând congruență sistemului
normative din comerțul internațional.

3
 II. PRINCIPIUL LIBERTAȚII COMERȚULUI

Principiul libertății comerţului reprezintă o cerință fundamentală, care asigură participarea

activă și neîngrădită la schimburile internaționale de mărfuri şi servicii. Libertatea comerțului
dă expresie şi facilitează existența economiei de piață.

Libertatea comerțului nu exclude controlul statului. Activitatea participanților la raporturile

de comerț internaţional este controlată de stat prin mijloace financiar bancare.

Intervenția statului se realizează, în condițiile legii, prin intermediul taxelor, a impozitelor și

a licențelor de export-import.

Acest principiu reprezinta o cerinta fundamentala care asigura participarea activa si

neingradita la schimburile internationale de marfuri si servicii. In contextul relatiilor
economice, acest principiu este consacrat de Constitutia Romaniei din 1991 revizuita in 2003.

Astfel, prin textul art. 135 se prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului pe
baza egalitatii de sanse a comerciantilor. In actiunea de promovare a comertului mijloacele
concrete sunt configurate de politica statului care urmareste sa creeze un cadru favorabil.

Acest principiu se exprima in posibilitatea recunoscuta prin lege persoanelor fizice si juridice
de a fi subiecte de dreptul comertului international. Pentru exercitarea comertului se cere ca
persoanele sa aiba calitatea de comerciant si obiectul de activitate sa prevada efectuarea de
acte de comert international.

Datorita caracterului sau de generalitate acest principiu se aplica si in materia investitiilor

straine, precum si a licentelor de export si import. Regulile acestui principiu guverneaza si
regimul zonelor libere.

4
 III. PRINCIPIUL PROTECTIEI CONCURENȚEI LOIALE

Principiul concurentei loiale se aplica intre persoane care exercita o activitate asemanatoare.
Concurenta este o confruntare sau o competitie intre comercianti, exercitata in domeniile
deschise pietei pentru atragerea si mentinerea clientelei in scopul obtinerii de profit.
Libertatea concurentei reprezinta o premisa a dezvoltarii relatiilor comerciale si o garantie a
progresului. In functie de mijloacele folosite,concurenta este loiala si neloiala. In
determinarea limitelor concurentei se utilizeaza formula morala a loialitatii de conduita in
raporturile cu ceilalti comercianti. Concurenta loiala se exercita in limita uzantelor
comerciale oneste.In desfasurarea relatiilor comerciale internationale, concurenta indeplineste
urmatoarele functii importante: functia de garantie a economiei de piata; functia de facilitare
a liberei circulatii a marfurilor si serviciilor; functia de stimulare a initiativei participantilor la
actele de comert international. Principiul concurentei are un rol deosebit in determinarea
pretului marfurilor.

Reglementarile aplicabile concurentei comerciantilor se impart in doua categorii. Ele privesc

restrictiile impuse concurentei si reprimarea concurentei neloiale.Restrictiile impuse
concurentei urmaresc sa apere existenta liberei concurente, prin suprimarea practicilor
monopoliste, impiedicand folosirea abuziva a puterii economice. Concurenta neloiala
reprezinta incalcarea obligatiei de respectare a procedeelor corecte in exercitarea unei actiuni
comerciale.Principalele forme ale practicilor monopoliste sunt intelegerile anticoncurentiale,
abuzul de pozitie dominanta si concentrarea de intreprinderi. Concurenta neloiala reprezinta
incalcarea obligatiei de respectare a procedurilor oneste sau corecte in exercitarea unei
activitati comerciale sau industriale. Actele si faptele de concurenta neloiala presupun
folosirea unor mijloace reprobabile in activitatea comerciala si utilizarea unor modalitati
discutabile in atragerea clientelei. Reprimarea concurentei neloiale urmareste sa asigure o
folosire corecta a libertatii de concurenta prin sanctionarea actelor abuzive.

Avand in vedere interesele colectivitatii, concurenta neloiala este deosebita de concurenta

interzisa. In situatia concurentei neloiale exercitiul unui drept este excesiv, pe cand
concurenta interzisa implica savarsirea unui act fara drept.

5
Interzicerea concurentei poate rezulta din lege sau din contract. Interzicerea concurentei poate
sa rezulte din dispozitiile legii sau din stipulatiile contractuale. Protectia efectiva impotriva
concurentei neloiale este prevazuta de Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii
industriale din 1883 cu modificarile si completarile ulterioare. In conformitate cu dispozitiile
art. 10bis al Conventiei sunt interzise urmatoarele acte de concurenta neloiala:

a. faptele care sunt de natura sa creeze o confuzie cu intreprinderea, cu produsele sau cu

activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;

b. afirmatiile false in exercitarea comertului, de natura a discredita intreprinderea, produsele

sau activitatea industriala ori comerciala a unuiconcurent

c. indicatiile sau afirmatiile a caror utilizare, in exercitarea comertului, pot induce in eroare
publicul cu privire la natura, la modul de fabricatie sau la caracteristicile marfurilor.

Prin sanctiunea concurentei neloiale se asigura buna desfasurare a comertului si industriei,

ocrotindu-se interesele generale ale societatii.

IV. PRINCIPIUL LIBERTAȚII CONVENȚIILOR

Puterea de decizie a părţilor în contractele de comerţ internaţional este configurată de

principiul libertăţii convenţiilor. Prin principiul libertăţii convenţiilor se înţelege că o parte se
obligă prin manifestarea propriei voinţe numai la ceea ce acceptă şi numai în măsura în care
doreşte.

În operaţiunile de comerţ internaţional, libertatea contractuală a părţilor prezintă accepţiuni

diferite care pot fi grupate în două concepţii: concepţia subiectivă şi obiectivă.

După concepţia subiectivă se susţine că izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor stipulate

în contract constă în acordul de voinţă al părţilor. Astfel, părţile au posibilitatea să sustragă
contractul lor de sub incidenţa oricărei legislaţii naţionale. Raporturile părţilor pot fi
guvernate de lex mercatoria sau de principiile de chitate.

6
  După concepţia obiectivă se consideră că legea este prioritară faţă de voinţa părţilor.
Importanţa legii exclude efectul creator al voinţei individuale independent şi în afara unui
sistem de drept statal. Părţile au libertatea de a desemna legea aplicabilă contractului, dar
numai în măsura în care opţiunea lor este admisă de legea forului.

V. PRINCIPIUL EGALITAȚII JURIDICE

Raportul de comerț internațional se bazeaza pe egalitatea juridica a partilor.

Fiecare parte contractanta are libertatea sa actionize potrivit vointei sale, convenind
asupra modului in care urmeaza sa se deruleze operatiunile de comert exterior in care se
angajeaza.

Principiul egalitatii juridice isi gaseste expresia cea mai elocventa in care exprimarea
libera a vointei partilor.

Actele si faptele de comert se concretizeaza in:

 Initiative
 Optiuni
 Decizii cu privier la circulatia marfurilor si serviciilor , care implica in mod
necesar vointei partiilor.

Orice initiative, optiune si cu atat maim ult, decizie, in operatiunile comerciale international
sunt acte de vointa ale partilor.

Avand in vedere ca schimburile de marfuri si servicii se realizeaza cu intentia de a realiza

beneficia (PROFIT) , initiativele , optiunile si deciziile fiecarei parti implica un inalt grad de
raspundere.

Intr-un act de comert international sunt in joc, nu de putine ori, valori deosebit de mari, care
obliga la analiza si evaluare a sanselor si a riscurilor implicate.

7
Fiecare parte este, adesea, in situatie de a-si angaja o buna partea din patrimoniu, daca nu
chiar intregul patrimoniu. De aceea orice initiative, optiune sau decizie, ca acte majore de
vointa a partilor trebuie sa se bazeze pe cunoastere cat mai exacta a situatiei de fapt si de
drept , asa incat ambele parti sa dobandeasca profitul scontat, iar riscurile sa fie cat mai mici
sau chiar eliminate. Dezbaterile Comisiei Natiunilor Unite pentru Drept Comercial
International au atras in mod contstant,atentia asupra rolului autonomiei de vointa a partilor
in negociere, icheierea si derularea contractelor de comert international.

In opinia reprezentantilor statelor member ale Comisiei, in cazul in care aceasta vointa nu
este expre manifestata si nu rezulta din continutul contractului de comert international , ca
este prezumata. Punctul de vedere general a fost ca , in fiecare caz concret privind
operatiunile de circulatie a marfurilor sau serviciilor, partile au avut o intentie in aceasta
privinta.

In conditiile extinderii schimburilor comerciale international, autonomia de vointa se

dovedeste a fi un element tot mai important in elaborarea si incheierea contractelor, ca una
dintre modalitati de exprimare si concretizare a principiului egalitatii juridice a partilor,

Raporturile ce iau nastere intre agentii econimici, personae fizice si juridice, din diferite state,
in calitate lor de participanti la comertul international sunt raporturi de jure gestionis, adica
de pe o pozitie de egalitate juridica a unei parti cu cealalta pare, deoarece acestea actioneaza
în relatiile comerciale international ca subiect de drept privat.

In cazul in care tsatul este implicat intr-un contract commercial international sau intr-un
litigiu contractual de comert international, desi nu are calitatea de comerciant, statul efectuaza
acte si fapte de comert international.

Participand la operatiuni comerciale internationake,in care are ca partener o persoana fizica

sau juridica de drept civil, actiunea statului este considerate ca facand parte din domeniul
actiunilor de jure gestionis si supusa ca atare regulilor dreptului commercial international.

In acele raporturi in care statul actioneaza ca putere suverana, de jure imperii, in realizarea
politicii comerciale financiare – valutare, vamale se stabileste o relatie de subordonare a
persoanelor fizice si juridice straine.

8
Raporturile in care intra organelle statului cu aceste personae straine nu sunt raporturi de
drept commercial , ci raporturi de drept financiae, administrative, adica raporturi care tin de
domeniul dreptului public.

Principiul egalitatii juridice a partilor in raporturilor comerciale international demonstreaza

apartenenta dreptului comertului international, prin excelenta, domeniului privat.

Este cazul participarii nu numai a persoanelor fizice si juridice, ci si a statului, ca unul din
subiecte,actionand de jure gestionis in raporturi de drept al comertului international pe baza
de egalitate juridica . In literature de specialitate si in documentele juridice, egalitatea juricia
a partilor este definite nu numai ca un principiu fundamental al dreptului comertului
international, ci si ca metoda de reglementare.

In legea Model asupra Arbitrajului Comertului International, adopta de Comisia Natiunilor

Unite pentru Drept Comercial International se stipuleaza in mod expres egalitatea de
tratament a partilor. Partile trebuie sa fie tratate egal si fiecarei parti trebuie sa I se ofere
posibilitatea sa-si prezinte cazul sau. Prin pozitia de egalitate, ca metoda de reglementare,
dreptul comertului international se incadreaza cu preponderenta in domeniul privat.

Este evident ca egalitatea juridica a partilor orienteaza normelor emise in acest domeniu si
procesul aplicarii lor, avand un puternic impact si asupra metodei de reglementare.

VI. PRINCIPIUL BUNEI-CREDINȚE

Buna-credinta in afacerile comerciale international obliga atat comerciantul, cat si

industriasul, implicati in competitia internationala pentru a obtiune un profit cat mai mare, la:

 Sa se comporte in limitele moralitatii in derularea si finalizarea tranzactiei

 Sa nu regurca la actiuni de natura a frauda partenerul, deoarece ,chiar daca castiful
este palpabil pe termen scurt , pierderile sunt certe pe termen lung.

9
 Acei participant la raporturile comerciale internationale , care nu sunt de buna-credinta ,
pierd nu numai clintii, dar si piata de desfacere a produselor si isi dac un renume cu
conotatii negative.

Legea romana consacra indatorirea comerciantilor de a-si exercita obligatiile cu buna-

credinta si potrivit uzantelor cinstite , calificand acul de concurenta neloiala ca fiind
contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala.

Principiul bunei-credintei este considerat a fi atat de important in relatiile comerciale

international , deoarece pune in evidenta valorile morale ale comportamentului
participantilor la aceste relatii, adaugandu-le raspunderilor juridice stipulate in aplicarea
sa de catre organelle competente pentru crearea si aplicarea dreptului comerului
international.

VII. BIBLIOGRAFIE

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-international/
principiile-dreptului-comertului-international/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dreptul_comer%C8%9Bului_interna%C8%9Bional

https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/principiile-dreptului-comertului-
international175.php

https://ro.scribd.com/document/462629397/Principiile-dreptului-comert-international

10