PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Raporturile comerciale internationale si de cooperare economica si

tehnico-stiintifica internationale fac obiectul dreptului comertului
international, al unui ansamblu de principii si norme care structureaza
juridic cadrul tranzactiilor comerciale internationale. La baza dreptului
comertului international se afla un set coerent de principii, care se
completeaza unele pe altele.
|n literatura de specialitate s-a atras atentia cu deosebire asupra
principiilor:

1. PRINCIPIUL LIBERT~TII COMERTULUI

Charles Montesquieu atragea atentia ca “Libertatea comertului nu este

un drept acordat negustorilor de a face ceea ce vor; aceasta ar insemna in
adevar mai degraba robia lui”.
a. “Nu de restrictii”, ci “de incurajari si stimulari” in comert “avem
trebuinta” arata Xenophon.
b. ”Privilegiile exclusive trebuie eliminate”
c. Libertatea de a revinde pentru a castiga. |n comertul
international, ca in orice act de comert este esential sa se asigure
libertatea de a revinde pentru a castiga. Libertatea de a revinde pentru a
castiga presupune:
- dezvoltarea capacitatilor nationale pentru ca printr-o industrie proprie
sa se poata vinde nu numai materii prime, ci si produse finite;
- un echilibru al balantei comerciale, asa incat exporturile sa depaseasca
importurile;
- imprumuturile externe sa se faca in scopul productiei si nu consumului,
astfel incat banii investiti sa produca profituri, nu pierderi.
d. Politica monopolista contravine principiului libertatii
comertului.
e. Necesitatea unui control prin mijloace financiar-bancare:
- implica un anumit control al statului asupra activitatii de comert
international, desfasurata de persoanele fizice si juridice. Mijloacele

1
 financiar-bancare de care dispune statul sunt: taxele si impozitele,
licentele de import-export etc., care permit statului sa-si indeplineasca
functiile in domeniu.
- liberatea comertului – importul si exportul – este asigurata prin taxe
vamale moderate.

2. PRINCIPIUL CONCURENTEI LOIALE

Concurenta, in schimburile comerciale, a constituit dintotdeauna un

factor de progres economic. Concurenta a avut un rol hotarator: in
dezvoltarea mestesugurilor, in inflorirea unor localitati si chiar in
dezvoltarea unor popoare si regiuni ale lumii.
a. Competitia pe piata – consta intr-o concurenta intre cei care exercita
activitati asemanatoare. Concurenta comerciala este o confruntare in
acele domenii si sectoare in care diversitatea agentilor economici este
permisa, dar nu si in acelea care sunt sustrase concurentei, adica de
confruntare pe plan economic, cu mijloace economice.
b. Domeniul concurentei comerciale internationale. |n comertul
international, relatiile de competitie dintre diversi agenti economici
vizeaza: atragerea de noi clienti, in conditiile mentinerii vechii clientele,
cucerirea de noi piete pentru desfacerea marfurilor, in scopul declarat
de realizare a unor profituri corespunzatoare. Concurenta, care tine de
esenta relatiilor comerciale, imbraca mai multe forme, dintre care:
- concurenta loiala – este cand concurenta comerciala internationala
se exercita in conformitate cu uzantele comerciale oneste, deci cu buna
credinta in sensul respectarii normelor deontologice ale profesiei de
comerciant;
- concurenta neleala – in conditiile liberalismului comercial si-au facut
loc, in activitatea comerciala si industriala, acte si fapte contrare
uzantelor cinstite generate de tendinta de a obtineprofituri cat mai mari
cu orice mijloace;
- conventia anticoncurentiala – se intalneste in situatia prin care
printr-un contract de sine statator sau printr-o clauza de neconcurenta
inclusa in contract, debitorul se obliga, temporar, sa renunte la
competitia pe piata intr-un anumit domeniu sau la o alta interdictie
privind concurenta. Cand aceasta obligatie este incalcata, debitorul
urmeaza sa fie supus raspunderii contractuale specifice. Conventia este

2
 acceptata numai daca sunt respectate: principiile libertatii comertului si
libertatii conventiilor; ordinea publica si bunele moravuri.
c. Garantie a dezvoltarii comertului international. Concurenta loiala,
principiu fundamental al dreptului comertului international, ca o
expresie a liberalismului economic, exercita importante functii in
evolutia relatiilor comerciale internationale:
- functia de garantare a desfasurarii economiei de piata;
- functia de facilitare a liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor,
serviciilor si persoanelor;
- functia de de stimulare a initiativei participantilor la schimburilor
comerciale internationale.
d. Rolul concurentei in fixarea unui pret just al marfurilor. Avand in vedere
ca actele de comert sunt exercitate in scopul obtinerii de beneficii
(profit), principiul concurentei are un rol esential nu numai in fixarea
pretului marfii, ci – prin efectul preturilor, care se reflecta in beneficii –
si in determinarea unei mai bune organizari a proceselor complexe ale
producerii lor, asa incat sa fie competitive pe piata internationala, tot
mai exigenta.

3. PRINCIPIUL EGALIT~TII JURIDICE A P~RTILOR

Raportul de comert international se bazeaza pe egalitatea juridica a

partilor, fiecare parte contractanta are libertatea sa actioneze potrivit
vointei sale.
a. Vointa partilor – evident este expresia principiului egalitatii juridice a
partilor. Actele si faptele de comert se concretizeaza in: initiative,
optiuni si decizii – care in operatiunile comerciale internationale sunt
acte de vointa ale partilor.
b. Raporturi de jure gestionis – sunt raporturile ce iau nastere intre
agenti economici – persoane fizice si juridice – din diferite state, in
calitatea lor de participanti la comertul international, adica de pe o
pozitie de egalitate juridica a unei parti cu cealalta parte, deoarece
acestea actioneaza in relatiile comerciale internationale ca subiecte de
drept privat. |n raporturile in care statul actioneaza ca o putere
suvereana – de jure imperii – in realizarea politicii comerciale se
stabileste o relatie de subordonare a persoanelor fizice si juridice
straine – aceste raporturi tin de domeniul dreptului public.

3
 4. PRINCIPIUL LIBERT~TII CONVENTIILOR

Raporturile juridice de comert international se concretizeaza in

contractele comerciale internationale si titlurile de valoare. Ambele dau
expresie vointei juridice a partilor, depinzind de intinderea puterii lor de
decizie, a caror limite sunt stipulate in dispozitiile exprese ale legii. |n
aceste limite se aplica principiul libertatii conventiilor.
a. Conventiile legal facute au putere de lege.
b. Conceptia subiectiva si conceptia obiectiva. Conceptia subiectiva cu
privire la libertatea conventiilor considera acordul de vointa al partilor
izvorul principal al drepturilor si obligatiilor negociate si stipulate in
contract. Conceptia obiectiva sustine primatul legii asupra vointei.
Tendintele de absolutizare a virtutilor unei sau altei conceptii sunt
criticabile, insa trebuie sa admitem necesitatea concordantei acordului
de vointa al partilor cu ordinea juridica nationala. |n temeiul clauzei
electio iuris, partile pot desemna legea contractului lor, o asemenea
optiune este permisa de legea care guverneaza materia.
c. Lex voluntatis, adica determinarea legii contractului de comert
international prin acordul partilor. |n dreptul comertului international,
partile pot sa aleaga legea competenta a carmui cerintele de fond si
efectele contractului. Lex voluntatis mai poate fi definit si ca norma
conflictuala fundamentala prin care conditiile de fond si efectele
contractelor de comert international sunt guvernate de legea
desemnata de partile contractante.
Practica raporturilor comerciale internationale a pus in evidenta
necesitatea uniformizarii normelor conflictuale existente, iar lex
voluntatis este comuna in cele mai multe sisteme de drept privat,
constituind un element de uniformitate compatibil cu cerintele actuale
ale sigurantei schimburilor comerciale internationale.

5. PRINCIPIUL BUNEI-CREDINTE

|n procesul incheierii si realizarii contractelor comerciale internationale

buna credinta a fost si este invocata, clamata cu insistenta, subliniindu-se
importanta pe care o are pentru finalizarea schimburilor de marfuri si
servicii in conditii reciproc avantajoase.
Buna credinta este un principiu general care calauzeste atat procesul
elaborarii normelor dreptului comertului international, cat si pe acela al

4
aplicarii lor. |n normele privind schimburile comerciale internationale si in
contractele privind tranzactiile in acest domeniu se regasesc stipulate si
raspunderile pentru incalcarea principiului bunei credinte.