Dreptul comertului international

= ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale si de cooperare

economica si tehnico-stiintifica international.

Obiect = raporturile juridice patrimoniale care au caracter de comercialitate si internationalitate.

Raportul juridic de drept al comertului international are:

1. Caracter patrimonial - „prin excelenta”
-drepturile privind anumite atribute de identificare ale partcipantilor la aceste raporturi de dci care,
in dreptul comun au caracter nepatrimonial, cand apartin unui subiect al raporturilor comerciale
internationale dobandesc caracter patrimonial (firma, emblema, sediul comercial)
-incalcarea acestor drepturi se apara printr-o actiune patrimoniala (actiunea in concurenta neloiala,
actiunea in daune).
2. Caracter comercial
Comercialitatea defineste raporturile care izvorasc din acte si fapte de comert, asa cum sunt
definite de Codul Comercial.
-pt a sti daca un rap jur are caracter comercial in relatiile internationale, trebuie cercetate normele
sistemului de drept national aplicabile- lex causes, potrivit normelor de drept international privat. Pt
caracterul civil sau comercial al unui contrac se va interoga lex contractus.
3. Caracter international - existenta unui/ mai multor elemnte de extraneitate
a. Exista unele rap com care se nasc sub imperiul legilor nationale, consumandu-si intreaga lor
viata juridica in interiorul tarii, cu toate ca sunt in legatura cu comertul exterior (marfa se produce in tara
urmand sa fie exportata)/
b. Exista rap com carora li se adauga un element de extraneitate, dar nu devin astfel internationale
(un strain cumpara o masina)
c. Conventiile internationale, pt definirea caracterului international, au stabilit:
- un criteriu subiectiv- partile ( persoane fizice sau juridice), sa aiba domiciliul/ sediul in strainatate
juridic
- un criteriu obiectiv- marfa/ lucrarea/ serviciul/ bunul care face obiectul raportului juridic sa se
afle in tranzit international = sa treaca cel putin o frontiera.
Criteriile sunt, in principiu, alternative, fiind suficient numai unul dintre ele pt a constata
internationalitatea raportului juridic.
d. Legea 105/1992 stipuleaza, in plus, de cele 2 criterii, stipuleaza resedinta pt persoanele fizice si
fondul de comert pt persoanele juridice
e. Exista caracter international si atunci cand incheierea, modificarea, executarea actului are loc in
strainatate, sau daca prestatia caracteristica care face obiectul obligatiei se desfasoara in strainatate.
f. Legea Uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale stabileste ca elemente
de extraneitate sediul partilor, miscarea obiectelor vandute, locul incheierii congtractului, locul predarii
lucrului vandut.

Principiile DCI
= acele idei calauzitoare in procesul elaborarii normelor juridice si aplicarii lor in
raporturile comerciale si de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationale, care asigura
concordantanormelor cu cerintele dezvoltarii obiective si echilibrate a acestor raporturi.
-sunt prescriptiuni fundamentale care calauzesc crearea si aplicarea normelor juridice in acest
domeniu si au ca rezultat asigurarea certitudinii in structurarea normelor de dci, fiind garantii contra
imprevizibilitatii unor reglementari emise cu ignorarea cerintelor obiective ale dezvoltarii DCI.

1. Principiul libertatii comertului

C. Montesquieu: „nu este un drept acordat negustorilor de a face ce vor; aceasta ar insemna in
adevar mai degrba robia lui”.
 -„ceea ce stanjeneste pe negustor nu inseamna ca stanjeneste si comertul”
-5 coordonate:
a.” Nu de restrictii”, ci „de incurajari si stimulari avem trebuinta” in comert (Xenophon).
- Comertul trebuie incurajat, stimulat - Abatele de Saint Pierre combatea interdictia impusa unor
grupuri sociale sa practice comertul
b. Privilegiile exclusive trebuie eliminate
- le intalnim la Viceregele de Goa, Honrius, Theodosius, etc.
- in comert, fiecare tinde spre facilitati, insa pericolul apare atunci cand sunt acordate clientelar.
- persoanele care primesc astfel de facilitati nu prezinta incredere=> comertul intra doar pe mainile
unora, care nu il practica „cu chibzuiala’, ci spre a ruina pe altul. De asemenea, profitul nu se imparte
firesc in acest caz, creandu-se o diferenta prea mare intre participantii la comert.
c. Libertatea de a revinde pentru a castiga
- este esential in comertul international sa se asigure aceasta libertate- „profitul iese din vanzare,
dar mai ales din revanzare”
- Vasile Boerescu atragea atentia ca Romania nu are „industrie nationala” si ca „aceleasi materii ce
noi trimitem in afara”, le primim transformate si le cumparam mult mai scump „decat daca s-ar fi fabricat”
in tara noastra.
- „cu cat elementele de schimb se inmultesc, cu atat comertul prospera”
- Obiectul vinderii si revinderii libere il constituie „bunurile fiecarei natiuni”, de aceea, trebuie
avut in vedere ca o tara care exporta tot mai putine marfuri sau produse de consum decat importa, „se
echilibreaza pe socoteala ei, saracindu-se”.
- Libertatea de a revinde pt a castiga presupune:
--dezvoltarea capacitatilor nationale pt ca printr-o industrie proprie sa se poata vinde nu doar
materii prime, ci si produse finite;
--un echilibru al balantei comerciale- exporturile sa depaseasca importurile;
--imprumuturile externe sa se faca in scopul productiei si nu consumului – banii investiti sa aduca
profituri, nu pierderi.
d. Politica monopolista intervine principiului liberatii comertului:
- exemple de monopoluri- instituite in Anglia, Portugalia, Spania, Olanda, in teritoriile
transformate in colonii
- Efectele acestei politici sunt nocive pt consumatori (prof. Octavian Capatana): cresterea
preturilor si scaderea calitatii; agentul economic monopolist fixeaza unilateral si discretionar pretul care ii
convine, iar producatorul in cauza isi micsoreaza oferta, provocand o „crestere artificiala” a pretului.
- In Romania, in 1989, s-a abolit monopolul de stat, iar prin Constitutie, persoanele fizice si
juridice pot si subiecte de dreptul comertului international, daca au calitatea de comerciant.
e. Necesitatea unui control prin mijloace financiar- bancare
- Controlul activitatii de comert international, desfasurat de persoane fizice si juridice, apartine
statului, prin mijloace financiar- bancare: existenta vamilor – importul si exportul marfurilor in folosul
statului, presupun perceperea unor taxe vamale, tot in folosul statului
- Taxele vamale trebuie sa fie moderate; daca sunt prea mari -> cresterea pretului obiectelor->
micsorarea cererilor si a numarului cumparatorilor
- Alte mijloace ale statului: taxe, impozite, licenta de import- export
- Ion Ghica, privind circulatia marfurilor, a pledat o politiva fin- bancara cat mai liberala- „liberul
schimb” (libre echange)
- Dezvoltarea comertului duce automat la dezvoltarea economiei.

2. Principiul concurentei loiale

= factor de progres economic
Dintotdeauna concurenta a avut un rol hatarator: in dezvoltarea mestesugurilor, in inflorirea unor
localitati, in dezvoltarea unor popoare si chiar regiuni ale lumii.
-5 coordonate:
a. Competitia pe piata intre cei care exercita activitati asemanatoare
 - a dus la perfectionare => progres economic => asigura prosperitatea natiunilor
- Istoria relatiilor dintre popoare are intre componentele sale majore istoria competitiei economice
- Concurenta comerciala= o confruntare in acele domenii si sectoare in care diversitatea egentilor
economici este permisa , dar nu si in acelea care sunt sustrase concurentei.
- Se realizeaza prin mijloace economice;
- Competitia este o cauza reala majora a cresterii economice reale, iar eliminarea ei prin mijloace
administrative duce la reducerea/ disparitia valorilor.
- Competitia= marfa de calitate, tehnologie de varf, pret competitiv pt concurenti dar atractiv pt
clienti. Este opusul monopolismului.
b. Domeniul concurentei comerciale internationale
- exista piata la nivel regional ( UE) si piata la nivel mondial
- Relatiile de competitie dintre diversii agenti economici vizeaza:
-- atragerea de noi clienti, in conditiile mentinerii vechii clientele;
-- cucerirea de noi piete pt desfacerea marfurilor, in scopul declarat;
-- scopul declarat = realizarea unor profituri corespunzatoare
- Forme ale concurentei : loiala, neleala, anticoncurentiala
- Concurenta loiala se exercita in conformitate cu uzantele comerciale oneste (cu buna- credinta),
profitul obtinut fiind licit.
- Totalitatea normelor care reglementeaza concurenta licita – „Dreptul concurentei” – ori de cate
„mai multe persoane urmaresc, in activitatea lor economica, acelasi scop sau un scop asemanator” exista
concurenta.
- Concurenta neleala are loc prin savarsirea de acte si fapte de comert contrare uzantelor cinstite,
ceea ce impune reglementari restrictive in domeniu.
- Clauza de neconcurenta inclusa in contract = debitorul se obliga, temporar, sa renunte la
competitia pe piata intr-un anumit domeniu, sau la o alta interdictie privind concurenta-> Conventia
anticoncurentiala, care se accepta numai cu respectarea principiilor liberatii comertului si a conventiilor,
ordinii publice si bunelor moravuri.
c. Garantie a dezvoltarii comertului international
- Concurenta loiala exercita urmatoarele functii:
--Functia de garantare a desfasuratii economiei de piata
-- Functia de facilitare a liberei circulatii a marfurilor, capitularilor, serviciilor si persoanelor
-- Functia de stimulare a initiativei participantilor la schimburile comertului international
- Concurenta = garantie si conditie a dezvolatarii relatiilor comerciale, a crsterii economice
regionale si mondiale
- Aceste principii sunt criterii de orientare a reglementarilor nationale si internationale pt
asigurarea: --libertatii de acces pe piata; --libertatii cererii si ofertei; -- libertatii economice; --prevenirii si
reprimarii actelor anticoncurentiale; --repararii prejudiciilor izvorate dijn abuzul de libertate in
schimburile comerciale internationale.
d. Rolul concurentei in fixarea unui pret just al marfurilor
- Este necesar ca natiunile care exporta marfurile „sa se concureze unele pe altele”, pt ca marfurile
pe care le exporta sa fie intotdeauna ieftine. (siguranta exporturilor, stabilitatea taxelor vamale, etc.)
- Acest principiu sustine obtinerea unor beneficii proportionale cu aportul calitatic si cantitativ al
participantilor la aceste raporturi
- Acest principiu duce la acceptarea produselor considerate acceptabile calitativ si la respingerea
celor coinsiderate necorespunzatoare pe piata internationala
- Are rol in organizarea proceselor de producere a marfurilor pt o piata internationala tot mai
exigenta.
e. Concurenta neloiala
= orice act/ fapt contrar uzantelor necinstite in activitatea comerciala internationala
- Se caracterizeaza prin:
-- folosirea unor mijloace reprobabile in activitatea comerciala
-- savarsirea unor acte discutabile in atragerea clientelei.
 - Romania este membra a Uniunii de la Paris-> societatile comerciale romane au drept la tratament
national si unionist pe intreg teritoriul UE, iar strainii „unionisti” au acelasi drept in Romania. Tarile
Uniunii „sunt obligate sa asigure cetatenilor tarilor acestora protectie efectiva impotriva concurentei
neloiale”.
-Conventia de la Paris a Uniunii (1883) defineste faptele si actele de concurenta neloiala: „orice
act de concurenta contrar uzantelor cinstite in materie industriala sau comerciala”
- In plus, doctrina adauga: --substituirea produselor; --dezorganizarea interna a intreprinderii;
--dezorganizarea generala a pietei.
- Principiul concurentei loiale, prin reglementarile adoptate vieaza si productia producatorilor si
consumatorilor de acte si fapte ilicite in acest domeniu: -„pretul de dumping/ subventionat”; - exportul la
preturi sub nivelul pietei interne. Guvernul a luat masuri in acest sens- Hot de Guv 228/ 1992.
Un produs este considerat a face obiectul dumpingului atunci cand pretul sau de export catre
Romania este inferior valorii nominale a unui produs similar sau direct concurent. Astfel s-au introdus:
taxa anti-dumping si taxe compensatorii; suprataxe sau restrictii cantitative la import (cand exista import
al unor produse in cantitati sau de natura sa prejudicieze grav producatorii nationali). Aceste masuri sunt
garantii pt respectarea principiului concurentei loiale.

3. Principiul egalitatii juridice a partilor

-3 coordonate:
a. Vointa partilor
- Exprimata liber. Actele si faptele de comert ce se concretizeaza in initiative, optiuni si decizii cu
privire la circulatia marfurilor si serviciilor implica neaparat vointa partilor, fiind acte de voiinta.
- Intentia de a realiza profit (beneficii) presupune un grad inalt de raspundere.
- Sansele si riscurile trebuie analizate si evaluate inainte de incheierea unui act de comert
international. Trebuie cunoscuta situatia de fapt si de drept.
- Autonomia de vointa a partilor in negocierea, incheierea si derularea contractelor de comert
international presupune ca vointa neexpres manifestata si care nu rezulta din continutul contractului este
prezumata.
b. De jure gestionis
- Raporturile ce iau nastere intre agentii economici, din diferite state in calitate de participanti la
comertul international, sunt raporturi de jure gestionis = de pe o pozitie de egalitate juridica.
- Cand statul este implicat intr-un contract de comert international sau intr-un litigiu contractual de
acest fel, actiunea lui este de jure gestionis si nu de domeniul jure imperii.
- Cand statul actioneaza de jure imperii (de putere suverana), in realizarea politicii comerciale,
financiar-valutare, vamale, etc., se stabileste o relatie de subordonare a persoanelor fizice si juridice
straine: raporturi de drept financiar, administrativ, sa., nu comercial- tin de dr public, nu privat.
c. Principiu si metoda de reglementare
- Egalitatea partilor demonstreaza ca dreptul comertului international apartine dreptului privat
- Egalitatea partilor = metoda de reglementare- Legea Model asupra Arbitrajului Comertului
International stipuleaza egelitatea de tratament a partilor. Ca metoda de reglementare, DCI se incadreaza
cu ptreponderenta in domeniile dreptului privat.
- Acest principiu orienteaza normele emise in domeniu si procesul aplicarii lor.

4. Principiul libertatii conventiilor

- Raporturile juridice de DCI se concretizeaza in contracte si titluri de valoare. Limitele acestora
sunt guvernate de principiul libertatii conventiilor.
-3 coordonate:
a. „Conventiile legal facute au putere de lege” ( Codul Civil)
- Fiecare subiect se obliga numai la ceea ce accepta „ca fiind in interesul lui si numai in masura in
care doreste”= regula generala; fiecare are dreptul sa-si aleaga cocontractantul, sa negocieze, sa stipuleze
clauze, etc.
 - Unii participanti specializati in diferite domenii (burse, porturi, etc.) urmeaza practici si obiceiuri
comune, nu doar intre ei, ci si cu tertii.
- Se tinde sa se apeleze la tehnici de contractare (electronice de ex), deoarece faciliteaza
exercitarea libertatii contractuale a tuturor participantilor la raporturile comerciale internationale.
b. Conceptia subiectiva si conceptia obiectiva
- Partile pot stabili legea aplicabila conventiei lor, fapt ce le este permis de legea forului->
autonomia derivata-> libertatea conventiilor apare ca o autonomie derivata si nu primordiala.
- Conceptia subiectiva: principalul izvor al drepturilor si obligatiilor negociate si stipulate in
contract= acordul de vointa
- Conceptia obiectiva: principalul izvor al dr si oblig negociate si stipulate in contract= legea
Acestea sunt tendinte de absolutizare, insa, este necesar ca intre acordul de vointa sa lege sa existe
concordanta. In temeiul clauzei electio iuris, partile pot stabili legea contractului lor- Lg 105/1992- partile
nu au de ales intre lege, echitate si” lex mercatoria universalis” (uzantele practicate in CI).
c. Lex voluntatis
- formulat de Dumoulin, care a urmarit sa asigure un regim unic unor bunuri, indiferent unde erau
situate
- In DCI, partile pot alege legea care sa le carmuiasca cerintele de fond si efectele contractului
- Lex voluntatis = norma conflictuala fundamentala; este comuna cu cele mai multe sisteme de
drept privat si reprezinta un element de uniformitate:
--contractele CI sunt supuse legii alese prin consens de catre parti;
--conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul;
--conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea autorului sau.

5. Principiul bunei-credinte
- 3 coordonate:
a. „Conventiile trebuie executate cu buna-credinta”
- Comisia Natiunilor Unite pt Dreptul Comertului International a considerat ca, privind buna-
credinta, trebuie nu doar sa fie stipulata in texte, ci, indeosebi, trebuie adoptate unele masuri de aplicare
in: --momentul incheierii contractelor; --derularea acestora; --predarea marfii sau efectuarea serviciilor la
nivelul cantitativ si calitativ convenit.
- Codul Civil Roman: „Conventiile trebuie respectate cu buna-credinta”- art 970
- Codul Comercial Roman stabileste ca buna-credinta trebuie sa insoteasca toate etapele tranzactiei
comerciale, inclusiv transportul pana la predarea marfii, in conditiile de calitate si in cantitatea stipulate in
contract.
b. Se poate exercita concurenta pentru profit cu buna-credinta?
- Libertatea de concurenta isi are limita in obiceiurile comerciale cinstite (concurenta loiala0, care
preupun buna-credinta.
- Buna-credinta, in CI, obliga atat comerciantul, cat si industriasul:
--sa se comporte in limitele moralitatii;
--sa nu recurga la actiuni de natura a frauda partenerul, deoarece chiar daca castigul este palpabil
pe termen scurt, pierderile sunt certe pe termen lung.
- Concurenta neleala atrage raspunderea celui care a practicvat-o
- Atat in baza legii, cat si a prevederilor contractuale, concurenta nu doar ca poate, dar si trebuie
exercitata cu respectarea bunei-credinte.
c. Raspunderea pentru reaua-credinta
- Legea romana prevede in mod expres masuri impotriva partii care a actionar cu rea-credinta: in
Codul Civil (art 1346), in Codul Comercial, in reglementarile internationale- Conferinta de la Lisabona
din 1958 a introdus Conventia de la Paris privind concurenta neloiala care defineste acte si fapte de rea-
credinta = acele indicatii si afirmatii „ a caror folosire, in exercitarea comertului, este susceptibila sa
induca publicul in eroare, in ceea ce priveste natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pt
intrebuintare sau calitatea marfurilor”.
- Sanctiunea este absolut necesara
 - Principiul bunei-credinte pune in evidenta cel mai mult valorile morale ale participantilor la
relatiile de comert international.

Izvoarele DCI
Izvorul de DCI = forma prin care continutul perceptiv al normei de drept devine regula de
conduita, impunandu-se ca model de urmat in relatiile comerciale internationale.
I. In sens material:
1. RERUM NATURA:
-inca de la romani, care credeau ca acest izvor ajuta la intelegerea surselor substantiale ale
dreptului.
- Factorii naturali: impun normele comerciale; determina substanta normelor de drept comercial;
impun modificarea sau adoptarea acestor norme.
- Comertul mondial trebuie sa ia in considerare nevoile cotidiene ale oamenilor si popoarelor si sa
valorifice (prin norme juridice adecvate) rerum natura in optica moderna.
2. DAT-ul realitatii comerciale:
- Tocmai factorii obiectivi care configureaza realitatea comerciala internationala reprezinta dat-ul
de care legiuitorul este obligat sa tina seama in elaborarea normelor de DCI (modul de obtinere a
bogatiilor, mijloacele de comunicatie, bunastarea sau starea precara a unor popoare, etc.)
- Normele DCI sunt concepute sub imperiul dat-ului realitatii comerciale, influentand apoi,
schimburile comerciale, facilitand, in general, unele raporturi comerciale sau restrangandu-le pe altele.
3. Configurarea normelor juridice sub influenta cerintelor dezvoltarii vietii comerciale
- Dezvoltarea relatiilor comerciale este determinata de anumite legitati, care trebuie cunoscute si
luate in considerare la elaborarea normelor DCI=> nu pot fi neglijate cererea si oferta in asezarea si
orientarea schimburilor comerciale.
- Aceasta configurare este influentata si de caracterul consumptibil si neconsumptibil al produselor
care fac obiectul schimburilor comerciale internationale; de faptul ca marfurile sunt mobile sau imobile,
divizibile sau indivizibile etc.
- Nu doar cerintele prezente trebuie luate in considerare, ci si cele viitoare, deoarece comertul si
schimburile comerciale internationale constituie factorii cei mai dinamici ai dezvoltarii economice.
Rerum natura + Dat-ul realitatii comerciale + Cerintele dezvoltarii vietii comerciale = DAT-ul
care urmeaza a determina CONTRUIT-ul = proces tehnico-juridic prin care realitatea comerciala devine
drept.
Ignorarea acestor izvoare la construirea normelor juridice duce la crearea unor forme fara fond.

II. In sens formal

1. Izvoarele interne
-izvoare spacifice- norme stipulate in legi comerciale;
-izvoare nespecifice- norme stipulate in alte acte normative
1.1. Legea comerciala
- este emisa sub imperiul cerintelor realitatii comerciale percepute la nivel national;
- stipuleaza imbinarea intereselor natiunii respective cu interesele altor natiuni;
- are forta juridica cea mai mare, subordoneaza alte acte normative emise pe teritoriul national
privind relatiile comerciale ale tarii respective cu alte tari.
Imbraca 3 forme:
a. Coduri comerciale in care sunt stipulate si norme privind raporturile juridice comerciale
internationale
- Codul Comercial Roman;
- Codul Comercial = dreptul comun comercial pt ca:
-- reprezinta o reglementare de baza a relatiilor comerciale;
-- ofera un cadru general care poate sa dea solutii juridice adecvate unei probleme comerciale
concrete in raporturile DCI
-- cuprinde o reglementare tipica a relatiilor comerciale, fie ele interne/ internationale.
 b. Coduri de comert exterior
- se refera numai la schimburile comerciale internationale;
- avantaj- sunt deja selectate norme privind raporturile comerciale internationale; normele sunt
asezate logic (mai usor pt participanti); sunt eliminate/ restranse posibilitatile de eroare a aplicarii
normelor.
- asigura sistematizarea legislatiei din domeniul DCI;
- ex.- Codul Comercial Uniform al SUA.
c. Legile speciale
- in locul codurilor de comert exterior
- 2 categorii:
--cele care contin norme cu caracter general in domeniul comertului;
--cele care contin norme care reglementeaza raporturile de comert international.
Exista 3 conditii pt ca legea nationala sa fie aplicata unui raport juridic de comert international:
1-Subiectii raportului juridic sa nu fi desemnat ca lex contractus o alta lege nationala;
2-Unul din subiecti sa fie resortisant al tarii careia apartine legea respectiva;
3-Aplicarea acelei legi nationale sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic.
1.2. Legea civila
- Codul comercial roman stipuleaza ca in comert se aplica normele din acest cod, iar acolo unde nu
dispune se aplica Codul Civil.
- Legea civila = izvor al dreptului comercial si al DCI
- Legea civila = dreptul comun in materie.
1.3.Uzurile sau obiceiul juridic
- Sfera acestui izvor tinde sa se restranga pe masura ce legea isi extinde campul de aplicare
-3 categorii: locale, nationale, regionale.
1.4.Practica judecatoreasca (nationala)
- Nu constituie un izvor deplin
- este importanta in pronuntarea solutiilor de catre instantele specifice comertului international
- exceptia de ordine publica- practica devine flexibila, admitand validitatea clauzei aur in
contractele de comert international, sau in privinta clauzei compromisorii
- are o pondere mai mare in sistemul common-law, decat in civil-law.

2. Izvoarele internationale
- Conventiile = intelegeri convenite intre doua sau mai multe state sau organizatii internationale pt
reglementarea unor probleme internatioanle.
2.1. Conventiile bilaterale
- printre cele mai importante, datorita multitudinii de posibilitati pe care le ofera pt a conveni
modalitatile practice privind derularea schimburilor comerciale pe baza interesului partilor.
a. Tratatul comercial
- Se incheie in domenii de interes comercial reciproc (transportul marfurilor, tranzit, regimul
vamal, etc)
- Sunt incheiate sub denumirea de „tratate de comert si navigatie” (pt ca rezolva si problema
transportului)
- Clauzele cele mai importante:
--clauza natiunii celei mai favorizate (cele 2 parti se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii ca
cele acordate unui stat tert)
--clauza regimului national (principiul posibilitatilor egale)
Clauza natiunii celei mai favorizate - forma neconditionata; form conditionata implica principiul
compensatiei – avantajele din relatiile unui stat tert pot fi extinse si intre parti numai in schimbul unor
compensatii reciproce/ facilitati/ avantaje.
b. Acordul comercial = intelegere bilaterala utilizata frecvent pt convenirea modalitatilor de
desfasurare a schimburilor comerciale intre 2 state.
- se stipuleaza si modalitatile de plata-> „acorduri comerciale si de plati”
 - cuprinde: categorii de marfuri - obiect al schimburilor, clauze, preturi, reglementari vamale, etc.
- diferit de tratat-> partile detaliaza conditiile, clauzele, etc.
c. Alte forme de intelegeri bilaterale
- programele de schimburi de marfuri, memorandumul;
- trebuie aprobate de organele competente din cele 2 tari;
- forma conventiei este aleasa de parti;
- conventiile bilaterale acopera o sfera intinsa a raporturilor comerciale dintre state cuprinzand:
comertul, cooperarea tehnico-stiintifica, navigatia, relatiile financiare.
- in Romania, autoritatile competente sunt: Presedintele, Primul ministru, Minsterul Afacerilor de
Externe, Guvernul asigura aplicarea intelegerilor.
2.2. Conventiile multilaterale
-- sintetizeaza tendinte si orientari in comertul international;
-- urmaresc eliminarea suprapunerilor si contradictiilor din reglementarile existenta;
-- promoveaza un drept substantial sau material uniform.
- este importanta partciparea reprezentantilor statelor si organizatiilor internationale specializate la
negocierea conventiilor-> se identifica normele adecvate pt uniformizarea DCI.
- pot avea:
-- caracter regional (Tratatele de la Roma 1975, Tratatul de la Maastricht, 1992)
-- caracter mondial (Carta Natiunilor Unite, Acordul General pt Tarife si Comert- GATT).
a. Conventii care vizeaza uniformizarea regulilor de drept international privat
- raporturile dintre DIPriv si DCI sunt stranse
- Se distinge intre:
--Conventia privind legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la orin
--Conventia privind reglementarea anumitor conflicte de legi in materie de cambii si bilete la ordin
--Conventia privind dreptul de timbru in materie de cambie si bilete la ordin
--Conventia privind reglementarea unor conflicte de legi in materie de cec
--Conventia privind legea aplicabila vanzarilor cu caracter international de bunuri mobile
corporale.
b. Conventii care vizeaza uniformizarea dreptului substantial
- urmaresc facilitarea schimburilor comerciale intr-un sistem juridic, in conditiile mentinerii unor
elemente specifice, traditionale.
- conv. privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale; Conv.
privind contractele de vanzare internationala de marfuri; conv. privind transportul de marfuri pe Dunare,
etc.
c. Romania promoveaza sustinut normele stipulate in conventiile multilaterale
- Ex.: prin Legea nr 108- Decretul nr 1213/ 1931, Romania a ratificat Conventia privind unificarea
anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, iar prin Decretul nr 87/ 1973 a ratificat
Conventia privind colaborarea in navigatia maritima comerciala.
d. Romania- partcipanta activa la conventiile multilaterale.
- in domeniul vamal- a aderat la Conv privind transportul international al marfurilor sub acoperirea
carnetelor TIR
-in domeniul arbitrajului comercial international, etc
e. Romania- membra a unor organisme importante financiar-bancare- GATT; FMI; Banca
europeana pt Reconstructie si Dezvoltare, etc.
2.3. Romania - tara asociata la Uniunea Europeana
- acordul european – bruxelles- 1 februarie 1993 si ratificat de Romania prin legea nr 20/1993 =
cadrul juridic pt derularea operatiunilor de comert international in perspectiva aderarii la UE
2.4. Acordurile Romaniei cu statele membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb
- 10 decembrie 1992- Geneva; in temeiul acestui acord Romania a incheiat acorduri bilaterale
privind comertul de produse agricole de baza-> cadru juridic coerent pt dezvoltarea raporturilor de DCI cu
statele acordului si cu Austria, Elvetia, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia.
 Conventiile multilaterale au un rol important in uniformizarea DCI. UE recurge la: elaborarea de
directive si de recomandari in acest scop.
O activitate sustinuta de uniformizare o desfasoara: Organizatia de Cooperare si Dezvoltare
Economica; tarile scandinave; tarile din Benelux, tarile africane, asiatice, latino-americane,etc.

3. Uzantele comerciale
= acele practici, atitudini, repetate de multe ori in contractele pe care partile le incheie si
deruleaza, facilitand schimburile comerciale dintre participantii la raporturile juridice de comert
international.
--Constituie o practica sociala
--Se aplica mai multor parteneri comerciali
--Sunt opera participantilor la schimburile comerciale internationale
--Sunt recunoscute ca utile si necesare de catre parti
--Au un rol indiscutabil in facilitarea desfasurarii raporturilor de comert exterior.
- Clasificare: dpdv geografic- locale si regionale; al obiectului contractului- pecifice; al sferei de
cuprindere- generale; al foreti juridice- normative si conventioanle; al gradului de tipizare- tipizate (clauze
tipizate).

a. Uzantele locale, spaciale, generale.

-> Locale:
--se aplica intr-o anumita piata
--aplicate intr-un numit port
--aplicate intr-o anumita regiune/ localitate.
->Speciale- in comertul cu animale vii, cu cereale, cu vinuri, etc, in practicarea unor profesii, in
efectuarea unor operatiuni comerciale.
-> Generale- se aplica tuturor relatiilor de CI ex-referitoare la finisarea produselor, la calitatea
marfii, indiferent de obiectul, de localitatea, de participantii relatiilor.
b. Uzantele normative si uzantele comerciale
-> Normative = au valoare de norma de drept- uzantele legale/ cutume.
Codul civil roman: conventiile „obliga nu numai la ceea ce este expres intre ele, dar la toate
urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa”.
-obiceiul locului (dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa ele) incheierii contractului
- „clauzele obisnuite” dintr-un contract se subinteleg, desi nu sunt expres intr-insul”
-au aceeasi forta juridica ca si legea care trimite la ele
-trasaturi:
--obligatorii (pot suplini legea, se poate chiar dferoga de la ea)
--sunt de durata (vechi)
--sunt generale
--sunt continui
--sunt repetabile
-> Conventionale/ Uzante de fapp/ Interpretative
-decurg din autonomia de vointa a partilor- acord expres, tacit, sau celputin prezumat
= practici intre partile contractante respectate de participantii la raporturile de CI in afacerile care
definesc intelesul unei norme juridice existente printr-un obicei constant.
- au forta juridica a unei clauze contractuale
- au caracter concret, sunt mobile si empirice.
Asemanari si deosebiri intre uzantele normative si cele conventionale
Asemanari:
-caracter de generalitate, continuitate, repetabilitate;
-obiect comun- facilitarea raporturilor comerciale;
-aplicare frecventa in relatiile de CI
Deosebiri:
 - de forta juridica: valoare de norma de drept- valoare de clauza contractuala;
- cele normative tin de domeniul legii, cele conventionale tin de domeniul contractului (acordul
partilor);
- cele normative se aplica automat, celelalte doar daca vor partile;
- probatiunea: cele normative nu trebuie dovedite (se aplica ex-officio0, cele conventionale trebuie
dovedite de partea care le invoca;
- uzantele normative urmaresc completarea cadrului DCI, celelalte urmaresc completarea
continutului contractelor.
Conflicte intre uzantele comerciale
a. Intre uzantele comertciale si normele de drept civil- uzanta are prioritate, fiind dispozitie
speciala
b. Intre uzantele comerciale si normele de drept comercial- uzanta are prioritate, fiind
dispozitie speciala, dr comercial are caracter supletiv
c. Intre diferite uzante comerciale- similar cu conflictul dintre 2 clauze contractuale- uzanta la
care s-au referit partile in ultimul moment va avea prioritate
In toate cazurile, prioritate are conventia expresa a partilor.

Uzantele comerciale in contractele-tip = forme preconstituite de contract in care se regasesc

principalele clauze contractuale. Partile pot individualiza prin adaosuri contractul, il pot modifica, adapta,
sau pot deroga de la aceasta forma.
- 2 probleme:
-- De interpretare: orice clauza indoielnica se interpreteaza impotriva celui care a propus-o, deci in
favoarea celui care se obloga;
-- De cunoastere si intelegere a conditiilor generale de catre parti: ele trebuie sa cunoasca toate
clauzele pt a le putea da curs.

Uzantele comerciale standardizate

- Pt o mai mare certitudine si pt uniformizarea dreptului
- Camera de Comert International din Paris a elaborat Regulile Internationale pt Interpretarea
Uzantelor de Comert (ICOTERMS)
- Definitiile Revizuite de Comert American Exterior (RATFD)
- Termeni standardizati, ex „Conditions FIS” = conditiile esentiale din contractul- tip

Uzantele comerciale internationale in dreptul national

- SUA- Uniform Commercial Code
- Romania- uzante stipulate in Lg 58/1934, si 59/ 1934 privind „uzurile locului de plata”, s,a (pt
uzantele normative).

4. Principiile fundamentale ale DCI

- Regulamentul Curtii de Arbitraj a Camerei de Comert Internationale din Paris a stabilit ca arbitrii
sunt tinuti sa se orienteze, in lipsa unor norme de drept aplicabile, dupa stipulatiile contractului si uzantele
in materie, facand apel la principiile fundamentale.
- Libertatea comertului, Libertatea conventiilor, Egalitatea juridica a partilor, Concurenta loiala,
Buna-credinta.

5. Doctrina
- Are rol important in cautarea si gasirea unor solutii viabile care vizeaza : finalitatile schimburilor
comerciale, cooperarea economica internationala.
- Are rol in elaborarea si aplicarea normelor de DCI
- SUA are „Restatement of the Law” ( Reafirmarea Dreptului), pregatiti si publicat constant de
oamenii de stinta, mai ales de profesorii facultatilor de drept. Acesta nu este insa acceptat pe cale
legislativa, dar este mereu citat de catre practicieni.
 Uniform Commercial Code a fost acceptat si pe cale legislativa, fiind construit de doctrinari.

Raportul juridic de comert international

Concept: RJC de CI = o relatie patriminiala in cadtul activitatii de comert international,
reglementata juridic, in care participantii, aflati intr-o deplina egalitate juridica, sunt titulari de
drepturi si obligatii realizate, la nevoie, prin forta de constrgangere a statului
-raport de comert international, reglementat de normele CI, bazat pe acordul de vointa al partilor si
pe egalitatea juridica a acestora.
Premise:
1. Norma juridica de comert international – defineste comportamentul posibil sau datorat al
participantilor la raporturile comerciale internationale.
- premisa fundamentala a r j de CI, deoarece fara ea nu se poate vorbi despre un raport juridic.
- Norma se transpune in viata prin r j din cadrul schimburilor comerciale internationale => rj de CI
= norma de drept comercial in actiune.
2. Partcipantii la raporturile comerciale internationale
- raporturile comerciale internationale au loc intre persoane fizice si juridice care savarsesc fapte
obiective de comert
- Codul Comercial roman ii defineste - „persoane care au comertul ca profesiune obisnuita, precum
si societatile comerciale”.
- Lg 26/1990: comerciantii = „persoane fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert,
societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste”.
- Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele juridice ale persoanei respective sunt
prezumate a fi comerciale.
3. Existenta unor imprejurari care produc efecte juridice prin realizarea lor
- actele si faptele de comert international
- Faptele juridice = imprejurari de care normele de CI ataseaza consecinte juridice. In sens restrans
(fapte naturale) nu includ si actele juridice (au loc independent de vointa omului, dar produc efecte
juridice), iar in sens larg includ si actele juridice.
- Actele juridice = actele de voinmta savarsite cu intentia de a produce efecte juridice.
- Operatiunea juridica = mijloc/ tehnica juridica la care se recurge in scopul realizarii actului
comercial international.

Caracteristicile RJ de CI:
1. Este un raport volitional
- Instrumentele juridice principale de realizare a raporturilor juridice de CI sunt:
-- contractele comerciale internationale si – titlurile de valoare. Ambele presupun vointa juridica a
subiectelor de drept.
- Prin acordul de vointa al partilor acestea determina obiectul si continutul contractului,
completeaza/ modifica continutul sau il pot rezilia; opteaza asupra legii care guverneaza fondul si efectele
contractului si jurisdictia sub care isi vor rezolva eventualele litigii.
2. Este un raport valoric, urmarind obtinerea unor beneficii
- Participantii la rj de CI urmaresc, in mod declarat, obtinerea unor beneficii, a unui profit.
- in conditiile unei competitii tot mai puternice trebuie sa se faca tot ce se cuvine pt ca : --
produsele sa fie la nivelul cantitativ al pietei mondiale si a celei locale, unde se efectueaza livrarea marfii;
-- preturile practicate sa fie atractive.
3. Contine un element de extraneitate
- Elementul de extraneitate = specific rj de DCI. Impreuna cu comercialitatea si caracterul
patrimonial defineste rj de CI drept raporturi specifice in ansamblul raporturilor juridice.
- Sediul/ domiciliul/ resedinta partilor = elemente de extraneitate.

Continutul RJ de DCI:
 = ansamblul drepturilor dobandite de subiectul activ si obligatiilor asumate de subiectul
pasiv privind fondul de comert, intreprinderea pe care o organizeaza sau activitatea de comert
international pe care urmeaza sa o desfasoare.
- aceste drepturi si obligatii trebuie sa fie intr-o concordanta cu normele de DCI care
guverneaza materia ce face obiectul rj respectiv: Legatura intre norma agendi (determina conduita
posibila si datorata) si facukltas agendi (dreptul participantului la acest raport).
1.Drepturile dobandite de participantii la RJ de DCI
- drept subiectiv = posibilitatea de a avea o anumita atitudine fata de drepturile dobandite; de a
cere subiectului pasiv sa-si onoreze obligatia in conditiile stabilite, de a cere apararea drepturilor arganelor
competente ale statului a carui lege a fost desemnata de parti sa guverneze fondul si efectele contractului.
- pot fi ca o facultate de a cere ceva- facultas agendi sau ca o pretentie ca celalalt sa faca ceva-
pretesta.
2.Obligatiile asumate de participantii la RJ de Ci
- indatoririle, intr-un contract de CI revin ambelor parti, putand fi stabilite de catre acestea.
Participantii la rj de CI sunt, in acelasi timp, titulari si de drepturi si de obligatii.
3.Reciprocitatea drepturilor si obligatiilot
- caracterizeaza operatiunile de comert international
- in rj de DCI este greu sa se faca o distinctie neta subiect activ- subiect pasiv; creditor-debitor
- contractul de factoring, de leasing- contracte complexe, presupun acord de vointa multivalent.

Obiectul RJ de DCI:
= actiunile pa care titularii dreptului subiectiv le intreprind sau la solicita in cursul
desfasurarii rj.
- defineste conduita la care se refera continutul acestui rj
= o conduita, o anumita prestatie in scopul realizarii continutului rj
Raportul juridic de DCI este un raport obligational
- Obiectul = prestatia pe care obligatia sa o efectueze debitorul fata de creditorul sau
- prestatiile sunt de natura patrimoniala: a da sau a face; si a nu face ceva in beneficiul creditorului
sau a unei persoane desemnate de acesta.
Obiectul rj de DCI - de regula, o obligatie de rezultat
- prestatia asumata de debitor va fi considerata executata numai daca se va obtine rezultatul vizat
de creditor.
- acest obiect este diferit deoarece prestatia debitorului este, in mod curent, o actiune de a da sau de
a face, specific schimburilor comerciale internationale.
 Obiectul RJ de DCI este prestatia ( conduita, comportamentul) subiectului pasiv pe care
acesta o datoreaza subiectului activ, in vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

Subiectele RJ de DCI
1. Conceptul de subiect al RJ de DCI
Subiectele pot apartine ordinii juridice nationale sau ordinii juridice internationale.
a. Notiunea de intreprinzator si de agent economic
- Intreprinzator = persoana implicata in activitati comerciale.
- Agent economic = orice persoana fizica/ juridica, care, produce, importa, exporta, transporta,
depoziteaza si comercializeaza produse, ori parti din acestea, ori prestari servicii. Aici intra si:
comerciantii persoane fizice, societatile comerciale, regiile autonome, cooperativele de consum si
cooperativele de credit, cooperativele mestesugaresti, asociatiile in participatie cu scop lucrativ fara
personalitate juridica si asociatiile familiale daca efectueaza acte obiective de comert.
b. „Subiect de drept” si „subiect al raportului juridic”
- Nu exista nici o diferenta de ordin calitativ, ambele desemneaza participanti la comertul
international
- Este de preferat folosirea termenului de „dubiect al RJ de DCI”
 c. Comerciantii – subiecte ale RJ de CI
- Codul Comercial Roman: „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o
profesie obisnuita si societatile comerciale”
- Dupa Codul Com Rom este comerciant persoana fizica/ juridica care
-- exercita acte obiective de comert prin natura sau forma lor;
-- din exercitarea actelor de comert si-au facut profesia lor obisnuita;
-- actioneaza in numele sau, asumandu-si toate riscurile implicate prin actele de comert pe care le
efectueaza;
-- exercitiul comertului il face in scop de a obtine beneficii, de a castiga;
- Statele si organizatiile interguvernamentale nu au si nu pot avea calitatea de comerciant.
- la raporturile juridice comerciale participa si alte persoane fizice si juridice, care nu sunt
comercianti, dar toti sunt subiecte ale RJ de CI.
2. Comerciantii – persoane fizice
1. Capacitatea de a fi comerciant
- reglementarea in acest domeniu nu are caracter unitar pe plan international, dar toate tarile au
stipulate conditiile in care o persoana poate exercita un comert, prin care se urmaresc: protectia interesului
general, a intereselor altor profesiuni si a intereselor clientilor.
- persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea de folosinta si de exercitiu, datorita faptului ca este
vorba de un raport obligational.
2. Incompatibilitati, decaderi si interdictii
- Potrivit Constitutiei Romaniei, nu pot fi comercianti persoanele cu anumite functii sau care se
afla in exercitiul autoritatii publice (magistrati, notari, etc)- incompatibilitatea.
- Decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant intervine cand se comit fapte grave,
cand se desfasoara activitati economice ilicite, infractiuni in general.
- Exista interdictii in unele state privind unele activitati comerciale (ex.- fabricarea si
comercializarea drogurilor, armamentului, erc).
3. Statutul juridic al comerciantului
- format din ansamblul drepturilor si obligatiilor comerciantului
- drepturi – alegerea libera si exercitarea unei profesii comerciale; circulatia libera a marfurilor, etc
- obligatii – inscrierea in Registrul de Comert, tinerea unei evidente privind derularea afacerilor,
efectuarea unor acte de publicitate privind bilantul, lichidarea.
- Comerciantii trebuie sa tina: registrul jurnal sau registrul inventar (-mijloace de proba impotriva
sau pro comerciantului care le-a tinut).
4. Firma comerciala
= denumirea firmei, care trebuie inscris in Registrul de Comert, daca difera de numele
comerciantului.
- Dreptul la firma = un drept patrimonial asupra caruia comerciantul are un drept de folosinta
exclusiva.
- Firma trebuie sa precizeze cine este comerciantul si care este felul comertului (ex- V.M.-import-
export).
5. Statutul comerciantilor straini
- Dupa legislatia romana, elementul de extraneitate care defineste comerciantul, persoana fizica,
drept strain, este domiciliul sau in straintate (cetatenia este irelevanta pt investitorii straini).
- Comerciantii persoane fizice straine pot constitui sucursale sau filiale in Romania urmand
prevederile legale din domeniul societatilor comerciale straine.
- ei trebuie sa respecte regulile stipulate in legea nationala.

3. Societatile comerciale
Defintie. Temei juridic
-> Societatile comerciale cu participare straina = acele societati comerciale, filiale sau sucursale
constituite pe teritoriul Romaniei, cu capital integral strain, sau in asociere cu persoane fizice sau juridice
romane, indiferent daca acestea s-au constituit astfel, ori elementul strain a intervenit mai tarziu prin
dobandirea de parti sociale sau actiuni la societatile deja existente, precum si prin dobandirea de
obligatiuni sau alte efecte de comert emise de societatile respective.
- in Romania, criteriul nationalitatii societatilor comerciale este, de regula, sediul social.
- > Pricipiul fundamental privind libertatea comertului (din Costitutie); legi speciale; acorduri
bilaterale semnate de Romania
-- legi comerciale cu aplicare generala in aceasta materie
-- legi com care reglementeaza domenii concrete privind activitatea societatii comerciale
-- acorduri bilaterale in domenii precum: garantarea reciproca a investitiilor de capital, evitarea
dublei impuneri, cooperarea economica.

Obiectul general al activitatii – comertul international

- Lg romana permite acestor societati sa fie constituite in orice domenii ( agricultura, transport,
industrie, etc), avand dreptul sa opteze pt orice obiect de activitate admis prin reglementarile in vigoare –
conceptie liberala a legiuitorului roman.
Insa, aceste societati trebuie:
-- sa nu incalce normele de protectie a mediului inconjurator
-- sa nu aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala ale Romaniei
-- sa nu dauneze ordinii publice, sanatatii si moralei
In caz contrar sunt prevazute masuri sanctionatorii.
- Societatile comerciale romane pot face comert international cu sau fara participare straina, daca
acest lucru este mentionat in obiectul de activitate (in contractul de societate/ in statut).
- Societatile com cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane
- Daca o soc com cu participare straina prezinta un interes deosebit pt dezvoltarea economica a
Romaniei, poate beneficia de unele facilitati suplimentare (act normativ special- organ abilitat fiind
Guvernul).

Constituirea societatilor comerciale cu participare straina, precum si filialele si

sucursalele lor
- Se pot constitui in oricare din formele stipulate de lg romana, fiind necesara intocmirea
documentelor constitutive ale soc: contractul de societate pt sin nume colectiv sau soc in comandita
simpla; contractul de societate si statut pt soc pe actiuni si soc in comandita pe actiuni si srl; statutul pt srl
cu unic asociat.
In aceste documente trebuie precizate domiciliul si cetateniile asociatilor, administratorilor sau
cenzorilor si localitatile straine unde se constituie filiale si sucursale.
Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii/ actionarii si trebuie autentioficat la notariat in
conditiile legii.
- Constituirea de soc com cu participare straina, in asociere cu persoane fizice/ juridice romane sau
cu capital integral strain (investitii straine In Romania): cerere a investitorului strain la Agentia Romana
de Dezvoltare, care va raspunde in 30 zile, luand in considerarae: bonitatea asociatului strain, domeniul si
modalitatea in care urmeaza sa se constituie societatea, cuantumul capitalului subscris -> se elibereaza
„certificatul de investitor” prin care acesta va efectua o invetitie societara in Romania (pe baza:
contractului de societate si statutului, contractelor comerciale, certificatelor de inmatriculare la Registrul
Comertului, certificatului de inregistrare la administratia financiara, dovada varsarii capitalului social).
- Investitor strain =
-- coasociat, cand dobandeste capitalul social al societetii deja existente
-- creditor al societetii, cand cumpara obligatiuni/ alte efecte de comert
-- cesionar, cand incheie un contract de cesiune de parti sociale/ actiuni
-- daca partcipa la majorarea capitalului social are loc o subscriptie de actiuni/ parti sociale, fara
cesiune.

Personaliatatea juridica a societatii com cu participare straina

 - daca are sediul in Romania este persoana juridica romana
- Exista aceleasi reguli ca pt societatile comerciale romane, iar in plua, partenerul strain trebuie sa:
--inregistreze investitia la Agentia Romana de Dezvoltare
--sa verse, in valuta, aportul la alcatuirea capitalului social
- Consecinte juridice ale dobandirii personalitatii juridice ale soc com:
-- Patrimoniu propriu;
-- Numele societetii;
-- Sediul social;
-- Raspunderea societatii in nume propriu in functie de scop;
-- Citarea societetii in nume propriu in justitie

Principalele forme ale societatii comerciale

Toate legislatiile acorda importanta: modalitatilor de constituire, organizarii si functionarii,
modificarii, reorganizarii si lichidarii.- legea nr 31/1990 privind societatile comerciale.

1.Societatea in nume colectiv

- Societatea in nume colectiv este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor
- Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor
- Capitalul social este divizat in parti de interes
- Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi
administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai
daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Cu aceeasi majoritate asociatii pot decide asupra revocarii
administratorilor sau asupra limitarii puterilor lor, afara de cazul in care administratorii au fost numiti prin
actul constitutiv.
- Modul de impartire a beneficiilor si de suportare a pierderilor inregistrate de societati se
stabileste prin actul constitutiv al societatii.Regula este ca dividendele se vor plati asociatilor in proportie
cu cota lor de participare la capitalul social. Exista insa si o exceptie: asociatii au dreptul sa stipuleze prin
contractul de societate ca dividendele se distribuie asociatilor tinandu-se seama de gradul de participare al
fiecaruia dintre ei la realizarea activitatii comerciale a societatii sau la administrarea societatii. Nici un
asociat insa nu poate fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile.
- Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru
modificarea actului constitutiv al societatii. Cand actiunile sunt de mai multe categorii, hotararea asupra
fuziunii/divizarii, in temeiul art. 113 lit. (h), este subordonata rezultatului votului pe categorii, dat in
conditiile art. 115 din Legea nr. 31 din 1990.
- Societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor
s-a redus la unul singur.
- S.N.C. se dizolva prin:
- falimentul unuia dintre asociati
- incapacitatea unui asociat
- excluderea unui sau unor asociati
- retragerea din societate a unui asociat
- decesul unui asociat
Acestea constituie cauze de dizolvare numai atunci cind, datorita acestora, numarul asociatilor s-a
redus la unul singur. Exceptie in cazul cind exista clauza de continuare cu mostenitorii sau asociatul unic
ramas hotaraste continuarea societatii sub forma de SRL cu asociat unic.
- Dupa dizolvare soc intra in lichidare, prin care: - se termina afacerile angajate; -se transforma
activul in numerar; -se lichideaza pasivul; - se impart valorile care au ramas=> soc contiuna sa aiba
personalitate juridicapt operatiunile care privesc lichidarea. In caz de neintelegere asociatii vor desemna
un lichidator, care actioneaza pt: reintroducerea creantelor in patrimniu, transformarea patrimoniului in
numerar, plata creditorilor. Incheierea lichidarii trebuie sa fie data publicitatii.
 2. Societatea in comandita simpla
- este acea societate comerciala ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu
raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, in timp ce asociatii comanditari raspund doar
in limita aportului lor.
-> Caracteristicile societatii sunt:
--Numarul mic al asociatilor
-- capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezentate prin titlu
-- raspunderea asociatilor este diferita
-> Contractul de societate: trebuie sa fie incheiat in forma autentica; trebuie sa contina referiri la:
- Persoanele asociate, care:
-- pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice
-- caracteristic pentru aceasta societate este prezenta a doua tipuri de asociati: comanditari (raspund
doar in limita aportului lor) si comanditati (care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, la
fel ca si asociatii societatii in nume colectiv)
-- au un drept de supraveghere si de control in cadrul societatii.
-- obligatoriu sa existe cel putin un asociat comanditar si unul comanditat
-- asociatii au dreptul de a participa la deliberari si luarea deciziilor , au dreptul la beneficii, si
dreptul la restituirea valorii aporturilor lor la dizolvarea si lichidarea societatii.
-- Asociatii comanditati au dreptul de a folosi fondurile societatii
--Asociatii comanditari au dreptul de a indeplini servicii in administratia interna a societatii,
- Forma, denumirea, sediul, emblema, obiectul de activitate. Firma trebuie sa cuprinda numele a
cel putin unuia dintre asociati comanditati, cu mentiunea "societate in comandita’ scisa in intregime
- Capitalul social subscris si varsat. Capitalul social poate fi majorat sau micsorat in conditiile
Legii no.31/1990.
- Administratorii societatii:
-- nu pot fi decat asociatii comandidati
-- au dreptul de a reprezenta societatea
-- comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri speciale
pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului.
- Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.
Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data la care încheierea judecătorului delegat a
devenit irevocabilă.
- Societatea comerciala se dizolva prin:-- trecerea duratei de timp stabilita pentru durata societatii,
-- imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al sociatatii sau realizarea acestuia, -- declararea
nulitatii societatii, -- hotararea adunarii generale, -- hotararea tribunalului, -- falimentul societatii, -- alte
cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

3. Societatea pe actiuni = societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social,
actionarii fiind obligati numai pana la concurenta capitalului social subscris.
 Constituire:
- Raspunderea actionarilor este limitata.
- Se constituie prin subscriptie publica – constituire continuata-, si fara apel la subscriptie publica
– constituire simultana ( cel mai frecvent – se subscribe de la inceput intregul capital, actiunile putand fi
vandute imediat la un pret mai mare decat cel nominal la emisiune).
- Este o forma de contract, cu o lunga perioada de constituire precontractuala.
- Concentreaza capitaluri mari si foarte mari
- Conditii de fond si de forma:
 -- un minimum de actionari (2 in Olanda, 3 in Elvetia)
-- un capital social minim (50 000 franci in sist francez, 100 000 marci in cel german)
-- varsarea prealabila a unei cote din capitalul subscris
-- actul constitutiv in forma autentica
-- obligatia unui continut determinat ala ctului constitutive
-- felul si natura afacerilor
-- capitalul nominal si suma capitalului varsat
-- asociatii si numele lor
-- valoarea creantelor si altor bunuri aduse in soc
-- la ce data incepe si la ce data isi incheie activitatea.
- La constituirea continuata trebuie: elaborate documentele de catre unul sau mai multi membri
fondatori, publicat actul constitutive si depus la grefa tribunalului, subscris capitalul social in intregime,
sau in cote. Pt actiunile de aport in natura, varsamintele trebuie sa fie integrale in mom in care sunt emise.
Capitalulo social subscris trebuie consemnat la o banca/ casa de depuneri/ notariat.
Dupa subscriere, adunarea generala constitutive adopta contractual si statutul si hotaraste asupra
organelor societatii.
- La constituirea simultana, formalitatile sunt mai reduse: eleborarea proiectului de statut de catre
membrii fondatori; subscrierea in intregime a capitalului social, acarei autentificare este necasara; numirea
primilor adminsitratori si cenzori; semnarea statutului de catre fondatori, dupa care trebuie efectuata
inregistrarea la Registrul Comertului.
Titlurile emise de societate (valorile mobiliare) = actiunile si obligatiunile:
- Actiunea = fractiune a captalului social, avand valori egale si negociabile, adica confera drepturi
egale, un titplu de credit consummator, o concretizare a raporturilor dintre actionar si societate. Dupa cum
se transmit, actiunile sunt:
- Nominative, care pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau prin inscrierea in cont,
in forma dematerializata. Dr de proprietate asupra lor se trasmite prin declarative facuta in registrul
actionarilor emitentului, subscrisa de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor, si prin mentiunea facuta
pe actiune. Pt cele in forma dematerializata se efectueaza cf reglementarilor asupra pietei in care se
transmit.
- In cazul in care actul constitutiv pastreaza tacerea - actiuni la purtator. Acestea se transmit prin
simpla lor traditiune.
- Actiunile nu pot fi emise pt o suma mai mica decat valoarea nominal, iar cele platite in intregime
sunt intotdeauna nominative, care pot fi convertite in actiuni la purtator si invers, prin hot aga
extraordinara.
- O actiune platita = un vot in aga
- Dividendele = profitul societatii, care se impart intre actionari, si se platesc din profiturtile anuale
nete ale soc. Ordinea de plata este: se platesc dividendele fixe, pe baza actiunilor preferential, apoi, din
sumele ramase se achita dividendele variabile, pe baza actiunilor obisnuite.
- Obligatiunile = titluri de credit emise in schimbul unui imprumut pe care soc il primeste de la
obligatari = un mod specific pt dobandirea de noi fonduri de catre soc.
- se recurge la ele pt un imprumut pe termen lung
- cuprinde indatorirea soc de a rambursa suma imprumutata, ceea ce face posibila transmisiunea ei,
ca orice alt titlu de credit
- emiterea lor se face prin ingtermediul bancilor, care cumpara ferm obligatiunile emise, dupa care
le ravand. Aceste operatiuni sunt intermediate intre subscriitori si societate.
- soc poate emite obligatiuni nominative sau la purtator pt o suma care sa nu depaseasca ¾ din
capitalul varsat existent.
Organizare si functionare:
 - cele mai multe presupun: aga, consiliul de adm, un presedinte- director general, administratorii si
cenzorii,
- Aga este formata din total actionarilor, fiind organul supreme de conducere si eset:
-- constitutiva – adopta actul cst si statutul
-- ordinara – ce intruneste minim 1 data/an discutand chetiunile obisnuite (allege administratorii si
cenzorii, stabileste bugetul, etc.)
-- extraordinara – se intruneste ori de cate ori este nevoie sa se adopte hotarari in probleme
importante (mutarea sediului, prelungirea duratei, schimbarea formei juridice, etc).
- Deciziile aga sunt obligatorii pt toti actionarii, desi practica a demonstrate ca datorita existentei
pachtelor de actiuuni si a actiunilor privilegiate, deciziile aga nu exprima mereu vointa majoritatii
actionarilor.
 Administrare: de un Consiliu de supraveghere si directorat ( ca in Germania) sau de catre un
consiliu de adm si presedinte-director general (Franta).
- Consiliul de supraveghere – ales de aga pe 4 ani si este alcatuit din3 pana la 21 membri (numeste
directorii, ii controleaza, etc)
- Consiliul de administratie se allege de aga pe 6 ani, fiind alcatuit sin 3 pana la 12 administratori-
1/ mai multi administrator cu rol in derularea operatiunilor comerciale.- toata raspunderea este a
administratorilor. Convoaca aga, intocmeste bilantul anual, etc.
- numirea si inlocuirea administratorilor se face, pt primii prin actul cst, iar dupa, de aga, p[utand fi
reeligibili.
- presedintele- director este ales dintre administratoripe 6 ani- ca presedinte conduce Consiliul de
adm, iar ca director general asigura conducerea operative a soc.
Cenzorii = personae independente, specializate, care efectueaza activitatea de control a soc. Se
numesc prin statut, de aga constitutiva, iar dupa constituire de aga.
- nu pot fi cenzori: rudele sau afinii pana la gradul 4 sau sotii administratorilor, persoanele care
primesc salariu sau remuneratie de la soc sau de la administrator, persoanele carora le este interzisa functia
de administrator.
- ei trebuie sa : supravegheze gestiunea soc, sa verifice bilantul contabil si contul de profit si
pierderi daca sunt legal intocmite si regulat tinute; sa verifice daca evaluarea patrimoniului s-a facut cf
regulilor stabilite pt intocmirea bilantului contabil.
- revocarea se face de aga prin hot motivate.
 Transformarea soc – prin hot aga in cf cu actul cst
- Dizolvare- daca scade nr de asociati sub limita stabilita, daca se reduce capitalul sub nivelul
minim legal, dac se pierde ¾ din capitalul social. Deciziile aga in ac prbl trebuie publicate.
- Lichidarea urmeaza dizolvarii.

4.Societatea in comandita pe actiuni

- se caracterizeaza prin garantarea obligatiilor sociale cu patrimonial si raspunderea solidara si
nelimitata a comanditatilor si raspunderea comanditarilor limitata la actiunile subscrise.
- se deosebeste de soc in comandita simpla- comanditarii. Daca un asociat comanditar este numit
administrator, el devine comanditat.
- Constituire: fiind soc de capital, se constituie prin contract de soc si statut, fie prin varsarea
valorii actiunilor de minim 30% din partea fondatorilor, fie prinbapel la subscriptia publica.
- Organizare si functionare: adminsitrarea se face de catre 1/ mai multi asociati comanditati;
administratorii se revoca de aga cu majoritatea pt aga extraordinara si tot asa se aleg. Noul administrator
devine asociat comanditat.
- administratoprul revocat este raspunzator nelimitata in continuare fata de terti, pt obligatiile
contractate pe timpul mandatului sau.
 - asociatii comanditati nu pot decide alegerea cenzorilor
- Denumirea soc trebuie sa fie insotita de mentiunea scrisa in intregime – Sc in comandita pe
actiuni, firma incluzand numele unuia dintre comanditati.
- Incetare – ca la soc in comandita simpla.

5.Societatea cu raspundere limitata

= acea soc ale carei obligatii sociale sunt garantate numai cu patrimonial social, asociatii limitati ca
nr, raspund nunmai pt cota lor de capital.
- pt constituire se prevede un nr minim si maxim de membri
- e ca snc- asociatii se angajeaza intuit personae si nu pot sa-si cedeze partile sociale; si e ca sa-
asociatii raspund numai in limita valorii partilor lor sociale.
- facilitate – asociatii se cunosc intre ei, nu este obligatoriu publicarea bilantului.
- data incheierii contractului = data constituirii soc
- partile sociale sunt reprezentate prin certificate nu prin titluri, si sunt egale, nu ofera un vot
plural, fiinf netransmisibile si necesionabile.
- Este condusa de 1/ mai multi administrator sau geranti, care pot fi asociati sau alte personae si
pot forma comitet de directive. Ei trebuie sa asigure eficienta cat mai mare soc. Sunt controlati de asociati
si de catre cenzori. Trebuie sa tinja un registru al asociatilor.
- daca nr asociatilor trece de 15 obligatoriu se numesc cvenzori.
- administratorii pot demisiona, sau pot fi revocati prin hot aga sau prin hot tribunalului.
- Beneficiile se impart asociatilor sub forma de divindende.
- Transformarea soc – prin acordul asociatilor, cand nr lor depaseste o anumita limita, cand activul
net a depsit un anumit nivel.
- Dizolvare - cause generale a tuturor soc + depasirea nr de asociati prev de lege, cand nu s-a decis
transformarea in sa; pierderea unei parti din capitalul social; refuzul aga de a stabili capitalul social la
nivelul valorii ramase.
- Lichidare – cf statutului + reglementari specific existente in tara respective la mom necesar.

Sucursalele si filialele societatilor comerciale

- Sucursala = un stabiliment secundar, avand o anume autonomie, dar, neavand personalitate
juridical, este dependent economic de societatea mama
- Filiala = o societate comerciala cu personalitate juridical proprie, cu aptrimoniu, obiect de
activitate si raspundere proprii, avand o legatura economica cu soci-mama care detine o parte importanta
din capitalul acesteia.
- Regimul juridic al sucursalelor si filialelor constituite in Romania de societatile comerciale:
Sucursalele sunt carmuite de legea soc –mama (pt ca n au personalitate juridical), iar filialele sunt
carmuite de legea tarii pe teritoriul careia isi au sediul social si a carei nationalitate o au, respectiv legea
romana (deorece este o pers juridical autonoma cu sediul in Romania, adica avand nationalitate romana).
- Regimul juridic al sucursalelor constituite in strainatate de societatile comerciale romane:
Sucursalale urmeaza, in principiu, legea romana, fiind tinute sa respecte si legea care carmuieste
conditia juridical a comerciantului in tara in care isi desfasoara activitatea, iar filialele sunt carmuite de
legea tarii pe teritoriul careia isi au sediul (legea straina) si a carei nationalitate o au.
- Daca o soc rom vrea sa constituie o sucursala sau o filial in strainatate, trebuie sa:
--specifice acest lucru in actul constituitiv;
--sa faca obiectul unei hot aga, daca dorinta de consituire a intervenit ulterior infiintarii soc;
Si in actul cst si in hot trebuie precizate: forma noii entitati, sediul din strainatate; capitalul afectat.
 Reprezentantele societatilor comerciale
= acele entitati juridico- economice care indeplinesc functii de intermediere intre societatile care
le-au constituit si partenerii lor contractuali din tara respective.
- nu au personalitate juridical distincta si indeplinesc acte si fapte material in numele si pe seama
soc care le-a constituit (emit si primesc oferte, incheie contracte, etc).
Constituire si functionare:
- se pot cst in Rom cf Decretului- Lege 122/ 1990
- cerere de constituire + atestare in original de la Camera de Comert + confirmare privind bonitatea
soc din partea bancii prin care soc isi deruleaza operatiunile financiare + statut + imputernicire
autentificata a reprezentantilor soc trimisi sa o anjajeze valabil in Rom -> autorizatie de la Departamentul
Comertului Exterior din Ministerul Industriilor si Comertului.
-raspunderea pt actele si faptele reprezentantilor revine soc com care a cst-o
- in Rom, reprezentantele trebuie: sa plateasca impozitele si taxele prevazute de lege; sa achite
impozitul pe profit; sa plateasca impozitele pe salariile personalului; sa respecte regimul vamal al
bunurilor introduce in tara pt dotarea si intretinerea sediilor.
- Statutul personalului: poate fi format din cetateni romani sua straini, care lucreaza in baza unot
contracte de munca pe durata determinate sau neterminata, cu salarii in lei sau in valuta, stabilite prin
accord al partilor. Reprezentantele platesc contributii la asigurarile sociale si pt cetatenii straini si pt cei
romani, romanii avand obligatia sa plateasca contributia pt pensia suplimentara.
Soc com raspunde solidar cu angajatii reprezentantei pt daunele rezultate din faptele ilicite sav de
angajati in exercitarea activitatii sau in legatura cu exercitarea activitatii reprezentantei.

Fuziunea internationala a societatilor comerciale

- prin absorbtie sau prin contopire
- Ansorbtia = inglobarea a 2/ mai multe soc comerciale intr-una existenta, care ramane in fiinta, iar
celelalte societati inglobate, incluse, dispar ca subiecte de drept.
- Contopirea = reunirea a doua sau mai multe soc com, care isi inceteaza activitatea, dand nastere
unei noi soc.
- Fuziunea este posibila numai intre soc com, si in ambele moduri de fuziune suntem in prezenta
unei modificari a statutului societatilor com respective, + incorporarea sau reunirea patrimoniilor,
contopirea subiectelor de drept.
- se hot de aga a fiecarei soc in parte, si se face o cerere in acest sens la Registrul Comertului,
insotita de bilantul contabil.
- soc care inceteaza trebuie sa arate prin declarative cum isi vas tinge pasivul.
- daca soc au nationalitati diferite, fuziunea trebuie admisa de legea fiecarei soc si de legea care
urmeaza sa se aplice noii solc.
-se urmareste: expansiunea tranzactiilor com; cresterea puterii lor economice si financiare;
obtinerea succesului in competitia cu potentialii concurenti.

Integrarea societatilor comerciale pe plan comercial

= fenomen economic complex, determinat de amplificarea fluxurilor comerciale regionale si
mondiale, precum si de tendinta, tot mai accentuate, de concentrare a capitalurilor.
- Trustul = forma cafre unifica intr-o unitate colectiva puternica mai multe soc com, care iosi pierd
autonomia, fiind subordinate unei conduceri centralizate, care le orienteaza activitatea, le stabileste
obiectivele, precum si modalitatile realizarii lor.
- forma accentuate de integrare a soc com la nivel regional si la nivel mondial.
 - 3 tendinte: -specializarea societatilor component pe diferite categorii de operatiuni; - corelarea
operatiunilor, pt a se atinge obiectivele commune, integrate; - functionarea eficienta a fiecarei soc com
component.
- management commercial eficient si la nivel global si la nivel sectorial-> se ating paramterii de
calitate si de competivitate la nivelul sistemului intregat pe care il reprezinta trsutul.
- Concernul = societati som de proportii, constituite intr-un process de treptata si constanta
integrare a unor societati comerciale cu forta economica mai mica, dar cu potential de crestere si
consolidare in sistemul integrat, oferit de concern.
- conducerea are character unitary, avand obiective strategice commune si procedee tactice pt
atingerrea lor.
- Holdingul = soc com care detine majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filial, exercitand
controlul asupra activitatii acestora.
-influenteaza in armonie cu interesele sale specific strategia si tactica societatilor controlate (emite
directive obligatorii privind managementul general al soc com implicate).
- rol in integrarea intr-un process constant de achizitionare a firmelor mici si mijlocii, holdingul
obtinand putere tot mai mare, iar societatile implicate, siguranta in afaceri.

Societatile transnationale
- din tendinta globalizarii
= acele societati comerciale care constituie pe baza unor elemente fara caracter national
(provenienta capitalului) sedii principale in state diferite si nu au o legatura juridical cu un anume stat.
- Caracteristici:
- capitalul lor este national sau multinational;
- au structura international distinct- le deosebeste de vechile monopoluri;
- isi extend activitatile de productie si comercializare pe mai multe piete, printr- o strategie
globala, bazata pe studii aprofundate, aduse la zi permanent;
- nu se afla sub incidenta unor anumite legi nationale, datorita structurarii si functionarii
concomitente in mai multe tari;
- litigiile eventuale nu sunt de competent instantelor nationale ci a unor instante special
- sunt sustinute de reducerea interventiei statului in economie si de reducerea taxelor vamale.
- Dpdv al constituirii, modalitatea cea mai frecventa a fost fuziunea.
- Regim juridic: se constituie si functioneaza fara o legatura juridical cu un anumit stat; ele se
sustrag regimului juridic national al statelor, instituidu-si principia si norme acceptate de partile
contractante, aplicabile in derularea tranzactiilor lor comerciale.

4. Statul – subiect al RJ de DCI

a. Participarea la rj internationale ca putere suverana ( de jure imperii)
- legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile
comerciale cu celelalte state, adopta masuri pt indeplinirea clauzelor contractuale convenite.
- este subiecty de dr administrativ, financiar- elaboreaza politici comerciale necesare, instituie
regimul vamal necesar pt un comert activ - echilibru intre importuri si exporturi.
- in raporturilr de cooperare economica si tehnico – stiintifica, are calitate de titular de suveranitate
si cal de subiect de drept, asumandus-i obligatii pt: subventionarea de investitii straine, garantarea se
credite pt realizarea de investitii, garantarea investitiilor straine pe teritoriul national.
- Raporturile sunt de drept international public
b. Participarea ca persoana juridica ( de jure gestionis)
 - In baza Cartei drepturilor si indatoririlor economice ale statului, fiecare stat are dr sa participe la
comertul internationale si la alte forme de cooperare economica, fiind liber sa aleaga cum isi organizeaza
relatiile economice externe
- prin Ministerul Finantelor/ alte organe competente, cf legii.
- ca titular de drepturi si obligatii, dar participarea in nume propriu este mai rara.
- Raporturile sunt de DCI
c. Domenii de participare la comertul international
- rj de CI la care participa statul au de obicei caracter contractual- iau forma acordurilor ( de
imprumut, de cooperare)
- in domeniul emisiunii de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe, care sunt tot o
forma de angajare a datoriei publice externe a statului.
- participa la litigiile comerciale internationale, in baza conventiilor la care este parte.
5. Falimentul
a. Notiune
- „fallere” – a insela; fallitor – care inseala; falitus – inselat.
- prima reglementare ampla – Codul comercial roman din 1887 -> lg 64/ 1995 -> lg 83/ 1998.
= lichidare judiciara = o procedura speciala de executare silita: unitara; colectiva; concursuala;
egalitara asupra bunurilor debitorului comun, in scopul satisfacerii tuturor creditorilor acestuia; este o
masura legala de aparare a intereselor creditorilor.
- procedura = forma de aparare in comun a creditorilor in fata debitorului care se afla in incetare
de plati/ in insolventa (nu insolvabilitate, cand activul depaseste pasivul dar exista unele dificultati de
acoperire a pasivului sau refuzul de plata).
- Elemente definitorii:
-- procedura de executare silita este unitara, colectiva, concursuala, egalitara;
-- obiectul urmaririi silite sunt toate bunurile debitorului;
-- patrimoniul debitorului se imparte tutror creditorilor;
-- debitorul culpabil este sanctionat, inclusiv penal, daca faptele sale o justifica.
b. Declararea falimentului
- Conditii de fond si procedurale:
-- la mom incetarii platilor, deb sa fie comerciant
-- deb sa fie in stare de incetare a partilor, adica in insolventa comerciala, demonstrata prin fapte
concluzive
-- este necesara o hotarare judecatoreasca de pronuntare a falimentului.
c. Procedura
Falimentul se declara:
- La cererea comerciantului debitor – depune la grefa tribunalului bilantul contabil, contul de profit
si pierderi + informatii privind bunurile sale + o lista cu creditoriii sai (nume + adrese), indiferent cum
sunt creantele fata de acestia ( certe/ sub conditie, lichide/ nelichide, scadente/ nescadente, contestate/
necontestate), aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta + o lista a asociatilor cu raspundere
limitata (pt snc si soc in comandita) + o declaratie aratand intentia de reorganizare a activitatii sau de
lichidare a averii.
- La cererea 1 / mai multor creditori, care au o creanta certa, lichida si exigibila – cerere impotriva
unui debitor care in timp de cel putin 30 zile a incetat platile.
- Din oficiu - de catre tribunalul comercial, in caz de stare notorie de incetare a platilor. Camerele
de comert si industrie teritoriale pot introduce cerere, iar in 48 de ore de la inregistrare, tribunalul va
comunica debitorului si camerei de comert cate o cerere si va afisa una pe usa instantei. Cererea poate fin
contestata de catre deb in termen de 5 zile, daca nu, procedura falimentului continua.
d. Efectele declararii falimentului
 - Nepatrimoniale: aplicarea unei pedepse penale debitorului, daca a savarsit infractiunea de
bancruta simpla sau frauduloasa; comerciantii faliti sunt inscrisi pe un tabel afisat in sala de judecata a
tribunalului comercial; accesul falitilor la localul burselor este nepermis; decaderea din anumite drepturi
( nu poate alege sau sa fie ales, nu mai poate fi curator, tutore, mandatar).
Acestea inceteaza numai prin reabilitare.
- Patrimoniale. Comerciantul falit:
--pierde dr de administrare, nemaidispunand de bunurile pe care le poseda cand s-a pronuntat
hotararea tribunalului si nici de cele pe care le va dobandi pe parcusrul procedurii de faliment;
--bunurile sale formeaza „masa falimentului”/ masa concursuala/ masa activa = universalitate in
scopul satisfacerii creditorilor.
Creditorii care s-au supus procedurii de verficare a creantelor = masa credala sau pasiva. Dintre ei,
din masa activa, primii platiti sunt cei chirografari, iar cei privilegiati ipotecari sunt satisfacuti din anumite
bunuri in baza privilegiului/ ipotecii.
In Italia actele incheiate de falit pana la declararea falimentului sunt considerate a fi frauduloase.
--dupa declararea falimentului: datoriile devin exigibile, contractele sunt suspendate, platile
primite de debitor sunt revocabile in favoarea creditorilor, compensatia nu mai opereaza-> actele jur ale
falitului sunt lipsite de efecte.
e. Administrarea falimentului
 Judecatorul sindic: administreaza patrimoniul falimentului si valorifica drepturile aferente
- in Romania: incepe procedura falimentului, aplica sigiliile, inventariaza bunurile si ia masuri pt
conservarea lor, stabileste datele sedintelor adunarii creditorilor, si le prezideaza, transforma bunurile din
averea debitorului in numerar, etc
- stabileste, prin incheiere, atributiunile administratorului si lichidatorului.
-poate fi inlocuit de catre tribunal in orice stadiu a procedurii, prin incheiere motivata
Debitorul si oricare dintre creditori, pot contesta masurile judecatorului sindic in cazurile prev de
lege, in maxim 10 zile de la luarea masurii.
 Masa credala = total creditorilor declarati si verificati. Ea decide cu privire la continuarea,
provizoriu, a comertului de catre deb; aproba conturile prezentate de judecatorul sindic; incuviinteaza
concordatul; aproba moratoriul.
- daca cei care detin cel putin ½ din valoarea creantelor cer, jud sindic trebuie sa de curs cererii,
convocand adunarea creditorilor.
- creditorii au dr sa analizeze situatia deb; masurile luate de jud sindic si efectele avute, propunand
continuarea lor sau adoptarea altora, motivat.
 Administratorul
- in 45 zile de la inceperea procedurii cred care detin 75% din val totala a creantelor, pot decide
angajarea unui adm care va fi desemnat de tribunal
- el : supravegheaza operatiunile de gestionare; il asita pe deb in toate actele de gestionare si
conduce in tot sau in parte activitatea acestuia.
- i se pot modifica atributiile, la cererea lui, a comitetului creditorilor, a delegatului sau ori a
Minsterului Public, de catre tribunal
- este obligat actioneze cf cu legea nationala respectiva si numai pe baza atributiilor date de catre
jud sindic.
 Lichidatorul
- pers fizica/ soc com
- angajat la propunerea jud sindic, dispus de tribunal;
- daca debitorul este o soc bancara- desemnare cu avizul BNR si al Min Finatelor
- efectueaza acte si operatiuni dispuse de jud sindic.
f. Moratoriul
 = o institutie de suspendare a executarii hotararii de declararea a falimentului, la cererea
comerciantului falit, a carei instituire se dispunde de tribunal, cu consultarea adunarii creditorilor, daca
comerciantul dovedeste ca este solvabil si ca faptele produse nu-i sunt imputabile.
- instanta il instituie pe cel mult 6 luni – deb redobandeste dr de adm si de dispozitie asupra
bunurilor sale, iar creditorii asteapta refacerea lui, fara a putea incepe/ continua acte de urmarire impotriva
lui.
g. Concordatul = intelegere intre deb si masa credala, prin care deb se obliga sa-si plateasca
obligatiile la termenele si in conditiile convenite cu masa creditorilor. Conventia trebuie omologata de
tribunalul comercial.
- propunerea se poate face de catre: deb; judecatorul sindic; creditori
- conventia intre deb si masa creditorilor poate fi: amiabila (cu consimtamantul tuturor creditorilor)
sau judiciara (acordul majoritatii creditorilor). Efectele se produc fata de toti creditorii.
- omolagarea de catre tribunal-> starea de faliment inceteaza, iar deb poate fi urmarit individual, in
limita sumelor convenite prin concordat.
h. Inlaturarea efectelor falimentului. Reabilitarea
- printr-o procedura simpla, dupa achitarea pasivului de catre deb;
- daca comerciantul a fost gasit vinovat de bancruta simpla, dupa executarea pedepsei poate fi
reabilitat, dar daca a fost gasit vinovat de bancruta frauduloasa, nu poate fi reabilitat.

Actele si faptele de comert international

1. Definire
 Criteriul comercialitatii este necesar pt a defini actele si faptele comerciale
- scopul direct al actelor com – profitul; comerciantul nu va actiona niciodata dezinteresat
- profitul se examineaza in cadrul teoriei speculatiei.
 Realizarea profitului – scop mediat (indirect)
-cand obtinerea beneficiilor nu este vizibila – reclama comerciala; publicarea unor reviste in
strainatate, dar vandute in Romania sub pret.
2. Elemente definitorii
- act de interpunere, de mijlocire in circulatia marfurilor, intre producator si consumator;
- act de comert este si acela care implica o repetitie profesionala a faptelor, sistematica, cu anumite
mijloace materiale ( intr-o intreprindere)
- unele acte sunt comerciale pt toate partile – fapte de comert bilaterale; oparatiuni cu caracter
mixt, adica comerciala numai pt una din parti ( contractul de sponsorizare).
3. Definitie
Guyon: Actul de comert = act ce realizeaza o interpunere in circulatia bunurilor, efectuata cu
intentia de a obtine un anumit profit.
Actele si faptele de comert international = actele si faptele juridice care contin elemente de
extraneitate, prin care se realizeaza o inetrpunere in circulatia bunurilor si serviciilor cu intentia de
a produce un profit.
Actele si faptele obiective de CI
(conceptia obiectiva)
= acele acte si fapte al caror caracter comercial rezulta din insasi forma actului sau din natura sau
obiectul actului.
- Codul com rom- sunt fapte de comert: cumpararile pt a revinde, ori pt a se inchiria; cumpararile/
vanzarile de parti sau actiuni ale soc com; operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale (samsarie), etc
- sunt acte si fapte de comert si de CI operatiile cu moneda, de intermediere, de bursa;etc,
cumpararea spre ravanzare de bunri mobile si imobile, cu care se asimileaza schimbul, revanzarea urmand
sa se faca cu titplu principal si nu cu titlu accesoriu al activitatii.
Actele si faptele subiective de CI
(conceptia subiectiva)
 = acele acte si fapte al caror caracter comercial este dat de calitatea de comerciant, pers fizica sau
juridica, a subiectului care le savarseste.
- Codul com rom – sunt „fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, daca
nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”. Exceptii prevazute: „cumpararea
de produse sdau de marfuri ce s-ar face pt uzul sau consumul cumparatorului, ori al familiei sale”.
- opereaza prezumtia de comercialitate.
Actele si faptele mixte de CI
= acele acte si fapte care prezinta caracter comercial numai pt una din parti.
- Codul com rom – in privinta asigurarilor, acestea sunt fapte de comert numai pt asigurator.
Tudor Popescu: sistemul nostru de drept adopta, in principiu, conceptia obiectiva privind
caracterul comercial al unui act/ fapt juridic, dar contine si elemente ale conceptiei subiective.
Actele si faptele de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala
- Notiunea de acte si fapte de Ci include atat actele si faptele de comert propriu-zise, cat si pe
acelea de cooperare economica si tehnico- stiintifica internationala. Acestea din urma imbraca:
a. forma contractuala sau b. forma constituirii de societati comerciale cu capital comun.
a. cele mai multe imbraca aceasta forma.
- dezvoltarea cooperarii economice a dus la elaborarea unor contracte- tip, sau contracte- cadru, pe
baza carora se incheie mai multe contracte cu caracter sectorial. Caracteristica lor comuna este cooperarea
dintre cele doua parti.
Caracterul contractului de coop ec si tehn-stiif internationala se determina dupa natura
operatiunilor ce urmeaza sa fie efectuate sau dupa vointa subiectelor de dr comercial din cele doua tari.
b. cosntituirea unor soc com cu capital comun se face pe baza unui contract de societate, incheiat
intre cele doua parti. Acesta va fi actul constitutiv al soc si este supus procedurilor comune tuturor soc
com.
- in baza actului cst apare o institutie noua, se infiinteaza o pers juridica
- prin cst de astfel de societati s-au finalizat importante operatiuni de coop ec si tehn- stiif in
doemnii ca industria, agricultura, telecomunicatiile, constructiile civile si industriale, bancile, finantele,
stiinta si tehnologia, etc.

Actele si faptele de comert international

1. Notiune si caracterizare
În vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul
timpului, câteva teorii în vederea caracterizarii acestei notiuni.
a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente
speculativ, realizat în scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a
marfurilor la un anumit pret si revânzare la unul mai mare, accentuându-se caracterul
esential al actului în sine si anume realizarea de profit;
b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul
de circulatie, mai precis de interpunere în circulatia marfurilor între producator si
consumatorul final.
c) Teoria întreprinderii, care considera ca actul de comert este cel îndeplinit
printr-o întreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie
profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace
materiale.
d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu în vederea
determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat în seama si prefera îmbinarea
mai multor criterii dintre cele deja evidentiate.
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca
fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza
producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o
interpunere în circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
2. Categoriile de fapte de comert
Initial în doctrina au fost luate în considerare doua mari categorii: faptele de
comert obiective si faptele de comert subiective. Ulterior au fost clasificate, alaturi de
acestea si faptele de comert unilaterale sau mixte.
2.1. FAPTELE OBIECTIVE DE COMERT
I. Fapte de comert obiective considerate ca atare fara nici o conditie.
Din aceasta categorie fac parte:
1. Faptele juridice declarate de lege comerciale (cambia, biletul la ordin, CEC-ul);
2. Orice raport care rezulta din navigatie;
3. Contractele de depozit, consignatie, report.
II. Fapte declarate de lege comerciale, dar numai daca îndeplinesc anumite conditii.
Reprezentative pentru aceasta categorie sunt:
1. Vânzarea-cumpararea, cu scopul de a revinde;
2. Întreprinderile comerciale – în sensul de întreprinzator nu de unitati economice
producatoare.
III. Fapte de comert desemnate ca atare datorita caracterului lor accesoriu, ca de
exemplu:
1. Mijlocirea, intermedierea si reprezentarea;
2. Depozitul pentru cauza comerciala;
3. Contractele de vânzare-cumparare de actiuni sau de parti sociale;
4. Contul curent;
5. Gajul pentru cauza comerciala;
6. Fidejusiunea pentru cauza comerciala.
2.2. FAPTELE SUBIECTIVE DE COMERT
Din coroborarea art.7 Cod comercial cu art.4 Cod comercial reiese ca faptele de
comert subiective reprezinta toate actele savârsite de comerciant, cu conditia ca acestea
sa fie savârsite în nume propriu si cu titlu profesional, obisnuit.
Se instituie astfel prin art.4 Cod comercial o anumita prezumtie relativa, denumita
prezumtia de comercialitate, care considera ca fapte de comert toate actele si obligatiile
comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres în art.4 Cod
comercial.
Aceasta prezumtie de comercialitate, fiind o prezumtie relativa, poate fi rasturnata
prin proba contrarie, dar numai în conditiile specificate expres în art.4 Cod comercial, si
anume prin dovedirea caracterului civil al obligatiei sau caracterului necomercial care ar
rezulta din chiar actul savarsit de comerciant - adica natura straina comerciantului a
operatiei efectuate de acesta, ori datorita naturii operatiei ori a scopului urmarit.
Prin urmare, conform art. 4 Cod comercial prezumtia de comercialitate poate fi
înlaturata numai în doua cazuri, expres prevazute de lege:
a). daca obligatia are un caracter civil;
b). daca necomercialitatea rezulta din însusi actul savârsit de comerciant.
2.3. FAPTELE DE COMERT UNILATERALE SAU MIXTE
Faptele de comert (obiective sau subiective) pot fi bilaterale, când actele sau operatiunile
efectuate sunt fapte de comert pentru ambele parti implicate în raportul juridic, sau
unilaterale sau mixte, când actele sau operatiunile respective sunt fapte de comert numai
pentru una dintre parti sau pentru cealalta parte s-ar putea considera ca nu au caracter
comercial si ar putea ramâne un act de natura civila.
3. Clasificarea actelor si faptelor de comert international
Ca si actele si faptele de comert intern, actele si faptele de comert international se
împart în: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face în functie de scopul
urmarit, obiectul si forma actului încheiat, precum si calitatea persoanei care îl aduce la
îndeplinire.
a) Acte si fapte de comert international obiective. Sunt considerate a fi acte si
fapte de comert international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din
 chiar forma, natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege,
asa cum, de exemplu, sunt faptele de comert enumerate de Codul comercial român.
b) Acte si fapte de comert international subiective. În aceasta categorie sunt
incluse acte si fapte de comert international al caror caracter comercial le este conferit de
calitatea de comerciant a celui care le savârseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu
rezulta contrariul din însusi actul respectiv. Chiar daca, în anumite cazuri, actele si faptele
savârsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele
dobândesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant
(exemplu, închirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri – închirierea este un act
civil, dar care dobândeste caracter de comercialitate, prin savârsirea sa de catre un
comerciant).
c) Actele si fapte de comert international mixte. Sunt incluse în aceasta categorie
actele si faptele mixte de comert intern si international, care prezinta caracter comercial
numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte pastrând caracterul civil.
4. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala
Asa cum s-a aratat anterior, alaturi de actele si faptele de comert international
propriu-zise, întâlnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationale, care pot fi întâlnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de
societati comerciale cu capital comun.
a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub
forma contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte de
comert international încheiate între parteneri din state diferite.
b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub
forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun.
Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le întâlnim la crearea de societati
comerciale cu capital autohton si strain. În acest fel, în baza unui
contract de societate si, mai recent, numai în temeiul actului constitutiv al unei asemenea
societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al
comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor.
Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza în acorduri bilaterale de cooperare
economica si tehnico-stiintifica internationale, în toate domeniile si sectoarele de
activitate.

I. A. Conceptul, clasificarea si conditiile de validitate

ale contractelor de comert international
1. Definitia contractului de CI
Locul si rolul contractelor de CI in sistemul relatiilor contractuale
Contractele de CI sunt o forma a contractelor comerciale si sunt diferite de cele civile prin natura lor
comerciala, si diferite de cele comerciale prin caracterul de internationalitate.
Sunt diferite de contractele de comert interne deoarece genereaza obligatii comerciale si juridice din
tari diferite.
Criterii juridice si economice pt definirea contractului de CI
--criterii juridice: nu este sufficient unul singur. Pot fi: elemental de extraneitate, localizarea
geografica a operatiilor materiale, a bunurilor, a persoanelor, obiectul contractului, etc.
--criteriile economice sunt: miscarea de valori peste frontiere, incidenta operatiei comerciale efectuata
asupra relatiilor economice cu strainatatea, repercursiunile asupra rezervelor devize ale tarii.
Legea aplicabila contractului
Intre legile aplicabile sunt: lg tarii unde se incheie actul juridic; lg tarii unde partile eleboreaza
inscrisul constatator; lg tarii in care partea isi are domiciliul ori resedinta (sau sediul).
 Drepturile si obligatiile ce urmeaza sa decurga din contract sunt detereminate de legea aleasa se parti.
In caz contrar, efectele contractului sunt guvernate de legea tarii unde s-a incheiat contractul sau de
legea tarii unde se executa contractul.
Principalele trasaturi caracteristice ale contractelor de CI
1.cu titlu oneros- realizarea profitului este trasatura esentiala a comertului. Chiar si distribuirea
gratuita de esantioane sau vanzarea in regim de solduri au consecinte oneroase.
2. sinalagmatice- reciprocitatea drepturilor si obligatiilor
3. consensuale- de regula in forma scrisa,
4. comutative- dar nu se exclude si existenta unor elemente aleatorii ca in cazul contractelor de
asigurare si reasigurare internationala.
Definitia contractului de CI
= un acord de vointa intre doi sau mai multi participanti la comertul international in vederea
obtinerii unui profit.
2. Clasificarea contractelor de CI
a.dupa efectele pe care le produc:
-- constitutive de drepturi – dr de creanta: c de transport, de comision
-- translative de drepturi – v-c; schimbul- este vb de transfer de dr reale si de folosinta, dar mai rar de
creanta.
-- declarative de drepturi – c de tranzactie.
b.dupa felul obligatiilor:
-- a da – cele translative de dr reale sau presupun o contraprestatie (comisionul)
-- a face (executarea de servicii) sau a nu face ( obligatia de a nu face concurenta neloiala)
-- obligatii de rezultat dar si de diligenta („ best efforts”).
c. dupa natura operatiunilor comerciale:
-- care au ca obiect operatiuni comerciale propriu-zise – v-c internationala de marfuri, schimbul
-- care au ca obiect operatiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala
De cele mai multe ori contractele internationale sunt pe termen lung. Ele mai pot fi suibsecvebte,
complementare, cu executare instantanee sau cu executare succesiva, ori cu executare continua
(contracte de furnizare a gazelor naturale).
Dupa durata pot fi: pe o durata scurta, medie sau lunga.
3. Conditiile de validitate ale contractelor de CI
a. Capacitatea partilor
- capacitatea statului si a reprezentantilor sai este reglementata de norme interne si internationale
- capacitatea comerciantilor persoane fizice este reglementata de lex personalis, iar a societatilor
comerciale de lex societatis. Vezi subiectele rap jur de DCI din prima parte.
b. Consimtamantul partilor
- se concretizeaza in oferta facuta de o parte si in acceptarea ei de catre cealalta parte.
- trebuie sa fie exprimat liber, in cunostinta de cauza, si sa nu fie viciat in continutul sau intelectual sau
in exercitarea sa libera (leziunea contractuala, eroarea substantiala si eroarea de drept).
c. Obiectul contractului
- prestatia la care se obliga partile sa fie determinata in momentul incheierii contractului, sau
determinabila ulterior potrivit clauzelor stipulate in contract.
- de regula obiectul in contractele de CI este determinabil, contractandu-se bunuri viitoare, iar
frecventa bunurilor fungibile fiind f ridicata.
- la prestaiile pecuniare ( pret, navlu, comision) pretul se perfecteaza la incheierea contractului, dar
poate fi si determinabil in viitor.
d. Cauza – element constitutiv al contractului
- trebuie sa fie licita si morala
- titlurile de credit sunt valabile independent de cauza lor.
e. Reglementari necesare
Capacitatea de a contractaeste guvernata de lg nationala a persoanei fizice si de lg sediului social al
persoanei juridice. Consimtamantul este carmuit de lex contractus iar obiectul si cauza tot de lex
contractus. Sanctiunile aplicabile sunt carmuite de lex contractus, ca si aspectele procedurale (calitatea,
obiectul cauza actiunii).
Lex contractus se eplica si in privinta cesiunii de creanta, subrogatiei conventionale, delegatiei,
novatiei si in privinta modurilor de stingere a obligatiilor izvorate din contract.
Termenul este un element esential in cele mai multe contracte de comert international, iar conditia este
esentiala in contractele unde v-c internationala de marfuri se face conform mostrei sau pe incercate. De
cele mai multe ori conditia nu este un element esential iar forma nu este o conditie de validitate.

B. NEGOCIEREA CONTRACTELOR DE CI
1. Conceptul negocierii in CI
Tranzactiile comerciale sunt in esenta lor rezultatul unor ngocieri.
Negocierea – o componenta indispensabila a raporturilor comerciale
Valentele complexe ale negocierii si participarea activa a negociatorului
Negocierile com cst un proces complex care se desfasoara in momentele decisive ale formarii
contractului, implicand participarea activa, fizica si intelectuala a negociatorului.
- logica, psihologia, arta comunicarii, demonstratia, elemente de strategie si tactica.
Negocierea – arta compromisului – compromis = stiinta si arta in sensul priceperii si inteligentei de a
sti sa dai ceva pt a dobandi altceva; nu cedarea, renuntarea la propriul interes, ci imbinarea intereselor
proprii cu cele ale partenerului.
Definitie = o activitate complexa, intreprinsa prin excelenta de comercianti, persoane fizice si
societati comerciale, in scopul obtinerii unor rezultate reciproc avantajoase in procesul derularii
raporturilor contractuale. Este un proces organizat, etapizat si competitiv intre 2 sau mai multe
frime comerciale, care sunt preponderent partenere, in cursul careia se ajusteaza si armonizeaza
interesele lor fundamentale, urmarindu-se asigurarea obtinerii profitului scontat de fiecare parte.
2. Principiile negocierii contractelor de CI
a. Principiul reciprocitatii
- presupune ca, pe parcursul negocierii, sa se efectueze o ajustare a pretentiilor partilor, asa incat, la
capatul tuturor rundelor de negocieri sa se construiasca un acord final, care sa constituie „un compromis
satisfacator pt ambele parti contractante”.
- implica „reciprocitatea concesiilor”; „do ut des” (daca faci concesii fac si eu)-> actiuni
compensatorii.
b. Principiul legalitatii
- conflicte de legi=> Conventia asupra legii aplicabile obligatiilor contrcatuale- un contract este
guvernat de legea aleasa de parti.
- partile au drepturi egale in promovarea si determinarea legii aplicabile contractului
c. Principiul moralitatii
- o negociere = o confruntare de interese si de mentalitati si viziuni si de inteligente => invinge cel
care argumenteaza mai bine si mai convingator. Poate fi vorba de moralitate?
- principiul moralitatii trebuie corelat cu cel al bunei-credinte: respectarea partenerului, sa tii cont si de
interesele lui. Se incalca prin a-i cere sa accepte conditii umilitoare, clauze ruinatoare, care se pot
intoarce in timp impotriva celui care a dictat solutia nedreapta si injusta.
3. Etepele negocierii contractelor de CI:
Demersurile precontractuale, scrisorile de intentie, determinarea conditiilor generale ale contractului,
promisiunea unilaterala de a contracta- etape generale. Trebuie analizate aspectele practice.
a. Informarea preliminara
- prospectarea pietelor; cunoasterea conjucturii economice; investigarea oportunitatilor unor tranzactii
comerciale pe respectivele piete asa incat sa se opteze pt operatiunea comerciala mai favorabila.
-se lanseaza reclama comerciala si se poate incheia chiar un contract de publicitate comerciala
b. Pregatirea dosarelor pt initiarea dialogului contractual
- dosarul tehnic trebuie sa cuprinda: parametrii de calitate ai produsului, garantiile tehnice, elemente
comparative cu oferta concurenta, limitele acceptate de partener
 - dosarul comercial: modalitati de livrare, ambalare, nivelul minim al pretului, garantarea platii in
cazul operatiunilor pe credit, politicile comerciale ale tarii pe piata careia urmeaza sa se declanseze
dialogul com
- dosarul privind bonitatea partenerului: solvabilitatea, bancile garante, bilantul de profit si pierderi,
capitalul de care dispune.
- societatile com concurente pt a se sti optiunea suplimentara in cazul esuarii tratativelor cu primul
ofertant.
c. Scrisorile de intentii
- sunt documente fara statut juridic.
- scrisori de intentie cu efecte provizorii (cuprind mentiunea „bun numai pt scrisoare de intentii, fara
sa aiba vreo valoare contractuale”) si cu efecte definitive.
- pot contine angajamente ferme cu privire la aspecte particulare (angajamentul de a nu purta negocieri
paralele), sau pot fi scrisori cu semnificatia unor contracte, daca se intalneste oferta cu acceptarea.
d. Promisiunea unilaterala de a contracta
- cand o parte isi asuma obligatia de a incheia in viitor un contract = antecontract
-obiectul este o prestatie de a face
- se deosebeste de oferta
- promitentul, proprietar al bunului il poate instraina valabil, chiar daca era destinat beneficiarului,
care este titularul numai a unui drept de creanta, pe care il poate transmite unui tert, daca optiunea nu a
fost acordata intuitu personae.
e. Negocierea comerciala propriu-zisa
Dragos- Alexandru Sitaru: „oferta constituie, in principiu, punctul de pornire si baza de desfasurare a
negocierilor.
Fiecarea parte isi argumenteaza punctul de vedere urmarindu-se: prevenirea si combaterea
obiectiunilor.
Se pot formula contra-oferte, ajungandu-se la o oferta noua
Deciziile bune se iau numai in cunostinta de cauza
Se pot acorda concesii reciproce si se poate conveni solutia finala- incheierea contractului sau decizia
de a nu finaliza si incheia contractul.
4. Strategii si tactici in procesul negocierii contractelor de CI
a. Definirea strategiei si tacticii in negocierile comerciale
- se au in vedere conceptele clasice
- strategia = ansamblu sistematic de decizii vizand atingerea unor obiective prestabilite, cuprinzand
scopurile urmarite si tipul de negociere pt realizarea acestor scopuri.
- tactica = acea parte a strategiei negocierilor comerciale prin care se optimizeaza mijloacele,
procedeele si formele de actiune (stratageme) care urmeaza a fi folosite in vederea atingerii obiectivelor
prestabilite.
b. Strategii de negociere comerciala
- strategia de vanzare rapida a marfii: cand partenerul dominant al unei piete recurge la oferte ferme si
preturi ultimative, exercitand presiuni asupra clientilor potentiali, care trebuie sa decida rapid.
- strategii de acordari si obtineri de concesii reciproce: cand exista o concurenta reala, echilibrata,
partenerii avand o forta economica aproximativ egala.
- strategia esalonarii concesiilor: la masa tratativelor sa nu fie aruncat „intregul pachet de concesii”, ci
in mod esalonat.
-strategia asteptarii deciziei partenerului: clientul-importator-cumparator este dominantul pe piata,
lansand cereri mai multor potentiali parteneri, hotarand sa negocieze cu cel mai potrivit dintre ei.
c. Tactici de negociere comerciala

5. Tehnicile negocierii contractelor de CI

= acele mijloace si procedee prin care se asigura reusita tacticii anvizajate in procesul negocierilor; un
ansamblu de procedee valorificate de negociatori pt a inlatura obiectiile dintre parteneri si a facilita
trataivele; mijloace folosite pt a induce partenerilor idei si convingeri.
 Tehnici variate folosite in negocierile contractuale
-- tehnici de contracarare sau de raspuns
-- tehnici ofensive: : tehnica scurtcircuitarii vizeaza ocolirea unui negociator mai dificil prin ridicarea
nivelului negocierilor (obliga partea adversa sa recurga la un alt negociator); tehnica falselor concesii cst
in inventarierea mai multor obstacole, obiectii fiind solutionate rand-pe-rand, dand impresia ca s-au
facut concesii partenerului; tehnica mandatului limitat implica procedee tehnice prin care se urmareste
cresterea spiritului de cooperare al partenerului; tehnica negocierilor rigide da rezultate numai in cazul
pietelor produselor de inalta tehnologie, in care ofertantii au pozitii dominante, favorizatoare, iar
partenerii sunt constransi sa achizitioneze tehnologiile respective.

C. INCHEIEREA CONTRACTELOR DE CI
1. Oferta de a contracta
= o manifestare de vointa in vederea incheierii contractului care isi produce efectele specifice in
masura si din momentul in care este adusa la cunostinta celeilalte parti.
-in practica, se refera la propunerea facuta de exportator. Pt importator- comanda ferma.
- Codul Com roman- propunere, propuitor (ofertantul)
Conditii:
a. sa fie ferma- autorul sau „se angajeaza”. Daca nu, are caracter publicitar sau retrospectiv
b. sa fie precisa si completa – sa precizeze toate elementele contractului pt facilitarea perfectarii
acestuia printr-o simpla acceptare. Ex- determinarea marfurilor in mod explicit sau implicit.
-cele 2 conditii privind caracterul precis si complet trebuie indeplinite simultan
c. sa fie adresata unor persoane determinate – in caz contrar, se considera a fi o invitatie la oferta. Nu
este o oferta propriu-zisa acea propunere cu caracter general care nu este insotita de un angajament,
avand numai un caracter publicitar, nici trimiterea de cataloage, mostre. Sunt oferte expunerile de
marfuri cu afisarea preturilor si oferta de recompena.
Revocarea ofertei
Oferta îşi produce efectele când ajunge la destinatar
a. revocarea ofertei inainte de a ajunge la destinatar
- nu implica vreo consecinta pt ofertant
-revocarea trebuie sa ajunga cel mai tarziu odata cu oferta sau inainte acesteia la destinatar
b. revocarea dup ace oferta a ajuns la destintar
- daca contractual este sinalagmatic: pan ace contractual nu este perfect, propunerea si acceptarea sun
revocabile, dar cel ce revoca raspunde pt daune-interese, daca cealalta parte, care a incveput déjà
executarea contractului, este de buna-credinta.
- daca contractual este unilateral- se oblige numai ofertantul, iar propunerea este obligatory indata ce
ajunge la cunostinta partii careia ii este facuta.
Tendinte si optiuni in diferite sisteme de drept: sistem roman- revocarea ofertei se justifica prin
absenta unui act formal si prin absenta consimtamantului ca unic izvor de obligatii juridice; sistemul
common law- revocarea ofertei se justifica prin absenta contraprestatiei; in alte sisteme de drept exista
principiul irevocabilitatii ofertei; in Romania se exprima opinia ca o oferta cu termen sa fie irevocabila.

2. Acceptarea ofertei
= declaraţia sau o altă manifestare de voinţă a destinatarului ofertei care exprimă acordul acestuia cu
privire la ofertă.
Acceptarea poate fi expresă ( un raspuns) sau tacită. Este tacita cand rezulta dintr-un fapt juridic a
destinatarului, care exprima vointa sa de a accepta oferta. In cazul acceptarii tacite trebuie avute in
vedere continutul ofertei, natura contractului, uzantele comerciale, etc
In Rom exista 3 conditii pt ca acceptarea tacita sa produca efecte: ofertantul sa fi cerut executarea
imediata a contractului, sa nu fi cerut un raspuns prealabil de acceptare si un asemenea raspuns sa nu fi
fost necesar, nici in raport cu natura contractului.
 Ofertantul nu poate institui ca mod de acceptare tacerea destinatarului ofertei. O asemenea clauza este
considerata nula.
Tăcerea nu poate constitui acceptare. Prin excepţie, ea poate produce efecte juridice atunci când acest
lucru rezultă din lege, din voinţa părţilor, din uzanţele comerciale sau din obişnuinţele care s-au stabilit
între părţi.
Conditiile de validitate ale acceptarii:
-sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau autorizat
-sa fie conforma cu oferta
-sa ajunga la cunostinta destinatarului (ofertantului) inlauntrul termenului de acceptare.
Continutul acceptarii
Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte dar care conţine completări, limitări sau alte
modificări faţă de continuţul ofertei reprezintă o respingere a ofertei şi constituie o nouă ofertă.
(contraoferta).
Acceptarea trebuie să fie pură şi simplă, perfect concordantă cu conţinutul ofertei, fără completări sau
modificări.
Exceptie: nu este o contraoferta daca raspunsul la oferta contine elemente complementare care nu
altereaza in mod substantial stipulatiile ofertei; daca ofertantul nu face vreo obiectie in cadrul unui
termen scurt si daca oferta nu a stipulat in mod expres acceptarea pura si simpla.
Termenele la care trebuie sa aiba loc acceptarea
Regula: acceptarea sa vse produca cand oferta exista inca.
Daca oferta nu are specificat un termen, termenul tb sa fie rezonabil, altfel, oferta devine nula.
Codul com rom- acceptarea tb sa ajunga la cunostinta propuitorului in termenul necesar schimbului
propunerii si acceptarii, dupa natura contractului. In alte sisteme de drept se fixeaza un numar
determinat de zile.
In cazul ofertei cu termen, acceptarea isi produce efectele numai in cazul in care ajunge la ofertant in
termenul stipulat.
Acceptarea tardiva = ajunge la cunostinta ofertantului dupa ce a expirat termenul fixat pt acceptare,
sau termenul necesar schimbului propunerii.
- lipsita de efecte juridice
-oferta devine caduca
- Exceptie- ofertantul poate primi ca buna o acceptare tardiva cu conditia sa incunostinteze indata pe
acceptant de aceasta.
Revocarea acceptarii
Se retracteaza daca ajunge la ofertant inaintea acceptarii sau cel mult odata cu ea.
3. Momentul si locul incheierii contractului
1. Intre persoane prezente contractul se incheie in momentul realizarii acordului de vointa.
Data si locul incheierii sunt mentionate, marcand momentul semnarii, care coincide cu cel al incheierii
contractului.
-prin telefon: partile sunt considerate e fi prezente
2. Intre absenti:
a. Sistemul emisiunii sau declaratiunii de vointa
Contractul este incheiat cand destinatarul ofertei si-a exprimat vointa de a o accepta.
Consimtamnatul se formeaza prin emiterea sau declararea celei de a 2a vointe.
-se stabileste greu mom incheierii contractului
- in common law, in unele tari din America Latina, in Japonia, in Siria.
b. Sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei
- utilizata in dreptul american, englez
- stabileste ca momentul incheierii contractului este momentul in care destinatarul ofertei expediaza
acceptarea
c. Sistemul receptiei (theory of reception)
 - stabileste ca momentul incheierii contractului de comert international este momentul in care
ofertantul receptioneaza scrisoarea de acceptare din partea destinatarului ofertei, fara a conta daca
ofertantul ia cunostiinta de continutul acceptarii
d. Sistemul informatiei
- (in dreptul romanesc) – momentul de incheiere a contractului este cel in care ofertantul ia la
cunostiinta de acceptare- imbina criteriul obiectiv al receptiei cu cel subiectiv al luarii efective la
cunostinta despre continutul acceptarii.
Este important locul incheierii contractului pt: determinarea legii aplicabile; precizarea uzurilor locale
aplicabile; facilitarea interpretarii contractului; determinarea competentei teritoriale a instantelor de
judecata in caz de litigii.
Daca partile sunt prezente contractul se considera incheiat in locul unde se afla acestea, iar daca se
incheie prin telefon, locul este determinat prin vointa partilor. La emisiune locul este unde se afla
acceptantul, iar la receptie unde se afla ofertantul.
4. Forma contractului
in dreptul roman: regula consensualismului
-forma scrisa pt contractul de societate comerciala
-contractele intre prezenti se incheie sub forma unui inscris unic, iar cele intre absenti, prin 2 inscrisuri
separate (oferta sau comanda ferma si acceptarea sau confirmarea de comanda).
 exista o tendinta spre simplificarea si perfectionarea formei contractului- mijloace moderne de
comunicare-> tot mai aproape de incheierea instantanee a contractelor
5. Limba contractului
- in rel de com international este cea aleasa de parti
-contractul se incheie in 2 sau 3 exemplare originale, redactate in limbile celor doua parti, una fiind
intr-o limba de circulatie internationala.

D. CONTINUTUL CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONAL

= ansamblul drepturilor si obligatiilor stipulate de partile contractante.
Universitarii romani au meritul de a fi selectat si sistematizat clauzele contractului de comert
international potrivit unor criterii pertinente.
Clauzele sunt:
1. Generale – necesare pt validitatea contractului
2. Specifice – comune tuturor contractelor de comert international
3. Specifice unor anumite contracte (cele pe termen lung)
4. Clauze privind raporturile dintre contractanti si teri
5. Clauzele de exclusivitate, confidentialitate si concurenta
6. Clauzele prestabilite in contractele de ci
1. Clauzele generale- adevarate uzante in materie. Acestea se refera la:
identificarea partilor si a reprezentantilor lor- precizarea atributelor de identificare a partilor (nume,
prenume, domiciliu, denumire, sediu, statut juridic), datele de identificare si calitatea reprezentantilor
partilor. Este o conditie a tuturor contractelor.
obiectul contractului: elemente de identificare si determinare a marfurilor, a bunurilor viitoare.
la cantitatea marfii:cand exista bunuri in natura trebuie precizata cantitatea, unitatea de masura,etc.
Partile urmeaza sa stipuleze o clauza de toleranta cantitativa. Trebuie precizate si conditiile de livrare,
etc
la calitate: cand obiectul este o prestatie privind livrarea unei marfi- raspunderea revine debitorului;
trebuie stipulat felul determinarii calitatii; a controlului si receptiei calitative (la locul de fabricatie sau la
cel de destinatie); cine suporta cheltuielile; obligatia furnizorului privind garantia calitatii si termenul de
garantie, etc.
la reclamatiile privind cantitatea si calitatea marfii: partile trebuie sa indice continutul reclamatiei;
documentul se trebuie sa o insoteasca; obligatiile cumparatorului pana la solutionarea reclamatiei;
termenele reclamatiei,etc
la ambalare si marcare
 la livrarea marfii la termenele de livrare
la conditiile de expeditie, incarcare-descarcare, transportul si asigurarea marfii in timpul
transportului
la obligatia de preluare a marfii- a cumparatorului
 la pret- partile trebuie sa determine pretul, care poate fi determinat sau determinabil. Daca partile
stabilesc sa incheie operatiunea la „adevaratul pret” sau la „pretul curent” se aplica codul com; trebuie
stipulat locul, data efectuarii platii, instrumentele de plata, documentele necesare, modalitatile de
garantare a platii.
2. Clauze specifice
Prin care se atenueaza sau agraveaza raspunderea partilor contractante
- Clauza penala
- Clauze exoneratorii de raspundere
- Clauze „solve et repete”- debitorul unei prestatii contractuale nu poate pune in miscare o actiune in
rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atat timp
cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia contractuala.
-Clauze privind rezolutiunea contractului pt neexecutarea obligatiilor de catre una sau alta dintre parti.
Referitoare la dreptul aplicabil
- Clauza „electio juris” - contractul este carmuit de legea aleasa de catre parti- principiul autonomiei
de vointa si libertatii conventiilor.
- daca nu, lex contractus se determina de organul jurisdictional competent.
Privind solutionarea litigiilor
- partile recurg la cai de conciliere
- Clauza de jurisdictie privind optiunea lor pt instantele judecatoresti su un tribunal arbitral
- Clauza compromisorie- cand decid recurgerea la arbitraj.
3. Clauze specifice unor contracte de comert international, in primul rand celor pe termen
lung
- Clauza de forta majora
A. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare
Riscurile valutare se refera la modificarea cursului de schimb, care are drept conmsecinta schimbarea
paritatii monedei de plata fata de moneda de referinta.
Clauza aur:
a.gold-value clause- cand pretul este exprimat intr-o valuta, aurul fiind etalon al acestei valute
b.gold-coin clause- pretul este exprimat direct in aur, urmand a fi platit in moneda de aur
Potrivit clauzei aur, pretul stipulat in contract in mom incheierii sale se modifica in mod corespunzator
evolutiei paritatii, asa incat la data achitarii pretului acesta sa fie echivalent celui stipulat la incheierea
contractului.
Clauzele valutare
a.Monovalutara- se bazeaza pe luarea in considerare a 2 monede diferite- una de plata si una de cont.
In cea de cont se exprima pretul, constituind etalon pt plata si stingerea datoriei. Cea de cont este cea in
care se efectueaza operatiunile dintre parti.
b.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar convenit de parti- partile stabilesc pretul
contractual exprimat intr-o anumita moneda de plata, prin luarea drept cursuri de referinta cele existente
intre aceasta moneda si alte 3-5 monede, care alcatuiesc cosul valutar.
-inlocuieste atat etalonul aur, cat si etalonul dolar
-partile trebuie sa convina asupra valutelor si monedei de calcul a modificarilor cursului valutei de
plata fata de valutele din cosul valutar.
c.Multivalutara sau plurivalutara bazata pe un cos valutar insitutionalizat sau pe o unitate de cont
institutionalizata- valutele incluse in cosul valutar nu sunt convenite de parti, ci de un organ
international specializat- EURO
Clauza de optiune a locului de plata- varianta a clauzei monovalutare, prin care partile stabilesc
unde se va face plata. Creditorul opteaza pt plata de catre debitor in moneda locala, cuantumul fiind
calculat dupa cursul de schimb al acestei monede, fata de moneda de cont.
 Clauza de optiune a monedei liberatorii sau clauza de monede multiple- partile pot conveni pretul in
2 sau mai multe monede de plata, tinand seama de paritatea existenta intre ele la data incheierii
contractului, creditorul avand dr sa aleaga in care din aceste monede sa i se faca plata.
B. Clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
 Clauzele de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare unica sau speciala- partile stipuleaza ca
pretul contractual se raporteaza la pretul curent al unei unitati de masura uzuale a unui produs de baza.
ele trebuie sa precizeze documentul care stabileste etalonului unic.
Clauze de reclaculare sau revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se stipoleaza cand pretul este
legat de valoarea mai multor elemente de referinta, considerate cumulativ- i9n contracte de antrepriza pt
lucrari de constructii-montaj.
Clauze de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare generala- partile raporteaza pretul
contractului la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii, care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat pretul.
Clauze de postcalculare a pretului- pt mentinerea pretului. Da dreptul creditorului sa procedeze la
definitivarea pretului. Se recurge la formula pret de productie plus cheltuieli.
4. Clauze privind raporturile dintre contractanti si terti
Clauza primului refuz- ca un antecontract unilateral, una din parti obligandu-se sa acorde preferinta
beneficiarului fata de alti clienti. Este o conditie potestativa simpla, nu pura. Contine o promisiune
suspensiva, deoarece dreptul de preferinta care este acordat beneficiarului urmeaza sa-si gaseasca
concretizarea numai daca acesta va incheia contractul.
-presupune ca beneficiarul sa ofere promitentului conditii similare celor oferite de terti si ca
promitentul sa nu ofere tertilor conditii mai favorabile decat cele pe care s-a obligat sa le ofere
beneficiarului.
Clauza clientului mai favorizat- una din parti se obliga ca, in cazul in care incheie un contract prin
care acorda unui tert conditii mai favorabile decat cele stipulate in contractul aflat in proces de executare
sa acorde aceste conditii si celelilalte parti contractante. Se pune accent pe buna-credinta.
Clauza ofertei concurente- vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care i
le-ar oferi, pt acelasi produs, alti furnizori concurenti in domeniul respectiv. Este de regula in fav
cumparatorului.
5. Clauzele de confidentialitate, de exclusivitate si de neconcurenta
 Clauza de confidentialitate: imbraca frecvent forma unei conventii; se gaseste in contractele de
consulting-engineering, de asistenta tehnica,etc
Obligatia de confidentialitate poate fi in sarcina ambelor parti, incepe din momentul comunicarii
informatiei secrete si poate dura chiar si dupa executarea contractului, in raport de natura si
specificitatea sa.
Clauza de exclusivitate- in contracte de franchising (in fav franchisee-ului), de concesiune exclusiva
( exclusivitate de livrare si de aprovizionare) sau de agent.(exclusivitate acordata agentului intr-un
doemniu de activitate, privind o categorie de clienti sau pe un teritoriu determinat.
Clauza de neconcurenta- stipulata printr-o conventie separata sau direct in contract. Restrangerea
libertatii de a actiona pe piata este admisa numai in cazul in care ocrotirea beneficioarului clauzei este
justificata economic si juridic.
-trebuie sa indice precis obiectul interdictiei.
6. Clauzele prestabilite in contractele de ci
Natura: au un grad inalt sau f inalt de repetabilitate in cadrul unui anumit tip de contract; au un
caracter general, exprimand acele elemente indispensabile fiecarui contract de comert international; sunt
adaptate principalelor raporturi juridice,. Pot fi formulate in variante diferite.
Forta juridica: sunt obligatorii pt parti numai daca le accepta. Daca exista neconcordanta intre o clauza
speciala si una prestabilita primeaza cea speciala.
Avantaje: usurinta incheierii contractelor, economie de timp, reduc riscul unor omisiuni ori fromulari
ambigue, contribuie la uniformizarea practicii contractuale, facilitand expansiunea schimburilor
comerciale internationale; este un atribut exclusiv al partilor includerea acestor clauze.
 II. INTERPRETAREA SI EXECUTAREA CONTRACTELOR DE CI
A. INTERPRETAREA CONTRACTELOR DE CI
= ansamblu de principii si reguli folisite in operatiunea logico-rationala si sistematica de clarificare si
determinare a intelesului exact si complet al continutului (clauzelor) contractelor
Scop: determinarea intelesului exaci si complet al continutului contractului, eliminarea ambiguitatilor
si interpretarea corecta a clazelor acestuia.
Functii: clarificarea sensului si deslusirea intelesului anumitor clauze din contract, care sunt
controversate si deblocarea procesului de executare a obligatiilor stipulate in unele clauze din contract.
Principii: Buna-credinta- unul din principiile fundamentale ale dr com i si se aplica si in
interpretarea si in executarea contractului. Cf lui, clauzele contractelor, uzantele si cutumele admise se
interpreteaza cu buna-cred, pt a se efectua executarea contractului dupa vointa reala a partilor.
Loialitatea- interpretarea clauzelor pe baza respectului pt cealalta parte ptin cautarea si gasirea
intelesului real al acestora concepute in interesul ambelor parti.
Colaborarea dintre parti- pe parcursul tuturor fazelor (incheiere, interpretare, executare). Este
relevanta luarea de masuri de limitare a pierderilor si a castigului nerealizat de partea care invoca
incalcarea contractului.
Reguli:
-daca exista clauze tacite-, interpretarea se face dupa intentia comuna a partilor contractante
- daca exista clauze cu mai multe intelesuri, se interpreteaza in sensul in care sa produca efecte juridice
- daca exista termeni cu 2 intelesuri, se interpreteaza in sensul in care se potriveste mai bine naturii
contractului.
-daca exista dubiu, se interpreteaza in fav celui care se obliga (in dubio pro reo)
-toate clauzele se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelsul ce rezulta din intregul act.
a. reguli de interpretare a contractelor de ci incheiate pe baza de clauze prestabilite
-conditiile generale se considera incorporate in contract numai daca o parte le-a propus, iar cealalta
parte le-a acceptat in mod expres.
-orice clauza convenita in mod expres de catre parti prevaleaza asupra oricarei clauze din conditiile
generale.
-in dubio contra stipulantem= daca exista ambiguitate, conditiile generale propuse de o parte se
interpreteaza in fav celeilalte parti.
-daca ambele parti propun conditii generale neconcordante, se tine seama cu precadere de propunerile
cumparatorului.
b. reguli de interpretare pe baza uzantelor comerciale
- in caz de conflict intre o uzanta si o clauza prevaleaza clauza
- uzantele codificate pe plan international prevaleaza asupra celor locale
- daca intre exemplarul vanztorului si cel al cumparatorului exista neconcordanta, interpretarea se face
in fav cumparatorului
- daca suma de plata este scrisa in litere si in cifre si intre ele sunt neconcordante prevaleaza cea in
litere.
c. reguli de interpretare a contractelor dupa limba in care au fost redactate: contractele de ci se incheie
in 2 sau 3 exemplare, cate unul in lb partilor si unul in lb de circulatie mondiala:
-interpretarea se face dupa sensul acordat termenilor, expresiilor, formularilor din contract in lb de
redactare chiar daca, unoeri, acest sens este diferit de cel dat de legea aplicabila contractului.
Interpretarea pe baza textelor legale uniforme (Congresul Comisiei Natiunilor Unite pt DCI):
-prin luarea in considerare a lucrarilor pregatitoare si a comentariilor
-pe baza studierii unor solutii pronuntate in cazuri precedenta
-interpretarea urmareste promovarea uniformitatii.
B. EFECTELE CONTRACTELOR DE CI
1. Forta obligatorie a contractelor de ci
 Obligativitatea contractului in raporturile dintre parti:
-conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante
-contractul nu poate fi revocat, modificat unilateral
 - exceptie- in unele cazuri la contractele incheiate intuitu personae- forta majora
Efectele contractului fata de terti: principiul relativitatii- conventiile n-au efecte decat intre partile
contractante, si fata de succesorii in drepturi ai acestora.
2. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice in raporturile de CI
1.Creditorul are dreptul de a refuza sa indeplineasca prestatia sa, in cazul in care debitorul nu si-o
indeplineste pe a sa.= Exceptia de neexecutare a contractului. Presupune urm conditii:
-neindeplinirea prestatiei, chiar daca este partial, sa fie importanta
-obligatiile neexecutate sa aiba character reciproc sis a fie stipulate in acelasi contract
-neindeplinirea prestatiei sa nu se datoreze celui care invoca exceptia
-raportul contractual sa presupuna indeplinirea simultana a prestatiilor stipulate in contract.
2.Creditorul care si-a indeplinit integral prestatia sa, are dr sa ceara sis a obtina pe cale
jurisdictional rezolutiunea sau rezilierea contractului.
Rezolutiunea- sanctiune extrema, in urma careia finalitatile contractului sunt compromise total.
- daca este un contract supus unui termen, se produce automat
-poate fi judiciara sau conventional
-are efectele: desfiintarea contractului; repunerea partilor in situatia anterioara; solicitarea si obtinea de
despagubiri in fav partii care si-a executat prestatia.
-privind obligatiile asumate prin contract, judecatorul nu poate da un termen de gratie
Rezilierea- pt contractile sinalagmatice de ci cu executare succesiva
- desfiinteaza contractual cu efecte numai pt viitor
- poate fi constata si pronuntata de un trib arbitral sau de instant de judecata sau poate opera in baza
unui pact comisoriu.
3. Sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor, decurgand din neexecutarea fortuita a
obligatiilor asumate prin contract.
- riscurile pot fi economice si politico-administrative
-regula- se suporta de debitor
-exceptie- devalorizarea monedei de plata intre mom incheieri sic el al executarii contractului- este in
sarcina creditorului. Daca exista clause de mentinere a valorii contractului riscul se suporta de debitor.
-la contractile translative de dr reale (v-c international de marfuri) transferul riscurilor opereaza in
mom preluarii marfii de catre comparator.
3. Adaptarea contractului de ci pe parcursul executarii sale
a. Principiul adaptarii contractului la noile imprejurari
- ajuta la intrarea in concordant cu schimbarile realitatii si la evitarea suportarii de catre o singura parte
a unor prejudicii neimputabile si injuste.
- da expresie tendintei de limitare, pe cale conventionala, a aplicarii principiului clasic al fortei
obligatorii a contractelor.
b. Efectele adaptarii contractului:
-clauza de hardship (de impreviziune)- partile stipuleaza ac clauza avand in vedere modificari grave.
- criteriul de apreciere a vietii contractului este economic si obiectiv, ca in cauzele de exonerare pt
imposibilitate de executare
-efectul principal al stipularii unei asemenea clauze- restabilirea echilibrului contractual
c. Mecansimul adaptarii contractului
- partea care se considera a fi intr-o situatie de hardship trebuie sa o notifice pe cealalta parte de
evenimentul care a schimbat echilibrul contractului, care fie va fi de acord cu propunerea facuta de
partea aflata in situatia de hardship, fie propune o alta solutie, ori poate contesta situatia notificata si sa
nu dea niciun raspuns.
Partea interesata se poate adresa unui arbitru cf clauzei compromisorii, iar daca o parte refuza cu rea-
credinta sa negocieze cealalta parte poate sa ceara si sa obtina daune-interese in baza raspunderii civile
contractuale.
-daca s-a ajuns la o solutie, momentul producerii efectelor este viitor, clauza de hardship neactionand
autoamat.
 -dupa adaptare contractul supravietuieste, fiind executat in noii termeni. Exceptie- partile prevad
explicit ca adaptarea echivaleaza cu o novatie prin schimbare de obiect.
4. Executarea contractului de ci
4.1. Executarea voluntara
Modalitati de plata:
Plata poate fi facuta de debitor sau de o alta pers in numele lui, iar cele care primeste plata este
creditorul sau mandatarul creditorului.
Plata se poate face: creditorului, reprezentantului sau, unei persoane autorizate de lege dau de instant
de jud sa o primeasca. Daca plata se face unei pers lipsite de imputernicire, prin mandat special, nu
elibereaza pe datornic.
Plata trebuie facuta in moneda stipulate in contract.
Data executarii obligatiei:
-in contractile pure si simple plata trebuie facuta imediat, la data facturarii
-daca obligatia are un termen suspensiv, plata se face la expirarea acelui termen ( termenul essential
este exceptia, iar termenul usual regula).
-termene de executare: daca se deconteaza bancar prin incasso documentar, termenul de plata curge de
la data remiterii cumparatorului a doc de expediere si transport si a facturii; daca se plateste prin
acreditiv documentar, termenul este data inscrisa pe el de banca emitenta.
- deb plateste la data la care a dat bancii care il deserveste ordinal de virament al sumei respective
catre banca vanzatorului, iar creditorul este platit la data in care banca a inscris in contul sau suma
reprezentand pretul marfii.
Locul executarii obligatiei- cel stipulat prin acordul partilor, ori, in sens contrar,
somiciliul/sediul/resedinta debitorului. Pt bunurile determinate care se gasesc in alta parte la mom
formarii contractului, predarea se va face in acel loc. Potrivit practicii, locul platii unei sume de bani este
sediul destinatarului.
Imputatia platii- se stabileste prin acordul partilor, iar in caz contrar se realizeaza cf art 1110 si 1111
Cod civil, adica de debitor cu ocazia platii si de creditor prin chitanta. Intre 2 categorii de aceeasi natura,
ambele fiind exigibile, imputatia se face asupra celei mai oneroase, iar daca 2 datorii sunt egale, se
imputa cea mai veche.
4.2. Executarea silita in natura (mai putin intalnita)- creditorul primeste prestatia care ii era datorata,
sau prefer sa I se acorde despagubiri, caz in care instant va tine seama de natura contractului (executarea
silita in natura este imposibila la contractile de asistenta tehnica de ex, dar este posibila pt o suma de
bani ca obiect al obligatiei, sau pt o prestatie de a da bunuri de gen).
4.3. Executarea prin echivalent
 Conditiile raspunderii contractuale in raporturile de comert international: existenta faptului ilicit,
producerea prejudiciului, raport de cauzalitate între faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta
vinovatiei debitorului.
-Fapta ilicita, în cazul contractelor de comert international, consta în:
• neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate;
• executarea obligatilor asumate nu s-a facut în mod corespunzator;
• obligatiile contractuale au fost executate cu întârziere.
-Obligatia debitorului trebuie sa: aiba natura comerciala; sa constea intr-o suma de bani; sa fie lichida
sis a fie exigibila.
-La obligatiile de a nu face, deb este pus de drept in intarzieren din mom in care le incalca.
-Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt consecinta directa si necesara a
neexecutarii obligatiei. Daca obligatia este de rezultat culpa debitorului este prezumata. La obligatiile de
mijloace sau de diligent nerealizarea rezultatului trebuie demonstrate.
-Raspunderea debitorului este conditionata de existenta raportului de cauzalitate.
 Conventiile privind raspunderea in contractile de ci
Partile pot încheia, înaintea producerii prejudiciului, conventii al caror obiect este modificarea
clauzelor privind raspunderea contractuala, micsorând ori marind raspunderea debitorului- clauze de
limitare in timp a rasp, de limitare a daunelor, de plafonare a rasp, de reducerii a nivelului rasp, de
suprimare a solidaritatii pasive. Clauzele de excludere totala a rasp in transporturi sunt nule.
 Repararea prejudiciului
Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin neexecutarea
obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu întârziere.
Evaluarea daunelor pentru care i se acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi:
-legala:in cazul obligatiilor cu obiect o prestatie pecuniara, despagubirile sunt dobanzi. Dobanda
comerciala curge de plin drept, de la scadenta. Ac evaluare se aplica daca partile nu au convenit la un alt
tip de eval. Plata efectiva cst momentul final al curgerii dobanzii.
- judiciara: despagubirile cuprind atat pierderea suferita cat si castigul nerealizat al cred. Deb raspunde
numai pt daunele previzibile la mom perfectarii contractului, cu exceptia dolului. Raspunderea se refera
la daune directe, nu indirect. Probatiunea cuantumului daunelor este in sarcina reclamantului.
- conventionala: Clauza penala stipulate inainte ca prejudicial sa se fi produs- se stab anticipat
cuantumul despagubirilor datorate de deb pt neexecutarea obligatiilor ce ii revin. Se stipuleaza expres,
nu este implicita, are o finalitate reparatorie, un rol stimulator si este limitative de raspundere prin stab
unui nivel maxim al daunelor. Este de stricta interpretare, iar instana poate sa-I restranga efectele in caz
de executare partiala a obligatiei.
 Forta majora
Conditii: manifestarea unor evenimente imprevizibile si de nedepasit,independente de culpa celor care
le invoca.Aceste evenimente trebuie sa fie ulterioare momentului încheieri contractului si sa faca,cu
adevarat,imposibila executarea obligatilor asumate.
Clauzele de forta majora: in caz de- conflicte armate, rechizitii, embargo, calamitati naturale, etc.
Partile determina efectele fortei majore in conv dintre ele (ex effect suspensiv de executare a prestatiei
debitorului), coopereaza pt inlaturarea efectelor ei.
Proba: apartine celei care o invoca. Se poate face prin certificate de forta majora eliberate de Camera
de Comert si Industrie a Rom, pe cale de expertiza,etc

C. TRANSFROMAREA SI STINGEREA OBLIGATIILOR – NOVATIUNEA,

COMPENSATIA, REMITEREA DE DATORIE
1. Novatiunea
-trebuie sa fie neindoielnica, nu se prezuma.- animus novandi- tb sa existe acordul de vointa al partilor
de a nova
a. prin schimbarea de debitor- poate sa opereze fara concursul primului deb
-daca din cuprinsul contractului nu rezulta vointa partilor de a stinge obligatia vechiului deb, iar cred a
inteles sa accepte pe noul deb, nu sunt intrunite conditiile legale.
b. prin schimbarea de obiect- se poate renegocia contractul
Efectele novatiunii asupra privilegiilor si ipotecilor vechii creante:- nu sunt ale creantei noi substituite,
decat daca creditorul le-a rezervat expres. Daca ipoteca creantei novate a fost rezervata pt garantarea
celei noi, va avea regimul vechii ipoteci, iar daca novatiunea opereaza intre cred si unul din debitorii
solidari, priv si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva decat asupra bunurilor acelui deb.
Stingerea obligatiilor altfel decat prin plata:
2. Compensatia
Compensatia nu opereaza: in cazul unei cereri pt restituirea unui lucru care pe nedrept s-a luat de la
proprietar, in cazul unei cereri pt restituirea unui deposit neregulat, in cazul unei datorii declarate
nesesizabile.
- stinge obligatiile partilor in totalitate sau in parte cand sunt inegale, pana la concurenta celei mai
mici.
-Legala- prin efectul legii, daca: obligatiile sunt reciproce, intre aceleasi 2 persoane, daca au au ca
obiect sume de bani sau bunuri fungibile de aceeasi natura, daca ambele creante sunt certe, lichide si
exigibile.
-Judiciara- cand nu se poate constata ca a operat cea legala
 -Conventionala- expresia acordului de vointa cand nu opereaza cea legala
Efecte: stinge obligatiile reciproce pana la valoarea celei mai mici; stinge concomitant garantiile si
accesoriile obligatiilor principale; se aplica regulile imputatiei platii, daca intre aceleasi parti sunt mai
multe datorii reciproce compensabile
Compensatia ca operatiune comerciala complexa, prin care importul este legat de derularea exportului,
fiecare partener fiind si deb sic red.: comp bilateral largita (partenerii din aceeasi tara au cal de
importator si exportator, pt marfurile livrate exportatorul urmand sa fie platit de catre importatorul din
tara sa) si comp triunghiulara si multipla (marfurilke se livreaza intre parteneri din tari diferite in circuit
inchis).

3. Darea in plata
-atunci cand intre deb sic red intervine o intelegere prin care primul se oblige sa indeplineasca alta
prestatie decat cea initiala.
4. Remiterea de datorie
-nu duce la realizarea creantei creditorului
=renuntarea cred la dreptul sau impotriva deb
-trebuie sa fie expresa, iar daca este facuta in folosul unui codebitor solidar ii elibereaza pe toti
codebitoii solidari.
- remiterea voluntara a titlului original facuta de catre cred debitorului sau, da proma liberatiunii
-remiterea facuta deb principal nu libereaza cautiunile.

III. CONTRACTELE DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI; DE

TRANSPORT INTERNATIONAL; DE INTERMEDIERE; DE CONCESIUNE; DE
LICENTA; DE KNOW-HOW SI DE CONSULTING-ENGINEERING IN COMERTUL
INTERNATIONAL

A. CONTRACTELE DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI

Comisia Natiunilor Unite pt Dreptul Comercial International a elaborate si adoptat Reguli Uniforme,
aplicabile contractelor in acest domeniu in scopul facilitarii schimburilor comerciale si stimularii
tranzactiilor internationale.
1. Vanzarea internationala de marfuri
Contractul de v-c este un instrument juridic prin care se efectueaza operatiuni comerciale
internationale de transmitere a marfurilor de la producator la consumator.
Contractul de v-c internationala = un act juridic prin care partile, vanzatorul, pe de o parte, si
cumparatorul, pe de alta parte, apartinand unor state diferite, se obliga sa transfere proprietatea
unei marfi in schimbul unui pret.=> este un act comercial si international, implicand atat criterii
juridice, cat si economice.
Caractere: sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, comercial si international.
Efectele contractului:
a. Obligatiile vanzatorului
(predarea marfii, transmiterea proprietetii asupra acesteia, remiterea socumentelor referitoare la marfa)
1.Predarea marfii = transmiterea materiala a marfii, constand „actele, faptele si procedeele prin care
marfa este remisa cumparatorului”.
Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfa intr-un loc special, obligatia sa de predare consta in:
-remiterea marfurilor primului transportator pt a le transmite cumparatorului
-punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului
-punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care partile stiau ca se gaseau sau trebuiau
fabricate ori produse; in locul in care vanzatorul avea sediul in momentul incheierii contractului.
 Termenul de predare: vanzatorul este obligat sa predea marfurile la data fixata prin contract, daca in
contract s-a stabilit o asemenea data sau data este determinata prin referire la contract. El trebuie sa
predea marfurile in orice moment in cursul perioadei de timp fixata prin contract sau determinabila prin
referire la contract, in afara cazului in care din imprejurari nu rezulta ca alegerea datei nu revine
cumparatorului.
- in toate celelalte cazuri vanzatorul trebuie sa predea marfurile intr-un termen rezonabil, calculat de la
incheierea contractului.
-termenul poate fi determinat (cert) sau determinabil (indicativ). Determinarea lui depinde de natura
bunurilor care fac obiectul contractului, daca sunt fungibile sau nefungibile.
-termenul mai poate fi riguros, ferm sau simplu
Predarea marfii poate fi promta, la termen, imediat ce este este gata sau este posibil sa fie predata.
Termenul mai poate fi stabilit prin uzante comerciale sau prin orice modalitate de catre parti.
Locul predării mărfurilor:
- predarea mărfurilor într-un loc special prevăzut în contract ;
- în lipsa unei asemenea menţiuni în contract, marfa se socoteste predată în momentul în care ea este
remisă primului transportator pentru a fi remisă cumpărătorului, atunci când contractul de vânzare
implică transportul mărfurilor ;
- în cazurile nevizate mai sus, atunci când contractul se referă la un bun individual determinat sau un
bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masă de bunuri sau când contractul
se referă la un bun ce urmează a fi fabricat sau produs (bunurii viitoare) şi când, în momentul încheierii
contractului, părţile ştiau că mărfurile se găsesc sau urmau a fi fabricate într-un loc special, obligaţia de
predare se socoteste realizată în momentul în care mărfurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului în
acel loc special ;
- în toate celelalte situaţii, în punerea mărfii la dispoziţia cumpărătorului în locul unde vânzătorul îşi
avea sediul în momentul încheierii contractului (plata cherabilă).
Obligatiile vanzatorului in cazul in care contractul implica transportul marfii
Daca vanzatorul remite marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform
contractului (prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, pe documente sau prin orice alte mijloace),
vanzatorul are obligatia sa transmita cumparatorului aviz de expeditie prin care sa fie specificate
marfurile.
Daca vanzatorul trebuie sa ia masuri pt transportul marfurilor, el trebuie sa incheie contractele ce si
impun pt ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de transport adecvate
imprejurarilor si in conditiile obisnuite pt un asemenea transport.
Daca vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe tot parcursul transportului, el are
obligatia sa furnizeze cumparatorului toate informatiile de care dispune si care ii sunt necesare pt
incheierea unui asig.
2. Obligaţia de transfer al proprietaţii asupra mărfii, deşi menţionată de convenţie (Viena 1980), nu
este reglementată în conţinutul său.
3. Remiterea documentelor referitoare la marfa:
- daca vanzatorul este obligat sa remita doc referitoare la marfuri, el trebuie sa o faca la momentul, la
locul si in forma prevazute in contract
-daca se face o remitere anticipata, vanzatorul pastreaza pana in mom prevazut pt remitere dreptul de a
repara orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca acest lucru sa nu cauzeze
cumparatorului nici incoveniente, nici cheltuieli nerezonabile.
-cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune interese inj conformitate cu Conventia (Viena 1980)
-daca in contract nu s-a prevazut felul documentatiei, modalitatea si termenul ei de predare, vanzatorul
va preda cumparatorului documentatia tehnica protrivit practicii existente in tara vanzatorului, pt a se
asigura folosirea normala a masinilor si utilajelor care au facut obiectul tranzactiei com.
4. Obligatia de conformitatea marfii (neprevazuta de conventie) presupune toate obligaţiile
vânzătorului legate de cantitate, calitate, tip al marfii, ambalaje sau condiţionare a mărfii.
Această obligaţie se socoteşte îndeplinită de cumpărător după următoarele distincţii:
 a) în cazul în care cantitatea, calitatea, tipul mărfii şi ambalajul sunt prevăzute în contract, obligaţia se
consideră îndeplinită când acesta este realizat;
b) în cazul în care în contract nu se prevede nimic în legătură cu conformitatea, aceasta se consideră
îndeplinită când:
-mărfurile sunt adecvate întrebuinţărilor la care servesc în mod obişnuit mărfuri de acelaşi tip ;
-mărfurile sunt adecvate unei întrebuinţări speciale, cu condiţia ca această întrebuinţare specială să fi
fost adusă expres sau tacit la cunoştinţa vânzătorului de către cumpărător în momentul încheierii
contractului ;
-când marfa livrata posedă calităţile unei mărfii pe care vânzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca
eşantion sau model ;
-când sunt ambalate sau condiţionate în modul obişnuit pentru mărfurile acelaşi tip sau în lipsa unei
întrebuinţări obişnuite trebuie ambalate sau conservate într-o manieră adecvată pentru a le proteja şi
conserva
Vanzatorul nu este raspunzator de o lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu se
putea sa nu o cunoasca in mom incheierii contractului.
Raspunderea vanzatorului pt lipsa de conformitate: ele ste raspunzator pt orice lipsa de confromitate
care exista in mom transmiterii riscurilor catre cump, chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior,
care apare dupa mom transmiterii riscurilor, cu conditia sa fie imputabila neexecutarii oricarei obligatii
ce-i revine, inclusiv celei de garantie, potrivit cu care, in timpul unei anumite perioade, marfurile vor
ramane adecvate intrebuintarii lor normale sau unei intrebuintari speciale.
Daca marfa se preda anticipat, vanzatorul are dr, pana la data prevazuta in contract de remitere, sa
livreze partea lipsa sau neconforma din marfuri, fie sa repare orice lipsa de conformitate a marfurilor, cu
conditia ca acest lucru sa nu-i cauzeze cumparatorului incoveniente sau cheltuieli nerezonabile.
Cumparatorul pastreaza dr de a cere daune-interese.
Obligatiile cumpărătorului legate de conformitate
a) Cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cât mai
scurt ţinand seama de împrejurări;
b) Cumpărătorul trebuie să denunţe vânzătorului lipsa de conformitate precizând natura defectului,
sub sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca lipsa de conformitate;Convenţia reglementează doi
termeni de decădere:
-sub aspectul lungimii şi al momentului de la care curge, denunţarea trebuie făcută într-un termen
rezonabil, calculat din momentul în care cumpărătorul a constatat sau ar fi trebuit să constate defectul;
-oricum cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de lipsa de conformitate dacă nu o
denunţă cel mai târziu într-un termen de doi ani calculat de la data la care mărfurile i-au fost remise în
mod efectiv, cu excepţia cazului în care părţile au prevăzut o garanţie contractuală valabilă pe un alt
termen. Termenul de doi ani reprezintă un termen de garanţie legală.
c) Vanzatorul nu se poate prevala de faptul ca cealalta parte nu a examinat marfurile, daca lipsa de
conformitate se refera la elemente pe care le cunsotea sau pe care nu putea sa le ignore si „pe care nu le-
a aratat cumparatoruli”
d) Daca cumparatorul nu a denuntat lipsa de conformitate, fiind decazut din dr de a se prevala de lipsa
de conformitate, dar are o scuza rezonabila pt aceasta, el poate reduce pretul (bonificatie) si poate sa
ceara daune-interese.
5. Obligatia vanzatorului de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert (obligatia
de garantie contra evictiunii)
Vânzătorul trebuie să predea mărfuri libere de orice drept sau pretenţie a unui terţ, exceptând cazul în
care cumpărătorul acceptă să preia mărfurile în aceste condiţii.
O regulă specială în ceea ce priveşte evicţiunea bazată pe proprietate intelectuală: Vânzătorul trebuie
să predea mărfurile libere de orice drept sau pretenţie a unui terţ, întemeiată pe proprietatea industrială
sau pe altă proprietate intelectuală pe care le cunoştea sau nu putea să le ignore în momentul încheierii
contractului, cu condiţia ca acest drept sau altă pretenţie să fie întemeiată pe proprietatea industrială sau
altă proprietate intelectuală:
 - în temeiul legii statului unde mărfurile trebuie sa fie (re) vândute sau utilizate, dacă părţile au avut în
vedere la momentul încheierii contractului faptul că mărfurile vor fi (re)vândute sau utilizate în acel stat.
- în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care cumpărătorul îşi are sediul.
Prin excepţie, vânzătorul nu este ţinut de obligaţia de garanţie pentru evicţiune întemeiată pe
proprietatea intelectuală atunci când:
- la momentul încheierii contractului,cumpărătorul cunoştea sau nu putea să ignore exigenţa dreptului
sau a pretenţiei terţului; sau
- dreptul sau pretenţia terţului rezultă din faptul vânzătorului de a se fi conformat planurilor tehnice,
desenelor,formulelor sau altor specificaţii furnizate de cumpărător.
Obligatia cumparatorului de a denunta vanzatorului dreptul sau pretentia tertului
Cumpărătorul pierde dreptul de a invoca garantia pentru evictiune, indiferent de felul ei, dacă nu
denunta vânzătorului dreptul sau pretenţia terţului într-un timp rezonabil din momentul în care l-a
cunoscut sau ar fi trebuit să îl cunoască.
b. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract de catre vanzator
(respunderea contractuala a vanzatorului)
Nici un termen de gratie nu poate fi acordat vanzatorului de catre judecator sau arbitru atunci cand
cumparatorul se prevaleaza de unul din mijloacele de care dispune in caz de contraventie la contract.
Totusi, conventia da posib cumparatorului de a acorda un termen suplimentar, de o durata rezonabila.
Mijloace:
1.Cumparatorul este indritui sa ceara vanzatorului executarea obligatiilor sale cu exceptia cazului în
care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu această cerere.
Daca vanzatorul notifica cumparatorului intentia sa de a-si executa obligatiile intr-un termen
determinat se prezuma ca a cerut cumparatorului sa-i raspunda daca accepta executarea. Cumparatorul
trebuie sa-i raspunda intr-un termen rezonabil, altfel vanzatorul isi va executa obligatiile in termenul pe
care l-a indicat in cerere.
Cumparatorul nu are dreptul, inainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de un
mijlocincompatibil cu executarea obligatiilor de catre vanzator.
Notificarea facuta de vanzator nu produce efecte decat daca a fost primita de cumparator.
Ca modalitati de executare partile pot dispune daca sunt in natura sau prin echivalent. Tribunalul poate
cere executarea in echivalent numai daca o face in temeiul propriului sau drept ‚pt contracte
asemanatoare, necarmuite de conventie”. In celelalte cazuri, instanta poate sa dispuna plata de daune-
interese, deci executarea prin echivalent.
2.Mijloace specifice de executare de care dispune cumparatorul
Cumpărătorul dispune de trei mijloace specifice:
a) Poate cere vânzătorului predarea unor mărfuri de înlocuire dacă lipsa de conformitate constituie o
contravenţie esenţială la contract la contract şi dacă această predare este cerută de către cumpărător în
momentul denunţarii lipsei de conformitate sau într-un termen rezonabil calculat de la această
denunţare.
b) Cumpărătorul poate cere vânzătorului să repare lipsa de conformitate când o asemenea soluţie este
rezonabilă în funcţie de împrejurări.
c) cumpărătorul poate să reducă preţul proporţional cu diferenţa de valoare dintre marfa efectiv
predată şi marfa care ar fi trebuit să fie predată, dar nu si daca vanzatoeul repara orice deficienta a
obligatiei sale: fie anterior scadentei, in cazul predarii anticipate; fie dupa data predarii marfii; ori in
cazul in care cumparatorul refuza sa accepte primirea unor marfuri reparate, deci el nu accepta
executarea de catre vanzator.
d) Cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului care are in contractrele de comert international
urm caracteriristici: organele de jurisdictie nu pot acorda un termen de garantie; partea care a optat pt
rezolutiune nu mai poate cere executarea contractului; dupa introducerea actiunii de rezolutiune,
debitorul isi poate indeplini obligatiile numai in contractele care nu au termen; rezolutiunea poate fi
judiciara sau de drept. Ea elibereaza partile de obligatiile lor.
Cumparatorul o poate declara in urm 2 situatii:
 - cand neexecutarea de catre vanzator a oricareia dintre obligatiile sale ce rezulta din contract sau din
Conventie constituie contraventie esentiala la contract
-in caz de nepredare a marfurilor, vanzatorul nu preda marfurile in termenul suplimentar acordat de
cumparator sau declara ca nu le va preda in termenul astfel acordat.
Rezolutiunea are caracter de exceptie, la care se recurge in ultima instanta, cand celelalte masuri s-au
epuizat=> cumparatorul este decazut din dr de a rezolvi contractul daca nu a facut-o: in caz de predare
tardiva, intr-un termen rezonabil, calculat din mom in care a stiuit ca predarea a fost efectuata si in cazul
unei contraventii, alta decat predarea tardiva, intr-un termen rezonabil.
Rezolutiunea, in cazul neexecutarii contractului de catre vanzator, are unele caracteristici specifice:
este extrajudiciara, adica se declara de catre cumparator, unilateral; nu are efect decat daca declaratia
este facuta prin notificare de catre cumparator; instanta nu poate acorda vanzatorului un termen de
gratie.
Situaţii speciale de responsabilitate ale vânzătorului
-În cazul în care vânzătorul efectuează o predare partială a mărfurilor sau numai o parte din mărfurile
predate nu sunt conforme cu contractul, cumpărătorul beneficiază de toate mijloacele reglementate de
convenţie care se vor aplică însă numai cu privire la partea lipsă sau neconformă iar cumpărătorul nu va
putea să declare rezoluţiunea întregului contract decât în cazul în care neexecutarea acelei părţi din
contract constituie o contravenţie esentială pentru întregul contract.
- Dacă vânzătorul efectuează o predare anticipată, înainte de termenul stabilit în contract, atunci
cumpărătorul are facultatea de a prelua marfa sau de a o refuza.
- În cazul în care vânzătorul predă o cantitate superioară celei prevăzute în contract, cumpărătorul
poate accepta sau refuza preluarea cantităţii predate excedentar, dar dacă acceptă trebuie să plătească
acea cantitate excedentară la preţul din contract.

c. Obligatiile cumparatorului
1.Obligatia de plata a pretului
Obligaţia cumpărătorului de plată a preţului include şi pe aceea de a lua orice măsuri şi de a îndeplini
orice formalităţi destinate să permită transferul sumei exprimând preţul de la el către vânzător potrivit
contractului, legii sau a altor reglementări.
Regula este că preţul mărfurilor vândute trebuie să fie determinat în contract în mod expres sau
implicit sau printr-o dispoziţie contractuală prin care preţul să poată fi determinat.
Ca situaţie specială, în cazul în care contractul nu conţine nici o referire cu privire la preţ părţile sunt
prezumate că s-au referit în mod tacit la preţul practicat, în mod obisnuit, în momentul incheierii
contractului în ramura comercială respectivă pentru aceleaşi mărfuri vândute în împrejurari comparabile
(prezumţie legală relativă de determinare a preţului).
Locul plăţii preţului
a) în locul anume precizat în contract ;
b) la sediul vânzătorului - plata preţului este portabilă deoarece plata preţului în comerţul internaţional
se face prin virament bancar iar preţul se consideră plătit în momentul în care banii au ajuns în contul
vânzătorului ;
c) la locul remiterii mărfii sau documentelor dacă părţile au prevăzut că plata preţului se va face
contra acestora.
Momentul plăţii preţului
a) la momentul determinat în contract;
b) în lipsa unei asemenea determinări, preţul va fi plătit în momentul în care, conform contractului,
vânzătorul pune la dispoziţia cumpărătorului fie mărfurile fie documentele reprezentative ale acestora.
c) în fine, vânzătorul poate face din plată o condiţie a remiterii mărfurilor sau a documentelor. În acest
caz, plata va fi anterioară predării mărfii sau documentelor. În cazul în care prin contract vânzătorul a
făcut din plata preţului o condiţie a remiterii mărfurilor sau a documentelor, în acest caz plata preţului va
fi anterioară predării mărfurilor sau a documentelor.
Cumpărătorul trebuie să plăteasca preţul la data stabilită în contract sau care rezulta din contract fără
nici o cerere sau altă formalitate din partea vânzătorului.
 2.Preluarea marfii
Cumpărătorul trebuie să îndeplineasca orice act care este de aşteptat, în mod rezonabil, din partea lui
pentru a permite vânzătorului sa efectueze predarea. De asemenea, are obligaţia de a prelua marfa
predată. Aceasta obligatie include, pe de o parte, predarea marfurilor, si, pe de alta parte, preluarea
acestora.

d. Mijloace de care dispune vanzatorul in caz de contraventie la contract din partea

cumparatorului
Sunt trei mijloace de care poate beneficia vânzătorul în cazul încălcării contractului de către
cumpărător.
Posibilitatea de a cere executarea în natura o obligatiilor de către cumpărător
Vânzătorul poate cere cumpărătorului plata preţului, preluarea mărfii predate sau executarea altor
obligaţii, cu excepţia cazului în care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu o asemenea cerere (ex.
dacă a cerut rezoluţiunea).
Posibilitatea de a declare rezoluţiunea contractului = sa declare contracyul rezolvit
Rezoluţiunea contractului poate fi cerută în două situaţii:
1) dacă neexecutarea de către cumpărător a oricărei obligaţii ce rezulta din contract sau din Convenţie
constituie o contravenţie esenţială la contract ;
2) în cazul în care cumpărătorul nu îşi execută obligaţia de plată a preţului sau nu preia mărfurile
livrate în termenul suplimentar acordat de vânzator sau declară că nu o va face în termenul astfel
acordat.
 Mijloacele speciale ale vânzătorului, în cazul în care cumpărătorul nu îşi execută obligaţia de a
transmite specificaţiile cu privire la marfă – masuri intermediare
În cazul în care contractul prevede obligaţia cumpărătorului de a specifica forma, măsura sau
alte caracteristici ale mărfurilor şi nu face aceasta specificare la data convenită sau într-un alt termen
rezonabil,calculat de la primirea unei asemenea cereri din partea vânzătorului, în acest caz vânzătorul
poate să efectueze singur specificarea potrivit cu nevoile cumpărătorului care i-ar putea fi cunoscute. El
trebuie să comunice specificarea cumpărătorului şi să îi acorde un termen rezonabil pentru a face o
specificare diferită iar în cazul în care acesta tace specificarea va deveni definitivă.
Vanzatorul poate acorda cumparatorului un termn suplimentar, de o durata rezonabila, pt executarea
obligatiilor ce ii revin in baza contractului.

PENTRU CINE VREA: DISPOZIŢII COMUNE PRIVIND OBLIGAŢIILE COMUNE ALE

VÂNZĂTORULUI ŞI ALE CUMPĂRĂTORULUI

1. Efectele specifice ale contractului de vânzare-cumpărare

Contractul de vânzare comercială internaţională produce trei efecte specifice :
A. excepţia de neexecutare a contractului ;
B. rezoluţiunea( rezilierea ) contractului ;
C. riscurile contractului.
Excepţia de neexecutare a contractului
Oricare dintre părţi poate să amâne executarea obligaţiilor ce-i revin atunci când rezultă, după
încheierea contractului, că cealaltă parte nu va executa o măsură esenţială a obligaţiilor sale din cauza
unei grave insuficienţe a acestei părţi de a-şi executa obligaţia, a insolvabilităţii sale ori a modului în
care se pregăteste să execute sau execută contractul .
Rezoluţiunea (rezilierea) contractului
Regimul general al rezolţiunii
a) Rezoluţiunea poate fi declarată printr-un act unilateral de către partea interesată sau poate rezulta
din acordul părţilor (poate să nu fie judiciară).
b) Pentru a produce efecte, rezoluţiunea trebuie să fie notificată părţii interesate.
c) Judecătorul sau arbitrul nu poate acorda nici uneia dintre părţi un termen de graţie atunci când
intervine o încălcare a oricăreia dintre obligaţiile sale.
 d) Convenţia prevede punerea de drept în întarziere a debitorului în cazul neexecutării de către
cumpărător a obligaţiei de plată a preţului la scadenţă, în celelalte situatii fiind aplicabilă soluţia
prevăzută de lex contractus.
Efectele rezoluţiunii
Convenţia reglementează un efect general şi unul special.
Efectul general, aplicabil în toate cazurile indiferent dacă contractul s-a executat sau nu, este acela că
rezoluţiunea contractului liberează părţile de obligatiile lor, cu trei excepţii :
- partea rămâne în continuare obligată pentru eventualele daune-interese pe care le-ar datora ;
- sancţiunea nu are efect asupra stipulaţiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor ;
- sancţiunea nu are efect asupra drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute de convenţie sau de
contract pentru cazul de rezoluţiune .
Efectul special (în ipoteza contractului executat), este acela că partea care a executat contractul
total sau parţial poate cere celeilalte părţi restituirea a ceea ce a furnizat total sau parţial în executarea
contractului.
Riscul contractului
Momentul transferului riscului cu privire la marfă de la vânzător la cumpărător este legat de
momentul predării mărfurilor. Convenţia nu reglementează transferul proprietatii. În principiu,
transferul proprietatii este legat de transferul riscului.
Problema momentului transferului riscului implică mai multe distincţii după cum mărfurile fac sau nu
obiectul unui transport .
A) Când contractul de vânzare-cumparare implică transportul mărfurilor de către un terţ se face
următoarea subdistincţie :
a) dacă vânzătorul este ţinut prin contract să remită mărfurile transportatorului într-un loc determinat,
riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul în care vânzătorul i le-a remis în acel loc ;
b) dacă vânzătorul nu este obligat prin contract să remită mărfurile într-un loc determinat, riscurile
sunt transferate cumpărătorului în momentul remiterii mărfurilor către primul transportator cu scopul de
a fi transmise vânzătorului conform contractului;
B) Când mărfurile nu fac obiectul unui transport.
În acest caz, se face următoarea subdistincţie :
a) când cumpărătorul este obligat potrivit contractului să preia mărfurile într-un alt loc decât sediul
vânzătorului, riscurile cu privire la marfă sunt transferate cumpărătorului atunci când predarea este
făcută iar cumpărătorul ştie că mărfurile sunt puse la dispoziţia sa în acel loc ;
b) în orice alte ipoteze, riscurile sunt transferate de la vânzător la cumpărător :
b1) în momentul în care cumpărătorul preia mărfurile , în termenul contractual ;
b2) dacă cumpărătorul nu preia mărfurile în termenul contractul riscurile se transferă la cumpărător din
momentul în care acestea sunt puse la dispoziţia sa la locul prevăzut în contract.
2. Daunele- interese
Daunele - interese se pot cumula cu oricare dintre mijloacele pe care Convenţia le pune la
dispoziţia uneia dintre părţi.
Intinderea daunelor-interese
Daunele-interese pentru o contravenţie la contract săvârşite de una dintre părţi sunt egale cu pierderea
suferită şi câştigul nerealizat de cealaltă parte datorită acestei contravenţii, pe care partea din culpă le-a
prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă la încheierea contractului.
Modalităţi specifice de stabilire a daunelor-interese în cazul rezoluţiunii contractului
În cazul în care contractul este rezolvit, partea interesată are la dispoziţie două modalităţi de stabilire a
daunelor-interese :
a) Când contractul este rezolvit iar cumpărătorul într-o manieră rezonabilă şi într-un termen rezonabil
după rezolvire a procedat la o cumpărare de înlocuire sau vânzătorul a procedat la o vânzare
compensatorie, partea care cere daune-interese poate obţine diferenţa dintre preţul din contract şi preţul
de înlocuire sau preţul vânzării compensatorii ;
 b) Când contractul este rezolvit, dacă partea nu a procedat la o vânzare compensatorie sau la o
cumpărare de înlocuire iar mărfurile au un preţ curent, partea poate cere diferenţa dintre preţul stabilit
în contract şi preţul curent al mărfurilor din momentul rezolvirii contractului precum şi daune-interese.
Partea care invocă contravenţia la contract este obligată să ia toate măsurile rezonabile pentru
a-şi limita pierderea şi câştigul nerealizat, rezultat al încălcării. Dacă neglijeaza acest lucru, partea în
culpa poate cere o reducere a daunelor interese egală cu mărirea pierderii care ar fi putut fi evitată.
3. Exonerarea de răspundere. Situaţia forţei majore
Precizare prealabilă
Convenţia reglementează forţa majoră ca o cauză exoneratoare de răspundere, însă nu foloseste
explicit expresia “forţă majoră”.
Potrivit Convenţiei, o parte este exonerată de răspundere pentru neexecutarea oricăreia dintre
obligaţiile sale contractuale dacă dovedeşte că această neexecutare a fost determinată de o piedică
îndeplinind următoarele condiţii cumulative :
- este independentă de voinţa părţii care o invocă ;
- este fortuită, adică partea nu se putea aştepta în mod rezonabil din partea ei să o ia în considerare la
momentul încheierii contractului ;
- este imprevizibilă şi insurmontabilă, adică partea nu putea să o prevină sau să o depăşească şi nici
să-i prevină sau să-i depăşească consecinţele.
Procedura: Convenţia prevede obligaţia părţii care invocă forţa majoră să o informeze pe cealaltă
parte de survenirea pierderii şi despre efectele acesteia asupra capacităţii sale de executare.
Existenţa cazului de forţă majoră trebuie transmisă imediat.
În cazul în care forţa majoră se invocă direct în faţa instanţei, partea nu este decăzută din dreptul de a o
invoca, însă va suporta toate prejudiciile pe care cealaltă parte le-ar fi putut evita dacă ar fi fost anunţată
într-un termen rezonabil.

B. CONTRACTELE DE INTERMEDIERE IN COMERTUL INTERNATIONAL

1. CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL
Definitie= contractul prin care o persoana, mandatar, se obliga catre o alta persoana, mandant,
sa indeplineasca anumite sarcini si in contul acestuia.
Trasaturi:
-reprezentare, in cazul mandatului com, este de natura acestuia si nu de esenta lui
- mandatul com este in toate cazurile un contract cu titlu oneros
- ara caracater conventional, partile fiin in masura sa stabileasca limitele lui
- revocarea acestui mandat se poate face numai pt motive temeinice.
Mandantul si mandatarul
- raporturile dintre cei doi, drepturile si obligatiile fiecaruia, puterile si raspunderile pe care le au, tin
de substanta contractului de mandat com.
- mandatul este împuternicit de a face actele necesare executării opraţiunii cu care a fost
însărcinat,chiar dacă nu afost prevăzute în contract
- libertatea de acţiune şi independenţă acordată mandatarului permit angajarea mandatului şi în cazul
unei aparenţe de reprezentare
Mandatarul are următoarele obligaţii:
- de a executa mandatul;
- de a informa pe mandant despre operaţiunile pe care le întreprinde. Daca mandantul intarzie sa
rtaspunda o perioada lunga de timp, el estye considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar daca
manatarul a trecut peste limitele acestuia.
Daca schimba destinatia sumelor primite in numele mandantului, mandatarul datoreaza dobanda la
aceste sume din ziua in care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neindeplinirea
mandatului si de orice alta actiune, chiar penala, in caz de dol sau frauda.
Cand i se cere, mandatarul este obligat sa arate mandatul.
În îndeplinrea obligaţiilor sale, mandatarul trebuie să acţioneze cu diligenţa unui bun comerciant, fiind
ţinut să răspundă de culpa levis in abstracto.În aprecierea gradului de diligenţă se va lua în comsiderare
obiectul contractului, specializarea mandatarului şi cuantumul remuneraţiei. Mandatarul nu răspunde
însă, în absenţa unei stipulaţii exprese, de neexecutarea obligaţiilor asumate de terţ prin încheierea
contractului.
Mandantul este obligat:
- să plătească renumeraţia convenită;
- să creeze condiţiile necesare executării mandatului;
- să restituie cheltuielile efectuate de mandatar.
Pt tot ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si pt retributia sa, mandatarul are un privilegiu
special care se exercita asupra lucrurilor mandantului care sunt in posesia mandatarului pt executarea
mandatului (dr de retentie).
Daca executarea mandatului se intrerupe dat morii mandantul;ui sau mandatarului, retribuirea acestuia
din urma se va determina dupa ceea ce s-a executat proportional cu ceea ce s-a datorat pt completa
executare a mandatului.
Agentul = acel intermediar care a fost imputernicit sa mijloceasca in strainatate incheierea si derularea
afacerilor comerciale. El desfasoara o activitatea independenta, cu caracter profesional si de durata si
poate sa actioneze ca un mandatar cu sau fara reprezentare. Daca este cu reprezentare poate negocia
tranzactii si incheia operatiuni com. Daca este un simplu mandatar poate doar sa transmita ofertele si
comenzile primite mandantului.
Reprezentantul= un agent care incheie acte juridice cu tertii, in numele altei pers, numita
reprezentat.el poate efectua mai multe operatiuni com: inchiriaza mijloace de transport, organizeaza
service-ul, rezolva reclamatiile cleintilor, etc. Firma mama ii incredinteaza acestuia sarcina sa desfaca
produsele sale. Daca reprezentantului i se ofera exclusivitate, i se rezerva monopulul intr-un anumit
sector de activitate, pe un anumit teritoriu si fata de o anumita clientela.
Curtierul= intermediaza in cheierea actelor punand in legatura cei 2 parteneri. El urmeaza dispozitii
izolate neavand relatii contractuale de durata. El nu incheie contractul ci constata perfectarea sa. Nu
poate sa negocieze pt el insusi, nu este nici vanzator nici cumparator al marfurilor care fac obiectul
tranzactiei.
Toti 3 indeplinesc un mandat din partea mandantului, in baza unui contract de mandat com cu clauze
adecvate tranzactiei com respective.
Revocarea mandatului
-numai pt motiver intemeiate
-nu se poate face unilateral- partea lezata poate cere despagubiri fara sa trebuiasca sa dovedeasca
abuzul de drept sau reaua-credinta a celui care a facut revocarea.
-dovada motivelor serioase apartine celui care a cerut rezilierea contractului.
2. CONTRACTUL COMERCIAL DE COMISION
= un contract prin care o persoana, comisionar, se obliga, din insarcinarea altei persoane, comitent, sa
efectueze operatiuni comerciale incheind acte juridice.
-pers juridica sau fizica care efectueaza operatiuni com in baza comisionului isi face o profesie din
operatiunile efectuate, remuneratia sa fiind proportionala cu volumul afacerilor incheiate.
Este un comtract bilateral, comsensual, comutativ, intuitu personae şi cu titlu oneros.
Persoanele implicate în contractul de comision sunt: comitentul, comisionarul şi terţul.
Contractul de comision se particularizează prin următoarele trăsături:
- existenţa relaţiilor de mandat, în raporturile dintre comisionar şi comitent, cu urm deosebiri:
comisionarul este direct obligat fata de pers cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi a sa proprie,
comitentul nu are actiune impotriva tertilor cu care a contractat comisionarul si nici invers.
- comisionarul are calitatea de parte în contractul perfectat cu terţul, garantând executarea
contractului;
- privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinţate, ca o garanţie a creanţelor împotriva
comitentului.
În practica internaţională, contractul de comision este folosit în vânzarea – cumpărarea de mărfuri, în
domeniul transporturilor şi în operaţiunile asupra valorilor mobiliare.
Comitentul si comisionarul:
 - comisionarul trebuie sa tina diferite intre ele si de ale lui, lucrarile diferitilor comitenti si sa aiba in
registrele sale „partida deosebita pt fiecare actiune”
-toate operatiunile care nu sunt conforme cu contractul raman in sarcina comisionarului, comitentul
putandu-l refuza
-daca comisionarul, fara voia comitentului, face plati, vanzari sau alte operatiuni pe credit, raspunde,
iar comitentul ii poate cere plata intarziata a creditelor facute cerandu-i si interesele si foloasele ce ar
rezulta din acestea
- comisionarul care vinde pe datorie trebuie sa i arate comitentului persoana cumparatorului si
termenul acordat
-comisionarul nu raspunde pt indeplinirea obligatiilor tertilor decat daca au prevzut altfel.
Forme :
-comisionarul lucreaza in nume propriu ( dar in contul comitentului)- este parte in contractul incheiat
cu tertul si ramane astfel pana la executarea obligatiilor din contract.
- comisionarul actioneaza in numele comitentului- este supus regulilor mandatului
3. CONTRACTUL DE AGENCY
= acel raport de intermediere in care o persoana, agent, se obliga sa actioneze in contul unei alte
persoane, numita principal.
Principalul si agentul
- principalul este patronul, cel care organizeaza intermedierea stabilind termenii si modalitatile
derularii si incheierii tranzactiei com
- agentul indeplineste acte juridice sau prestatii comerciale sub controlul principalului. El trebuie sa
actioneze conform promisiunii facute, instructiunilor primite, aparand si satisfacand interesele
principalului cu buna- credinta.
-principalul trebui sa –i furnizeze agentului toate informatiile necesare si sa-l retribuiasca
corespunzator pe agent p[t serviciile prestate
- agentul actioneaza in baza unei imputerniciri care continw coordonatela mandatului si limitele sale.
Rolul broker-ului si al factorului (agenti care lucreaza in baza contractuluid e agency)
- brokerul, ca reprezentant al principalului, incheie afaceri com fara a detine in posesia si sub controlul
lui bunurile negociate; ei asigura in principal desfacerea marfurilor si sunt eficienti in rel dintre
exportatori si importatori. In unele tranzactii au devebit intermediari permanenti. Rolul lor in tranzactiile
com internationale este in crestere.
- factorul ca si comisionarul, este un intermediar care lucreaza in nume propriu. El are un dr de posesie
si de control asupra bunurilor detinute pt vanzare. Efectele j sunt ca la comisionarul acre actyioneaza in
nume propriu, dar in contul principalului nu a comitentului.

CONTRACTUL DE LICENTA
= transmiterea de catre titularul unui brevet, numit licentiator, a dreptului de folosinta al unei
inventii sau inovatii unui bebeficiar, numit licentiat.
Trasaturi:
- contract intuiu personae
-contract incensibil
-are ca obiect autorizarea sau acordarea dr licentiatului de a folosi licenta (folosinta dr)
Avantaje:
-licentiatul: patrunde mai usor pe pietele de desfacere, printr-o valorificare inteligenta a avantajelor
conferite de inventie sau inovatie in ridicarea calitatii produselor ; obtine participatii la beneficiile
obiectivelor realizate; stimuleaza exportul de utilaje, materii prime si masini; inlatura concurenta; evita
bariera vamelor si a masurilor restrictive cu caracter netarifar
-licentiatorul: are satisfactia de a vedea produsul inteligentei sale utilizat pt perfectionarea unui produs
sau pt imbunatatirea unui serviciu; contribuie la progresul tehnic si uman, prin obtinerea de marfuri mai
bune cu uj efort uman mai mic; aportul la sporirea exporturilor si reducerea importurilor la produsele
care au devenit mai competitive.
Forme:
 -În funcţie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenţa poate poate fi exclusivă
(licentiatorul renunta la dr sau de a mai acorda licente), şi neexclusivă.
-După caracterul lor licenţele se impart în două categorii: nelimitate şi limitate.
-După izvorul lor acestea pot fi voluntare şi obligatorii.
Efecte:
Obligaţiile licenţiatorului
- de a remite obiectul contractului;
- obligaţia de garanţie;
- plata taxelor legale;
-asigurarea exploatării optime a invenţiei;
- acordarea asistenţei tehnice.
Obligaţiile licenţiatului
- obligaţia de exploatare a licenţei in conformitate cu conditiile stipulate in contract.
- obligaţia de plată a preţului- printr-o suma globala initiala; printr-un procent sau prin sume
suplimentare prin care sa se compenseze diferentele.
Daca cei doi isi respecta obl;igatiile si coopereaza, inventia atinge in procesul de exploatare
performantele anvizajate.
Daca obligatiile nu sunt indeplinite partea interesata poate cere daune-interese sau c.hiar anularea
contractului.
Contractul inceteaza la expirarea duratei stipulate d eparti sau la intrarea licentei in circuitul liberei
concurente.
CONTRACTUL DE KNOW-HOW
= operatiunea de tramitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte tehnice, a unor informatii si
documentatii, inclusiv a unor procedee si tehnologii complexe, potrivit termenelor si conditiilor
convenite de parti
Trasaturi;
-noutatea cunostintelor
-natura confidentiala a cunostintelor, adica cine a aflat de un know-how secret trebuie sa respecte acest
caracter
-dinamismul operatiunii
-complexitatea elementelor componente
- contractul trebuie sa contyine clauze convenite de parti pt a avita confuzia
Clasificare:
În funcţie de gradul de complexitate al opraţiunilor de efectuate- contracte prin acre se transfera o
tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prin acte simple; contracte avand acelasi obiect, transferat
prin acte complexe si succesive; contracte prin care se transfera procedee tehnice sau produse rezultate
dinj cercetari proprii.
În funcţie de interferarea cu alte operaţiuni: contracte de know-how pur; de know-how combinat; de
know-how complementar.
Efecte:
-furnizorul sau transmitatorul trebuie sa transmita cunostinte tehnice. El trebuie sa acorde
beneficiarului: asistenta tehnica; dr de a utiliza marca sa de fabrica; dr de folosinta exclusiva a
procedeului tehnic respectiv sau a cunostintelor care fac obiectul transferului; garantii ca prin aplicarea
procedeului sau cunostintelor transferate se vor obtine rezultatele scontate.
-beneficiarul sau dobanditorul trebuie: sa plateasca pretul, in bani, in produse sau in alte cunostinte
tehnice; sa respecte angajamentul privind confidentialitatea; sa mentina calitatea produselor obtinute.
-se poate conveni ca bebeficiarul ca comercializeze produsele obtinute sub marca furnizorului, cu
conditia bsa pastreze calitatea ridicata a produselor.
- la expirarea termenului stipulat in contract, procedeul tehnologic care a facut obiectul transferului
intra in domeniul public. Fiecare parte are dr neexclusiv sa foloseasca in continuare liber si gratuit:
cunostintele informatiile si documentatiile pe care partile le-au transmis pe durata contractului.
 -in unele contracte partile stipuleaza ca la expirarea term contractului beneficiarul nu mai are dr sa
foloseasca procedeul tehnologic, cunostintele, informatiile sau documentatia, care au facut obiectul
transferului, de asemenea se pot stipula clauze privind interdictia de transmitere de catre beneficiar a
secretuluii de fabricatie.
-know-how-ul nu are statutul brevetelor, dar se bucura de protectie juridica, partea vatamata avand la
indemana actiunea in concurenta neloiala.

CONTRACTUL DE CONSULTING-ENGINEERING
Operatiunile de consulting- engineering sunt prestatii ingineresti pregatitoare.
Consulting= studierea si cercetarea pt un beneficiar a posibilitatilor tehnice si comerciale intr-un
domeniu determinat si acordarea asistentei tehnice corespunzatoare.
Engineering-ul include: studiile in baza carora se realizeaza un proiect si pregatirea realizarii unui
anumit obiectiv ingineresc. Poate fi de proiectare, industrial, economic. Exista si societeti de engineering
care dispun de specialisti cu o inalta calificare, care sunt organizate in unitati sau filiale specializate, cu8
birouri tehnice care realizeaza lucrari de o inalta tinuta profesionala, inmagazinand studii de inginerie
tehnica si industriala.
Consulting-engineering este diferit de Commercial engineering include prestari de servicii,
achizitionari, studii ingineresti pt finalizarea unui proiect, in masura sa cucereasca piata zonala,
regionala sau mondiala.
Definitia contractului= o intelegere prin care furnizorul, de regula o societate specializata, presteaza o
gama larga de operatiuni de consulting-engineering, la comanda si in folosul acestuia.
Caractere juridice:
-Contractul este bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ, cu titlu oneros şi executare
sucesivă. Se încheie în formă scrisă ad probationem.
-Este calificat un contract nenumit, se individualizează prin interferarea prestaţiilor, având un conţinut
diferit în funcţie de voinţa părţilor sau prin juxtapunerea unor contracte numite, supuse regimului
dreptului comun.
Forme:
-in regie- cheltuielile societatii de consulkting-engineering se afla sub controlul beneficiarului, fiind
retribuite in sistemul cost plus onorar.
- la cheie- furnizorul ii livreaza beneficiarului intreaga instalatie contractata in stare de functionare,
fiind retribuit de beneficiar printr-o suma globala, forfetara
- pt servicii- se incheie pt fiecare operatie. Retributia se face printr-o suma fixa procentuala
-mixte sau combinate- un furnizor general isi asuma raspunderea realizarii instalatiei, mai oputin
constructiile civile, care cad in sarcina beneficiarului. Clientul poate livra o parte din utilajele efectuate
dupa desenele oferite de furnizor. Furnizorul general obtine un castig mai mare.
Efecte:
-prestatorul de consulting-engineeringare urm obligatii: - efectuarea de studii; - conducerea realizării
obiectivului industrial;- prestarea asistenţei tehnice;- coordonarea activităţii antreprenorilor;- verificarea
lucrărilor de montaj; -conducerea nemijlocita a realizarii instalatiei; -garantarea functionarii acesteia.
-beneficiarul: plata preţului (plata trebuie facuta de catre client, valoarea retributiei include si
cheltuielile cu caracter permanent si termenele, conditiile si modalitatile de plata sunt convenite de parti)
şi predarea tuturor datelor şi informaţiilor cerute. De asemenea, mai poate fi obligat să presteze unele
servicii, să furnizeze anumite bunuri şi să obţină autorizaţiile necesare.
Prin prisma prestaţiilor de natură intelectuală, precum şi a know – how – ului propriu sau
dobândit, beneficiarului îi incumbă şi o îndatorire specială. , respective pe durata stabilită în contract,
beneficiarul trebuie să păstreze secretul asupra documentaţiilor, proiectelor, planurilor, know – how –
uli şi datelor economice.
Plata se face in moneda stabilita de parti, la termenele si in conditiile stabilite de parti.
Responsabilitati si sanctiuni:
-soc de consulting-engineering raspunde in functie de intinderea misiunii şi caracterulobligaţiilor.
Privind raspunderea trebuie respectate urm principii: reparatia prejudiciului cuprinde numai consecintele
directe; raspunderea opereaza daca exista culpa, soc raspunzand daca a comis o greseala profesionala;
despagubirile sunt proportionale cu onorariul, fara a depasi cuantumul acestuia.
-beneficiarul raspunde pt respectarea dr de proprietate intelectuala si industriala si este tinut sa
raspunda pt corectitudinea si exactitatea datyelor si informatiilor puse la dispozitia
furnizorului(societatii). Daca lucrarea este intrerupta sau anulata fara a fi vina societatii de consulting-
engineering, beneficiarul va plati lucrarile executatebsi va restitui societatii chletuielile facute.
-raspunderea pt fiecare din obligatiile asumkate este proportionala cu importanta si ponderea pe care o
au partile in cadrul lucrarii.
-partea care invoca neexecutarea contractului trebuie sa depuna toate eforturile pt a micsora pagubele
suferite asa incat cealalta parte sa ceara o micsorare corespunzatoare a despagubirii.,
Prestatiile de consulting-engineering ocupa cel putin trei patrimi din totalul investitiilor industriale din
marile tari occidentale=>importanta acestui gen de contracte si evolutria lor continua.