ROMÂNIA

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

CENTRUL: BACĂU

Dreptul comerțului internațional

~ Principiul libertății comerțului~

Prof. coord.: conf.univ.dr. Adrian CIRCA

Autor: Sd. Mădălina – Maria CRIŞAN

Grupa 1 I.D. specializarea DREPT

1
Cuprins :

1.Introducere. .........................................................................2

1.1.Comertul – definirea notiunii de comert. .........................2

1.2.Comertul-factor al cresterii economice............................2

1.3.Dreptul comertului international.Notiuni de baza............3

2. Principiile fundamentale ale dreptului comerţului

internaţional...........................................................................3

2.1.Principiul libertatii comertului........................................3

3.Concluzie............................................................................5

4.Susre bibliografice..............................................................5

2
1.1. Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă strategică
pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară.
Respectivul comerţ este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate,
structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin distribuţiei cu
amănuntul, depozitării mărfurilor şi aprovizionării cu ridicata, precum şi activităţilor de import-
export. Într-o asemenea accepţiune, comerţul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale
economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piaţă, indiferent de forma
acesteia.

Noţiunea de comerţ are un conţinut complex, determinînd o funcţie economică ce constă în a

cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţii
convenabile consumatorilor. În acelaşi timp, aceeaşi noţiune defineşte profesiunea unui corp de
agenţi economici care acţionează în cadrul pieţei, asigurînd actele de schimb.

Sub aspect juridic, noţiunea de comerţ defineşte transferul titlurilor de proprietate asupra
materialelor sau serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate între diferitele stadii ale
producţiei sau direct între producător şi consumator care, de asemenea, se consideră că reprezintă
acte de comerţ.

La aspectele prezentate mai sus se mai adaugă faptul că, prin codul comercial care, în realitate,
se aplică la toate activităţile economice organizate în scop lucrativ, sunt definite ca acte de
comerţ actele de producţie industrială, de transport, de curtaj etc.

1.2. Comertul este considerat factor al cresterii economice,din careva considerente :

1)Sfera de cuprindere a coertului se extinde foarte mult,identificindu-se acte de comert in diverse

domenii ale existentei,de la schimburi cu bunuri tangibile,la servicii de toate genurile,precum si
la relatiile financiar-valutare;

2)Comertul are drept caracterisica faptul ca se poate desfasura eficient in limite foarte largi de
dimensionare a capitalului,ceea ce influenteaza procesul de dezvoltare economica.Comertul a
reprezentat domeniul in care au aparut cele mai multe intreprinderi mici,intreprinzatorii dorind
sa-si valorifice intr-un timp scurt micile capitaluri;

3)Comertul are capacitatea de a se dezvolta prin forte proprii,fara o sustinere a efortului

investitional pentru retehnologizare sau pentru crearea bazei sale tehnico-materiale moderne pe
3
seama capitalului imprumutat pe termen lung,mai dificil de atras,ceea ce conduce la un
dinamism al sau aparte.

1.3. Comerţul internaţional cuprinde totalitatea operaţiunilor de import şi export cu mărfuri,

lucrări şi servici pe care le desfăşoară persoane fizice şi/sau juridice având calitatea de subiecte
ale dreptului comerţului internaţional, cu parteneri de naţionalitate străină sau cu bunuri aflate în
tranzit internaţional (operaţiuni pe pieţe străine).

Privit în acest sens, comerţul internaţional aparţine, în esenţă, fazei economice a distribuţiei
mărfurilor, care constituie etapa intermediară a ciclului
economic,plasată între producţie şi consumaţie , cu precizarea că, în acest caz, distribuţia are loc,
prin ipoteză, peste frontierele unui stat.
Comerţul internaţional, privit în accepţiunea sa restrânsă, îmbracă pe planul dreptului
forma actelor şi faptelor de comerţ internaţional (propriu-zise). Dintre actele
de comerţ internaţional, cele mai importante ca frecvenţă şi sferă de cuprindere sunt
contractele comerciale internaţionale ("clasice"), care constituie una dintre instituţiile centrale ale
acestei materii. În cadrul contractelor, locul central îl ocupă contractul de vânzare internaţională
de mărfuri.

2. Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte directoare ale orientării
normelor juridice şi de aplicare a dreptului, ele fiind expresia nemijlocită a valorilor promovate
şi apărate de drept. Ele au semnificaţia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct
ori deductibile din context. Principiile au o mare importanţă, îndeosebi în domeniul dreptului
internaţional, ele statuând, printre altele, principiul respectării tratatelor, buna vecinătate,
soluţionarea paşnică a litigiilor, etc.

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii

comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi egalităţii
juridice.

2.1. Principiul libertăţii comerţului

Acest principiu constituie o cerinţă, de importanţă covârşitoare, pentru circulaţia

nestingherită a mărfurilor, valorilor şi cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice pe plan internaţional, ceea
ce impune eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care ar putea să
încetinească derularea raporturilor juridice de dreptul comerţului internaţional. Pe plan mondial,
4
acest principiu dă posibilitatea creşterii volumului schimburilor comerciale de mărfuri, valori şi
cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, prin eliminarea oricărui obstacol, prin abolirea protecţionismului,
stimularea concurenţei loiale

Libertatea comerţului dă expresie şi facilitează existenţa economiei de piaţă. În contextul

relaţiilor economice, acest principiu este consacrat de Constituţia României din 1991 revizuită în
2003. Astfel, prin textul art. 135 se prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerţului pe
baza egalităţii de şanse a comercianţilor. În acţiunea de promovare a comerţului mijloacele
concrete sunt configurate de politica statului care urmăreşte să creeze un cadru favorabil. Acest
principiu se exprimă în posibilitatea recunoscută prin lege persoanelor fizice şi juridice de a fi
subiecte de dreptul comerţului internaţional. Pentru exercitarea comerţului se cere ca persoanele
să aibă calitatea de comerciant şi obiectul de activitate să prevadă efectuarea de acte de comerţ
internaţional. Datorită caracterului său de generalitate acest principiu se aplică şi în materia
investiţiilor străine, precum şi a licenţelor de export şi import. Regulile acestui principiu
guvernează şi regimul zonelor libere. Libertatea comerţului nu exclude controlul statului.
Activitatea participanţilor la raporturile de comerţ internaţional este controlată de stat prin
mijloace financiar bancare. Intervenţia statului se realizează, în condiţiile legii, prin intermediul
taxelor, a impozitelor şi a licenţelor de export-import.

Principiul libertatii comertului poate fi privit sub doua aspecte:

 Orice persoana care doreste sa indeplineasca acte si fapte de comert, are dreptul sa
participe in mod liber la tranzactii comerciale
 Fiecare comerciant isi poate alege tipul de activitate comerciala.

Poate fi privit de asemenea din punct de vedere:

 intern, de la comerciantii romani catre piata internationala (presupune libera

circulatie a marfurilor, persoanelor si capitalurilor subiectelor de drept romane pe
piata internationala)
 extern, de la comerciantii straini catre piata romaneasca (presupune liberul acces
al subiectelor de drept straine pe piata romaneasca)

Acest principiu e limitat de diferite instrumente ale politicii comerciale, cu scopul de a restrange
sau stimula comertul cu anumite produse sau de a proteja piata:
 mijloace tarifare (politica vamala) sau netarifare
 politica financiara si bancara (a B.N.R.)
 regimul licentelor import/export
5
  regimul autorizarii anumitor operatiuni import/export
 politica antidumping (taxe vamale)
*dumping= vanzare a marfurilor pe piata externa la preturi mai scazute decat acelea de pe
piata interna si mondiala, in scopul inlaturarii concurentilor si acapararii pietei externe.

3. In concluzie : Libertatea comerțului este o cerință fundamentală în vederea participării

neîngrădite la schimburile internaționale de mărfuri și servicii. Libertatea comerțului facilitează
existența economiei de piață. Expresia practică a acestui principiu este reprezentată de
posibilitatea persoanelor fizice și juridice de a exercita activatați de comerț internațional. Pentru
exercitarea comerțului se cere ca persoanele să aibă calitatea de comerciant iar obiectul de
activitate să prevadă efectuarea de acte de comerț internațional. Acest principiu acționează în
materia investițiilor străine și a licențelor de export-import. Libertatea comerțului nu exclude
controlul statului, care intervine prin intermediul impunerii de taxe, impozite și licențe de export-
import.

4. Susrse bibliografice :

1) Manual “Comert si dezvoltare” ,Dumitru Patrche,Constantin A.Bob(Capitolul I ,pag. 9-11)

2) http://conspecte.com/Comert/comertul-definire-si-istoric-aparitiei-sale.html

3) https://ru.scribd.com/doc/49722081/Dreptul-comertului-international-suport-de-
curs#download

4) http://biblioteca.regielive.ro/referate/drept-comercial/principiile-dreptului-comertului-
international-257701.html

5) https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-
international/principiile-dreptului-comertului-international/

6) http://ru.scribd.com/doc/231538832/Dreptul-comertului-international

7) http://ro.wikipedia.org