Ministerul Afacerilor Interne

al Republicii Moldova

Academia ,,Ştefan cel Mare” a MAI

Catedra: Disciplina:
Activitate specială de investigaţii şi anticorupţie Contabilitatea judiciară

Lucrare de Domiciliu
Tema:Noțiunea de inventariere.

A elaborat:
Studentul pl.512 f/r A verificat:
Facultatea , Drept Dr, conferenţiar universitar,
Marin Alexandru Șevciuc Tatiana

Chişinau, 2021

1
 Cuprins

1.Introducere..................................................................................................................................3
2. CAPITOLUL I. Caracteristica legislativă a organizării inventarierii
3. 1.1 . Esenţa, însemnătatea şi tipurile inventarierii..............................................................4-7
4. 1.2 Modul de efectuare a inventarierii................................................................................8-12
5.Concluzie....................................................................................................................................13
8.Bibliografie................................................................................................................................14

2
 Introducere

Contabiliatea trebuie să asigure informaţii reale asupra activităţii unităţii patrimoniale în

vederea controlului asupra modului în care sunt gospodărite mijloacele materiale şi băneşti şi a
adoptării de decizii fundamentate din punct de vedere ştiinţific. Una din condiţiile fundamentale
ale realizării acestei cerinţe o reprezintă concordanţa deplină care trebuie să existe între datele
înregistarte în conturi şi realitatea obiectivă din întreprindere. Existenţa şi mişcarea valorilor
materiale şi băneşti sunt consemnate în documente şi apoi înregistrate în evidenţa contabilă şi
evidenţa operativă, însă aceste date prezentate în contabilitate pot sa fie diferite în raport cu
situaşia reală patrimonială. Deoarece în activitatea curentă pot avea loc unele modificări
cantitative şi valorice ale patrimoniului care nu pot fi consemnate în documente, este necesar ca,
periodic, să se confrunte datele din evidenţa contabilă cu realitatea, utilizînd inventarierea ca
procedeu al metodei contabile. Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiilor de verificare
faptică a existenţei elementelor patrimoniale sub aspect cantitativ, calitativ şi valoric. În cazul în
care se constată lipsa din gestiune din vina angajatului, se impută acestuia lipsa şi se recuperează
suma aferentă proceselor lipsă. Cu această ocazie se testează angajatul şi se recurge la măsuri ce
trebuiesc luate cu privire la acţiunile sale în cadrul firmei. Inventarierea se desfăşoară în cadrul
firmei de către organele competente, acestea fiind membri ai comisiei de inventariere. La
schimbările de preţ este necesară inventarierea pentru a determina stocurile ramăse la preţul
vechi şi a stocurilor noi care intră în gestiune. Inventarierea se află în strînsă legatură cu celelalte
procedee ale contabilităţii. Astfel, toate operaţiile economice se consemnează în documente, iar
datele din documente se înregistrează în conturi. Informaţiile din conturi sunt verificate cu
ajutorul balanţei şi se confruntă cu realitatea prin intermediul inventarierii. Inventarierea stă la
baza întocmirii unui bilanţ real, contribuind la asigurarea imaginii fidele şi la aplicarea
principiului prudenţei. În urma întocmirii acestei lucrări am avut ocazia să-mi îmbogaţesc
cunoştintele legate de inventarierea patrimoniului iar prin prezenta lucrare doresc să-mi certific
competenţele mele profesionale.
Actualitatea temei lucrării date „Inventarierea şi rezultatele acesteia”, este conturată de
necesitatea de cunoaştere a situaţiei efective cu cea contabilă.

3
 Scopul acestei lucrări este de a demonstra importanţa şi necesitatea contabilizării
operaţiilor cu privire la inventariere, precum şi de a evidenţia particularităţile evidenţei contabile
corecte a patrimoniului întreprinderii.

Capitolul I. Caracteristica legislativă a organizării inventarierii.

1.1 . Esenţa, însemnătatea şi tipurile inventarierii.

Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei

elementelor contabile care aparţin sau se află în gestiunea temporară a entităţii.
Inventarierea are următoarele sarcini:

 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale, mijloace fixe,

stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);
 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de
contabilitate;
 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sînt învechite din punct de
vedere moral;
 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale,
mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.

Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia

sînt şi reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 şi Regulamentul cu
privire la inventariere nr. 27 din 28.04.2004.
În conformitate cu aceste acte normative menţionate, unităţile patrimoniale au obligaţia să
efectueze inventarierea generală a patrimoniului:

 la începutul activităţii;
 cel puţin o dată pe an, de regulă la sfîrşitul anului;
 pe parcursul funcţionării;

4
 în cazul fuzionării, divizării, încetării activităţii.

De asemenea, inventarierea mai este obligatorie (dar nu este una generală) în cazul
următoarelor situaţii:
 în cazul modificării preţurilor;
 la cererea organelor de control cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevăzute de
lege;
 ori de cîte ori sunt indici că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert
decît prin inventariere;
 atunci cînd intervine o predare-primire de gestiune;
 cu prilejul reorganizării gestiunilor;
 ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
 în alte cazuri prevăzute de lege.

Pot exista excepţii de la regulă inventarierii anuale, acest lucru trebuie solicitat de instituţiile
publice ale Ministerului Finanţelor.
Dacă în situaţiile prezentate au fost inventariate toate elementele patrimoniale dintr-o
gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere însă numai cu aprobarea ordonatorului de credite,
administratorului sau a altei persoane care are abligaţia gestionării patrimoniului.
De obicei, inventarierea anuala a patrimoniului se face la incheierea exerciţiului, avăndu- se
în vedere specificul activităţii.În cazul elementelor patrimoniale aduse ca aport, acestea se înscriu
în registrul-inventar grupate pe conturi. Pentru agenţii economici cu activitate complexă
inventarierea se poate efectua şi înaintea datei de 31 decembrie, cu condiţia asigurării
valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul
respectiv.
Valorile aflate în caseria unităţilor patrimoniale, cecurile, biletele la ordin şi
disponibilităţile băneşti din conturi se inventariază în conformitate cu legile in vigoare.
Atunci când în cadrul unităţii patrimoniale există bunuri proprietate publică date în
administrarea acestora, inventarierea bunurilor din această categorie se face distinct.

5
 Dacă inventarierea unor gestiuni a avut loc pe parcursul anului, în registrul- inventar se va
cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate, actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din
perioada cuprinsă între data inventarierii şi ultima zi a anului.
Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale
asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de
vedere ştiintific.
Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea datelor
obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor ştiinţe economice,
care reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa cantitativă şi valorică sau
numai valorică după caz, a elementelor de activ şi de pasiv aflate în patrimoniul unităţii la data la
care aceasta se efectuează.
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe care
o prezintă pentru activitatea practică a acestora.
În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea evidenţei
operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou infiinţate.
La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea
elementelor patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în bani ale
asociaţilor/acţionarilor sau întreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a
unităţii economice.
În al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele
contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi
în condiţiile unei bune organizări a evidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze
dintre care menţionăm:

- modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauze
naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită unor cauze
subiective (ca de exemplu: măsurări inexacte; sustrageri de mijloace economice);
- neântocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;
- neânregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii;
-neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice.

6
Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:
- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a celorlalte
forme de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;
- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a
bunei gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice.Cu această ocazie se
stabilesc răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului;
- inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite identificarea
valorilor materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi mărfurilor greu
vandabile etc., şi valorificarea acestora.
- constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice, cu ocazia
inventarierii, stă la baza constituirii şi înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;
- prin inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cuprinşi în contabilitate.
Pe această bază are loc determinarea producţiei neterminate care influenţează calculul exact al
costurilor şi rezultatelor finale.
- inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanţului contabil anual,
contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanţ;
- inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea normală a
decontărilor, prin descoperirea creanţelor neâncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp;
- pe baza inventarierii se pot obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea organizării
contabilităţii curente, a evidenţei operative a stocurilor, a controlului gestionar etc.

Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate elementele de activ şi

pasiv de care dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii. În teoria şi
practica de contabilitate se poate vorbi despre mai multe categorii de inventariere.
În funcţie de perioada când se efectuează inventarierea poate fi de două feluri:
anuală;
periodică.

Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia incheierii

exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii unităţii economice.

7
 Lucrările de inventariere anuală cuprind toate elementele patrimoniale de natura stocurilor
materiale, a valorilor băneşti, a creanţelor, datoriilor, etc. şi necesită un volum mare de muncă
concentrată într-o perioadă relativ scurtă de timp.
Inventarierea periodică se face la alte intervale de timp mai mici, sau mai mari, decât anul
calendaristic.

1.2 Modul de efectuare a inventarierii.

Orice persoană juridică sau fizică, care potrivit legii, işi organizează contabilitatea proprie
are”obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii, cel putin
o dată pe parcusul funcţionării sale, în cazul funcţionării sau încetării activităţii, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege
Inventarierea se efectuează în scopul stabilirii situaţiei reale a patrimoniului agentului
economic, ceea ce impune verificarea faptică a tuturor elementelor patrimoniale şi totodată a
bunurilor aparţinând altor persoane juridice sau fizice, indiferent sub ce formă sunt deţinute.
Prin inventariere se întelege ansamblul operaţiilor care permit constatarea existenţei tuturor
elementelor de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, după caz, existente în
patrimoniul unităţii la un moment dat.
Inventarierea care se efectuează la începutul activităţii, la constituirea unităţii patrimoniale, are
ca obiectiv principal atât constatarea existenţei, cât şi evaluarea elementelor patrimoniale
aportate în natură de către acţionari sau asociaţi.
Pe parcursul funcţionării unităţii patrimoniale, inventarierea întregului patrimoniu se
efectuează cel puţin o dată pe an şi în principiu cu prilejiul încheierii exerciţiului financiar pentru
ca situaţiile financiare să reflecte o imagine cât mai reală a poziţiei financiare şi a performanţelor
întreprinderii.
Efectuarea inventarierii presupune parcurgerea a trei etape:
 pregatirea pentru efectuarea inventarierii
 efectuarea propriu-zisa a inventarierii
 reflectarea rezultatelor inventarierii

8
 La etapa de pregatire se crează comisia de inventariere, în componenţa căreia se includ
reprezentanţi ai administraţiei, lucrători ai serviciului contabil ţi alţi specialişti. Membri ai
comisiei de inventariere nu pot fi gestionarii a căror valori materiale sînt supuse inventarierii şi
contabilii care efectuează evidenţă contabilă a sectorului supus inventarierii, cu excepţia
întreprinderilor mici.
Componenta comisiei de inventariere se aprobă prin ordinul conducătorului întreprinderii în
care se mai stabilesc termenele de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozitele, secţiile de
producţie) şi valorile supuse inventarierii. La întreprinderi mari şi mijlocii comisia de
inventariere trebuie să fie compusă minimum din cinci persoane, iar la întreprinderile mici – din
trei persoane. Apoi comisia cere de la gestionar o declaraţie scrisă prin care el confirmă faptul
dacă are sau nu în gestiune bunuri care nu aparţin întreprinderii, dacă are documente de primire-
predare a bunurilor care nu au fost predate în contabilitate, precum şi numărul şi data ultimului
document de intrare şi de iesire a bunurilor.
Tot la aceasta etapă se sigilează încăperile unde se află bunurile supuse inventarierii, se
sistează operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune, se verifică starea de funcţionare a
aparatelor de măsură a greutăţii, iar serviciul contabil efectuează reflectarea în conturile
contabile şi în evidenţa analitică a tuturor operaţiunilor economice efectuate pînă la înventariere,
verificarea corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din
contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi
analitice şi să ridice de la gestiuni toate evidenţele operative şi să le vizeze cu menţiunea „pînă la
inventariere” acestea servind drept temei pentru determinarea stocurilor la începutul
inventarierii.
Efectuare propriu-zisă a inventarierii - prevede executarea anumitor lucrări ce includ
numărarea, recalcularea şi înregistrarea în documente speciale. Existenţa bunurilor se constată
prin cîntărire, măsurare, calcule tehnice sau numerare. La inventarierea unei cantităţi mari se
întocmesc borderouri de cîntărire. La finele zilei de lucru sau dupa recîntărire datele efective din
borderouri se confruntă şi totalurile determinate se introduce în listele de inventar. Ambalajul se
înregistrează separate pe tipuri şi destinaţie speciala (nou, folosit, e. t. c). Existenţa bunurilor
aflate în custodie sau arendate nu poate fi stabiltă prin recalcularea fizică, de aceea drept temei
servesc datele existente în contabilitate.Listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din

9
care un exemplar - de către gestionar, iar două exemplare - de un membru al comisiei de
inventariere, pe gestiuni şi bunuri şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de
inventariere, de gestionar şi de contabilul care ţine evidenţa gestiunii. În cazul predării-primirii
gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care: un exemplar - de
gestionarul care predă, un exemplar - de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare -
de un membru al comisiei de inventariere.
La sfîrşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar
cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Listele de inventariere pot fi completate
manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de calcul. Listele de inventariere întocmite manual se
completează cu cerneală sau pix, citeţ şi clar şi nu se admit corectări sau ştersături. Corectarea
greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de inventariere prin anularea
menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra înscrierii anulate se scrie cea corectă.
Corectările vor fi stipulate şi semnate de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de
gestionari. În listele de inventariere nu se admite a lăsa rînduri necompletate. Ultimele rînduri
necompletate ale listelor de inventariere se barează.

1. Inventarierea activelor materiale pe termen lung: Pînă a începe inventarierea este necesar
de controlat:- existenţa şi starea paşapoartelor tehnice sau a altei documentaţii tehnice;- existenţa
documentelor aferente mijloacelor fixe date sau luate în arendă de către întreprindere şi a celor
date sau luate la păstrare şi în folosinţă temporară. La inventarierea mijloacelor fixe, comisia de
inventariere efectuează în mod obligatoriu controlul efectiv al mijloacelor şi înscrie înlistele de
inventariere denumirea completă, destinaţia, numărul de inventar, numărul de fabricare (numărul
indicat în paşaportul tehnic) şi unele caracteristici tehnice sau de exploatare. Maşinile, utilajele şi
instalaţiile de forţă se trec în listele de inventariere individual, indicîndu-se numărul de inventar,
uzina producătoare, numărul paşaportului tehnic, anul producerii, destinaţia, capacitatea etc.
Mijloacele fixe neutilizabile pentru exploatare şi care nu se supun restabilirii se includ într-o listă
de inventariere separată cu indicarea momentului scoaterii din exploatare şi motivelor care au
cauzat neutilizabilitatea lor (deteriorarea, uzura completă etc. ). Listele de inventariere cu
mijloacele arendate şi aflate la păstrare se întocmesc separat pe fiecare arendator şi întreprindere
care le-a transmis la păstrare. În acestea, în afară de datele stabilite, se indică de asemenea
denumirea arendatorului sau şi termenul arendei sau păstrării. Un exemplar al listei de

10
inventariere a mijloacelor arendate sau aflate la păstrare se expediază arendatorului pentru
confirmare.

2. Inventarierea activelor nemateriale: Comisia de inventariere va verifica:

- existenţa documentelor care certifică dreptul întreprinderii de a utiliza activele nemateriale;-
corectitudinea şi reflectarea oportună în bilanţ a valorii activelor nemateriale care se referă la
obiectele proprietăţii industriale (OPI) şi aparţin întreprinderii în baza dreptului de proprietate.
Constatarea faptului de utilizare a activului nematerial se efectuează în temeiul următoarei liste
de documente care se concretizează separat pentru fiecare caz de estimare a valorii activului
nematerial:
- originalul sau copia autentificată de notar a brevetului, certificatului de înregistrare;- copia
descrierii activului nematerial;- actul privind utilizarea activului nematerial;- folosirea mărcii de
produse şi servicii; utilizarea denumirii de origine a produsului pentru desemnarea produsului;
utilizarea soiurilor de plante create ca rezultat al selecţiei; utilizarea raselor de animale create ca
rezultat al selecţiei şi sub influenţa schimbării condiţiilor de hrană, întreţinere şi exploatare;
- documentul care confirmă suma mijloacelor bănesti achitate sau valoarea depistată a altei
forme de compensare, utilizate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale;
- contractul de cesiune (transmitere) către întreprindere a dreptului asupra titlului de protecţie
înregistrat la Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale;- contractul de licenţă pentru
dreptul de folosire a obiectelor proprietăţii industriale înregistrat la Agenţia pentru Protecţia
Proprietăţii Industriale etc.

3. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale: La întreprinderile industriale este necesar

de determinat:- existenţa efectivă a stocurilor de semifabricate (piese, agregate) şi a articolelor
care se află în proces de confecţionare şi asamblare;- rebutul care nu a fost trecut în evidenţă;-
producţia în curs de execuţie conform comenzilor anulate, precum şi a comenzilor, executarea
cărora este suspendată;- costul efectiv al semifabricatelor (pieselor, agregatelor), care se află în

11
producţie în proces de confecţionare sau asamblare. Materiile prime, materialele, prefabricatele,
piesele de schimb, semifabricatele etc. , aflate la locurile de muncă, nu se consideră producţie în
curs de execuţie. Acestea se inventariază separat şi se trec în conturile de stocuri, diminuîndu-se
cheltuielile respective, iar după terminarea inventarierii se înregistrează în conturile iniţiale de
cheltuieli. Înainte de începerea inventarierii este necesar să se predea la magazii şi depozite toate
piesele, ansamblurile şi agregatele, a căror prelucrare a fost terminată.
4. Inventarierea mijloacelor băneşti: La inventarierea mijloacelor băneşti se utilizează
Procesul-verbal de inventariere a numerarului. La inventarierea casieriei se verifică numerarul
efectiv de mijloace băneşti şi alte valori existente în casierie. Controlul se efectuează pe tipuri de
documente, indicindu-se în listă denumirea, numărul, seria şi suma totală a acestora.
Inventarierea mijloacelor băneşti se efectuează prin metoda verificării sumelor existente în
contul respectiv:a) încasările - cu datele din extrasul de cont al instituţiei financiare, oficiului
poştal, copiile documentelor de însoţire a încasărilor în casierie ş. a. ;b) sumele transferate de
părţile legate - cu datele obţinute din avizele lor (avizo), indicîndu-se data, numărul dispoziţiei de
plată, suma şi denumirea instituţiei financiare sau oficiului poştal, care a primit transferul.
Inventarierea mijloacelor băneşti, care se află în conturile de decontare, valutar şi curent, în
acreditive speciale şi alte conturi, se efectuează prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont
emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.

5. Inventarierea creanţelor şi datoriilor: Inventarierea decontărilor cu fondatorii, instituţiile

financiare, bugetul, cumpărătorii, furnizorii, parţile legate, salariaţii proprii, deponenţii şi alţi
debitori şi creditori constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi
controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia stabileşte termenul
înregistrării creanţelor şi datoriilor, realitatea existenţei acestora şi persoanele vinovate de
trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei. Tuturor debitorilor, cu care decontările
nu se efectuează prin sistemul "incaso", întreprinderile creditoare le expediază extrase din
conturile analitice privind datoriile acestora. Extrasele de cont confirmate se prezintă comisiei de
inventariere pentru confirmarea existenţei datoriilor. Întreprinderile debitoare sînt obligate să
confirme în decurs de 5 zile din ziua primirii extraselor soldul creanţelor şi/sau să comunice
obiecţiile lor. Sumele reflectate în conturile de datorii şi creanţe cu cumparătorii, părţile legate şi
furnizorii, cu alţi debitori şi creditori trebuie să fie confirmate. În cadrul decontărilor cu salariaţii

12
proprii se verifică suma salariilor necerute, precum şi sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus
efectuată salariaţilor.Comisia de inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare:a)
veridicitatea decontărilor cu instituţiile financiare, parţile legate care întocmesc de sine stătător
bilanţul contabil şi cu organele ierarhic superioare;b) corectitudinea şi justeţea sumei datoriilor
privind lipsurile şi delapidările existente în bilanţ.

Concluzie

În baza acestei lucrări de domiciliu au fost cercetate principalele aspecte ale organizării
activitaţii economico-financiară la întreprindere. Tot aici am studiat și am redat procedeul de
bază al contabilității, adică inventarierea. Am dedus care sunt principalele momente în evoluţia
întreprinderii pe plan organizatoric şi productiv. În acest proiect au fost cercetate un instrument
de control al conducerii, şi anume inventarierea. Am determinat rolul acesteia în contabilitate,
stabilind astfel, ca aceasta este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a
celorlalte forme de evidenţă economica cu realitatea faptică existentă la entitate, constituie un
mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice la întreprindere. Am luat
cunoştinţă cu procedura de înventariere a diverselor bunuri economice, cu documentele necesare
pentru fiecare etapă a inventarierii.

13
 Bibliografie

1. Legea contabilităţii (nr.113 din 27.04.2007)

2. Tuhari T. Contabilitatea cheltuielilor în comerţ / Contabilitate şi audit, Chişinău, 1998,
nr. 6, p. 21.
3. https://www.contabilsef.md/
4. https://www.sfs.md/
5. http://contabilitate.md/

14
15