Structura ordonantei sau incheierii de dispunere a expertizei

I.INTRODUCERE

Expertiza s-ar defini ca un mijloc de probă prin care, pe baza unei cercetări
fundamentate, expertul aduce la cunoștința organului judiciar concluziile motivate științific cu
privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe specializate.

Importanța acestui mijloc de probă decurge din caracterul său științific reflectat de
natura datelor și informațiilor valorificate de expert în cadrul lucrării făcute, a metodelor,
procedeelor și tehnicilor folosite. De aceea, practica judiciară, în cadrul aplicării principiului
liberei aprecieri a probelor, a dat întâietate împrejurărilor de fapt (probelor) stabilite prin
expertiză. Ca urmare, elementele de probă îndoielnice sau simplele indicii au putut în urma
desfășurării expertizei să fie reținute ca probe sau înlăturate ca fără nici o valoare.
Spre deosebire de expertiză (efectuată de expert), constatările sunt atributul
specialiștilor sau a tehnicienilor, aceștia din urmă funcționând în cadrul sau pe lângă instituția
de care aparține organul de urmărire penală.
Deoarece este o activitate desfășurată sub imperiul urgenței (procedura este
simplificată în raport cu expertiza), constatarea poate fi dispusă și de un organ necompetent,
însă sesizat conform legii, actele și lucrările efectuate fiind trimise procurorului competent.
Trebuie manifestată prudență când la urmărirea penală sunt folosiți specialiști sau tehnicieni
din cadrul altor instituții, care prin optică diferită, generată de scopurile diferite ale cercetării
sau lipsa de cunoștințe în materia identificării, se deosebesc de experți.
Recurgerea la expertize constituie o măsură de ordin procesual ce poate fi dispusă în
cadrul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, cu ocazia
activităților de strângere și verificare a probelor necesare pentru dovedirea existenței
infracțiunii și a făptuitorului. Expertiza poate fi dispusă în orice moment al procesului penal
până la pronunțarea hotărârii, dacă probele ce urmează a fi constatate prin aceasta sunt utile și
concludente.
În cursul urmăririi penale expertiza poate fi dispusă fie imediat după începerea
urmăririi penale, fie ulterior dacă unele obiecte, corpuri delicte, situații au apărut în cursul
urmăririi penale.

II.CUPRINS

Solicitarea, dispunerea și efectuarea unei expertize constituie o activitate procesuală

probatorie ce implică prezența activă a unor organe și a unor subiecți procesuali. Măsura
dispunerii se realizează prin efectuarea de acte procesuale și procedurale, din care unele revin
organelor judiciare (denumite subiecți oficiali), iar altele revin părților (subiecți principali ai
procesului), cât și unor subiecți procesuali ocazionali (de exemplu, experții). Admiterea
folosirii acestui mijloc de probă este de competența exlusivă a organelor de urmărire penală și
instanței de judecată care verifică cererile părților, dispunând motivat asupra acestora.
În cazul unor expertize (de exemplu, expertiza medico-legală psihiatrică, expertiza
medico-legală pentru stabilirea cauzelor morții dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal)

1
organele de urmărire penală instanța de judecată sunt obligațe să dispună efectuarea lor la
cererea părților sau din oficiu dacă părțile nu au efectuat cereri în acest sens.
Actul procesual al efectuării unei expertize revine și unor subiecți procesuali ocazionali,
aceștia, în cazul expertizei medico-legale, al expertizei medico-legale psihiatrice sau în cazul
expertizei criminalistice, putând fi specialiștii sau experții ce lucrează în instituțiile și
laboratoarele cu activitate specifică de expertiză (institute medico-legale, servicii medico-
legale și institute și laboratoare de expertiză criminalistică), iar în cazul expertizei contabile,
fiscale sau tehnice acești subiecți procesuali ocazionali pot fi experți oficiali (persoane care au
dobândit calitatea de expert potrivit legii).
În doctrina mai veche poziția experților a fost controversată, aceștia fiind uneori
asemănați cu martorii, iar alteori cu organele de urmărire penală sau cu judecătorul, însă
aceste păreri au rămas izolate deoarece experții nu sunt martori (pentru că nu relatează fapte
pe care le-au văzut ori li s-au adus la cunoștință), ci specialiști chemați să asiste la aflarea
adevărului, însărcinați de organele judiciare să examineze și să exprime o părere asupra
problemelor ce fac obiectul expertizei. Mai mult, autoritatea expertizei derivă din autoritatea
sa științifică, din pregătirea de specialitate a experților și nu împrumută nimic din autoritatea
organelor judiciare pentru care nu e obligatorie, acestea valorificând concluziile formulate în
ansamblu.
Alte sarcini și prerogative vizând expertiza identificăm și în legătură cu părțile din
proces pe măsura poziției lor procesuale și intereselor avute.Părțile au datoria să se prezinte la
termenele fixate de organele judiciare pentru a li se aduce la cunoștință obiectul expertizei,
întrebările la care urmează să răspundă expertul. Învinuitul sau inculpatul, de exemplu, în
cazul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri este obligat să prezinte o probă scrisă de mâna
sa ori să scrie după dictarea ce i se face, aceste probe de scris constituind scripte de
comparație.Celelalte părți, dacă nu sunt rude ori soț al învinuitului sau inculpatului, sunt
obligate să prezinte scriptele de comparație pe care le dețin.
Subiecții procesuali ocazionali sunt experții sau specialiștii care potrivit legii au
obligația de a efectua expertiza în bune condiții, atât unii, cât și ceilalți folosind toate
cunoștințele și experiența lor pentru a clarifica complet chestiunile sau problemele ce fac
obiectul expertizei. Expertul nu poate refuza primirea acestei însărcinări decât pentru motive
bine întemeiate, anunțând organul judiciar care a dispus expertiza. Expertul poate fi constrâns
să efectueze lucrarea prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Efectuarea expertizei se dispune de catre organul de urmarire penala prin ordonanta si
de catre instanta de judecata prin incheiere. Acestea trebuie sa indice faptele sau imprejurarile
pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice si sa le evalueze, obiectivele la care
trebuie sa raspunda, termenul in care trebuie efectuata expertiza, precum si institutia ori
expertii desemnati.

II.a. Reguli tactice ce trebuie avute în vedere la dispunerea expertizelor

1.Oportunitatea expertizei

În raport cu datele materiale ce există în cauză, în raport cu probele este necesar să se

aprecieze dacă și în ce măsură o expertiză este utilă astfel încât nici să nu se întârzie
efectuarea unei expertize indispensabile soluționării cauzei, dar nici să se dispună efectuarea
unei expertize în mod prematur.
În practică sunt întălnite cazuri de admitere cu ușurință a unor expertize cerute de părți
sau apărători și care se referă uneori la aspecte sau împrejurări neconcludente, alteori la
probleme sau împrejurări deja clarificate prin alte mijloace de probă sau expertize ale căror
concluzii au fost deja acceptate.
Oportunitatea unei expertize, ca regulă, se raportează și la momentul dispunerii
acesteia, întrucât atât dispunerea prematură, cât și întârzierea pot avea consecințe asupra
soluționării cauzei.

2
2.Stabilirea corectă a obiectului expertizei

Obiectul expertizei judiciare îl constituie lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt
ce reclamă cunoștințe de specialitate din anumite domenii. Organele judiciare au obligația să
vegheze la respectarea cerinței de limitare a obiectului expertizei la ceea ce legea definește
generic “fapte sau împrejurări”, iar nu la probleme de drept (stabilirea vinovăției sau
nevinovăției unei persoane), chestiuni care cad în sarcina organelor judiciare.

3.Formularea clară a întrebărilor adresate expertului

Una dintre cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate
științific o prezintă neclaritatea în fixarea obiectivelor sau a întrebărilor adresate expertului,
fără a menționa situația în care aceste obiective sunt lăsate la aprecierea expertului. Deoarece,
de regulă, întrebările circumstanțiază direct obiectul expertizei, ele trebuie formulate cu
claritate, concis, evitându-se exprimări generale, echivoce, confuze, care determină pe unii
experți să procedeze la reformulări, cu riscul apariției de neconcordanțe între ce a urmărit
instanța și ce a înțeles expertul din întrebare. Așadar, pentru eliminarea unor astfel de
dificultăți se recomandă ca întrebările să fie formulare după o prealabilă consultare a
expertului, iar când expertiza a fost dispusă, expertul să solicite lămuriri suplimentare
organului judiciar.

4.Asigurarea calității materialelor trimise spre expertiză

Pentru efectuarea expertizei ordonate de organul judiciar, expertul trebuie, de regulă,

să aibă la dispoziție pe de o parte, urmele, obiectele ce constituie mijloace materiale de probă,
iar pe de altă parte, modele de comparație sau obiectele presupuse a fi creat urmele găsite în
câmpul infracțional. Prima cerință pe care trebuie să o îndeplinească materialele trimise spre
expertizare este cunoașterea cu certitudine a provenienței lor. A doua cerință privește calitatea
pe care trebuie să o aibă respectivele materiale (trebuie să conțină sau să reflecte suficiente
elemente caracteristice pe baza cărora să se facă identificarea).
Este important să ca urmele, mijloacele materiale de probă să fie însoțite de
impresiunile, modelele de comparație sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fața
locului.

III.CONCLUZII

Obiectul activității de expertiză criminalistică îl constituie asigurarea organelor de

urmărire penală sau a instanțelor de judecată cu mijloacele de probă ce au un pronunțat
caracter științific.În desfășurarea activității de expertiză criminalistică institutele și
laboratoarele cu activitate specifică colaborează cu organele de urmărire penală sau instanțele
de judecată în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire și a altor lucrări pentru ca expertizele să
se desfășoare în bune condiții și în mod operativ. Întreaga activitate are la bază respectarea
principiului independenței și imparțialității experților criminaliști în ce privește concluziile
raportului întocmit la cererea organelor judiciare.
Când din examinarea materialelor puse la dispoziție pentru efectuarea unei expertize
criminalistice, expertul criminalist constată că poate să lămurească și alte probleme și

3
 obiective care nu au fost dispuse de acel organ judiciar, are obligația de a încunoștiința
organul judiciar despre posibilitatea clarificării acelor probleme.
Exemplu de ordonanta de dispunere a unei expertize medico-legale ( in cazul unor
infractiuni contra integritatii corporale sau sanatatii)
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN GALATI
SERVICIUL INVESTIGATII CRIMINALE
Dosar penal nr. /P/2018
ORDONANTA
Anul.... luna ..... ziua.....
...., organ de cercetare penala al politiei judiciare din cadrul serviciului de investigatii
criminale.
Examinand actele existente in dosarul de urmarire penala nr.../P/2018 privind savarsirea
infractiunii de .......... fapta prev. si ped. de art. alin. din Codul Penal

CONSTAT URMATOARELE:
Prin ordonanta din data de ....... a organelor de politie judiciara din cadrul ......, s-a dispus
inceperea urmaririi penale in rem cu privire la infractiunea de ..... prev. si ped. de art. alin. din
Codul Penal
Prin ordonanta din data de .... a Parchetului de pe langa ...... s-a dispus efectuarea in
continuare a urmaririi penale fata de suspectul ...... pentru savrasirea infractiunii de ...... fapta...
La data de ....., prin ordonanta procurorului s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale
impotriva inculpatului ....... pentru savarsirea infractiunii de .... fapta.......
In fapt s-a retinut ca:..........
Din probatoriul administrat, respectiv .......... reiese ca ..........-se descriu elemente de fapt ce
vor fi evaluate/clarificate de expert.
Intrucat pentru constatarea, clarificarea si evaluarea unor fapte si imprejurari ce prezinta
importanta pentru aflarea adevarului in cauza, respectiv stabilirea existentei faptei de agresiune si a
urmelor si consecintelor infractiunii, este necesara concluzia unor experti.
In temeiul art.286 Cpp si in conformitate cu art.172 alin.1 si 2 Cpp si art. 189 Cpp.,

DISPUN:

A. Efectuarea in cauza a unei expertieze medico-legale:

B. Expertiza medico-legala va fi efectuata de catre medici legisti din cadrul Serviciului/Institutului
de Medicina Legala .....
C. Medicii legisti vor raspunde la urmatoarele intrebari:
-daca persoana supusa examinarii prezinta sau nu leziuni;
-care este numarul de ingrijiri medicare necesare pentru vindecare;
-s.a
D. Pentru efectuarea lucrarii se pun la dispozitie medicilor legisti urmatoarele:
-persoana numitului....... fiul lui ...... si ....... s.a
E. Raportul de expertiza medico-legala urmeaza a fi depus la acest organ de cercetare penala pana
la data de .......
F. Un exemplar din prezenta ordonanta se anexeaza la dosarul cauzei.