TACTICA ASCULTARII INVINUITULUI,

INCULPATULUI şi ALTOR PARTI

Prin intermediul Criminalisticii şi nt elaborate metodele stiintifice şi tactice de investigare

a infractiunilor, asigurindu-se o buna şi eficienta organizare a etapelor de cercetare , a modurilor în
care trebuie desfasurate cu cit mai multa eficienta diferitele activitati din cursul anchetei, după un plan
stabilit.
Probele obtinute intr-o anumita cauza vor putea fi verificate prin intermediul ascultarii
partilor:invinuit, parti vatamate, martori. Tot cu aceasta ocazie şi pe aceasta cale vor putea fi
completate elementele existente cu privire la cauza. Prin intermediul probelor se realizeaza principiul
aflarii adevarului în cauza1.
Notiunea de proba vizeaza toate faptele şi imprejurarile ce trebuie dovedite în rezolvarea
cauzei.
Faptele şi imprejurarile din cuprinsul probatiunii sint de doua feluri:
-fapte principale
-fapte probatorii.
Faptele probatorii se refera la imprejurari de fapt care nu sunt cuprinse în faptul principal, dar
a caror demonstrare permite sa se traga concluzii cu privire la faptul principal .
Un procedeu probator esential este cel al audierii persoanelor .

Ascultarea invinuitului sau inculpatului

Ascultarea inviunitului sau inculpatului este o activitate procesuala şi de tactica

criminalistica , efectuata de către organul de urmarire penala, in scopul stabilirii unor date cu valoare
probanta necesare aflarii adevarului în cauza. Cu aceasta ocazie invinuitul, inculpatul poate face
marturîşi ri complete sau doar partiale, cu privire la infractiunea savirsita şi la circumstantele legate de
comiterea ei. Exista însă şi posibilitatea ca acesta sa manifeste un comportament şi mulat, incercind sa
se sustraga de la raspunderea penala, recunoscind alte roluri sau alte actiuni (de exemplu sa recunoasca
doar ca ar fi stat de paza la comiterea furtului, sau sa recunoasca doar ca a scos bunul din unitate după
ce acesta a fost sustras de un alt autor, etc. ).
Etapele ascultarii pot fi cuprinse in:
1 Pregatirea ascultarii

1
G. Mateut-Procedura penala vol. III pg. 14
 în aceasta etapa se vor stabili problemele care urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii ,
tactica de ascultare, precum şi materialul probator ce urmeaza a fi folosit în cursul ascultarii tinand
cont de particularitatile fiecarei infractiuni în parte, de imprejurarile comiterii faptei, de personalitatea
şi psihologia faptuitorului/faptuitorilor. Datele preliminare despre aceştia :antecedente penale,
mediu socio-familial de provenienta, pregatire scolara, comportament anterior etc. pot fi foarte
importante pentru buna pregatire şi realizarea cu succes a ascultarii.
2 Studierea materialului cauzei
Pe aceasta baza vor fi stabilite persoanele care urmeaza a fi audiate în cauza în calitate de
invinuiti sau inculpati, faptele care au fost retinute în sarcina acestora, participantii, calitatea şi
contributia lor la comiterea faptei, problemele ce urmeaza a fi lamurite prin intermeiul audierii.
Studiul materialului trebuie făcut cu obiectivitate, atit cu observarea probelor în acuzare cit şi
a celor în aparare, a circumstantelor atenuante sau agravante.
3. Cunoasterea invinuitului sau inculpatului
O buna stapinire a datelor cauzei presupune, pe linga cunoasterea faptelor concrete comise de
către autorul faptei şi preocuparea pentru cunoasterea trasaturilor personalitatii şi a profilului psihic
ale acestuia.
Date de acest gen se pot obţine pe mai multe cai , atit directe cit şi indirecte. In cadrul
activitatilor de informare indirecta se inscriu:investigatii cu privire la persoana sa, date rezultate din
cercetarea la faţa locului , verificari la cazierul judiciar şi în evidentele operative, audieri ale altor
martori sau invinuiti, studierea unor inscrisuri ce emana de la inviunit sau inculpat. Pe cale directa,
se pot obţine date prin intermediul unor perchezitii, aplicare de sechestru, retinere sau arestare, precum
şi prin audiere.
4. Intocmirea planului de ascultare
Urmarea pregatirii audierii se poate intocmi un plan de ascultare. Acesta va avea în vedere
urmatoarele aspecte:
-problemele ce urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii;
-materialul probator ce va fi utilizat în cursul ascultarii;
-forta probatorie a materialului existent(probe directe, indirecte, mijloace materiale de proba);
-momentul operativ oportun pentru utilizarea materialului probator în ancheta;
-datele cunoscute despre personalitatea şi psihologia celui ce
urmeaza a fi ascultat.
Intocmirea acestui plan este recomandabila anchetatorilor cu mai putina experienta . Interesul
este ca , pe masura cresterii experientei sa creasca şi nivelul de pregatire în instrumentarea corecta a
cauzelor.
 5. Asigurarea prezentei aparatorului.
Prezenta aparatorului este obligatorie în situatiile prevazute de lege, după inceperea urmaririi
penale în cauza, însă nu se va permite aparatorlui sa intervina în desfasurarea ascultarii, in scopul
obstructionarii relatarilor.

Etapele ascultarii invinuitului sau

inculpatului

Conform prevederilor art. 7o din C. pr. Pen. , ascultarea invinuitului sau inculpatului
parcurge trei etape:
1. verificarea identitatii , urmata de punerea în vedere a invinuirii şi garantarea dreptului la
aparare.
2. ascultarea relatarii libere.
3. adresarea de intrebari şi ascultarea raspunsului(ascultarea dirijata).
Privitor la verificarea identitatii trebuie sa aratam ca ea este de natura sa duca la evitarea
greselilor şi neintelegerilor privind datele de identitate ale persoanei ce va fi ascultata. după luarea
datelor de identitate, invinuitului i se vor aduce la cunostiinta invinuirile(invinuirea)explicindu-i , dacă
e necesar esenta acesteia.
în aceasta etapa vor putea avea loc anumite discutii prealabile(in cazul unei ascultari
primare)care sa permita o prima ''tatonare''ainvinuitului ca persoana, preocupari, mentalitati, pregatire
profesionala, etc. Pe aceasta cale se poate realiza o apropiere psihica, de natura sa conduca adeseori
la o atitudine şi ncera.
Etapa relatarilor libere
Odata cu trecerea ascultarii în aceasta faza se va cere celui ascultat sa relateze depsre fapta
comisa cit mai pe larg, fara a omite nimic , cerindu-i-se sa invoce şi probele pe care le considera
necesare în apararea sa.
în timpul relatarilor libere vor fi respectate cu strictete urmatoarele reguli tactice:
-Nu se va incerca obţinerea recunoasterii cu orice pret a savirsirii faptei; recunoasterea nu este
''regina probelor''si are aceeasi valoare probatorie cu celelalte probe cu care se coroboreaza.
-Nu se va intrerupe firul relatarilor prin formularea de noi intrebari, sau prin darea unor replici.
schiar atunci cind se observa nesinceritate, invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa termine relatarea.
Atunci cind se observa ca relatarea se indeparteaza de subiect şi include aspecte care nu au legatura cu
cauza, discutiava fi reorientata spre aceasta, cerindu - se declaratii asupra fondului cauzei.
 în cazul în care fapta pentru care este cercetat este susceptibila de incadrari diferite sau dacă
este vorba de mai multe fapte, ascultarea trebuie sa priveasca fiecare imprejurare în parte. La
terminarea relatarii libere cu privire la imprejurarea respectiva , sau cu privire la o anumita fapta ce este
cercetata, urmeaza a fi adresate intrebari în legatura cu acele episoade. Numai după lamurirea
completa a imprejurarilor unei anumite fapte se poate trece la ascultarea relatarilor libere cu privire la
alte fapte.
Prin intermediul relatarii libere poate fi cunoscuta şi analizata pozitia faptuitorului prin
compararea celor prezentate cu probatoriul existent la dosarul cauzei. Observatiile rezultate în
acesta faza vor putea fi utilizate la stabilirea procedeelor tactice care urmeaza a fi utilizate în
continuare. Chiar atunci când ne aflam în faţa unui invinuit / inculpat care neaga în totalitate
fapta, denaturand adevarul, nu se va adopta o pozitie ostila, nici reactii rigide, de oarece printr-o
buna adoptare a tacticii în continuare va putea fi dovedita pozitia recalcitranta, obstructionista a
celui ascultat.

Ascultarea dirijată ( adresarea de întrebări)

Moment deosebit de important al ascultarii, acesta etapa dă masura calitatilor anchetatorului,

a modului în carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa şi perspicacitatea sa.
Intrebarile ce vor fi adresate vor viza obţinerea unor explicatii complete asupra tuturor faptelor
ce au fost retinute, verificarea şi cunoasterea tutturor argumentelor invocate în aparare. Pentru
obţinerea unor date noi, necunoscute anterior, în legatura cu faptele de importanta, esentiale pentru
cauza, a lamuririi complete a explicatiilor invinuitului sau inculpatului, se vor adresa intrebari asftel
incit sa nu mai ramina aspecte neclarificate în declaratie.
De asemenea, se va insista pentru obţinerea de date şi detalii cu privire la anumite fapte
necesare pentru verificarea şi nceritatii declaratiilor. Se va urmari demascarea declaratiilor nesincere,
cind acestea vin în contradictie cu probatoriul administrat, existent dosarul cauzei.
Intrebarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii
-sa fie clare şi precise:
-sa fie formulate la nivelul de intelegere al celui ascultat,
-sa nu fie sugestive:
-sa oblige la un raspuns complet/relatare şi sa nu gemereze raspunsuri de genul ''DA'' , ''NU''.
-sa nu puna în dificultate pe cel ascultat atunci cind acesta este şi ncer , interesat în declararea
adevarului.
 în procesul ascultarii pot fi folosite mai multe multe categorii de intrebari, in raport cu scopul
urmarit, cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor ce urmeaza a fi clarificate.
In acest sens pot fi adresate :
1. Intrebari tema-care vizeaza fapta în ansamblul ei, avand un caracter general.
2. Intrebari problema-care urmaresc lamurirea unor aspecte ale activitatii ilicite, sau ale
cauzei.
3. Intrebari detaliu-care au un caracter strict limitat la anumite amanunte, prin care se
urmareste obţinerea de explicatii ce pot fi verificate. Acete intrebari pot fi :de precizare, de
completare, de control. Prin adresarea acestor intrebari se urmareste determinarea cu exactitate a
imprejurarii în lamurirea unor aspecte omise cu ocazia relatarii libere, pentru verificarea şi nceritatii şi
constantei în declaratii a celui ascultat.
Procedee tactice utilizate în ascultarea invinitului sau inculpatului. Aceste procedee tactice şi
nt folosite pentru prezentarea probelor privind vinovatia.
Audierea progresiva Asa cum o arata şi denumirea, acesta modalitate se bazeaza pe prezentarea
gradata a probatoriului. Mai intai vor fi prezentate probele de mai putina importanta(cele care privesc
amanunte secundare ale infractiunii)apoi cele mai importante, cel care privesc faptul principal. Acesta
gradare poate sa determine pe cel ascultat sa renunte la eventuale declaratii mincinoase făcute anterior.
Audierea frontala Se realizeaza prin prezentarea neasteptata a celor mai puternice probe. Acesta
abordare directa, frontala, este menita sa sparga verigile fragile ale apararii invinuitului, urmarind
determinarea acestuia la declaratii şi ncere.
Din punctul de vedere al relatiei psihologice anchetator- anchetat, aceasta trebuie sa
evidentieze contactul cu o autoritate. Se va mentine o atitudine sobra , politicoasa , dar rezervata,
profesionala prin tinuta şi vocabularul anchetatorului.
Acesta va solicita lamuriri, va pune intrebari, creind un climat de natura a atrage increderea şi
respectul celui ascultat.
Cind invinuitul sau inculpatul va invoca un anumit alibi , i se vor cere lamuriri cu privire la
unele amanunte din cursul
relatarilor libere. Daca apar unele inadvertente, neconcordante, se vor cere suplimentar
explicatii, se vor solicita de exemplu prezentarea biletelor de calatorie atunci cind se sustine lipsa din
localitate la data comiterii faptei, eventuale alte acte doveditoare ale acestui fapt-bilete de cazare hotel,
bilete de iesire din spital, delegatii, etc.
în general se vor realiza ascultari repetate menite sa asigure verificarea şi completarea
declaratiilor date la prima ascultare. Prin intermediul ascultarilor se vor urmari a fi evidentiate
momentele deosebit de importante ale aparitiei ideii infractionale, ''lupta motivelor''si deliberarea sau
luarea hotaririi*. In aceste conditii faptul ilicit nu ramine o simpla achizitie aleatorie, periferica în
constiinta autorului ci se contureaza ca o structura infractionala stabila, cu incarcatura denatura
psiho-afectiva specifica, şi cu un rol motivational bine definit.
Ascultarea martorilor

Conform prevederilor art. 78 din C. Pr. pen. martor este persoana care are cunostiinta
despre vreo fapta sau vreo imprejurare de natura a servi la aflarea adevarului în procesul penal .
Desi legea prevede ca orice persoana poate fi ascultata ca martor, conform art. 79 şi 80 din C.
Pr. Pen. exista unele exceptii :persoana obligata la secret profesional, sotul şi rudele apropiate ale
invinuitlui, (nu şi nt obligate asa depuna ca martori, persoanele cu defecte psihofiziologice. . In
ascultarea martorilor vor trebui avute în vedere citeva elemente ce pot influenta atit obiectivitatea
relatari. or cit şi acuratetea lor
Pentru a putea aprecia obiectivitatea declaratiilor martorilor, pe lângă regulile tactice de
ascultare, este necesar ca anchetatorul sa cunoasca şi sa inteleaga şi legile psihice pe care se
fundamenteaza procesele de cunoasterea realitatii obiective:perceptia şi memorizarea.
PERCEPTIA
Poate fi definita ca fiind complexul senzatiilor ce sunt primite de la diferitele calitati ale
obiectelor, proceselor şi fenomenelor lumii exterioare şi care şi nt reflectate sub forma unor imagini
concrete. Deosebit de importante pentru calitatea perceptiilor il au reprezentarile , bazate pe experienta
acumulata în cursul existentei anterioare. Cu alte cuvinte, lucrurile, fenomenele cunoscute anterior
vor fi percepute mai usor, mai exact. De aceea, intr-o cauza cu mai multi martori ai unui anumit
eveniment , este mai util d. p. d. v. tactic , dar în acelasi timp este necesar şi obligatoriu a fi audiati
în primul rind martorii care, datorita experientei personale(de viata sau profesionala)cunosc bine
domeniulin care se includ imprejurarile care sunt vizate de anchetator prin ascultarea lor cu prioritate.
Procesul perceptiei poate fi influentat de factori de natura obiectiva dar şi de factori de natura
subiectiva.
a)factori obiectivi
-conditiile meteorologice( , ex. ploaie, ninsoare, ceata, etc. )
-intervalul extrem de scurt al perceptiei fenomenului sau obiectului, persoanei.
-zgomotul de fond din locul respectiv.
-grosimea unor obiecte interpuse intre martor şi fenomenul, obiectul, persoana perceputa.
b)factori subiectivi
 -deficiente, defectiuni ale analizorilor la nivelul receptorilor perceptivi, sau în zona corticala.
-abateri, fluctuatii ale atentiei, -stari afective puternice, (frica, oroare, rusine, furie, etc. )-starile de
oboseala -nivelul diferit de dezvoltare a simtului de observatie
-excesiva dominatie a unor reprezentari despre lucruri percepute în cursul experientelor
anterioare.
MEMORIZAREA
Baza acestui fenomen o constituie plasticitatea sistemului nervos, el constind în capacitatea
unei persoane de a îşi inmtipari obiectele şi fenomenele percepute din lumea exterioara şi de a le
reproduce în constiinta sa.
Datorita stimulilor externi au loc procese nervoase de excitatie sau inhibitie a unor parti ale
scoartei cerebrale. Aceste procese formeaza conexiuni corticale temporare care produc în tesuturile
nervoase schimbari functionale. Aceste ''urme nervoase''permit reproducerea factorului generator de
excitatie/inhibitie(evocarea acestora)chiar în lipsa stimulilor externi. Memoria unei persoane poate
avea ca dominanta:
- capacitatea motrica(a miscarilor)
- componenta vizuala
- componenta auditiva
- capacitatea logico-verbala
- componenta emotiva
Trebuie precizat ca procesul de memorizare poate fi atit voluntar(dezvoltat prin repetarea
notiunilor) cit şi involuntar. Inca din faza de relatare libera anchetatorul va trebui sa surprinda tipul de
memorie pe care il poseda martorul şi sa exploateze aceasta trasatura. Rememorarea anumitor lucruri
în cursul ascultarii martorului va fi influentata de starea de emotie, de oboseala de sanartate, de virsta,
sau chiar de starea de amnezie în care se afla martorul.
Un factor deosebit de important ce va trebui luat în calcul în aprecierea obiectivitatii şi
acuratetii relatarilor făcute de martor este timpul scurs de la perceperea fenomenului, obiectului, fiintei
asupra carora se face relatarea.
Uitarea este un fenomen firesc şi necesar, producându-se prin degradarea unor legaturi
temporare dintre celulele nervoase corti cale, fara însă ca aceasta degradare sa insemne disparitia lor în
totalitate. trebuie avut în vedere şi faptul ca interventia unor stari afective prea indelungate ( orgoliu,
temere, umilinta, etc. ) poate inhiba legaturile nervoase temporare, afectand procesul de memorare.
In aceste conditii, pe fondul unor permanente stimulari de natura negativa, pot aparea memorari şi
interpretari false involuntare, acestea intiparindu-se în aceasta forma distorsionata în mintea unei
anumite persoane. Mai pot interveni apoi, odata cu trecerea timpului, alti factori de origine
exterioara(zvonuri, denaturari) care deformeaza imaginea memorata, prin transmitere şi interpretare
provenind de la diverse alte persoane care"fabuleaza"in necunostiinta de cauza, s. a. m. d.
Tactica ascultarii martorilor

În primul rind este necesară studierea atenta a dosarului, cunoasterea relatiilor dintre martor şi
invinuit şi intelegerea în general a pozitiei acestuia în cauza respectiva, desprinderea caracteristicilor
de baza ale martorului din punct de vedere psihologic, afectiv, etc.
Vor fi stabilite problemele care urmeaza a fi lamurite cu fiecare martor în parte, intrebarile
care vor fi puse şi ordinea acestora.
Pentru cauzele mai complexe, şi mai ales pentru anchetatorii aflati mai la inceputul activitatii
se recomanda intocmirea unui
plan de ascultare, cu indicarea tuturor datelor ce trebuie lamurite.
Ascultarea martorului parcurge trei etape:
1. Identificarea persoanei martorului, după care va fi intrebat dacă este ruda cu vreuna dintre
parti, şi în ce relatii se afla cu acestea. Se va clarifica şi dacă a suferit vreo paguba în urma
infractiunii. Pot fi purtate şi unele discutii prealabile, apte a aduce increderea martorului. Tot în
acesta prima etapa se va cere martorului sa depuna juramintul.
Consideram ca este necesar sa se acorde importanta acestui moment , pentru a face ca martorul
sa şi mta importanta celor ce urmeaza a fi declarate, conferind solemnitate momentului . Se vor evita
deci atitudini''functionaresti''fata de aceste momente.
2. Ascultarea relatarilor libere asupra imprejurarilor cunoscute cu privire la cauza. Ca şi în
cazul inculpatului , este recomandat ca cel ce relataza liber sa nu fie intrerupt decit atunci cind se
observa indepartarea de la cauza. Prin relatarea libera exista posibilitatea ca martorul sa dezvolte noi
aspecte, necunoscute de anchetator şi care chiar au scapat intr-o prima faza martorlui, dar pe care
acesta rememorind evenimentele şi le reaminteste, permitind cunoasterea unor noi aspecte asupra
faptei. Aceste date noi vor fi însă privite cu reticenta necesară şi verificate cu ajutorul restului datelor
existente.
3. Etapa adresarii de intrebari conform celor pregatite dinainte. Intrebarile vor fi clare şi
precise, desfasurandu-se intr-o succesiune graduala.
Intrebarile nu vor fi puse cu intentia de a intimida martorul dar nici nu vor fi intrebari
sugestive, de natura a sugera anumite raspsunsuri. Uneori, odata cu intrebarile se pot prezenta
martorilor anumite obiecte, probe, care pot permite o corecta rememorare sau care permit demascarea
unor declaratii nesincere, denaturate.
 Pe parcursul ascultarii se va mentine o atitudine neutra, fara exteriorizarea unor atitudini de
aprobare sau dezaprobare, acestea putind inflenta atitudinea martorului, devenind''sugestii voalate''sau
chiar elemente de presiune psihologica asupra unora dintre persoanele ascultate. Tot în categoria
intrebarilor sugestive pot fi incluse şi intrebarile alternative care propun martorului sa aleaga intre
doua variante , uneori acesta alegand varianta de raspuns pe care o considera ca''favorabila opiniei
anchetatorului', desi datele sale difera.
De mare ajutor este observarea comportamentului celui ascultat pe timpul relatarilor,
permitind anchetatorului alegerea şi adaptarea procedeelor de audiere.
Ascultarea martorilor nu trebuie sa fie făcuta ca o formalitate, pasiv, impunandu-se permanent
o atitudine activa a anchetatorului, in scopul aflarii adevarului obiectiv.
Ascultarea partii vatamate

Aceste declaratii au o desebita importanta, deoarece, partea vatamata este în general purtatorul
unui bagaj de informatii deosebit de pretioase privind, autorul şi imprejurarile faptei, intinderea
pagubelor, suferintele fizice şi psihice, s. a.
Victimele infractiunilor , datorita componentei subiective care intervine, ''pot sa denatureze
voluntar relatarile despre starea de fapt''*fiepentru a nu evidentia contributia lor la geneza conflictului,
fie pentru a putea obţine despagubiri mai mari, etc.
Cunoasterea acestei posibilitati nu trebuie însă sa genereze o atitudine de neincredere în şi
nceritatea declaratiilor victimei. Aceasta este în masura sa identifice pe autorul faptei, bunurile
sustrase, instrumentele vulnerante folosite, eventualii martori. Pentru situatia cind fapta a fost comisa
în lipa partii vatamate(furt, distrugere, etc)aceasta poate indica autorii banuiti, persoane care cunosteau
existenta bunurilor sustrase în locul respectiv, etc. şi ascultarea victimei va fi precedata de o pregatire
în sensul bunei cunoasteri a datelor de la dosarul cauzei privind data, locul, modul, mijloacele comiterii
faptei/faptelor, extinderea pagubelor materiale, gravitatea leziunilor fizice, s. a, . m. d. Aceasta
etapa de pregatire implica şi culegerea de date suplimentare cu privire la persoana şi persoanlitatea
victimei. Datele vor fi obtinute din mediul socio-profesional, purtind asupra comportamentului sau,
în familie şi societate, antecedente de violenta, consum de alcool, ocupatii, venituri, etc.
Ascultarea victimei va fi şi ea precedata de unele discutii prealabile, de natura sa completeze
datele obtinute în prealabil despre aceasta şi sa aduca o atmosfera de incredere şi şi ncerita- te. Se
poate face o trecere treptata de la unele elemente ale discutiilor prealabile la ascultarea propriu-zisa,
care se va face mai intai în forma relatarii libere. Se cer şi în acest caz respectate regulile cu privire la
mentinerea unei atitudini neutre, dublata de atentie şi de mentinerea relatarilor în sfera de legatura cu
cauza, fara a permite divagatii inutile de la subiect.
 Relatarile libere vor fi urmate de adresarea de intrebari care vor putea privi:
1. raporturile anterioare cu infractorul. Daca era sau nu cunoscut, ca şi conduita în
momentele anterioare faptei.
2. momentele efective ale comiterii faptei. Aceste intrebari vin sa completeze datele din
relatrea libera privind locul, timpul şi modul comiterii. Se vor putea detalia numarul de participanti,
lovituri aplicate, eventual chiar ordinea acestora,
fraze sau cuvinte surprinse , alte elemente semnificative care pot fi scapate intr-o prima relatare.
Se vor cere detalii de identificare a bunurilor furate, etc.
3. elemente ulterioare comiterii faptei. Vor fi lamurite aspecte
privind atitudinea infractorului faţa de consecintele faptei, alte persoane aparute la locul
respectiv, ce s-a intreprins imediat ducerea victimei la spital, prim ajutor, urmarirea autorului,
incercarea limitarii pagubelor, etc. după clarificarea tuturor aspectelor aratate, se va cere partii
vatamate sa-si precizeze eventuale pretentii şi dacă mai are ceva de declarat.
Uneori, anchetatorul se poate afla în faţa unor situatii deosebite de realizare a audierii, cind
victima se afla în stare grava, datorata sau nu faptei. Se va cere avizul medicului curant, care poate
aprecia luciditatea şi rezistenta fizica a victimei. In aceste cazuri, ascultarea va fi scurta, concisa,
fiind obtinute relatari generale, conform structurii elemetelor anterioare comiterii fatei, momemtului
faptei şi eventualelor date ce ar permite identificarea infractorilor.

Ascultarea minorilor

Data fiind situatia deosebită sub aspectul dezvoltarii psihice şi fizice a persoanelor minore,
aflate în faza conturarii personalitatii, a acumularii unor cunostiinte de viata şi profesionale ascultarea
acestora comporta unele elemente de dificultate suplimentare.
Ascultarea minorilor presupune o şi mai atenta pregatire, ceruta de situatia oarecum speciala,
de necesitatea cunoasterii personalitatii minorului sub multiplele ei aspecte, adoptind o tactica de
ascultare corespunzatoare virstei acestuia. Trebuie cunoscute şi intelese particularitatile de psihologie
specifice fiecarei virste din cadrul minoratului. Se vor obţine date prealabile din mediul familial,
scolar, de la locul de munca precum şi cu privire la preocuparile, cercul de preieteni, activitatile
preferate de minor.
Din discutiile cu rudele, parintii, profesorii şi prietenii minorului va putea fi conturat un
portret psiho-afectiv şi intelectual, de natura a permite o buna planificare a strategiei de ascultare.
Vor putea fi stabilite persoanele cu care comunica mai usor, care il pot influenta, în care are mai
multa incredere, putind fi alese dintre acestea pentru a asista la ascultarea minorului.
 În aprecierea declaratiilor se va tine seama de specificul virstei, de influentele posibile
ale ''teribilismului'' adolescentei, de limitele experientei de viata şi ale bagajului intelectual. Cu toate
acestea, declaratiile minorului nu vor trebui privite cu ironie sau superioritate, de oarece o atitudine
prea rece a anchetatorului va putea genera un recul, un refugiu şi deci va ingreuna comunicarea. De
asemenea, o atitudine prea laxa, ar putea atrage tendinta minorului de a fabula .
Ascultarea minorului va fi precedata de desfăşurarea unor discuţii prelabile menite sa usureze
stabilierea unor relatii de incredere intre minor şi organul judiciar. Discutiile vor putea fi orientate
spre dezvaluirea preocuparilor minorului, fa când u-se apoi o trecere treptata spre ascultarea relatarii
libere.
Relatarea libera va fi precedata de prezentarea calitatii în care este ascultat, cu prezentarea
invinuirii cerindu-se sa redacteze o declaratie scrisa asupra acesteia.
Se vor respecta aceleasi reguli de sobrietate în ascultarea relatarilor libere, fara interventii
inutile, sau mimici sugestive, care mai ales în cazul minorilor pot aduce rezultate nedorite: fabulatie
copilareasca, negarea oricaror fapte, refugiul n mutism, s. a. Nu se vor face amenintari sau promîşi
uni de crearea unei situati mai dificile sau mai usoare în proces, de oarece ele ar afecta în mod evident
şi nceritate declaratiilor minorului.
Faza de ascultare dirijata - presupune orientarea în punerea acestor intrebari în functie de natura
faptei, de modul şi conditiile săvârşirii, de pozitia procesuala precum şi de trasaturile de
personalitate ale minorului desprinse în cursul pregatirii şi al realizari ascultarii. Vor fi adresate, în
functie de ansamblul problemelor ce trebuie detaliate, intrebari privind momente şi relatii anterioare
comiterii faptei, intrebari privind elemente din timpul comiterii faptei cit şi intrebari privind anumite
2
evenimente, atitudini, discutii, după comiterea faptei.
Se vor pune intrebari clare, fara tenta sugestiva, fara mai multe intelesuri.

CONFRUNTAREA

Este o solutie la care se poate recurge în si1tuatiile în care intre declaratiile diferitelor
persoane exista contradictii , cerindu-se clarificarea şi completarea anumitor probe sau depozitii.
Confruntarea poate fi considerata , dat fiind specificul sau ca o solutie de exceptie, ea trebuind sa fie
bine pregatita, mai ales sub aspectul stapinirii perfecte a datelor ce urmeaza a fi clarificate prin
intermediul său .

2
*I. Mircea-Tactica audierii martorilor-Studia Universitatis 1974
 Odata cu identificarea elementelor contradictorii, vor fi studiate amanuntit persoanele de la
care provin relatarile divergente profilul lor psihologic, putandu-se stabili pe aceasta cale şi motivele
probabile ale distorsiunii .
Prin compararea declaratiior contradictorii cu alte declaratii asupra acelorasi elemente de la
dosarul cauzei , se va putea aprecia care dintre persoanele care declara diferit se apropie mai mult de
adevar, asa cum rezulta el din restul probatoriului. Se vor lua în considerare starea fizica şi emotionala
la momentul faptei, atitudinea sau relatia cu infractorul(relatii de prietenie, conflicte anterioare, mila
pentru autor, etc. ).
O chestiune destul de delicata este aprecierea oportunităţii confruntarii sub aspect moral. în
functie de o larga paleta de motive: cultura generala, virsta, trasaturi morale, reactii pe fond
temperamental, pozitie sociala, unele persoane pot sa se şi mta depasite de actul şi atmosfera
confruntarii. în atari conditii, exista riscul ca acestea sa participe intr-o stare de inhibitie, fiind doar
participanti inerti, care nu pot sa-si sustina punctul de vedere şi se lasa condusi de celalta parte cu
care se face confruntarea. Exista de asemenea posibilitatea ca la confruntarea cu autorul infractiunii,
victimei sau unor martori oculari sa le fie reinviate sentimentele, starea emotionala pe care le-au
generat-o comiterea faptei, situatie de natura a ii impiedica sa reziste procesului confruntarii. Cind
aceste situatii nu pot fi inlaturate, este recomandabil sa se renunte la confruntare, acesta fiind
compromisa sub aspectul eficientei tactice .
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca divergentele de apreciere ale anumitor aspecte pot
sa apara şi în mod şi ncer la persoane diferite, pe temeiul perceperii gresite sau al receptionarii partiale
incomplete al anumitor date. în planificarea confruntarii se poate proceda la o pregatire,
stabilindu-se adoptarea unei tactici''surpriza'' sau a unei modalitati clasice de confruntare.
Confruntarea va avea loc cu prezenta ambelor parti confruntate supraveghindu-se reactiile
acestora. Fiecare intrebare şi rapsuns vor fi consemnate, dar nu se recomanda a se citi declaratiile
anterioare care au determinat recurgerea la confruntare. Ele vor putea fi reproduse în esenţă, în sens.
Partilor confruntate li se vor pune aceleasi intrebari, acestea trebuind sa fie clare, concise, de
natura a nu sugera ca organul de ancheta ar impărtăşi sustinerile uneia şi ar suspecta cealalta parte de
nesinceritate. Intrebarile vor fi puse alternativ fiecarei parti, raspunsul uneia fiind urmat de adresarea
aceleiasi intrebari celeilalte parti şi după semnarea a ceea ce s-a consemnat cu privire la aceste
raspunsuri va fi adresata urmatoarea intrebare, continuind pina la epuizarea problemelor ce au
determinat confruntarea.
În final pot fi adresate şi intebari de precizare a unor elemente, după aceeasi regula aratata mai
sus, permitindu-se chiar celor confruntati sa-si adresze intrebari reciproce prin intermediul
anchetatorului care va decide în ce masura acestea au legatura cu confruntarea. Fiecare intrebare şi
raspuns din procesul verbal de confruntare vor fi semnate de persoana careia i-au fost adresate,
respectiv de cea care a raspuns la ele.

RECONSTITUIREA

În cursul cercetarii unor cauze apare necesitatea reconstituirii savirsirii intregii fapte sau a uneia
din imprejurarile acesteia. Aceasta activitate de tactica criminalistica permite verificarea
probatoriului administrat şi chiar obţinerea unor probe noi.
Literatura de specialitate cunoaste mai multe opinii asupra notiunii de reconstituire. Unii
autori o considera un mijloc artificial de reproducere a unor fapte din trecut şi de observare a acestora.
(Traian Pop)In alta opinie reconstituiurea ar fi o forma auxiliara a cercetarii locului savirsirii faptei.
(Camil Suciu). In ciuda diferentelor de opinie, majoritatea autorilor considera recunoasterea drept o
modalitate de reproducere totala sau partiala a activtatii infractionale şi a imprejurarilor acesteia.
în practica, necesitatea reconstituirii este data de incertitudinile ce pot aparea privind anumite
probe rezultate fie din diferitele activitati tactice, fie din declaratiile unor parti, din perchezitii, din
opiniile formulate de experti, etc.
La randul sau, reconstituirea poate genera necesitatea desfasurarii unor alte noi activitati
tactice.
Reconstuirea poate fi definita ca o activitate tactica prin care sunt reproduse integral sau partial
imprejurari ale cauzei, fapte sau secvente ale acestora, care s-au produs inainte, in timpulori după
comiterea infractiunii, verfi când u-se pe aceasta cale probatoriul existent, in conditiile concrete şi cu
mijloacele ce rezulta din conţinutul sau, putand fi obtinute şi probe noi.
Aceasta definire a reconstiuirii nu trebuie sa conduca la confuzia dintre reconstiuire şi
experimentul judicar. Acesta din urma este menit sa permita reproducerea modului în care s-a
desfasurat un anumit proces:stabilirea distantei pana la care martorul a putut observa în concret
trasaturile autorului faptei, stabilirea modului de realizare a unor urme, posibilitatea prezentei factorilor
secundari ai tragerii la o anumita distanta, s. a. m. d.
"Pentru verificarea probelor existente în dosarul cauzei, organul judiciar organizeaza
reconstituirea, dacă asupra conţinutul ui lor are dubii sau ele se afla în evidenta contradictie cu alte
probe referitoare la acelasi obiect şi , tot odata, dacă se preteaza la un asemenea mod de verificare"*3
La locul faptei vor fi reproduse anumite activitati, constatandu-se posibilitatea perceperii lor
în modul retinut în declaratii.

3
I. Mircea- op. cit. ,
 Prin reconstituire se va verifica dacă inculpatul a putut indeplini anumite activitati şi ngur(de
exemplu transportul unor bunuri voluminoase în timp scurt la distanta, deschiderea unui safe fara chei
potrivite, escaladarea unei retele de protectie, etc. ) capacitatea unui martor de a percepe anumite
zgomote de la distanta, etc.

Pregatirea şi realizarea reconstituirii.

Decizia de a proceda la reconstituire va fi precedata de o analiza a avantajejelor şi utilitatii

acestei activitati, asigurarea tehnico-materialanecesara, eventualele probleme de ordin social şi
personal pe care le-ar putea crea, cât şi progresul pe care il poate aduce cauzei.
Refacerea unor activitati ar putea prezenta pericol pentru viata şi sanatatea celor implicati ,
ori ar leza demnitatea altora, ar crea dificultati la locul respectiv(blocarea traficului feroviar, a muncii
intr-o uzina, etc).
Uneori, reconstituirea ar putea fi extrem de costisitoare, fara a oferi prea multe şi
semnificative date noi sau fara a contribui în masura suficienta la solutionarea cauzei faţa de efortul
material şi uman cerut. Ea ar putea de asemenea sa afecteze negativ opinia publica. Dacă aceasta
analiza prealabila conduce la concluzia necesitatii realizarii reconstituirii, se va trece la stabilirea
echipei ce va participa, a persoanelor care urmeaza sa fie prezente(inculpatul şi aparatorul sau, diferiti
experti, partea vatamata, martori, s. a. ). Va fi stabilita dotarea tehnica necesară efectuarii
reconstituirii propriu-zise, dar şi tehnica destinata fixarii rezultatelor reconstituirii, mijloacele de
deplasare la locul respectiv, etc. Vor fi verificate conditiile de timp şi iluminat în care a avut loc
evenimetul ce urmeaza a fi reconstituit, (noapte, ceata, lumina naturala, ziua, etc. ). Anumite activitati
pot fi reconstituite fara a fi necesară deplasarea de la sediul organului judiciar: deschiderea unui safe, a
unei masini, ridicarea unui colet, lovirea unei persoane, etc.
Activitatile de genul verificarii vizibilitatii sau audibilităţii vor trebui indeplinite în mod
necesar la locul faptei, ori în conditii cât mai apropiate de situaţia şi momentul comiterii faptei. Dacă
diferentele de conditii de timp ( furtuna, ploaie) nu sunt esentiale pentru succesul reconstituirii se pot
alege şi alte conditii decat cele din momentul faptei. ssdaca sunt verificate afirmatii negative(negarea
comiterii sau perceperii anumitor actiuni)verificarea va putea fi făcuta cu ajutorul altor persoane cu
insusiri fizice asemanatoare(virsta, sex, inaltime, etc. ).
În ce priveşte instrumentul utilizat, se recomanda ca atunci când este un instrument vulnerant
să fie inlocuit cu o imitatie de exemplu o secure de carton pentru a reproduce lovirea victimei). dacă
este de exemplu o unealta comuna ( surubenita, ciocan, etc. ). poate fi cel efectiv folosit sau unul
asemănător.
 Dacă se verifică posibilitatea observarii anumitor elemete, evenimente de la o anumita
distanţă va fi adusă persoana care sustine observarea, ea neputand fi inlocuita.
Când se verifica posibilitatea auzirii unor anumite zgomote, cuvinte, etc în anumite
condiitii, se vor reproduce conditiile initiale (functionarea unor utilaje, distanta, zgomote de fond,
liniste, etc. ).
Reconstituirea se va face sub conducerea anchetatorului, asigurand şi prezenta celor ale
caror declaratii se verifica, persoanele implicate în activitatea verificata ( autorul victima, experti ).
Victima va fi inlocuita cu o alta persona de aceeasi costitutie fizica dacă exista temerea ca participarea
ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. după ajungerea la locul
reconstituirii, se verifica starea generala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta
martorilor asistenti. Dacă urmeaza a se reconstitui imprejurari complexe sau vor exista mai multe
variante ale faptei ce urmeaza a fi reconstituite, se recomanda mai ales anchetatorilor cu mai puţină
experienţă să intocmească un plan al activitatii .
Pentru fiecare secvenţa în parte se vor asigura conditiile de reluare artificiala, procedându-se la
atatea reluari câte se apreciaza ca necesare.
Persoanele vor fi aşezate conform relatărilor. Atunci cind exista mai multe variante
prezumtive privind pozitiile şi distantele, se vor reconstitui toate aceste variante separat. În situatiile
în care exista mai multi autori, complici etc, care participa impreuna la reconstituire se recomandă a se
lăsa acestora o relativă libertate de miscare. Astfel, făptuitorii arestaţi ori reţinuţi nu vor fi tinuti
incătuşaţi impreună, evitând astfel atitudini pasive sau rezultate eronate. La reconstituirea unui omor
deosebit de grav, complicele a fost lasat încâtusat alaturi de autor, iar în faţa instantei acesta a folosit
aceasta imprejurare pentru a sustine ca a avut doar o atitudine pasiva la realizarea reconstituirii,
diferită de imprejurările reale, în care nu ar fi putut interveni pentru salvarea victimei.
Infractorul aflat în stare de arest nu va fi ţinut pe timpul reconstituirii incătuşat nici de organele
de escorta şi paza, de oarece şi în acest caz ar putea ulterior obiecta ca nu a putut actiona diferit şi
nestânjenit, existând şi posibilitatea de a ascunde unele mişcări sau acţiuni săvârşite la comiterea
faptei.
Rezultatele reconstituirii se consemneaza în procesul verbal, fiind fixate şi prin fotografiere.
Se recomanda retinereacâtmai amanuntita a desfasurarii. Vor fi descrise metodele aplicate, mijloacele
tehnice utilizate, modul desfasurarii, persoane participante, actiuni executate şi de către cine, dacă
s-a repetat secventa şi de cate ori. De asemenea vor fi consemnate eventuale discutii cu privire la
fiecare reproducere în parte, observatii ale participantilor, modul de fixare al reconstituirii (foto,
video).
 Plansele fotografice se anexeaza la procesul verbal în dosarul cauzei. Se vor mentiona data şi
ora inceperii precum şi data şi ora incheierii reconstituirii. Actul fiind semnat pe fiecare pagina de
către toti participantii

RECUNOASTEREA OBIECTELOR şi A PERSOANELOR

Sub aspect criminalistic, recunoasterea are ca scop stabilirea identitatii unui obiect, persoana,
animal. Metoda obisnuita se bazeaza pe examinarea directa a subiectuui de identificat.
Prezentarea pentru recunoastere va fi precedata în mod necesar de o ascultare amanuntita a
persoanei care urmeaza sa faca recunoasterea. I se va cere sa declare asupra imprejurarilor în care a
vazut subiectul de identificat şi sa indice detaliile, amanunte, caracteristicile pe care îşi intemeiaza
identificarea.
Pentru recunoastere se va forma un grup de cel putin trei. In cazul identificarii persoanelor se
vor alege alaturi de persoana ce urmeaza a fi identificata , persoane de acelai sex, de talie şi varsta cât
mai apropiata, evitand diferentele frapante de inaltime sau imbracaminte. In masura posibilului, dacă
la locul unde a fost vazuta, persoanade identificat indeplinea o anumita activitate i se va cere sa execute
acele miscari(de lovire, tarare, ridicare).
Desi, de regula, prezentarea pentru recunoastere se face în grup, se poate alege şi modalitatea
prezentarii succesive a persoanelor din grup, cerand persoanei care face identificarea sa indice a cata
este persoana recunoscuta. Acest procedeu este utilizat când cel ce trebuie recunoscut a fost vazut în
miscare, in deplasare.
NU se vor face sugestii, sau gesturi edificatoare, cel ce trebuie identificat nu va fi prezentat în
zeghe sau cu catuse la mana. Daca raspunsul celui ce identifica este pozitiv, se vor efectua fotografii
ale grupului de recunoastere, apoi se va fotografia persoana care identifica indi când obiectul sau
persoana recunoscute. Sunt deosebit de utile inregistrarile video, pe lângă fotografii, de oarece unele
unghiuri de imagine pot avea efecte inselatoare.
Atunci când persoana declara ca nu poate recunoaste nici o persoana sau obiect dintre cele
prezentate se va avea in vedere atât posibilitatea existentei unei temeri sau retineri de a identifica de
teama unor ulterioare razbunari, ca şi posibilitatea ca, intr-adevar, cel cautat sa nu se afle în grupul
respectiv.
Fotografiile se anexeaza la dosarul cauzei. Tot cu ocazia aceasta se intocmeste un proces
verbal în care se consemneaza rezultatele obtinute şi modul de desfasurare, fiind şi acesta anexat la
dosar.
 Pentru recunoasterea cadavrelor , prezentarea se face numai individual, şi numai după ce s-a
făcut toaleta cadavrului(spalarea sangelui, coaserea plagilor, s. a. m. d. ). Si în acest caz prezentarea
pentru recunoastere va fi precedata de o ascultare amanuntita , in care se vor cere detalii cu privire la
amanunte ca defecte fizice, semne particulare, tatuaje, cicatrici, etc. La prezentarea cadavrului se va
cere sa fie din nou amintite aceste detalii în baza carora se recunoaste cadavrul.
Aceleaşi reguli rămân valabile şi necesare ( grup de cel putin trei, ascultarea prealabilă,
evitarea sugestiilor, efectuarea de fotografii, inregistrări video, ) şi în cazul recunoasterii obiectelor.
Se va insista asupra unor detalii particulare: defecte, urme de reparaţii, uzuri, culoare, etc. Dacă este
posibil, se vor crea condiţii de iluminat asemănătoare cu cele în care a fost văzut obiectul, iar în
procesul verbal se va mentiona modul de fixare: foto, video, ca şi condiţiile de lucru - iluminat
natural, artificial, etc. tipul de film şi de aparat folosite, durata activităţii, orele de începere şi
încheiere. etc.
Avantajul inregistrărilor video este că activităţile pot fi prezentate repetat completelor de
judecată în integralitatea desfăşurării lor.