Cercetarea la fața locului

1. Noțiunea si etapele cercetarii la fața locului.

1.1. Noțiunea
După cum se ştie, orice activitate infracţională presupune prezenţa făptuitorului la faţa
locului şi desfăşurarea de către acesta a unor activităţi ce produc modificări ale ambianţei
locului respectiv.
 În activitatea de soluţionare a cauzelor penale este necesară interpretarea şi examinarea
acestor modificări ale locului faptei ce au legătură cu infracţiunea. Pe baza lor se pot obţine
date referitoare la: faptă; persoana făptuitorului; împrejurările în care s-a comis fapta.

Soluţionarea cauzelor penale, îndeosebi a celor de mare periculozitate umană şi socială, cum sunt
omuciderile, violurile, tâlhăriile, furturile, distrugerile, accidentele sau catastrofele, debutează
printr-un act deosebit de important, denumit cercetarea la faţa locului. Aceasta face parte dintre
acele activităţi procedurale cărora, cu tot caracterul lor aşa-zis auxiliar, li se atribuie o
semnificaţie deosebită în realizarea scopului procesului penal, întrucât, de această primă
investigaţie, depinde direct aflarea adevărului cu privire la faptele şi la împrejurările cauzei,
inclusiv cu privire la persoana făptuitorului.

Conform dispoziţiilor, alin.(1) art. 118 din C de P.P, cercetarea la fața locului cuprinde scopul
descoperirii şi ridicării urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale de probă pentru a stabili
circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză, organul de
urmărire penală efectuează cercetarea la faţa locului a terenurilor, încăperilor, obiectelor,
documentelor, sistemelor informatice sau  suporturilor de stocare a datelor informatice, 
animalelor, cadavrelor umane sau de animale.

Astfel unii autori afirma ca:Cercetarea la fata locului reprezinta o actiune procesuala si de
tactica criminalistica a ofiterului de urmarire penala,ce rezida in studierea,perceperea
locului unde au parvenit consecintele infractiunii savirsite,depistarea,fixarea si ridicarea
nemijlocita a urmelor faptei prejudiciabile,stabilirea starii si proprietatilor lor,indiciilor si
pozitiei reciproce a acestora,importante pentru cauza cercetata.1

1.2. Etapele

Pregătirea cercetării la faţa locului. Cercetarea la faţa locului este o activitate criminalistică ce
trebuie desfăşurată cu deosebită urgenţă, eficienţa acesteia fiind determinată atât de constituirea
şi deplasarea urgentă la locul faptei a echipei specializate, cât şi de luarea unor măsuri de
conservare a locului de către primii colaboratori care ajung la faţa locului. De cele mai multe ori
săvârşirea unei infracţiuni este anunţată celui mai apropiat post de poliţie de către persoana care
descoperă urmele unei asemenea fapte (anunţare care are loc, în majoritatea cazurilor, prin viu
grai sau telefonic). Din momentul anunţării comiterii unei infracţiuni, activitatea tactică
1
Mihail GHEORGHIȚĂ.Tratat de criminalistiă.Chișinău 2017,pag.360
1
criminalistică trebuie să se desfăşoare pe două fronturi, în paralel: - primul, este cel al anunţării
şi formării echipei de anchetă ce are competenţa legală de a efectua cercetarea penală; - al doilea
este cel al asigurării urgente la faţa locului, a primelor măsuri de conservare a locului
infracţiunii. Primele organe ce sosesc la faţa locului trebuie să dispună primele măsuri de
urgenţă, anume: - Luarea de măsuri de identificare şi salvare a victimelor infracţiunii. În acest
scop, chiar dacă prin pătrunderea în câmpul infracţiunii ar avea loc distrugeri sau modificări ale
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, salvarea vieţii victimelor trebuie să aibă prioritate. -
Delimitarea locului infracţiunii (eventual prin folosirea benzilor speciale de delimitare) şi
împiedicarea pătrunderii în acest loc a persoanelor neautorizate (de regulă, a curioşilor). -
Identificarea şi prinderea suspectului (suspecţilor), identificarea martorilor. Astfel, e posibil ca
suspectul să fie în continuare în zona comiterii faptei, motiv pentru care se întreprind primele
măsuri de reţinere şi imobilizare a acestuia până la sosirea organelor de urmărire penală. În
privinţa martorilor, identificarea acestora (eventual reţinerea lor la locul faptei) permite uşurarea
sarcinii echipei operative – până la a cărei sosire la faţa locului martorii ar putea dispărea.
Cercetarea propriu-zisă a locului faptei. Din perspectiva tacticii criminalistice, cercetarea
propriu-zisă a locului faptei se desfăşoară în două faze succesive: 1) de observare generală a
locului faptei; 2) de cercetare detaliată a ambianţei lui. Consecutivitatea respectivă a cercetării
are la bază principiul logic al procesului de cunoaştere - de la general la particular. Nu susţinem
punctul de vedere exprimat în literatura de specialitate, potrivit căruia distanţarea dintre fazele
menţionate (numite de unii autori, respectiv, ”statică şi dinamică)” are un caracter convenţional,
deoarece se pot crea situaţii în care activităţile din prima fază se pot executa în cea de a doua şi
invers. 50 Observarea generală constă în efectuarea de către persoana învestită cu realizarea
cercetării a unui studiu preliminar al locului faptei, al obiectelor de acolo, urmelor şi al altor
materiale de probă, în vederea orientării, fixării şi reprezentării în ansamblu a tabloului iniţial.
Faza de observare generală debutează, de obicei, cu un sondaj vizual efectuat dintr-un punct din
preajma sau din interiorul spaţiului ce urmează a fi cercetat în scopul determinării dacă
împrejurările faptei impun implicarea altor persoane. O sarcină specifică fazei de observare
generală constituie fixarea ambianţei locului faptei la momentul cercetării. Din locul de unde s-a
realizat observarea generală se vor puncta caracteristicile topografice ale spaţiului în cercetare,
locurilor în care se află obiectele şi urmele vizibile rezultate din activitatea infracţională, pentru
ca în baza acestor însemnări provizorii ulterior să se efectueze redactarea părţii respective a
procesului-verbal şi întocmirea schiţei de plan a locului faptei. Etapa statică a cercetării la faţa
locului se efectuează fără a se aduce vreo modificare câmpului infracţiunii. În raport de
particularităţile zonei supuse cercetării, echipa trebuie să stabilească, de la început, punctul de
începere, sensul şi direcţia de efectuare a cercetării. În această etapă cercetarea se efectuează fără
a se aduce vreo modificare câmpului infracţiunii. În această fază se întreprind următoarele
activităţi: - se constată starea şi poziţia obiectelor, urmelor ş.a. găsite la locul cercetat; - se
procedează la măsurarea distanţelor dintre diferitele obiecte şi urme ce prezintă interes pentru
cercetare; - se efectuează fotografiile de orientare, fotografiile schiţă şi fotografiile obiectelor
principale în vederea fixării cu cât mai mare acurateţe a schiţei locului infracţiunii aşa cum a fost
găsită de către anchetatori; - se constată şi se notează eventualele modificări ce au avut loc în
câmpul infracţiunii după comiterea faptei şi până la sosirea organelor de anchetă penală. Etapa
dinamică este cea în care obiectele principale aflate în câmpul infracţiunii pot fi atinse, analizate,
mutate, ridicate. Folosindu-se tehnica din dotare, echipa de cercetare, rând pe rând: - va analiza
obiectele principale din câmpul infracţiunii - corpul victimei, a obiectelor presupus a fi folosite la
comiterea faptei; - va căuta, descoperi, evidenţia, fixa şi ridica urmele aflate la faţa locului; - va
efectua fotografiile de detaliu sau va folosi camera video pentru surprinderea detaliilor; - va lua
primele declaraţii victimei şi martorilor; - se vor clarifica eventualele împrejurări negative.

2
2. Desenul-shiță generala a locului faptei

3
3. Desenul-schiță particulara a locului faptei

  
4