Urmele. Aspecte generale.

Urmele de mâini
Curs 2
 Definiția urmei
• Urma reprezintă orice modificare a realității
materiale ca urmare a acțiunii unui agent
creator, care este importantă pentru stabilirea
existenței unei fapte penale, pentru
evidențierea mijloacelor utilizate la comiterea
ei și a împrejurărilor săvârșirii acesteia,
precum și la identificarea făptuitorului.
 Clasificarea urmelor – criterii:
I. Factorul creator de urmă
II. Natura urmei
1. Urme de reproducere:
- în funcție de dinamica interacțiunii:
- statice
- dinamice
- în funcție de gradul de plasticitate a obiectului primitor de
urmă:
- de suprafață - de stratificare
- de destratificare
- de adâncime
 Clasificarea urmelor – criterii:
2. Urme-materie
3. Urme sonore
4. Urme olfactive
III. Dimensiunea urmei: - macrourme
- microurme
IV. Modul de vizualizare: - vizibile
- latente
V. Modul în care se imprimă urma: - locale
- periferice
VI. Alte tipuri de urme: (de ex. urme poziționale)
 Urmele de mâini
Domenii ale Criminalisticii care studiază urmele de mâini:
- Dactiloscopia
- Crestoscopia
- Poroscopia

Proprietățile desenului papilar:

1. Unicitate – fiecare persoană are un desen papilar unic pe
fiecare deget
2. Fixitate – desenul papilar rămâne același de la formare și
până la degradarea țesutului
3. Inalterabilitate – desenul papilar nu poate fi modificat
Topografia palmei
 Clasificarea desenelor papilare

Criteriile de clasificare:
- prezența sau absența formațiunii „delta”;
- regularitatea lor.

Categorii:
1. Desene deltice – monodeltice (de tip „laț”), bideltice,
polideltice;
2. Desene adeltice de tip arc – nu au delta, dar au o structură
regulată;
3. Desene adeltice de tip amorf.
Exemple de dactilograme
monodeltice
Dactilogramă bideltică
Exemple de dactilograme adeltice
de tip arc
Dactilogramă amorfă de tip
danteliform
 Etapele utilizării urmelor de mâini
în investigațiile criminalistice:

1. Căutarea
2. Descoperirea
3. Relevarea
4. Fixarea
5. Ridicarea
 Relevarea urmelor latente
• Este foarte importantă, deoarece urmele de
mâini latente sunt cele mai valoroase, pentru
că redau fidel detaliile desenului papilar.
• Relevarea se poate face prin metode:
- fizice;
- chimice;
- optice;
- fotografice.
 Relevarea prin metode fizice
• Cea mai larg utilizată metodă fizică: prăfuirea
(pudrarea).
• Prafurile utilizate trebuie să îndeplinească 2
condiții:
- să asigure contrastul cu suprafața pe care s-a
format amprenta;
- să adere doar la substanța care formează
amprenta.
 Categorii de prafuri utilizate pentru relevarea urmelor latente:

I. Prafuri metalice – conțin particule metalice cu formă de

fulgi; cel mai folosit e praful de aluminiu, care este versatil și
nu e toxic.
II. Prafuri granulare (negre sau albe) – prafurile negre au la
bază carbonul, sub formă de negru de fum. Sunt primele
prafuri utilizate la începuturile dactilotehnicii.
III. Prafuri magnetice – conțin particule de fier și sunt aplicate
cu pensule magnetice specifice.
IV. Prafuri fluorescente – conțin o bază și coloranți; se folosesc
frecvent pe suprafețe multicolore ; unele reacționează la
spectrul U.V. și la alte lungimi de undă.
-Există și pulberi bicromatice (de exemplu un amestec de
pulbere neagră și de aluminiu).
Cele mai potrivite prafuri în funcție de tipul suprafeței:

• Pentru suprafețe netede:

- sticlă – pulberi de aluminiu
- metal vopsit – pulberi metalice
- pulbere neagră
- plastic – pulbere neagră
• Pentru suprafețe poroase/texturate – pulberi
magnetice
 Modul de aplicare a prafului

• De obicei cu ajutorul pensulelor, care diferă în funcție de tipul de pulbere

(pt. pulberile granulare cele mai potrivite sunt pensulele din fire naturale;
pentru pulberile de aluminiu, cele mai potrivite sunt pensulele din fibră de
sticlă). Se pot folosi și pulverizatoare.
• Pulberile în care particulele au formă de fulgi (cele metalice) prezintă
fenomenul de auto-aderență, ceea ce face ca trecerile succesive ale
pensulei să contureze o imagine din ce în ce mai clară a amprentei.
• La pulberile magnetice o singură trecere a pensulei peste suprafața vizată
este suficientă; trecerile succesive ale pensulei pot estompa amprenta,
deoarece particulele încep să se respingă între ele.
• Tehnica prăfuirii se bazează pe aderența la grăsime; dacă suprafața este
contaminată cu diverse substanțe grase, se vor folosi alte metode.
 Alte metode fizice de relevare:
• Metalizarea într-o cameră cu vid – una dintre
cele mai folosite metode de laborator;
• Marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor
din transpirație, pt. amprentele de pe suport
textil;
• Utilizarea unui dispozitiv cu câmp electric de
frecvență medie – pt. plastic sau suport textil.
 Alte metode fizice de relevare:
• Utilizarea vaporilor de iod
- este prezentată de majoritatea autorilor ca fiind o
metodă chimică, dar ea este, de fapt, o metodă
fizică, deoarece nu are loc o reacție chimică, nu se
schimbă proprietățile chimice;
- metoda se bazează pe faptul că grăsimea din
amprentă absoarbe iodul; procesul e reversibil (după
un interval de timp – ore sau zile- iodul sublimează și
amprenta recapătă colorația inițială);
- e folosită pentru hârtie și alte suprafețe poroase;
- e non-invazivă.
 Metode chimice de relevare
• Se bazează pe producerea unei reacții chimice între o
anumită substanță chimică și conținutul amprentei
(aminoacizi, proteine din transpirație etc.).
• Se folosesc atunci când metodele fizice sunt
insuficiente (de exemplu, atunci când suprafața pe
care se află amprenta este murdară de grăsime).
• Utilizarea metodelor chimice de regulă modifică
structura substanțelor conținute de amprentă, astfel
încât acestea nu vor mai putea fi analizate ulterior.
 Substanțe chimice folosite în relevare:

• Ninhidrina (C9O4H2)
- a fost descoperit din întâmplare efectul său de a releva
amprente;
- este cea mai folosită substanță la nivel mondial pentru
relevarea amprentelor de pe suprafețe poroase (hârtie, pereți
văruiți, lemn brut);
- reacționează cu aminoacizii și proteinele din transpirație,
ducând la o colorare în roșu-violet a impresiunii;
- Permite tratarea post-relevare cu diferite săruri metalice,
care duce la formarea de compuși de diferite culori (albastru,
roz, portocaliu).
 Substanțe chimice folosite în relevare:

• Rodamina B – determină o colorare în roșu-

violet; are efect de fluorescență;
• Cianoacrilat (Superglue) – se folosește sub formă
de vapori, pe suprafețe non-poroase (sticlă,
plastic); formează un polimer de culoare albă;
• DFO (1,8 Diazafluoren-9) – se folosește pe
suprafețe poroase; oferă fluorescență, sub
lumina albastră-verzuie; se folosește de regulă în
laborator.
 Substanțe chimice folosite în relevare:

• Acid fluorhidric – sub formă de vapori; mai ales pe

suprafețe netede; se folosește în laborator, fiind
foarte toxic;
• Acid osmic (OsO4 dizolvat în apă) – se folosește de
regulă pentru sticlă; este o metodă de laborator, fiind
foarte toxic;
• Silicagel – se folosește pentru suprafețe poroase, în
special pentru pielea umană și textile;
• Nitrat de argint (AgNO3)– reacționează cu proteinele
din transpirație, colorându-le în negru.
 Metode optice de relevare

• Folosesc proprietățile luminii pentru a

pune în evidență caracteristicile
amprentei;
• Sunt non-invazive;
• Se folosește:
- lumina din spectrul vizibil;
- lumina din spectrul invizibil.
 Lumina din spectrul vizibil
- poate fi naturală sau artificială;
- a fost folosită încă de la începuturile
dactiloscopiei
- principiul de bază: observarea unei suprafețe
netede sub un unghi de incidență a luminii de
cca 45 gr. face ca urmele să devină vizibile;
- se folosesc metode fotografice speciale pentru
fixare ( fotografia de umbre, de reflexe, de
contrast).
 Lumina din spectrul invizibil:
• Presupune utilizarea: laserului, a surselor de lumină
filtrată de mare intensitate (Polilight; Crime-lite); a
surselor de radiații UV; a surselor de radiații infraroșii.
• Metoda se bazează pe fenomenul de fluorescență, ce
poate proveni din 3 surse:
- substanțele conținute în mod normal de transpirație,
care au o fluorescență naturală;
- substanțele cu care mâna a venit în contact, care au o
fluorescență specifică (droguri, medicamente etc.);
- suprafața pe care s-a format amprenta (fluorescența de
fundal-de exemplu hârtia/cartonul).
Relevarea prin metode fotografice:
• Presupune o relevare care se produce
concomitent cu fixarea;
• Se utilizează de regulă când urma este pe un
obiect transparent și există pericolul
distrugerii urmei prin mijloace fizice/chimice;
• Fotografia de reflexe reprezintă un mijloc de
relevare prin fotogafiere.
 Fixarea urmelor de mâini
• Presupune conservarea urmelor, astfel încât
acestea să poată fi utilizate ulterior în
demersul de identificare criminalistică;
• Are 2 componente:
- procedurală – procesul-verbal
- de tehnică criminalistică - fotografiere
- schițe
- desene
 Ridicarea urmelor de mâini:
Presupune :
• transferarea pe diferite suporturi
(transferarea pe peliculă adezivă);
• realizarea de mulaje;
• luarea obiectelor purtătoare de urme, pentru
a fi analizate ulterior în laborator și pentru
păstrarea lor.