ASFIXIA

MECANICA
 Asfixia mecanica
Acest termen denumeşte o serie de
sindroame medico- legale ce implică
tulburări acute ale metabolismului gazos
caracterizate prin privarea brutală de O2 şi
creşterea consecutivă a nivelului de CO2.
Termenul de „asfixie” care provine de la
grecescul „a sfigmos” (lipsă de puls) este
impropriu conferit acestor sindroame, de
preferat fiind acela de anoxii acute.
Anoxiile pot fi clasificate în :
- anoxii de aport : prin lipsa oxigenului în aerul
inspirat (ca în înlocuirile sale prin gaze inerte , aer
rarefiat, etc);

- anoxii de transport (ca în anemii sau în blocarea

hemoglobinei în cazul asfixiei cu CO);

- anoxii de utilizare sau tisulare : prin blocarea

fermenţilor respiratori la nivel celular , ca în
intoxicaţiile cu cianuri.
Anoxiile mai pot fi clasificate in:

- patologice : ruperea unui chist hidatic, a unui

anevrism (dilatare patologică a pereţilor unui vas
sangvin) de aortă în căile aeriene cu asfixie
consecutivă;

- violente: în care intră asfixiile medico legale a căror

clasificare include
asfixiile mecanice prin comprimare (spânzurare,
strangulare, comprimare toraco abdominală) şi prin
ocluzia arborelui respirator la diferitele sale
nivele (sufocare, asfixii cu bol alimentar, inec).
Ocluzia arborelui respirator se poate produce la
 Faze ale asfixiilor mecanice :
 faza preasfixică sau de excitaţie : se caracterizează prin simptome
predominant cerebrale şi de hiperreactivitate cardio respiratorie. Acestă fază
dominată de dispnee (greutate respiratorie) durează până la un minut, fiind
urmată de pierderea cunoştinţei. (motiv pentru care unii autori au denumit-o şi
faza anestezică) şi de apariţia primelor convulsii.

- faza convulsionată : se asociază cu dispnee expiratorie, absenţă a reflexelor,

incontinenţă sfincterială, iar datorită convulsiilor, în timpul acestei faze subiectul
de poate lovi de obiectele înconjurătoare, poate apărea la suprafaţa apei, etc.

- faza asfixică propriu zisă : dominată de sistarea aproape în totalitate a funcţiilor

cardio pulmonare. Faza corespunde stării de moarte aparentă, o reanimare putând
fi încă eficientă.

- faza terminală : survine odată cu încetarea activităţii cordului, după moartea

creierului, activitatea cardiacă putându-se menţine de la 5 – 10 minute până la 30-
60 min. Se cunosc chiar cazuri de naşteri de copii vii până la o oră de la spânzurare.
 Semnele clinice:
Asfixiile mecanice se recunosc după semne morfologice generale,
comune tuturor tipurilor de asfixii mecanice şi după semne
morfologice specifice , caracteristice fiecărui tip de asfixie mecanică.
Leziunile asfixice generale sunt expresia unor tulburări hemodinamice
(de circulaţie a sângelui în aparatul vascular) manifestate :

- la exterior, prin cianoza feţei şi a extremităţilor, prin semne de

incontinenţă a veziculelor seminale sau a sfincterelor, prin lividităţi
închise la culoare.

- la interior, prin fluiditatea sângelui, dilatarea cordului drept cu stază

şi edem pulmonar (trecerea plasmei sangvine în alveole pulmonare)
seros sau hemoragic, stază meningo- cerebrală şi hepato-renală şi
leziuni hemoragice mai ales la ţesutul limfatic (ganglioni, splină),
explicate prin tulburările vasomotorii asfixice.
Cauzele extrapulmonare:
Dereglarea centrului de respiratie
Edem cerebral
Ictus cerebral
Tromembolia arterelor cerebrale
Traune cerebrale
Intoxicatii cu medicamente
Substante chimice
Boli infectioase care duc la dereglarea functiei
centrului de respiratie
Traumele coloanei vertebrale,ale cutiei toracice
Dereglarea transportului de oxigen si CO2
Intoxicatii cu CO2
 Cauze pulmonare:
1.Dereglari obstructive
 obstructia cailor respiratorii cu corpi straini,singe,mase
vomitive
Compresia cailor respiratorii din afara (strangulare,edeme)
Stenoza organelor respiratorii
Edemul laringelui
Tumori ale organelor respiratorii
Dereglari de digestie cu paralizia limbii si caderii limbii
Obturarea cailor respiratorii din cauza proceselor
inflamatorii ale lor
Combustii a laringelui
2.Dereglari restrictive
Pneumonii
Ateroscleroze pulmonare
Pneumotorax spontan
Pleurezie exudativa
Edem pulmonar
Embolia arterelor pulmonare
Asistenta de urgenta
1.Controlul si asigurarea permeabilitatii cailor
respiratorii

2.Curatirea faringelui de excretii sau de varsaturi

3.Tractiunea limbii(bolnavul fara cunostinta se aseaza in

pozitie de siguranta,pe burta cu capul intors pe o
parte,asezat pe mina ca pe un suport.
 Spanzurarea
Este o asfixie mecanică produsă prin comprimarea
formaţiunilor vasculonervoase şi aeriene ale gâtului.
Ea poate fi :
- tipică : ori de câte ori nodul unui laţ traumatic se
află în regiunea occipitală, iar corpul este suspendat,
greutatea acestuia comprimând formaţiunile gâtului;

- atipică : în situaţii ca acelea în care nodul este

lateral sau submandibular, iar corpul se află în contact
cu solul, fie numai cu vârful picioarelor, fie în poziţia
culcat.
În tanatogeneza spânzurării intervin trei
mecanisme , care fiecare – independent unul
de celălalt – este capabil să ducă la moarte:
mecanismul asfixic, urmare a compresiei
căilor respiratorii superioare; mecanismul
hemodinamic , care duce la suprimarea
circulaţiei cerebrale – la o greutate de 13-14 kg,
vasele sangvine sunt comprimate astfel încât
creierul rămâne fără circulaţie sangvină–;
mecanismul neuroreflex, adică compresia
bruscă şi puternică a sinusului carotidian, a
nervilor vag şi laringeu, care determină o
inhibiţie cu oprirea cordului. Predominanţa
uneia din primele două mecanisme duce la
denumirea de spânzurare albastră, iar
predominanţa mecanismului neuroreflex
Pe corp, mai ales pe cap şi pe trunchi, se poate constata
prezenţa unor echimoze şi excoriaţii rezultate în urma lovirii
corpului de obiectele din jur, în stadiul convulsiv al spânzurării
( dacă acest lucru este posibil faţă de locul faptei).
Semnele locale externe cu valoare de amprentă sunt
reprezentate de şanţul de spânzurare şi de leziunile produse de
laţul traumatic, care ori de câte ori este confecţionat din
material dur, va lăsa un şanţ profund şi ori de câte ori este
moale, va produce un şanţ abia vizibil. După moarte, şanţul se
pergamentează, iar în situaţia spânzurării unui cadavru, vor
lipsi reacţiile locale vitale.

Şanţul de spânzurare este situat în treimea superioară a

gâtului, în spânzurările tipice, are o direcţie oblic ascendentă,
către ceafă sau lateral, unde este întrerupt prin interpunerea
nodului laţului , cozilor de păr ale victimei, alteori a degetelor
acesteia, în scopul degajării din laţ şi reproduce în relief, ca
imagine în oglindă, forma şi structura laţului.
 Strangularea
 Este asfixia traumatică de comprimare a gâtului, care se produce
prin intermediul unui laţ traumatic, dar efectuată de regulă de o
terţă persoană ( strangularea propriu zisă) sau realizată rpin
intermediul mâinii unei alte persoane (sugrumarea).
 În stangularea cu laţul, şanţul se strangulare va fi orizontal, fără
discontinuităţi, deci circular, în rest reproducând caracteristicile
şanţului de spânzurare.
 În sugrumare, în regiunea cervicală anterioară se vor constata
multiple excoriaţii şi echimoze, iar la persoanele fără putinţă de
apărare se va constata prezenţa a patru echimoze ovalare ,
flancate de o excoriaţie, pe o parte a gâtului şi a unei singure
echimoze şi excoriaţii pe celaltă parte. Aceste leziuni nu evocă
altceva decât comprimarea persistentă cu pulpa degetelor şi cu
unghiile. În sugrumarea cu mănuşa, o atare tipologie lezionară
va lipsi. În comprimările cu mâna, de la spate, rămâne un şanţ
consecutiv comprimării, cu interminiul dintre police şi index.
Uneori, strangularea se realizează prin comprimarea gâtului pe o
suprafaţă dură, margine de pat, scaun, etc., când leziunile prin
caracterul lor parţial şi intens vor fi evocatoare.
Strangularea
Simptome si asistenta de urgenta
 Bolnavul scos din lantul de strangulare poate fi cu semne ale vietii sau
in moarte clinica.
 Pe pielea de obicei se observa lantul de strangulare de culoare
cianotica.
 Bolnavii de obicei sunt fara cunostinta,sunt agitati se observa
convulsii clonice si tonice,fara edematiata,rosie-vinetie,cu hemoragii
in sclere.
 Respiratie zgomotoasa,aritmica,se poate dezvolta edemul
cerebral,pulsul 120-140 batai/min aritmic,TA marita,venele pulseaza.
 Eliminarea involuntara a meselor fecale si urinare.
 Bolnavul se scoate din lantul de strangulare.
 -Se elibereaza cavitatea bucala de secretii.Daca lipseste respiratia si
contractiile inimii se face ventilarea artificiala si masajul cardiac.
 Bolnavul se transporta la o institutie medicala in pozitie orizontala.
Sindromul “Rau de transport”
Se dezvolta in automibile,avioane,vapoare.
Simptomele- bolnavii acuza la
greata,apatie,vertij,scaderea poftei de mincare,dureri
de cap,voma,eliminari de sputa-hipersalivatie,sudoare
rece,tremurul extremitatilor,paliditatea
tegumentelor,slabiciune generala.
Voma nu aduce usurare ,dereglari
psihice,discomfort,scaderea dispozitiei
fizice,neliniste,bolnavul este dezorientat,chiar agresiv.
Pot sa se dezvolte stari de colaps si lesin.
Senzaţia de greaţă, ameţelile, indigestia, stările de anxietate şi
durerea de cap pot fi combătute cu ajutorul ceaiurilor de
ghimbir, de ginkgo biloba şi de mentă. Atunci când urmează să
plecaţi la drum, evitaţi să consumaţi alimente procesate sărate
sau grase şi produse lactate, deoarece favorizează apariţia
indigestiilor.
Călătoria cu maşina, cu vaporul sau cu avionul se poate
transforma într-o experienţă neplăcută pentru persoanele care
suferă de rău de transport. Această stare apare atunci când
mecanismele naturale de echilibru ale corpului se dereglează.
Mai exact, între informaţiile vizuale şi mesajele pe care urechea
internă le transmite centrului de echilibru din creier apare o
discrepanţă. Inevitabil, aceste dezechilibre sunt însoţite de o
serie de simptome supărătoare, precum: senzaţie de vomă,
durere de cap, ameţeală şi o stare generală de rău. Din fericire,
există o serie de remedii naturiste care acţionează ţintit pentru
înlăturarea acestor efecte nedorite.
Lavanda, de ajutor în stările de anxietate
Pe lângă stările de greaţă şi de vomă, răul de transport se mai
manifestă şi prin atacuri de panică sau prin stări de nelinişte care
înaintea călătoriei. Cel mai bun remediu naturist pentru combaterea
lor este lavanda, un puternic anxiolitic şi un tonic general.
Ceaiul de lavandă se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi din 250 ml
de apă clocotită. Amestecul se lasă la infuzat circa 10 minute. Se
recomandă trei căni de ceai de lavandă pe zi, înaintea meselor
principale. Alte plante cu efect anxiolitic sunt valeriana şi obligeana,
iar infuziile se prepară similar celei de lavandă.
Durerile de stomac se calmează cu mentă
Pentru a combate indigestiile care, de obicei, însoţesc stările de
greaţă, cel mai bun remediu este menta. Această plantă este renumită
pentru substanţele antiseptice din compoziţie, care ajută la reglarea
tranzitului intestinal. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi
din 250 ml de apă fiartă. Se poate bea îndulcită cu miere de albine. O
altă plantă indicată pentru colicile intestinale, dar şi pentru stările de
nelinişte este busuiocul. Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori
uscate şi dintr-o cană cu 250 ml de apă clocotită.
INECUL
 Inecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea
cailor aeriene cu apa :asfixia,stopul respirator,urmat de stopul
cardiac.
Se cunosc:
Inecul primar
Asfixia
Inec secundar
Inecul propriu-zis se produce prin necunoasterea inotului,prin
epuizarea fizica,panica.
Are loc inundarea plaminilor cu apa,spasm glotic,pierderea
cunostintei,stopul respirator precedat de stopul cardiac.
Inecul cu apa dulce- apa inundeaza caile respiratorii:apa fiind
mai putin concentrata fata de singe repede trece sacii alveolari in
spatiul intravascular care duce la
hemodilutie,hipervolemie,hemoliza,dereglari ionice in plasma
singelui ceea ce duce la cresterea volumului circulan si incarcarea
inimii drepte.
 Hemoliza- distrugerea masiva a eritrocitelor
Hemodilutia scade osmolaritatea sangvina,care determina
alterarea membranei alveolacapelara si reinundarea alveolara cu
aparitia edemului pulmonar acut.
 Comprimarea toraco abdominală

Reprezintă o asfixie ce blochează mişcările respiratorii

toracice şi care se realizează prin blocare concomitentă
a toracelui şi a abdomenului. Leziunile ce apar ca
urmare a compresiei toraco abdominale sunt fracturile
costale şi contuziile pulmonare, fracturile sternale ,
rupturile de ficat sau de splină etc. Acest gen de asfixie
poate fi consecinţa unor acte criminale (o greutate de
70 kg a unui adult realizează asfixia) sau a unor
accidente (comprimări sub vehicule, avalanşe, seisme,
aglomeraţii, sau prin braţul mamei în timpul
somnului la sugar)
 Asfixiile sexuale

Grupează o serie de violenţe în care scopul actului

agresiv este consumarea unui raport sexual sau unui
echivalent de raport sexual, iar asfixia constituie
efectul său. Autorul agresiunii împiedică astfel , prin
sufocare, victima să apeleze la un ajutor , fapt ce face
ca uneori raportul sexual să se consume post mortem
(aici pot fi incluse spânzurările sexopatice accidentale,
cu „harnaşamente” speciale) , crimele sadice (cu
leziuni caracteristice sadismului, centrate pe organele
sexuale), sau agresiunile sexuale de tipul violului cu
comprimare toraco abdominală.
 Asfixia prin sufocare

Este expresia unei ocluzii a nasului şi a gurii la exterior,

fie cu mâna, fie prin intermediul unui obiect moale. În
situaţia sufocării cu mâna se vor căuta leziunile
externe, dar mai ales leziunile de pe faţa internă a
buzelor, rezultate în urma comprimării mucoasei pe
dantură, cu menţiunea că în sufocările prin
intermediul unor obiecte moi acestea vor lipsi, şi doar
semnele generale de asfixie vor indica situaţia
producerii unei morţi violente, suspecte.

Sufocarea este un act criminal în mod excepţional prin

pungi de plastic sau benzi adezive aplicate pe nas şi
gură, putându-se realiza ca un act de suicid.
 Elaborat de:
Chiriac Mariana, gr.33