CAPITOLUL X „INFRACŢIUNI ECONOMICE”

Prin „infracţiuni economice” se au în vedere faptele socialmente periculoase, săvârşite cu

intenţie sau din imprudenţă, care aduc atingere, prin excelenţă, relaţiilor sociale cu privire la
economia naţională, răspunderea penală pentru care se stabileşte în art.236-258 CP RM.
Punând la bază clasificarea sferelor de activitate economică, putem identifica următoarele
tipuri de infracţiuni economice:
a) infracțiuni legate de circulația semnelor bănești, titlurilor de valoare, cardurilor sau altor
instrumente de plată false (art.236 și 237 CP RM);
b) infracțiuni legate de obținerea/acordarea de credite, împrumuturi,
despăgubiri/indemnizații de asigurare sau mijloace din fonduri externe (art.238-240 CP RM);
c) infracțiuni legate de gestiunea sau supravegherea băncii, a societății de investiții sau a
societății de asigurări (art.2391 și 2392 CP RM);
d) infracţiuni săvârşite în sfera activităţii de întreprinzător (art.241, 241 1, 242, 2421-2423 CP
RM);
e) infracțiuni săvârșite în sfera distribuirii bunurilor (art.243, 247 și 251 CP RM);
f) infracţiuni fiscale (art.244, 2441 și 250 CP RM);
g) infracţiuni săvârșite pe piața financiară bancară sau nebancară (art.245-245 3, 2455, 2456,
2458, 24511 și 24512 CP RM);
h) infracțiuni în domeniul societăților comerciale (art.2454, 2459 și 24510 CP RM);
i) infracţiuni săvârşite în sfera concurenței (art.246 și 2461 CP RM);
j) infracţiuni săvârşite în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări (art.246 2, 2501, 255
și 256 CP RM);
k) infracţiuni săvârşite în sfera activităţii economice externe (art.248, 248 1, 2482 și 249 CP
RM);
l) infracțiuni legate de insolvabilitate (art.252 și 253 CP RM);
m) infracţiuni legate de executarea construcțiilor și exploatarea fondului de locuinţe
(art.257 și 258 CP RM).

TEMA „FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A SEMNELOR

BĂNEŞTI FALSE SAU A TITLURILOR DE VALOARE FALSE”
 (ART.236 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul X al Părţii Speciale a

Codului penal al Republicii Moldova îl constituie relaţiile sociale cu privire la economia
naţională (alias relaţiile sociale economice).
Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.236 CP RM îl formează relaţiile
sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea semnelor bănești sau a titlurilor de
valoare.

Putem deosebi patru noţiuni care desemnează obiectul material (produsul) infracţiunilor
specificate la art.236 CP RM:
1) bancnotele emise de BNM sau de organul autorizat al unui stat străin ori al unei uniuni
monetare de state străine, utilizate pentru efectuarea plăţilor;
2) monedele metalice (inclusiv cele jubiliare şi comemorative) emise de BNM sau de
organul autorizat al unui stat străin ori al unei uniuni monetare de state străine, utilizate pentru
efectuarea plăţilor;
3) valorile mobiliare de stat, utilizate pentru efectuarea plăţilor;
4) alte titluri de valoare, utilizate pentru efectuarea plăţilor.
Infracţiunile prevăzute la art.236 CP RM are victimă atunci când presupun: a) luarea
ilegală a bunurilor, în contextul punerii în circulaţie a semnelor bănești sau a titlurilor de valoare
false; b) beneficierea ilegală de servicii ori lucrări, în contextul punerii în circulaţie a semnelor
bănești sau titlurilor de valoare false. În astfel de cazuri, victimă este posesorul bunurilor luate
ilegal de către făptuitor sau, respectiv, prestatorul serviciilor / executantul lucrărilor de care
beneficiază ilegal făptuitorul.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune.

Această acţiune se înfăţişează prin intermediul celor două modalităţi normative cu caracter
alternativ:
1) fabricare;
2) punere în circulaţie.
 La rândul său, modalitatea normativă de fabricare presupune două modalităţi faptice cu
caracter alternativ:
a) contrafacere;
b) alterare.

În continuare, ne vom referi la prima din modalitățile normative ale acțiunii prejudiciabile
specificate la art.236 CP RM.
Astfel, prin „contrafacere” se înţelege confecţionarea semnelor bănești sau a titlurilor de
valoare false, care imită semnele bănești autentice sau, respectiv, titlurile de valoare autentice. La
rândul său, alterarea constă în modificarea conţinutului sau a aspectului semnelor bănești sau a
titlurilor de valoare autentice, creându-se, de regulă, aparenţa unei valori mai ridicate care i-ar
asigura făptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obţine cu semnele
bănești sau cu titlurile de valoare iniţiale.
La calificare nu importă dacă imitarea este perfectă, dacă se apropie la maximum de
original. Este important ca semnele bănești sau titlurile de valoare contrafăcute ori alterate să
aibă capacitatea de a oferi o anumită credibilitate, adică să poată fi apreciate, la primul contact,
în calitate de semne bănești sau titluri de valoare autentice, deci să prezinte o asemănare
considerabilă.
Contrafacerea sau alterarea nu poate fi calificată conform art.236 CP RM atunci când
imitarea este de proastă calitate şi, ca atare, produsul infracţiunii, fiind total necorespunzător, nu
va avea aptitudinea de a circula. În cazul în care circumstanţele celor săvârşite denotă clar
intenţia făptuitorului de a înşela grosolan o persoană sau un cerc restrâns de persoane, profitând
de anumite împrejurări (de exemplu, lipsa de iluminare, vederea slabă a persoanei înşelate,
aglomeraţia considerabilă etc.), cele comise pot fi calificate ca pregătire de una dintre faptele
prevăzute la art.190 sau 196 CP RM ori la art.105 sau 106 din Codul contravenţional.
În cazuri de altă natură cele săvârşite vor reprezenta pregătirea de una dintre infracțiunile
prevăzute la art.186 CP RM. De această dată, făptuitorul nu recurge la alterarea voinţei victimei
(nici nu-i este necesar), dar profită de defectele de ordin intelectiv sau volitiv ce caracterizează
victima.
 Cea de-a doua modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile specificate la art.236 CP RM
– punerea în circulaţie – reprezintă operaţiunea prin care produsul fabricării este introdus în
circuitul financiar. Punerea în circulaţie poate fi realizată prin: efectuarea de plăţi; schimburi
(inclusiv schimburi valutare); depuneri băneşti la o instituţie financiară; darea cu împrumut,
donaţie; expediere poştală; înapoierea restului sub formă de semne bănești false; depunerea drept
gaj a unor titluri de valoare false, etc.

Infracţiunile prevăzute la art.236 CP RM sunt infracţiuni formale. Ele se consideră

consumate din momentul fabricării sau punerii în circulație chiar şi a unui singur exemplar al
semnelor bănești sau al titlurilor de valoare false.
Trecerea în posesia făptuitorului a bunurilor străine, în rezultatul punerii în circulaţie a
semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false, intră sub incidența art.236 CP RM şi nu necesită
o calificare suplimentară conform art.190 CP RM sau art.105 din Codul contravențional. În mod
similar, consumul serviciilor prestate de victimă, în rezultatul punerii în circulaţie a semnelor
bănești sau a titlurilor de valoare false, nu necesită calificare suplimentară potrivit art.196 CP
RM sau art.106 din Codul contravențional.

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.236 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă.
Cât priveşte motivul infracţiunii în cauză, de cele mai multe ori acesta îl constituie interesul
material.
În cazul infracțiunilor specificate la art.236 CP RM, în prezența modalității normative de
fabricare, este obligatorie prezenţa scopului special – scopul punerii în circulaţie. Prezenţa
oricărui alt scop exclude răspunderea în conformitate cu art.236 CP RM.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.236 CP RM este, în primul rând, persoana

fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea,
subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.236 CP RM este persoana juridică (cu excepţia
autorităţii publice).
 În sensul prevederii de la lit.b) alin.(2) art.236 CP RM, individualizarea pedepsei se poate
face în funcție de forma de participație în a cărei prezență este comisă infracțiunea prevăzută la
alin.(1) art.236 CP RM: grupul criminal organizat sau organizaţia criminală.
În principiu, singura diferență dintre infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.236 CP
RM și infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.236 CP RM ține de valoarea semnelor bănești sau a
titlurilor de valoare false, care constituie obiectul material (produsul) al infracțiunii.
În ipoteza infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.236 CP RM, formula „în proporţii
deosebit de mari” desemnează nu urmările prejudiciabile ale infracţiunii, ci obiectul material
(produsul) infracţiunii. Se are în vedere că valoarea semnelor bănești sau a titlurilor de valoare
false, care constituie obiectul material (produsul) infracțiunii, trebuie să depăşească 40 de salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul
săvârșirii faptei.

TEMA „DOBÂNDIREA CREDITULUI, ÎMPRUMUTULUI SAU DESPĂGUBIRII

/ INDEMNIZAŢIEI DE ASIGURARE PRIN ÎNŞELĂCIUNE” (ART.238 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.238 CP RM are un caracter

complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la obţinerea legală a
creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra
creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare.

Bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii reprezintă:

1) creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare;
2) partea necuvenită din credit, din împrumut sau din despăgubirea/indemnizaţia de
asigurare, care constituie diferenţa dintre creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de
asigurare, exprimate în suma majorată, şi creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de
asigurare, care-i sunt cuvenite făptuitorului;
3) creditul sau împrumutul obţinut în condiţii avantajoase, de care nu avea dreptul să
beneficieze făptuitorul.
 Victimă a infracţiunii analizate este, după caz:
1) instituţia financiară care desfăşoară activitatea de acordare de credite sau de
împrumutare de fonduri;
2) organizaţia financiară nebancară care acordă credite;
3) asociaţia de economii şi împrumut;
4) asigurătorul.

Latura obiectivă a infracţiunii examinate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de prezentare a unor informaţii false (urmată
de acţiunea fie de obţinere a unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de
asigurare, fie de majorare a sumei acestora, fie de obţinere a unui credit sau împrumut în condiţii
avantajoase);
2) urmările prejudiciabile, constând în daunele în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi
convenţionale;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, şi anume: informaţia falsă prezentată de către
făptuitor.

Prezentarea unor informaţii false este o varietate specifică a înşelăciunii. Mai exact, în
sensul art.238 CP RM, prezentarea unor informaţii false trebuie privită ca una dintre formele
înşelăciunii active.
Informaţiile false prezentate de făptuitor, reprezentând mijlocul de săvârşire a infracţiunii,
trebuie să fie perfectate în modul cerut de lege, să conţină toate indicaţiile necesare şi să fie
însoțite de semnăturile decidenţilor corespunzători. Totodată, pentru calificarea celor săvârşite în
baza alin.(1) art.238 CP RM nu contează procedeul de prezentare a informaţiilor false: prin
poştă, poşta electronică; prin curier etc. Nu contează nici dacă informaţiile prezentate de
făptuitor sunt falsificate integral sau parţial. Important este ca informaţiile false să aibă o
semnificaţie decisivă în vederea fie a obţinerii unui credit, a unui împrumut sau a unei
despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie a majorării sumei acestora, fie a obţinerii unui credit
sau împrumut în condiţii avantajoase.
 Va fi superfluă reţinerea la calificare a art.361 CP RM chiar și în acele cazuri când
documentele false, prezentate instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei
de economii şi împrumut sau asigurătorului, au un caracter oficial.
Infracţiunile prevăzute la art.238 CP RM sunt infracţiuni materiale. Infracțiunea prevăzută
la alineatul (1) al acestui articol se consideră consumată din momentul cauzării victimei a
daunelor în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale. În cazul infracţiunii
specificate la alin.(1) art.238 CP RM, este esenţial ca mărimea daunelor să nu depăşească 40 de
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la
momentul săvârșirii faptei. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută
la alin.(2) art.238 CP RM.

Latura subiectivă a infracțiunilor specificate la art.238 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă.
Această intenţie este calificată de un scop special. Or, săvârşind infracțiunea examinată,
făptuitorul urmăreşte nu un scop oarecare, ci scopul obţinerii unui credit, a unui împrumut sau a
unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori al majorării sumei acestora, ori al obţinerii unui
credit sau împrumut în condiţii avantajoase.

Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al acestei infracţiuni poate fi persoana
juridică (cu excepţia autorităţii publice).

TEMA „PRACTICAREA ILEGALĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR”

(ART.241 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la

practicarea legală a activităţii de întreprinzător.
Datorită specificului său, infracţiunea analizată nu are nici obiect material sau imaterial,
nici victimă.
 Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.241 CP RM include următoarele trei
semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea (şi inacţiunea) de practicare ilegală a
activităţii de întreprinzător;
2) urmările prejudiciabile sub forma obţinerii unui profit în proporţii mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Fapta prejudiciabilă examinată cunoaște următoarele două modalități normative:

a) desfășurarea activității fără înregistrare (reînregistrare), licență și/sau fără autorizare
obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză;
b) desfășurarea unor genuri de activitate interzise de lege.

În continuare, vom supune analizei fiecare din aceste modalităţi:

a) desfășurarea activității fără înregistrare (reînregistrare), licență și/sau fără autorizare
obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză
Cât privește ipoteza desfășurării activității de întreprinzător fără înregistrare
(reînregistrare), făptuitorul omite să înregistreze sau să reînregistreze întreprinderea, după caz,
conform: 1) Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 19.10.2007; 2) Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), nr.977 din
14.09.2001, etc.
Nu intră sub incidenţa art.241 CP RM prezentarea spre înregistrare de acte sau informaţii
neautentice (false). O asemenea faptă este sancţionată conform alin.(8) art.263 din Codul
contravenţional. De asemenea, nu se aplică art.241 CP RM în situaţia în care se desfăşoară
activitatea în baza licenţei de avocat, de notar, de executor judecătoresc, de mediator sau în baza
patentei de întreprinzător fără a fi înregistrat ca plătitor de contribuţii de asigurări sociale de stat
în termen de 10 zile lucrătoare din momentul obţinerii dreptului de a desfăşura activitatea. O ase-
menea faptă este sancţionată potrivit alin.(2) art.263 din Codul contravenţional.
Referitor la ipoteza desfășurării activității de întreprinzător fără licență și/sau fără
autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză, este de menționat
că, în alin.(1) art.41 al Legii privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător,
adoptate de Pralamentul Republicii Moldova la 22.07.2011, sunt enumerate trei categorii de acte
permisive: licență; autorizație; certificat. Precizăm că în dispoziția de la lit.a) alin.(1) art.241 CP
RM, se are în vedere nu lipsa oricărui act permisiv, dar lipsa exclusiv a licenței și/sau autorizării.
Toate actele permisive, care se încadrează în categoria licențelor și autorizațiilor, sunt specificate
în Capitolele I și II ale anexei nr.1 la Legea privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzător;

b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege

Nici ipoteza desfăşurării unor genuri de activitate permise în mod exclusiv întreprinderilor
de stat, nici ipoteza desfășurării unei activități fără licență nu se regăsesc în dispoziţia de la lit.b)
alin.(1) art.241 CP RM. Pentru desfăşurarea unor genuri de activitate permise în mod exclusiv
întreprinderilor de stat se aplică răspunderea prevăzută la alin.4 art.10 al Legii cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi. Pentru desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător fără licenţă,
răspunderea se aplică fie în baza lit.a) alin.(1) art.241 CP RM, fie în baza alin.(4) art.263 din
Codul contravenţional.
În alt context, în ipoteza desfăşurării unor genuri de activitate interzise de lege, este
important ca activităţile interzise să nu fie prevăzute de norme speciale penale (de exemplu, de
art.165, 206, 2081, 2171-2173, 219, 220 sau altele din Codul penal) ori contravenţionale (de
exemplu, de art.89, 90, 356 sau altele din Codul contravenţional). Aplicarea unor asemenea norme
speciale exclude necesitatea aplicării prevederii de la lit.b) alin.(1) art.241 CP RM, privite ca normă
generală.
Infracţiunile specificate la art.241 CP RM sunt infracţiuni materiale. Infracțiunea prevăzută la
alineatul (1) al acestui articol se consideră consumată din momentul obţinerii profitului în
proporţii mari.

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.241 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. În principal, motivul infracţiunii în cauză constă în interesul
material.
 Subiectul infracţiunii în cauză este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).

Referitor la circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.241

CP RM – „de două sau mai multe persoane” – menţionăm că săvârşirea de două sau mai multe
persoane a infracţiunii, specificate la alin.(1) art.241 CP RM, presupune nu o singură ipoteză, dar
trei ipoteze: 1) săvârşirea infracţiunii de doi sau mai mulţi coautori; 2) săvârşirea infracţiunii de
către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, în comun cu una sau mai multe
persoane, care nu întrunesc aceste semne (de exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt
iresponsabile etc.); 3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele
subiectului infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste semne (de
exemplu, nu a atins vârsta răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).

În continuare, vom supune analizei circumstanţa agravantă consemnată la lit.c) alin.(2)

art.241 CP RM.
În această ipoteză, subiect al infracţiunii este, după caz: 1) persoana cu funcţie de răspundere;
2) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.
Persoanele care nu posedă astfel de calităţi speciale, dar care au luat parte la comiterea
infracţiunii împreună cu subiecţii speciali sus-menţionaţi, trebuie să răspundă nu în calitate de
coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la infracţiunea prevăzută la lit.c)
alin.(2) art.241 CP RM.
Deosebirea infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2) art.241 CP RM de infracţiunea specificată
la alin.(1) art.241 CP RM constă, în principal, în conţinutul urmărilor prejudiciabile. Astfel, în
ipoteza infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2) art.241 CP RM, mărimea profitului obţinut trebuie să
depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern
în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

TEMA „SPĂLAREA BANILOR” (ART.243 CP RM)

 Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale cu privire la sursa şi provenienţa licită,
precum şi la circulaţia corectă în operaţiunile financiare a bunurilor în sensul art.1321 CP RM,
care au o proveniență ilicită (mai precis – o proveniență infracțională).
Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM îl reprezintă
bunurile în sensul art.1321 CP RM, care au o proveniență infracțională.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM, este esenţial ca valoarea bunurilor
în sensul art.1321 CP RM, care au o proveniență infracțională, să nu depăşească 40 de salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul
săvârșirii faptei. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută la lit.b)
alin.(3) art.243 CP RM.
Datorită specificului său, infracţiunea specificată la alin.(1) art.243 CP RM nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiune.
Dacă e să ne referim concret la conţinutul acţiunii prejudiciabile specificate la alin.(1)
art.243 CP RM, aceasta se poate înfăţişa sub oricare din următoarele modalităţi normative:

a) convertirea sau transferul bunurilor care constituie venituri ilicite

Convertirea presupune înlocuirea unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni cu un alt
bun de provenienţă licită. La rândul său, transferul presupune transmiterea drepturilor referitoare
la un bun, care provine din săvârşirea unei infracţiuni, către o altă persoană;

b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii sau

deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente, care constituie venituri ilicite
Se are în vedere mascarea provenienţei sau a situaţiei juridice a bunurilor ori a drepturilor
aferente rezultate din săvârşirea unei infracţiuni prin operaţiuni complexe juridice, economice
sau financiare (de exemplu: dreptul asupra unui imobil, obţinut prin şantaj, este prezentat, prin
deghizare, ca restituire de împrumut sau ca plată pentru consultaţii, consiliere; lucrările de
construcţie a unui imobil, obţinute prin şantaj, sunt prezentate, prin deghizare, ca executare a
contractului de antrepriză etc.);
 c) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor care constituie venituri ilicite
În ipoteza examinată, făptuitorul primeşte, păstrează sau întrebuinţează temporar bunul obținut
de la cel care a comis infracţiunea anterioară (de exemplu, una dintre infracţiunile specificate la
lit.p) alin.(2) art.145, lit.m) alin.(2) art.151, lit.k) alin.(2) art.152, art.165, 186-192, 206, 217 1,
2174, 220, 236, 237, 241, 2411, 2421, 2422, 244, 2441, 245, 248 sau altele din Codul penal) ori de
la intermediar, ştiind că bunul respectiv provine dintr-o activitate infracţională;

d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă,

ajutor sau sfaturi în vederea comiterii infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM în
oricare din cele trei modalităţi menţionate mai sus, la literele a)-c)
Aplicarea răspunderii conform lit.d) alin.(1) art.243 CP RM exclude referirea la art.42, 44
sau 45 CP RM.

Infracţiunile prevăzute la art.243 CP RM sunt infracţiuni formale. Ele se consideră

consumate din momentul realizării acţiunii prejudiciabile în oricare din cele patru modalităţi
normative ale sale.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă.

Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM se exprimă, de cele mai dese ori, în
interesul material.
Scopul special al infracţiunii examinate este scopul introducerii în circuitul legal a bunurilor
care constituie venituri ilicite.

Subiectul infracţiunii examinate este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).

În ce priveşte natura juridică a circumstanţelor agravante specificate la lit.b) şi c) alin.(2)

art.243 CP RM, facem trimitere la explicaţiile referitoare la circumstanţele agravante similare,
consemnate la lit.b) şi c) alin.(2) art.241 CP RM.
 Privitor la circumstanţa agravantă prevăzută la lit.a) alin.(3) art.243 CP RM, în principiu, este
justificată referirea la explicaţiile formulate anterior, în legătură cu agravanta similară specificată
la lit.b) alin.(2) art.236 CP RM.

În principiu, singura diferenţă dintre infracţiunea specificată la lit.b) alin.(3) art.243 CP RM

şi infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.243 CP RM ţine de valoarea bunurilor în sensul art.1321
CP RM, care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii.
În ipoteza infracţiunii specificate la lit.b) alin.(3) art.243 CP RM, formula „în proporţii
deosebit de mari” desemnează nu urmările prejudiciabile ale infracţiunii, dar obiectul material
(imaterial) al infracţiunii. Se are în vedere că valoarea bunurilor care constituie obiectul material
(imaterial) al infracţiunii, trebuie să depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Se va
aplica alin.(1) art.243 CP RM în cazul în care nu este depăşită această limită, inclusiv în cazul în
care parametrii valorici ai obiectului material (imaterial) al infracţiunii se exprimă în proporţii
mari.

TEMA „CONTRABANDA” (ART.248 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.248 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la securitatea vamală a Republicii Moldova.
În cazul infracţiunilor specificate la alin.(5) și (6) art.248 CP RM, se aduce atingere, în plan
secundar, relaţiilor sociale cu privire la circulaţia legală a valorilor culturale, a drogurilor,
precursorilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a substanțelor toxice sau nocive, a armelor
sau munițiilor interzise în circuitul civil sau supuse autorizării, a componentelor esențiale ale
armelor de foc, a mărfurilor strategice, a dispozitivelor militare, a materialelor explozibile,
nucleare sau radioactive. În astfel de cazuri, valorile sociale situate pe plan secundar (şi relaţiile
sociale aferente) constituie obiectul juridic secundar al infracţiunilor prevăzute la alin.(5) și (6)
art.248 CP RM. În condiţiile analizate, obiectul juridic special al acestor infracţiuni are un
caracter multiplu.
 Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor specificate la art.248 CP RM urmează a fi
examinat în funcţie de varianta concretă sub care se înfăţişează contrabanda.

Astfel, în cazul infracţiunilor prevăzute la alin.(1), (2) și (4) art.248 CP RM, obiectul
material (imaterial) îl reprezintă mărfurile (cu excepţia celor menţionate la alin.(3), (5) și (6)
art.248 CP RM) a căror valoare este mai mare de: 8000 de unități convenționale (în cazul
infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (4)); 4000 de unități convenționale (în cazul infracțiunii
prevăzute la alin. (2)). Dacă valoarea acestor mărfuri, nu depășește 8000 / 4000 de unități
convenționale, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin.(10) sau (10 1) art.287
din Codul contravenţional.
În cazul infracţiunilor specificate la alin.(1), (2) și (4) art.248 CP RM, este esenţial ca
valoarea mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii, să nu depășească
16000 de unități convenționale. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea
prevăzută la lit.c) alin.(7) art.248 CP RM.

Obiectul material (imaterial) al celorlalte infracţiuni prevăzute la art.248 CP RM îl reprezintă

în mod alternativ:
a) mărfurile aflate sub supraveghere vamală, dacă valoarea acestora este mai mare de 8000
de unități convenționale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (3));
b) valorile culturale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (5));
c) drogurile, precursorii, etnobotanicele sau analogii acestora, substanțele toxice sau
nocive, armele sau munițiile interzise în circuitul civil sau supuse autorizării, componentele
esențiale ale armelor de foc, mărfurile strategice, dispozitivele militare, materialele explozibile,
nucleare sau radioactive (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (6)).
În cazul infracţiunii specificate la alin.(3) art.248 CP RM, este esenţial ca valoarea
mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii, să nu depășească 16000 de
unități convenționale. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută la
lit.c) alin.(7) art.248 CP RM. Dacă valoarea acestor mărfuri, nu depășește 8000 de unități
convenționale, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin.(13) sau (14) art.287 din
Codul contravenţional.
 Entitățile, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunilor prevăzute la alin.
(5) și (6) art. 248 CP RM, nu sunt mărfuri în sensul alin. (1)-(4) art. 248 CP RM și al pct. 1) art.
1 din Codul vamal. Valoarea exprimată în bani a entităților, care reprezintă obiectul material sau
imaterial al infracțiunilor prevăzute la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM, nu are nicio relevanță în
planul calificării faptelor în baza art. 248 CP RM. În cazul lor relevantă este exclusiv calitatea
specială a obiectului material sau imaterial al infracțiunii.

Datorită specificului său, infracţiunile prevăzute la art.248 CP RM nu au victimă.

Latura obiectivă a infracţiunilor, prevăzute la art. 248 CP RM, are o structură diferită
și/sau un conținut diferit.
Astfel, în cazul infracţiunii specificate la alin.(1) art.248 CP RM, latura obiectivă include
următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul
Republicii Moldova a mărfurilor;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – locurile stabilite pentru controlul vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) tăinuirea de controlul vamal;
b) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
d) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Reieșind din pct.5) art.1 din Codul vamal, acţiunea de introducere pe sau scoatere a mărfurilor
de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi săvârșită inclusiv prin expedieri poştale internaţionale,
prin conducte sau prin linii de transport electric.
Cât priveşte locul de săvârşire a infracţiunii analizate, în conformitate cu art.26 din Codul
vamal, „trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală este permisă numai
în locurile stabilite de organul vamal şi în orele lui de program” (alin.(1)); „cu acordul organului
vamal, trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală poate fi efectuată în
alte locuri şi în ore extraprogram” (alin.(2)).
 Referitor la metodele de săvârşire a infracţiunii, prin „tăinuirea de controlul vamal” se
înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec peste frontiera vamală a
Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea şi constatarea lor, însă altfel decât prin
ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop.
Prin „ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop” se înţelege
neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec peste frontiera vamală a Republicii
Moldova, pe calea folosirii locurilor ascunse ale corpului, a hainelor, a obiectelor personale, a
locurilor reutilate sau acomodate în mijloacele de transport drept ascunzişuri etc.
Prin „folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală” se are
în vedere că făptuitorul utilizează, în calitate de mijloace (instrumente) de săvârşire a infracţiunii:
a) documentele false (inclusiv documentele care se referă la alte mărfuri decât cele care sunt
în realitate însoţite de asemenea documente);
b) documentele nule;
c) documentele obţinute pe cale ilegală;
d) mijloacele de identificare vamală false (inclusiv mijloacele de identificare vamală care se
referă la alte mărfuri decât cele care au fost în realitate identificate cu mijloacele în cauză).
Prin „documente” trebuie de înţeles, după caz: a) documentele vamale (declaraţia vamală,
certificatul de origine a mărfii, factura Invoice, cont-factură etc.); b) alte documente de trecere a
frontierei, care însoţesc mărfurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
Prin „mijloace de identificare vamală” se au în vedere oricare surse nedocumentare de
informaţie cu privire la însuşirile calitative şi cantitative ale mărfurilor trecute peste frontiera
vamală a Republicii Moldova: sigilii, ştampile; marcajul textual, cifric sau de alt gen, semnele de
identificare; probe şi mostre ale bunurilor; descrierea bunurilor; schiţe, imagini, fotografii,
ilustraţii etc. ale mărfurilor etc.
Prin „nedeclarare” se înţelege neincluderea în declaraţia vamală a informaţiei despre
mărfurile care trebuiau declarate în mod obligatoriu.
Prin „declarare neautentică” se înţelege introducerea în declaraţia vamală a unor informaţii
false.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.248 CP RM, latura obiectivă are următoarea
structură:
 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul
Republicii Moldova a mărfurilor;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.
Locul săvârșirii infracțiunii constituie criteriul principal care permite deosebirea
infracțiunii, prevăzute la alin.(2) art.248 CP RM, de infracțiunea specificată la alin.(1) art.248 CP
RM. Întrucât prima dintre aceste infracțiuni este comisă în alte locuri decât cele stabilite pentru
control vamal, gradul ei de pericol social este mai ridicat în comparație cu cel al infracțiunii
specificate la alin.(1) art.248 CP RM.
Spre deosebire de alin.(1) art. 248 CP RM, alin.(2) al acestui articol nu conține nicio
mențiune privitoare la metoda de săvârșire a infracțiunii. Aceasta nu este întâmplător, luând în
considerare faptul că trecerea mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova se face prin
alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Într-o astfel de ipoteză, este irelevantă metoda
prin care mărfurile sunt trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM, latura obiectivă include

următoarele două semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în: a) acţiunea de înstrăinare sau punere în libera circulație a
mărfurilor, însoțită de b) inacțiunea de neachitare a drepturilor de import aferente acestor mărfuri;
2) timpul de săvârşire a infracţiunii – timpul aflării mărfurilor, care constituie obiectul
material sau imaterial al infracțiunii, sub supraveghere vamală.
Observăm că fapta prejudiciabilă examinată este alcătuită din două componente:
a) acţiunea de înstrăinare sau punere în libera circulație a mărfurilor;
b) inacțiunea de neachitare a drepturilor de import aferente acestor mărfuri.
În art.1 din Codul vamal găsim două definiții relevante care vizează prima dintre
componentele faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM: „punere în liberă
circulaţie – acţiunea prin care organul vamal lasă necondiţionat şi fără restricţii la dispoziţia
persoanei mărfurile şi mijloacele de transport după vămuire; (pct.15)); „punere condiţionată în
circulaţie – punerea în liberă circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport, condiţionată de
îndeplinirea unor restricţii, cerinţe sau condiţii” (pct.16)).
 Aceeași componentă a faptei prejudiciabile analizate este reprezentată de modalitatea
normativă de înstrăinare. Se are în vedere vânzarea, donarea, schimbul sau o altă asemenea
acțiune care presupune trecerea mărfurilor din posesia făptuitorului în posesia unei alte persoane.
Cea de-a doua componentă a faptei prejudiciabile, prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM, este
reprezentată de inacțiunea de neachitare a drepturilor de import asupra mărfurilor aflate sub
supraveghere vamală, înstrăinate sau puse în libera circulație. Săvârșind inacțiunea analizată,
făptuitorul nu îndeplinește obligația de a achita drepturile de import asupra mărfurilor aflate sub
supraveghere vamală, stabilită de art.1274 din Codul vamal, deși putea și trebuia să o
îndeplinească. În calitate de drepturi de import, art.117 din Codul vamal numeşte: 1) taxa
vamală; 2) TVA; 3) accizele; 4) taxa pentru proceduri vamale. În pct.26) art.1 din Codul vamal,
pe lângă aceste drepturi de import, sunt consemnate orice alte sume care se cuvin statului la
importul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia.
În lipsa vreuneia dintre componentele sus-menționate ale faptei prejudiciabile specificate la
alin.(3) art.248 CP RM, lipsește temeiul aplicării acestei norme. De exemplu, eliberarea fără
autorizaţia organului vamal a mărfurilor, aflate sub control vamal, atrage răspunderea conform
alin.(7) art.287 dun Codul contravențional.
Cât privește timpul de săvârșire a infracțiunii analizate, potrivit alin.(1) art.197 din același
cod, „mărfurile [...] se află sub supraveghere vamală de la începutul şi până la sfârşitul
controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal”.

În cazul infracţiunii specificate la alin.(4) art.248 CP RM, latura obiectivă are următoarea
structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a
mărfurilor;
2) metoda de săvârşire a infracţiunii – declararea neautentică a originii mărfii ca fiind
obținută integral în Republica Moldova.
Se poate afirma că alin.(4) art.248 CP RM este o normă specială în raport cu alin.(1)
art.248 CP RM (în ipoteza de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, prin
locuri stabilite pentru control vamal, prin declarare neautentică în documentele vamale, dacă
valoarea mărfurilor este mai mare de 8000 de unități convenționale).
 Săvârșind fapta prejudiciabilă analizată, făptuitorul declară fals originea mărfii ca fiind
obținută integral în Republica Moldova. Prin aceasta făptuitorul urmărește ca marfa, pe care o
scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, să fie supusă unor reguli de origine preferenţiale sau
unor reguli de origine nepreferenţiale. În acest fel, făptuitorul încalcă, după caz, prevederile:
Legii nr. 120/2007; Legii nr. 201/2012; Legii nr. 112/2014; Legii nr. 111/2015 etc.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(5) art.248 CP RM, latura obiectivă presupune

existenţa a două versiuni alternative:
versiunea A:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul
Republicii Moldova a valorilor culturale;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control vamal, cât și alte
locuri decât cele stabilite pentru control vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
c) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei;
versiunea B:
1) fapta prejudiciabilă, exprimată în inacţiunea de nereturnare pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care returnarea lor este
obligatorie;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
În cele ce urmează, ne vom referi doar la versiunea B a laturii obiective a infracţiunii în
cauză. În ceea ce privește versiunea A, este admisibilă referirea la explicațiile privind latura
obiectivă a infracțiunilor analizate supra, cu ajustările de rigoare.
Astfel, prin „nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale
scoase din ţară, în cazul în care returnarea lor este obligatorie” se are în vedere neîntreprinderea de
către făptuitor a măsurilor de readucere a valorilor culturale scoase din ţară, dacă el putea şi trebuia
să le readucă; situaţia-premisă presupune că aceste valori culturale au fost scoase de pe teritoriul
vamal al Republicii Moldova în mod legal (de exemplu, pentru a putea fi prezentate în cadrul
unei expoziţii internaţionale, pentru a se face schimb de exponate cu muzeele din străinătate
etc.).
În acord cu art.4 din Codul vamal, prin „teritoriu vamal al Republicii Moldova” se înţelege
teritoriul unic ce include suprafața terestră, apele interioare şi spaţiul aerian deasupra acestora.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(6) art.248 CP RM, latura obiectivă are următoarea
structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de pe teritoriul
Republicii Moldova a entităților care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii
analizate;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control vamal, cât și alte
locuri decât cele stabilite pentru control vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală;
c) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
În ceea ce privește semnele laturii obiective a infracțiunii analizate, este admisibilă
referirea la explicațiile privind latura obiectivă a infracțiunilor examinate supra, cu ajustările de
rigoare.

Încheind analiza laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art.248 CP RM, vom menţiona
că toate acestea sunt infracţiuni formale. Ele se consideră consumate din momentul:
1) introducerii pe sau scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a entităților care
reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii (în cazul infracțiunilor prevăzute la alin.(1),
(2), (5) (versiunea A a laturii obiective) și (6) art.248 CP RM);
2) neachitării în termenul stabilit a drepturilor de import (în cazul infracțiunii prevăzute la
alin.(3) art.248 CP RM);
3) scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor (în cazul infracțiunii prevăzute
la alin.(4) art.248 CP RM);
 4) expirării termenului de returnare în Republica Moldova a valorilor culturale, stabilit în
documentele însoţitoare (în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(5) (versiunea B a laturii
obiective) art.248 CP RM).

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.248 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. De cele mai dese ori, motivul acestor infracţiuni constă în interesul material.

Subiectul infracţiunilor analizate este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul

comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).
În cazul infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM, subiect poate fi doar persoana
căreia îi revine obligația de a achita drepturile de import asupra mărfurilor aflate sub
supraveghere vamală, obligație stabilită de art. 1274 din Codul vamal.

În legătură cu caracteristicile circumstanţelor agravante consemnate la lit.a) și b) alin.(7)

art.248 CP RM, este oportun a se apela la explicaţiile de rigoare prezentate cu ocazia analizei
agravantelor prevăzute la lit.b) și c) alin.(2) art.241 CP RM, cu ajustările de rigoare.

În ipoteza infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(7) art.248 CP RM, valoarea mărfurilor, care
constituie obiectul material (imaterial) al infracțiunii, trebuie să depășească 16000 de unități
convenționale.
În ipoteza analizată, obiectul material sau imaterial al infracțiunii este reprezentat exclusiv
de mărfuri în sensul pct. 1) art. 1 din Codul vamal, nu și de entitățile care constituie obiectul
material sau imaterial al infracțiunilor prevăzute la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM.