UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

REFERAT

MECANISMELE DE PROTEŢIE A DREPTURILOR

EXPROPRIETARULUI ÎN PROCESUL EXPROPRIERII BUNULUI
PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ

Dr. conf.univ. Tabuncic Tatiana

Bălan Daniel

Grupa 1607, anul II

 2

CUPRINS

Introducere ..................................................................................................2

1.Noţiunea exproprierii ...............................................................................4

2.Procedura exproprierii ..............................................................................5

3.Drepturile exproprietarului .......................................................................8

Concluzie .....................................................................................................9

Bibliografie .................................................................................................11
 3

Introducere

Proprietatea l-a însoţit pe om din zorile civilizaţiei. El este singura fiinţă care, dotată cu
raţiune, a pus stăpânire nu numai pe mediul său natural, ci şi pe celelalte fiinţe. Asupra a tot ce-l
înconjoară, asupra a tot ce descoperă s-a declarat stăpân şi aplică sau cere aplicarea faţă de alţi
semeni a normelor sociale prin intermediul puterii, la început a comunităţilor obşteşti, mai apoi a
statului. Toate curentele, toate concepţiile au rămas unanime în a susţine importanţa şi necesitatea
chestionarii instituţiei „exproprierii”, care este o instituție relativ recentă, dar care are rădăcini și
origini încă din cele mai vechi timpuri.

Definirea noţiunii de expropriere a constituit una dintre preocupările autorilor de drept,

dintotdeauna de când a apărut noţiunea de stat şi administrarea acestuia într-o formă sau alta, dar
în folosul comun, şi a continuat evident şi în perioada actuală. În perioada ultimilor ani, tema
este cu atât mai actuală cu cât situaţia economică şi, pe cale de consecinţă şi situaţia socială, sunt
indisolubil legate de dezvoltarea infrastructurii, iar ca parte relevantă a acesteia, a reţelei de
drumuri publice, de autostrăzi, şosele, etc. Neclarităţile legislative de la momentul actual şi
implicarea într-o mare măsură a politicului în sfera administraţiei publice determină realizarea
unei analize detaliate a principalelor probleme teoretice şi practice existente în domeniul
raporturilor patrimoniale ale autorităţilor publice şi găsirea unor soluţii viabile.
Faţă de cele menţionate mai sus, lucrarea de faţă îşi propune să studieze „fenomenul”
exproprierea pentru cauză de utilizate publică raportat la dispoziţiile actelor normative în vigoare
la momentul redactării şi a proiectelor legislative. Noţiunile şi conceptele relevante în acest
domeniu trebuie utilizate în aşa fel încât să nu creeze confuzii sau incertitudini.
Deşi specialiştii în domeniul dreptului au adus contribuţii valoroase, apreciem că această
temă nu este epuizată, din contră, actualitatea temei este justificată şi de contextul legislativ aflat
în continuă modificare şi transformare.
Actualitatea temei cercetate este indiscutabilă întru-cât au existat și continuă să existe o
multitudine de diferende judiciare în care nu se resepectă principii simple a instituției respective.
Astfel prin stabilirea unor principii de urmat si de respectat în cadrul procedurii de expropriere,
legiuitorul a dorit asigurarea apărării proprietății private împotriva abuzului și arbitrajului
administrației publice, acesta fiind unul din motivele pentru care expoprierea a fost limitată în
ceea ce privește scopul pentru care se poate face, bunurile care pot fi expropriate, autoritățile care
 4

pot face exproprieri și procedura de expropriere, însă în practică acest deziderat a rămas greu de
atins.1

1.Noțiunea exproprierii

Punctul de pornire al cercetării fenomenului exproprierii îl constituie analiza termenului

„expropriere”. Termenul de expropriere, constituie un mod de dobândire a dreptului de
proprietate pentru exproprietar, iar pentru expropriat este un mod de incetare a acestui drept.

Constituţia Republicii Moldova2 consfinţeşte dreptul la proprietatea privată şi protecţia

acesteia. În plus, dispoziţiile de la alin.(2) art.46 confirmă că ,,[n]imeni nu poate fi expropriat
decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire”. De asemenea şi Codul Civil al RM (în continuare ,,Cc RM”)3 în art.316 alin. (2)
prevede că ,,[d]reptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea
sa, afara numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Eproprierea se efectueaza în condiţiile legii.” La această ultimă remarcă încercăm să expunem
nişte meditaţii, intuind că cunoaşterea exactă a regimului cauzei de expropriere va avea ca efect
soluţionarea eventualelor litigii.
Existenţa în sistemul legal actual a unei legi speciale ce reglementează subiectul dat, ne
înlesneşte munca. Legea nr.488 din 08.07.1999 exproprierii pentru cauză de utilitate publică
(în continuare ,,Legea nr.488/1999”).4
Definiţia noţiunii e localizată în cuprinsul art. 1 din Legea nr.488/1999, prin expropriere
înţelegându-se transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în
proprietate publică în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes
naţional sau de interes local, în condiţiile prevăzute de lege, după o dreaptă şi prealabilă
despăgubire. Suplimentar, formele de perimetru se conturează prin transferul către stat de bunuri
proprietate publică ce aparţin unei unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către
stat sau către o unitate administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale.
Capacitatea de rezistenţă a formulei descinde din cumularea indicilor:

1
Dumitru Florescu şi Monica Rotaru et al. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, București,
Editura Universul Juridic, 2013, p.23.
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1 din 12.08.1994.
3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-86 din 22.06.2002.
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.42-44 din 20.04.2000.
 5

a) transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate

publică;
b) în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau
de interes local;
c) după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

2. Procedura exproprierii
,,Exproprierea se bazează pe motive de utilitate publică, care se declara pentru lucrări de
interes naţional sau de interes local”.5 Legea nr.488/1999 în art.5 alin.(3) prevede lucrările care
răspund obiectivelor şi interesului întregii societăţi sau ale majorităţii ei sînt de utilitate publică
de interes naţional, iar în alin.(4) lucrările de utilitate publică de interes local sunt acelea care
răspund obiectivelor şi interesului unei localităţi, ale unui grup de localităţi din cadrul unei unităţi
administrativ-teritoriale.
Legea nr.488/1999 în art.6 alin.1 enumeră autorităţile competente pentru a declara
utilitatea publică, de exemplu: pentru lucrări de interes naţional utilitatea publică se declară de
Parlamentul Republicii Moldova, pentru cele de interes local, aceasta se declară de către consiliul
local al unitatii administrativ-teritoriale, pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane
şi/sau municipii utilitatea publică se declară de către consiliile lor, iar în caz de divergenţe de
către Guvern, iar pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe şi/sau sate din teritoriul
unui raion de către consiliile acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe de către consiliul
raional.
Declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi
numai în cazul în care există toate condiţiile pentru expropriere. Cercetarea prealabilă se face de
către comisii formate în condiţiile art.7 alin.(2) şi (3). Respectiv cercetarea prealabilă pentru
lucrările de interes naţional se face de către comisii formate de Guvern din reprezentantul
administraţiei publice centrale coordonatoare a domeniului de activitate pentru care se realizează
lucrarea de utilitate publică, din reprezentantul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi
Dezvoltării Teritoriului, din reprezentantul Ministerului Finanţelor, din reprezentantul
Ministerului Economiei, precum şi din preşedintele raionului şi primarul localităţii în a cărei rază

5
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drept Civil. Drepturile reale principale, ed.a 3-a, Chişinău,
Editura Tipografia Centrală, 2016, p.111.
 6

teritorială se desfăşoară lucrarea de utilitate publică, fapt care îl desprindem din Legea
nr.488/1999 art.7 alin. (2).
Obiectivul cercetării prealabile constă în determinarea existenţei elementelor
justificative ale interesului national sau local, premiselor economico-sociale,ecologice, si de alta
natura ale necesitatii lucrarilor,incadrarii lor in planurile de urbanism si de amenajare a
teritoriului, aprobate conform legii.6
Conform Legii nr.488/1999, art.8 alin. (1) actul de declarare a utilitatii publice de interes
national si de interes local se aduce la cunostina publica prin afisarea la sediul consiliuliu local in
a carei raza este situat obiectivul exproprierii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
Acţiunile de înaintare a propunerii de expropriere au loc în termen de 10 zile de la
publicarea actului de declarare a utilităţii publice. Proprietarul obiectului exproprierii este
informat în scris despre propunerea de expropriere de către organul care face această propunere şi
este în drept să-şi dea consimţământul pentru o imediată şi echitabilă compensare. Propunerea va
conţine notificarea adresată persoanelor fizice şi juridice titulare de drepturi reale asupra
obiectului exproprierii, oferta de despăgubire, modalitatea transferului de bunuri şi de drepturi
patrimoniale sau, după caz, modalitatea de cedare a drepturilor patrimoniale. Asigurarea păstrării
integrităţii acestor proprietăţi este o îndatorire a proprietarului şi titularului de alte drepturi reale
asupra obiectului exproprierii care, după primirea notificării, sînt obligaţi să ia măsurile de
conservare ale lui. În cazul exproprierii de locuinţă sau teren, proprietarului i se va propune în
proprietate o altă locuinţă sau un alt teren, cu remunerarea diferenţei costului.7 Concomitent, se
poate recurge la posibilitatea de atac a propunerii de expropriere.
Corespunzător art.10 alin.(2) din Legea nr.488/1999, întâmpinarea este actul prin care
expropriatul înaintează exigenţele proprii privind condiţiile exproprierii. Ea se depune, în termen
de 45 de zile de la primirea notificării, la organul care a făcut propunerea de expropriere.
Întâmpinările vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărîre
a Guvernului pentru lucrările de interes naţional sau prin decizie a consiliului local pentru
lucrările de interes local. Proprietarii şi titularii de alte drepturi reale asupra obiectelor
exproprierii, rudele şi afinii lor pînă la al patrulea grad inclusiv, persoanele care deţin funcţii în

6
Ibid.
7
Sergiu Baieş şi Aurel Băieşu et al. Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţilor, Chişinău, Editura
ARC, 2005, p.123.
 7

administraţia publică centrală sau locală şi care au interes în executarea lucrărilor, membrii
comisiei care au efectuat cercetarea prealabilă nu pot face parte din comisia pentru soluţionarea
întâmpinărilor. Decizia motivată a comisiei se ia prin vot secret şi se comunică părţilor în termen
de 5 zile de la adoptare, ea servind drept temei pentru determinarea cuantumului despăgubirii,
care nicidecum nu poate fi mai mic decît cel stabilit în propunerea de expropriere. În afara
procedurii judiciare de expropriere, acordul dintre părţi va fi autentificat notarial, cheltuielile
aferente fiind suportate de expropriator.
Dacă părţile nu ajung la un acord asupra exproprierii, aceasta nu poate fi făcută decît
prin hotărîre judecătorească cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Pentru cazurile de expropriere
în scopul asigurării apărării ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale, procedurile de
expropriere se fac în regim secret ca să nu se divulge informaţiile şi, în felul acesta, să nu se
aducă prejudicie potenţialului de apărare al ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Coordonatele desfăşurate de art.13 alin.(3) stabilesc dreptul expropriatorului să renunţe
la expropriere, inclusiv în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată privitoare la
despăgubire dacă aceasta din urmă nu s-a efectuat. Expropriatul, în acest caz, are dreptul să ceară
despăgubirea prejudiciului cauzat.
De aici decurge şi faptul că expropriatului îi revine obligaţia să informeze expropriatorul
şi instanţa de judecată despre titularii de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii în
termen de 10 zile de la data la care instanţa notifică examinarea cazului. În caz contrar,
expropriatul riscă să rămână răspunzător cu indemnizare faţă de titulari. Terţii, interesaţi în
procesul exproprierii, trebuie să-şi medieze creanţele în temeiul cărora se va stabili cuantumul
despăgubirii.
La apariţia litigiului asupra cuantumului despăgubirii, instanţa de judecată instituie o
comisie de experţi la care pot participa cîte un reprezentant al expropriatorului şi al
expropriatului. Experţii vor determina despăgubirile ce se cuvin proprietarului, separat de cele ce
se cuvin titularilor de alte drepturi reale. Plata despăgubirilor se va face în modul convenit între
părţi. În lipsa unui acord între ele, instanţa de judecată va hotărî depunerea de mijloace pe contul
bancar al expropriatului, stabilind şi termenul de plată, care nu va depăşi 30 zile de la data
rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti. Cuantumul despăgubirii terţilor cointeresaţi se
stabileşte de către instanţa de judecată, urmînd a fi plătit în baza drepturilor cuvenite cu titlu de
despăgubire.
 8

3. Drepturile exproprietarului

Legea nr.488/1999 cuprinde în capitolul V „Drepturile exropriatului” care enumeră trei

drepturi speciale ale exproprietarului. Acestea sunt: 1)dreptul la preemţiune (art.18); 2)dreptul la
închiriere şi dreptul la retrocedare (art.19); 3) dreptul de retenţie (art.20).

A.Dreptul de preemţiune exprimă implicit o pledorie în apărarea ideii conservării unor

drepturi general - umane. Acest drept reprezinta posibilitatea expropriatului de a inainta careva
actiuni in cazul in care scopul pentru care a fost efectuata expropriere nu sau atins. Aşa cum
proprietatea privată este intangibilă, preemţiunea e referită expropriatului care, în anumite
condiţii, are prioritatea de a cumpăra obiectul exproprierii la un preţ negociabil ce nu poate fi mai
mare decît despăgubirea actualizată. Dacă expropriatorul doreşte să instrăineze imobilul e
expropriat ori sa cedeze drepturile asupra acestui imobil, fostul titular de drepturi, are dreptul
preferential de a cumpara bunul care ia fost expropriat. Expropriatorul si expropriatul convin
asupra pretului de vinzare al bunului,care nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata.
Astfel, conform articolului 19 din Legea mentionata, expropriatorul se va adresa în scris fostului
proprietar, oferindu-i pentru răspuns un termen de 30 de zile, ceea ce coincide cu principiile
fundamentale ale legislaţiei cu privire la petiţionare. Atunci cînd este încălcat dreptul de
preemţiune se aplica art.352 alin. (3) din Codul Civil: Când cota-parte se vinde fără respectarea
dreptului de preemţiune, orice coproprietar poate intenta, în decursul a 3 luni, acţiune în
instanţa de judecată pentru a i se atribui drepturile şi obligaţiile de cumparător.
B.Dreptul la închiriere și dreptul la retrocedare. Totodată, respectînd teoria dreptului
natural, Legea nr.488/1999 art.19 atribuie exproprietarului prioritatea de a închiria obiectul
expropriat oferit spre închiriere.
Se pot intalni cazuri cand bunul expropriat este dat, pana la efectuarea lucrarilor de
utilitate publica in folosinta temporara. In acest caz expropriatul are dreptul preferential de a
inchiria bunul expropriat.
Legiuitorul a reglementat în Legea nr.488/1999 art.19 alin. (2)-(4), situatii în care
exproprietarul nu efectuaează în decursul a unui an din momentul exproprierii,lucrările pentru
care a fost expropriat bunul. Astfel, în cazul bunurilor imobile expropriate sau drepturile asupra
acestora nu au fost utilizate în termen de un an la destinaţia prevăzută, foştii proprietarii pot să
ceară retrocedarea lor, dacă nu sa făcut o nouă declaraţie de utilitate publică. Exproprietarul
 9

depune o cerere la instanţa de judecată prin care motivează cerinţele retrocedării. Dacă în şedinţa
de judecată se dovedeşte că bunul expropriat nu se foloseşte în decursul a unui an, instanţa de
judecată emite o hotărîre de retrocedare către fostul proprietar al bunului. Totodată instanţa
urmează să stabilească preţul imobilului retrocedat, care nu va fi mai mare decât despăgubirea
actualizată.
C.Dreptul de retenţie. Atât Constituţia în art.46 cât şi Codul Civil în art.316 şi Legea
nr.488/1999 dispun că exproprierea se efectuează doar cu dreapta şi prealabila despăgubire.8 Din
aceste considerente a fost stipulat dreptul de retenţie, în Legea nr.488/1999. În conformitate cu
art.20 din Legea nr.488/1999, expropriatul poate retine obiectul exproprieii pana la data primirii
despagubirii ce i se cuvine şi va efectua cheltuielile necesare pînă se va asigura folosirea
obiectului la destinaţie.

Concluzie

Prezenta lucrare reprezintă o analiză a celor mai importante aspecte ale exproprierii
pentru un interes de utilitate publică.

Pentru început ar fi de menționat încă o data evoluția acestei instituții, care sub diferite
denumiri şi aspecte a existat din cele mai vechi timpuri, atingându-şi apogeul abia în secolul XX,
când se determină construcția juridică a exproprierii și mai mult, începe a fi fixată în Constituții.
Esența neschimbată a exproprierii legitime constă în racordarea intereselor particulare cu cele ale
statului privitor la dispunerea de un bun oarecare, indiferent dacă aceasta a fost executată cu
respectarea sau nerespectarea principiilor și a drepturilor expropriaților în diverse perioade ale
istoriei dreptului.

În urma celor analizate prin prezenta lucrare, putem conchide că această instituţie a
dreptului are o importanță primordială, întru-cât exproprierea reprezintă un mod de dobândire
originar a dreptului de proprietate pentru expropriator (statul), și un mod de pierdere a dreptului
de proprietate a exproprietarului, observăm astfel caracterul dublu al obligaţiilor şi drepturilor ce
le revin fiecărei parte contractantă.

8
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Op.cit.,p.114.
 10

Efectul esenţial al exproprierii constă în trecerea imobilului expropriat din proprietatea

privată în proprietatea publică, prin hotărâre judecătorească, liber de orice sarcini 9. La momentul
exproprierii se va ţine cont de totalitatea de principii prevăzute de legislaţia în vigoare şi de
procedura sub care se realizează acest fenomen al exproprierii. Nerespectarea atît a principiilor
cât și a procedurii de expropriere va duce la survenirea nulității acesteia. La fel această instituţie
abordează în alt mod reglementarea relaţiilor ditre stat şi persoană. Astfel pentru a nu repeta
greşelile din societăţile anterioare și pentru a acorda un liber drepturilor cetăţenilor, această
instituţie a fost adaptată la realităţile contemporane prin limitarea acţiunilor din partea statului
privind exproprierea pentru a evita un eventual abuz.

Această instituţie, prin principiile pe care le conferă, asigură drepturile cetățeanului în

stat, intru-cât în caz de expropriere se vor respecta anumite reguli şi se vor urma careva principii
pentru despăgubirea exproprietarului. Persoana fizică şi persoana juridică au dreptul la
respectarea dreptului de proprietate asupra bunurilor lor. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea
sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile
generale ale dreptului internaţional cuprinse în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

9
Gabriel Boroi, Mona Maria Pivniceru et al. Drept Civil. Drepturi reale principale, Bucuresti, Editura Hamangiu,
2011, p.16.
 11

Bibliografie

Acte normative:

1) Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.1 din 12.08.1994.

2) Codului civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107 din 06 iunie 2002. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-86 din 22.06.2002.

3) Legea nr.488-XIV din 08.07.1999 cu privire la expropriere pentru cauză de utilitate publică.
În: Monitorul Oficial al Republcii Moldova, nr. 42-44 din 20.04.2000.

Monografii, articole de specialitate:

1) Dumitru Florescu şi Monica Rotaru et al. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
București, Editura Universul Juridic, 2013.

2) Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drept Civil. Drepturile reale principale, ed.a 3-a, Chişinău,
Editura Tipografia Centrală, 2016.

3) Sergiu Baieş şi Aurel Băieşu et al. Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţilor,
Chişinău, Editura ARC, 2005.

4) Gabriel Boroi, Mona Maria Pivniceru et al. Drept Civil. Drepturi reale principale, Bucuresti,
Editura Hamangiu, 2011.