DREPT CIVIL CURS 3 POSESIA CA STARE DE FAPT PROTEJATA JURIDIC Dr patrimoniale sunt intelese ca universalitate,deci ca patrimoniu.

Dar exista si o alta abordare a dr reale si de creanta.Pot fi analizate individual,privite ut singuli.Posesia este o chestiune comuna tuturor dr reale principale.Nu trebuie sa confundam posesia ca stare de fapt si posesia ca atribut care intra in continutul juridic al dr de proprietate si al tuturor celorlalte dr reale principale. Acelasi termen desemneaza 2 notiuni diferite.In functie de context, va trebui sa intelegem care acceptiune este avuta in vedere.Posesia ca stare de fapt e prezenta in codurile si tratatele de dr civil dupa ce sunt analizate dr reale principale.Pe de o parte, in ordine istorica, posesia ca stare de fapt a precedat aparitiei dr reale principale si pe de alta parte, din punct de vedere pedagogic, intelegerea dr reale principale e mai facila daca se intelege posesia ca stare de fapt.Plecand de la textele juristconsultilor romani, in dr modern, in sec 19, au fost formulate 2 teorii cu privire la posesii: 1. TEORIA SUBIECTIVA elaborata de Savigny, conform careia posesia cuprinde in structura ei un element obiectiv, CORPUS si un element subiectiv,ANIMUS . 2. TEORIA OBIECTIVA a posesiei elaborata de R. Hiering acrediteaza ideea unei posesii in care elementul obiectiv e predominant intrucat elementul subiectiv e absorbit in elementul obiectiv. Aceste 2 conceptii au influentat reglementarile pozititve curpinse in codurile civile europene.Codul civil francez si toate codurile care au fost influentate de acesta au adoptat teoria OBIECTIVA a posesiei.In codul civil roman,posesia ca stare de fapt nu e reglementata intr-un titlu distinct, ci intr-un titlu destinat prescriptiei, mai exact posesia este reglementata in materia uzucapiunii,ca prescriptie achizitiva,dar,desi e reglementata intr-o alta materie, posesia ca stare de fapt are o generala aplicare in cadrul dr reale si ca urmare,ar fi utila o reglementare a posesiei intr-un capitol autonom cu valoare generala. Codul civil cuprinde o definitie a posesiei ca stare de fapt in art. 1846. Alin. 2 al acestui articol cuprinde definitia legala a posesiei.Mai multe critici au fost aduse acestei definitii: 1. S-a spus ca termenul detinerea unui lucru este impropriu pentru ca trimite la ideea de detentie precara or, posesia e diferita de detentia precara.Critica e intemeieta. 2. S-a spus ca sintagma folosirea de un drept creeaza confuzii intre posesia care e o stare de fapt si un drept propriu-zis.Critica nu e intemeiata.Pentru a intelege intelesul sintagmei folosirea de un drepte necesara putina istorie.In dreptul roman, se facea distinctie intre posesie si cvasi-posesie.Posesia se aplica dr de proprietate, cvasiposesia/posesio iuris avea in vedere dr de servitute.Se facea distinctie intre posesia unui bun corporal, ceea ce era specific proprietatii si posesia unui drept,a dr de servitute(=bun incorporal). Redactorii codului civil francez si redactorii codului civil roman au preluat aceasta idee de cvasi-posesie si i-au largit sfera,incluzand in ea toate dr reale principale,cu exceptia dr de proprietate.Atunci cand s-a folosit sintagma detinerea unui lucru s-a avut in vedere posesia bunurilor corporale corespunzatoare dr de proprietate iar

cand s-a recurs la sintagma folosirea de un drept au fost avute in vedere dezmembramintele dr de proprietate.Romanii au avut o inuitie preluata de redactorii celor 2 coduri civile, potrivit careia orice dr real principal se obiectiveaza, se exteriorizeaza intr-o suma de fapte materiale si acte juridice prin care se exercita atributele care alcatuiesc continutul dr.Posesia propriu-zisa are ca obiect numai bunurile corporale,dar asupra acestora, pe langa dr de proprietate, mai pot exista si dezmembramintele lui.Astfel, vom avea posesii diferite ca stari de fapt in functie de dr real principal care e exercitat. 3. A mai fost criticata definitia pentru ca nu ar face distinctia intre elementul obiectiv,material si cel subiectiv al posesiei.Critica e neintemeiata. Alin.2 precizeaza ca stapanirea asupra unui lucru e exercitata pentru altul sau pentru noi insine.Aceasta formula indica fara echivoc elementul subiectiv al posesiei, intentia posesorului de a se comporta ca titular al unui dr real principal. Putem defini posesia identificand principalele elemente caracteristice: Posesia are ca obiect numai bunuri corporale;pentru ca are un element material, corpus, ea nu poate fi exercitata, nu poate avea ca obiect decat un bun corporal, care are corpus.Sintagma cvasi-posesio nu avea in vedere, in realitate, o posesie a unor dr, a unor bunuri incorporale.Romanii au intuit ca fiecare dr real principal, nu doar dr de proprietate ci si dezmembramintele lui, se obiectiveaza intr-o forma specifica, intr-o posesie ca stare de fapt cu autonomie si configuratie proprie.Uneori, in sens larg, temenul de posesie e folosit si cu privire la bunurile incorporale.De exemplu, in codul civil se vorbeste despre posesia creantelor.In doctrina, termenul posesiee utilizat chiar si cu privire la dr personal-nepatrimoniale.Trebuie sa distingem intre posesia in sens restrans care are in vedere numai bunurile corporale si care e protejata juridic prin actiunile posesorii,produce anumite efecte juridice si corespunde numai dr reale principale si posesia in sens larg care se refera la exteriorizarea,obiectivarea oricarui dr obiectiv civil. Posesia are ca obiect numai bunuri individual-determinate.Daca e vorba de bunuri de gen, nu pot forma obiectul posesiei pana la individualizare.Universalitatile nu pot face obiectul posesiei intrucat daca e vorba de patrimoniu, e inalienabil, daca e vorba de alte universalitati, ele sunt bunuri incorporale si nu pot face obiectul posesiei in sens restrans. Posesia are ca obiect numai bunurile care sunt/pot intra in circuitul civil. 1. Avem in vedere o acceptie specifica a notiunii de bunuri neapropriabile.Sunt neapropriabile bunurile care nu pot forma obiectul dr de proprietate publica si privata. 2. Sunt neapropriabile bunurile care, desi pot forma obiectul proprietatii publice nu pot forma obiectul proprietatii private. 3. Nu sunt bunuri apropriabile bunurile care, desi sunt obiect de proprietate privata sunt declarate indisponibile pentru proprietatea publica. Ne intereseaza 2. Posesia e o putere de fapt.Diferentiem puterea de fapt de puterea de drept care e dreptul insusi.Uneori, putere de fapt corespunde puterii de drept.Aceeasi persoana e si titularul dr si cel care exercita atributele dr.Alteori,posesia intra in conflict cu puterea de drept.Dr apartine unei persoane iar posesia altei persoane.Din acest conflict castiga uneori cel ce are puterea de drept,redevine di posesor,iar alteori cel care are puterea de fapt in sensul ca neaga puterea de drept a proprietarului si devine el insusi proprietar.

 Aceasta putere de fapt e sinteza unui element subiectiv,animus si a unui element obiectiv,corpus.Animus repreinta sub. pe care o are posesorul care se crede titular aldr real principal. N.B Nu e vorba e o eroare de fapt.Posesorul poate sa stie ca nu e proprietar, dar se comporta ca proprietar,negand dr proprietarului.Nu conteaza ce cred ceilalti despre posesor,daca ei stiu ca posesorul e sau nu proprietar.Conteaza doar daca posesorul are animus sibi habendi,animus posidendi sau animus dominus.Elementul corpus insumeaza toate actele materiale si toate actele juridice prin care se exercita un dr real principal.Prin acest element,posesia apare ca o manifestare exterioara a unui dr real principal.Se poate distinge natura posesiei, adica se poate vedea daca ea corespunde dr de proprietate sau altui dr real principal si se poate distinge natura elementului animus care difera de la o posesie la alta in functie de dr real respectiv. * Posesia apare ca fiind manifestarea exterioara a unui dr real principal. * Posesia,desi e o stare de fapt, e protejata juridic prin actiunile posesorii. * Posesia produce anumite efecte juridice, naste prezumtia de proprietate, permite dobandirea fructelor, a bunurilor mobile, permite uzucapiunea daca e de lunga durata si chiar dobandirea bunurilor imobile pe temeiul propriettatii aparente. DEFINITIE: Posesia ca stare de fapt e o putere de fapt asupra unui bun corporal individual-determinat care se afla sau poate intra in circuitul civil, putere care reprezinta sinteza unui element subiectiv animus si a unui element obiectiv,material corpus care apare ca manifestare a unui dr real principal, care e protejata juridic si care naste anumite efecte juridice. PROBA POSESIEI presupune dovedirea fiecarui element al sau.Elementul corpus se poate dovedi mai usor mai ales cand e vorba de faptele materiale.Cand e vorba de acte juridice prin care se exercita dr real respectiv, intre parti se tine seama de exigentele probatorii prevazute de codul civil, iar tertii pot face dovada actului juridic civil prin orice mijloc de proba. In ceea ce priveste elementul subiectiv animus,dovada e mai complicata.Elementele subiective nu pot fi dovedite in mod direct.Exista anumite urme pe care elementele subiective le lasa in elementele materiale pe care le pun in miscare.Se pot astfel face rationamente inductive/deductive-se trag concluzii probatorii.Aceste rationamente sunt lasate la indemana judecatorului,alteori insusi legiuitorul le prevede printr-o norma speciala. Exista prezumtii simple si prezumtii legale. Codul civil prevede 3 prezumtii in legatura cu animus:art. 1854 si art.1855 ***Posesia de stat= posesia cu privire la elementele de stare civila. Art.1854 are 2 prezumtii:o prezumtie in care se pleaca de la elementul corpus si se ajunge la elementul animus si o prezumtie care are ca obiect chiar dr de proprietate.Prima prezumtie are ca obiect elementul animus.Obiectul prezumtiei art.1855 este continuitatea in timp a detentiei precare. Asadar,art.1854 si art.1855 contin prezumtii care e refera la posesie si la detentia precara. DOBANDIREA POSESIEI-Devii posesor cand ai dobandit ambele elemente:si animus si corpus.

N.B Exista o situatie in care,desi ai cele 2 elemente nu esti inca posesor desavarsit.Actiunea posesorie se intenteaza in termen de un an de la deposedare.Timp de 1 an,daca cel care a deposedat nu e posesor desavarsit, poate fi obligat sa restituie lucrul.Daca lui insusi i se ia lucrul de alta persoana, nu poate beneficia de actiunea posesorie generala ci numai de cea speciala, numai daca a fot deposedat prin violenta.Posesia se pierde cand se pierde fie animus, fie corpus,fie amandoua.Cand se pierde corpus, cel deposedat poate sa ceara restituirea bunului intr-un an.Timp de 1 an, cel deposedat pasteaza posesia solo animus.Se poate pierde animus-vanzare;vanzatorul pastreaza detentia in cazul contractului de imprumut- devine detentor precar. CALITATILE si VICIILE POSESIEI Art. 1847 enumera calitatile posesiei: posesia tb sa fie publica. posesia trebuie sa fie continua. posesia trebuie sa fie pasnica,neviolenta. In doctrina si in jurisprudenta s-a adaugat si a 4-a calitate:NEECHIVOCUL.O asemenea solutie este insa eronata,deoarece se bazeaza nu pe codul civil roman ci pe cel francez.In codul civil roman nu avem nicio referire la echivoc.Redactorii codului civil roman sub influenta unui comentator francez(Marc) nu au preluat neechivocul ca o calitate a posesiei pentru ca au apreciat ca echivocul echvaleaza cu PRECARITATEA=nu e cunoscut daca cel ce stapaneste lucrul are animus sibi habendi.In realitate,este vorba de un detentor precar.Neechivocul e mai mult decat o calitate a posesiei,e o conditie de existenta a posesiei, pentru ca se refera la existenta elementului animus. Vom avea tot 3 vicii ale posesiei.Daca posesia Este calndestina,avem un viciu contrar caracterului public,daca posesia este discontinua avem un viciu contrar caracterului continuu,iar daca posesia este violenta avem un viciu contrar caracterului pasnic si neviolent al posesiei. Posesia trebuie sa fie publica,iar daca e clandestina e viciata.Posesia clandestina inseamna ca actele de posesie sunt exercitate pe ascuns.Dovada clandestinitatii o va face cel interesat.Se prezuma relativ ca posesia e publica.Viciul clandestinitatii e relativ, opereaza numai in legatura cu cei fata de care e ascuns.Se refera de obicei la bunuri mobile. Discontinuitatea apare cand exista intermitente anormale in exercitarea posesiei.Caracterul intermitent depinde de natura posesiei precum si de natura bunului stapanit.Aceste intermitente sunt privite sever cand e vorba de un bun mobil si cu larghete cand e vorba de bunuri imobile.Poate invocat de oricine.E temporar si se refera la mobile si imobile. Violenta se refera la constrangerea fizica/morala prin care o persoana e deposedata de bunul sau.Cel ce intra in posesia bunului prin violenta-posesie viciata. N.B Codul civil lasa se se inteleaga ca posesia ar fi viciata nu numai in cazul violentei active (agresiune) cat si in cazul violentei pasive (aparare). In realitate, cel ce se apara impotriva agresorului, ramane cu o posesie viciata. INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Detentia precara presupune ca o persoana stapaneste material lucrul pentru altul, nu pentru el.El are animus detinendi,nu posidendi,are elementul corpus.Intervertirea inseamna transferul lui animus detinendi in animus posidendi.De regula, o asemenea

intrvertire nu e posibila.Nu e posibil ca detentorul precar prin simpla manifestare de vointa sa schimbe detentia precara in posesie.Totusi, exceptional,art.1858 din codul civil permite intervertirea precara in posesie in 4 cazuri. PROTECTIA JURIDICA A POSESIEI Desi e o stare de fapt, posesia e protejata juridic pentru ca(2 argumente): 1. Atunci cand posesorul e chiar titularul dr real principal;aparandu-se posesia,se apara chiar dr real principal.Avantajul e ca actiunile posesorii prin care se apara posesia presupun din punct de vedere probatoriu un efort mai mic decat actiunile prin care se apara dr real principal. 2. Cand posesorul nu e titularul dr real principal, totusi posesia este aparata pentru ca nimeni nu are voie sa-si faca singur dreptate.Cel ce ia bunul de la un posesor,pretinzand ca e titularul dr real,savarseste un act de justitie privata.Intre cel ce stapaneste bunul si cel ce a pierdut posesia e mai echitabil sa dam castig de cauza primului.Posesia se apara prin actiunile posesorii-art.674, art.675, art.676 *3 caratere ale actiunilor posesorii: 1. Se disting de actiunile petitorii.Nu se pune in discutie dr, ci numai starea de fapt a posesiei 2. Sunt reale,dar nu pun in discutie un dr real, se refera la lucrurile posedate. 3. Protectia posesiei are in vedere imobilele.Totusi, actiunile posesorii pot fi utilizate si in legatura cu mobilele, dar numai atunci cand nu sunt indeplinite cerintele ca bunul sa fie dobandit pe temeiul art.1909 si art.1910 din codul civil. Exista actiunea posesorie generala (actiunea in complangere) si actiunea posesorie speciala (reintegranda). Exista 2 conditii comune pentru actiunile posesorii: Posesia sa fie utila;posesia e utila cand nu e viciata, cand are cele 3 calitati. Sa nu fi trecut 1 an de la deposedare. Pentru actiunile posesorii generale se mai cere ca cel care foloseste actiunea sa fi posedat 1 an inainte de deposedare.Primul termen de 1 an e un termen de prescriptie, e supus intreruperii,suspendarii.Al 2-lea termen de 1 an masoara durata posesiei. Pentru actiunea reintegranda nu se cere decat conditia utilitatii posesiei si sa nu fi trecut 1 an de la deposedare- numai daca deposedarea s-a produs prin violenta. EFECTELE JURIDICE ALE POSESIEI Naste o prezumtie de proprietate. Permite dobandirea fructelor. Permite dobandirea bunurilor imobile Permite dobandirea bunurilor prin uzucapiune. Uneori pe temeiul proprietatii aparente. **Posesia naste o prezumtie de proprietate.Cine e posesor e prezumat proprietar.Prezumtia e realtiva,poate fi rasturnata.In cazul bunurilor imobile,prezumtia e relativa,in timp ce in cazul bunurilor mobile prezumtia are o forta deosebita intrucat posesia de bun-credinta duce la dobandirea proprietatii.Chiar si in materie imobiliara,forta prezumtiei de proprietate e diferita.Cand intr-o actiune in revendicare, nici reclamantul nici paratul nu au titlul de proprietate, posesia are rol important in solutionarea litigiului.Daca numai paratul are posesia: In situatii egale,e mai buna

situatia posesorului.Daca si reclamantul a avut posesia,se vor compara cele 2 posesii.Posesia mai caracterizata=castiga! Dobandirea fructelor presupune distinctia dintre producte si fructe.Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale.(piatra dintr-o cariera ,nisipul dintr-o albie a unui rau).Trebuie facuta de asemenea distinctia intre fructele naturale,fructele industriale si fructele civile.Fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin culegere (percepere)pe cand cele civile se dobandesc zi cu zi (prin simpla curgere a timpului). De regula, fructele se cuvin proprietarului pe temeiul atributului fructus ce intra in continutul proprietatii.Art.485 din codul civil prevede ca posesorul de buna-credinta, altul decat proprietarul poate culege fructele.Posesorul de buna-credinta poate culege fructele pana in momentul incetarii bunei-credinte.Altfel, el trebuie sa le restituie.Dobandirea fructelor se face in aceasta materie uneori prin percepere,in timp ce proprietarul dobandeste fructele prin simpla separatiune.