Test5

Teorii criminologice contemporane asupra criminalitatii

1.1Descrieti orientarile criminologice contemporane privind cauzalitatea criminalitatii
Orientările criminologice contemporane asupra criminalității sunt: teorii de orientare bioantropologică,
teorii de orientare psihologică și teorii de orientare sociologică.

Teoriile de orientare bioantropologică cuprinde o serie deteorii printre care: teoria inadaptării sociale
(Olof Kimberg),teoria constituției delincvente (Benigno di Tulio – Manual deantropologie criminală),
teoria endocrinologică acriminalității, teoria stării de pericol, teoria criminologiei clinice, teoria
cromozomului crimeiși operele clasicilor literaturii universale (W. Shakespeare, Dostoievschi,
Balzac,etc).

Din cadrul teoriilor contemporane de orientare psihologicăfac parte: teoria infiorității (Alfred Adler),
Teoria lui David Abrahamsen, teoria lui Etienne de Greef, testele depersonalitate, teoria personalității
criminale a lui Jean Pinatel.

Printre teoriilor contemporane de orientare sociologică se numără: teoria ecologică, teoria asociațiilor
diferențiate,teoria conflictului de cultură, teoria anomiei sociale a lui Robert Merton, teoria marxistă,
teoria apărării sociale, teorianoii criminologii, etc.

1.2Analizati portretul tipologic al infractorului de pe pozitia teoriei constitutiei predisponzant

delicventiale.
Pornind de la sensul acestei teorii putem spune că teoria dată explică existența unei constituții anatomice
a omului ce estepredispusă la comiterea de delicte. Autorii acestei teorii sunt: Ernst Kretschner, W.
Sheldon,Houton, Pende.Teoria dată se regăsește în următoarele opere: „Fizic și caracter” de Ernst
Kretschner (1925), „Structuracaracterului” (1921), „Criminalul american” Houton (1939),„Varietatea
criminalității minore” Sheldon (1949).Teoria dată are la bază următoarele teze:1.Există o corelație între
structura corpului uman și trăsăturile sale fizice pe de o parte,și caracterul persoanei pede altă parte.
Principalele tipuri caracteriale sunt: a.Constituția corpului, b) Caracterul, c) Temperamentul.Există tipuri
constituționale distincte (tipologii):

a)picnic – scund, grăsuț, intelegent, vesel, şi fiindpredispus la săvârşirea infracţiunilor ce necesită o

dozăsporită de viclenie – falsuri, escrocherii, fraude ş.a.

b)tipul astenic– caracterizat prin trăsături longiline,umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată, fiind
firavi, calmişi energici, având o predispoziţie delincvenţială mare lasăvârşirea unor infracţiuni din cele
mai variate;

c)tipul atletic –cu musculatura puternică şi o bunăstabilitate psihologică, înclinaţi la comiterea

infracţiunilorcontra persoanelor şi a bunurilor;
d)tipul displastic– cu disproporţionalităţi şi dezarmonii în dezvoltarea corporală, înclinat spre comiterea
unorinfracţiuni grave şi spre recidivă.
2.Fiecare tipologie arei un anumit tip de temperamet:-endomorf -viscerotonic, având o dezvoltare
maipronunţată a organelor interne;-mezomorf-stomatotonic cu o dezvoltare puternică a musculaturii;
-ectomorf -cerebrotonic cu o mai mare dezvoltare ascoarţei cerebrale şi a inteligenţei.Printre meritele
teorii date senumără:a ) s u n t p r i n t r e pr i n c i p a l i i c o nt i n u a t o r i
a i lombrozianismului. b)Multe din concluziile/cercetările lor au fost confirmate(există legături între
particularitățile fizice ale minorilorși înclinațiile lor spre un anumit tip de criminalitate).
c) Au făcut numeroase cercetări (spre exemplu Houton acomparat 13 000 condamnaț
i cu 3 208 noncriminali).Printre cei mai aspri critici au fost: Sutherlandși Cressey. Aufost criticaț
i pentru lipsa de suportștiințific în majoritateaconcluziilor.

1.3 Selectati si evaluati cea mai importanta teorie contemporana de orientare sociologica.
Cea mai importantă teorie contemporană de orientaresociologică este teoria ecologică. Teza principală
constă înaceea că orice element indiferent de natura sa din momentul în care intră relații cu alte elemente
este susceptibil de a fiimplicat într-o relației cauzală. În același context relația dintre om și societate este
examinată prin intermediul particularităților ecologice.Cu toate că marele neajuns al acestei teorii constă
înexplicarea criminalităţii doar sub aspectele fenomenologice ale acesteia, nedezvăluind esenţa
fenomenului, cauzele realede natură economică şi social, totuşi, meritul şcolii de la Chicago este
incontestabil: atragerea atenţiei asupra condiţiilor de viaţă, hrană şi educaţie din cartierele nevoiaşe,
locuite de emigranţi, latino-americani şi negri. Teoria a deschis calea unor cercetări mai complexe privind
raportul dintre anumite fenomene sociale, ca urbanizarea, industrializarea şi criminalitatea.

II Cauzalitatea criminalitatii

2.1 Definiti conceptele generale ale cauzalitatii criminalitatii

Cauzalitatea şi principiile acesteia constată dependenţa dintre diferite fenomene şi stabileşte
caracterul acestei dependenţe, care constă în aceea că un fenomen (cauza) în anumite condiţii generează
alt fenomen (efectul).Cauzalitatea este o formă a interacţiunii dintre  fenomene şi procese, este
tipul  principal de determinare şi reprezintă prin sine legătura obiectivă dintre două fenomene: cauză şi
efect .Cauza – fenomen ce determină apariția altui fenomen( fenomenul care în mod obiectiv şi necesar,
precede şi generează alt fenomen).Condiție –este un fenomen ajutător, ce favorizează producerea unui alt
fenomen. Spre exemplu, procurarea unei arme, cu care criminalul comite fapta de omor, este o acţiune-
condiţie. Factor – În literatura criminologică se utilizează şi termenulde  factor , prin care se înţelege tot
o cauză, adică factorul ar fi similar cu o cauză. Factorii criminalităţii sau cauzele criminalităţii ar avea
acelaşi sens. Totuși unii autori considerăcă prin factor se înţelege ceva mai mult decît prin cauză,
termenul avînd un sens mai larg, care ar include atît o cauză,cît şi o condiţie, ba chiar şi alte elemente
contributive la apariţia unui fenomen.

2.2. Clasificați factorii criminogeni

Printre criminologii de vază care s-au interesat de problemele clasificării factorilor criminogeni se numără
şi J.Pinatel, unde întîlnim o clasificare în factori geografici, economici, culturali şi politici
.H. Mannheim tratează cauzele de ordin social ale criminalităţii, nefiind, însă, preocupat de o clasificare
strictă a acestor cauze. Acesta face doar o interesantă corelaţie între tipurile de factori criminogeni şi
tipologiile infracţionale.La fel şi D. Szabo analizează problema complexă a cauzalităţii, evaluînd rolul
factorilor socio-culturali,economici etc. Totuşi, autorul nu operează o distincţie clară între cauzele
criminalităţii ca fenomen social şi cauzele actului infracţional concret. Clasificări reuşite a factorilor
criminogeni întîlnim încriminologia naţională şi română. Aşa, în criminologia naţională una din cele mai
reuşite clasificări este cea făcută de Gh. Gladchi, în :-factori economici;-factori sociali (relaţii sociale);
factori demografici, politici, juridici, de organizare. Clasificări similare întîlnim în criminologia română.
Spre exemplu, o analiză succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social o întîlnim la
Gh. Nistoreanu şi C. Păun, clasificîndu-i în:-factori economici;-factori demografici;-factori socio-
culturali;-factori politici. Alţii, rămîn în prezenţa a trei tipuri fundamentale de răspuns la problema dată,
utilizînd conceptul de deformare spre criminalitate a tipului normal de comportament:-deformarea
biologică;-deformarea psihologică;-deformarea socială. În cele ce urmează, vom încerca şi noi să estimăm
factoriicare generează criminalitatea, utilizînd acolo unde esteposibil unele curente, teorii, şcoli atît
clasice cît şicontemporane. Am ales această cale fiindcă, caracteristica esenţială a unei teorii ştiinţifice
este aceea că ea face afirmaţii care ulterior pot fi contestate. Pentru a contesta o teorie ştiinţifică, trebuie
să prezinţi date empirice, care derivă dinaceastă teorie, apoi să compari aceste date cu observaţiifăcute în
lumea reală. Dacă observaţiile coincid cu dateleteoriei, atunci aceasta devine şi mai credibilă, dar nu şi
probată. Dacă observaţiile nu coincid cu ideile teoriei, atunci aceasta este falsă. Din considerentele
exprimate mai sus preferăm următoarea analiză a factorilor care determină sau generează criminalitatea,
clasificîndu-i în:-factori ereditari (antropologici);-factori geografici;-factori economici;-factori
demografici;-factori psihologici;-factori socio-culturali;-9.
2.3. Estimați influența factorilor economiciși socio-culturali asupra criminalității
.Omul fiind o ființă sociabilă interacționează cu semenii săi în fiecare zi. El nu poate trăi izolat, fiind
influențat de diferiți factori, printre care cei socioculturali și economici. Dintrefactorii economici putem
enunța industrializarea și urbanizarea, șomajul, crizele economice. În criminologie factorii socio-culturali
au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor. Numeroase teorii cu privire la
cauzele şi condiţiile apariţiei comportamentului criminal, se încadrează în marea grupă a teoriilor
sociologice. Aceste teorii se opresc, cu precădere, asupra factorilor socio-culturali şi evidenţiază
neconcordanţa care intervine între valorile şi aspiraţiile culturale pe de o parte şi, normele şi mijloacele
legitime pe dealtă parte, de unde şi apariţia indivizilor care încearcă să-şi realizeze aspiraţiile, idealurile şi
scopurile sociale şi individuale prin utilizarea unor mijloace ilicite. Încă de la naştere, individul ia
cunoştinţă cu lumea înconjurătoare şi cu factorii socio-culturali. De aici, copilul se va socializa pozitiv
sau negativ în raporturile sale familiale, apoi şcolare, profesionale etc.D i n t r e f a c t o r i i s o c i o -
c u l t u r a l i p u t e m m e n ți o n a :  Familia- Un factor de importanţă majoră îl reprezintă structura
familiei. Astfel, avem familii:-normale, închegate şi -dezorganizate, disociate. Școala– Locul de muncă
(Profesia)– Starea civilă–Organizarea timpului liber -Timpul liber este timpul de care dispune o persoană
dupăce şi-a onorat obligaţiile familiale, şcolare ori profesionale.Timpul liber are următoarele funcţii:-
odihna;- divertismentul;- dezvoltarea personalităţii.
 Influenţa negativă a mijloacelor de informare în masă - Specificul naţional - Religia -Toxicomania –
D e i n f l u e n ța a c e s t o r f a c t o r i s - a u p r e o c u p a t m a i   m u l ți
s a v a n ți ,  printre care Lombrosso, Garofalo. Fiecare factor din cei m e n ți o n a ți n u   p o a t e   f i   p r i n
s i n e   g e n e r a t o r   a l   e f e c t u l u i   ( a l crimei), el fiind mai mult o condi ție (ceea ce
favorizează).
 C o n d i ți i l e e c o n o m i c e s u n t   î n   s t r î n s ă l e g ă t u r ă c u c o n d i ți i l e  socio-culturale.
somajul determină stări de tensiune în familie. Astfel se poate ajunge de la o familie cu structură
normală la una cu structură dezorganizată. somajul este un fenomen ce i-a amploare în timp de criză
economică, care este tot o condiție economică. Lipsa îndelungată a surselor financiare
determină situații de disperare ce determină o
stare emoțională dezastruoasă a individului, ce se răsfrînge și asupra mediului
socio-cultural. Influența factorilor economici si socio-culturali asupr criminalității
este determinant. Factorii negativi de acest
tip influențează fenomenele si mediile respective, astfel
 d i n a m i c a c r i m i n a l i t ă ți i   s u f e r i n d   m o d i f i c ă r i . Î n   d e p e n d e n ță
d e  intensitatea si nivelul acestor factori se determină si majorarea
sau scăderea nivelului criminalității.