SPEȚĂ:

Reclamantul L., cetățean al Republicii Moldova cu domiciliul în Franța, a solicitat instanței de

judecată din Republica Moldova, în contradictoriu cu pârâta M., soția sa, având dubla cetățenie a
Republicii Moldova și a Franței cu domiciliul în Franța, desfacerea căsătoriei încheiate în 2014 la
Paris.
Referitor la legea aplicabilă divorțului, reclamantul a invocat aplicarea dispozițiilor legii
Republicii Moldova, pe considerentul că aceasta este legea națională comună a soților, în timp ce
pârâta a invocat dispozițiile legii franceze, ca lege a domiciliului comun al soților, care se află în
Franța.

Probleme și întrebări incidente în speță:

1. Este oare competentă instanța din Republica Moldova în soluționarea cauzei? Argumentați. Da este
competenta deoarece este recunoscută valabilă desfacerea căsătoriei în afara Republicii Moldova
dacă, la soluţionarea acestei probleme, au fost respectate cerinţele legislaţiei statului
corespunzător privind competenţa organelor care au adoptat hotărîrea şi privind desfacerea
căsătoriei.
2. Care este este legea națională a reclamantului și a pârâtei în condițiile speței?
Legea nationala a reclamantei cat si a paratei este codul familiei cat si constitutia Republicii
Moldova.
3. Care este soluția conflictuală în sistemul de drept al Republicii Moldova privind legea aplicabilă
divorțului?
Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara
căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al
ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor,
eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.
4. Este posibilă aplicare „lex fori” în materia divorțului?
Lex fori este un concept specific dreptului internațional privat și se referă
la legea instanței în fața căreia a fost introdusă acțiunea. În cazul în care o acțiune este
introdusă în fața unei instanțe și are caracter internațional, instanța trebuie să analizeze legea
aplicabilă acelui caz. În anumite circumstanțe se va aplica lex fori. În mod tradițional lex
fori reglementează probleme de procedură, indiferent de lex causae (traducere: „legea
cazului”) in situatia noastra lex fori este posibil de a fi aplicat in material divortului.
5. Considerați potrivită soluția stabilită de art.158 Codul familiei privind legea aplicabilă divorțului?
Da consider a fi potrivita solutia stabilita de art.158 Codul Familiei de desfacere a
casatoriei deoarece atata timp cat legea este respectata si aplicata corect conform legislaţiei
Republicii Moldova nu conteaza unde are loc desfacerea casatoriei.
6. În cazul în care considerați că soluția este nepotrivită, formulați o propunere „de lege ferenda”
privind regimul conflictual al divorțului?
Lege ferenda este o expresie folosită pentru a denumi soluţii de reglementare care se
preconizează sau se recomandă a fi adoptate de legiuitor prin care se preconizează
reglementarea unor situaţii care in prezent nu sunt prevăzute de lege.

7. În speță, ce soluție va pronunța instanța de judecată? Argumentați!!!!

Instanta de judecata va propăune urmatoare solutie desfacerea casatorie care conform legislaţiei
Republicii Moldova, căsătoria poate fi desfăcută de organul stare civilă, această problemă poate fi
soluţionată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova.
Partenerii pot solicita divorțul sau separarea legală de comun acord sau individual.
Cererea de divorț poate fi adresată instanțelor din:
-țara în care locuiesc partenerii
- țara în care aceștia au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre parteneri mai locuiește acolo
- țara în care locuiește unul dintre parteneri – dacă cererea se înaintează de comun acord
- țara în care locuiește partenerul dumneavoastră
- țara în care locuiți dumneavoastră:
- dacă ați locuit acolo cel puțin 6 luni înainte de a depune cererea de divorț
- dacă sunteți cetățean al acestei țări.
Dacă nu sunteți cetățean al țării respective, trebuie să fi locuit acolo timp de cel puțin 1
an înainte de a solicita divorțul. țara de origine a ambilor parteneri.
Prima instanță judecătorească la care s-a depus cererea și care îndeplinește aceste condiții are
competența de a se pronunța în privința divorțului.
Instanța care poate să transforme o separare legală în hotărâre de divorț este instanța din țara UE care
s-a pronunțat în privința separării legale - atât timp cât acest lucru este în conformitate cu normele
țării respective.

SPEȚĂ:
Reclamantul L., apatrid cu reședința obișnuită în Republica Moldova, a solicitat instanței de
judecată din Republica Moldova, în contradictoriu cu pârâta M., cetățeancă a Republicii Moldova cu
reședința obișnuită în Italia, desfacerea căsătoriei încheiate în Italia.
Ultima reședință obișnuită a soților a fost stabilită în Soroca, cei doi despărțindu-se în fapt, ca
efect al plecării pârâtei în străinătate.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât stabilirea reședinței obișnuite în Italia atrage
competența de soluționare a divorțului instanței italiene.

Probleme și întrebări incidente în speță:

1. Apatrizii, se bucură de aceleași drepturi ca și cetățenii Republicii Moldova, sau nu?
Argumentați!
Conform legii nr.275 din legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor
străini şi al apatrizilor în Republica Moldova art.5 al.1 prevede ca apatrizii au aceleaşi
drepturi, libertăţi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de
lege, apatrizii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de
origine socială.

2. Care norme determină competența jurisdicțională a instanțelor din Republica Moldova!

Analizând normele care determină competenţa în dreptul internaţional privat şi
normele conflictuale, care de asemenea sunt studiate de dreptul internaţional privat, constatăm
ca primele sunt norme ce se aplică direct raportului juridic pe când ultemele sunt norme de
trimitere. Referindu–ne la dreptul internaţional privat al Republicii Moldova vedem ca
normele care determină competenţa in dreptul internaţional privat indică numai situatia când
 instanţele de judecată ale Republicii Moldova sunt competente sa judece cauza, dar nu şi
situaţia când instanţele de judecată ale Republicii Moldova nu sunt competente să soluţioneze
litigiul. În situaţia dată apare intrebarea, cine totuşi va determina cazurile de necompetenţă a
instanţelor judecatoreşti ale Republicii Moldova să examineze litigii cu element de
extraneitate? Concluzia vine chiar din conţinutul normei care arată; competenţa
jurisdictională în dreptul internaţional privat se determină de legea fi ecarui stat în parte şi nu
este admisă situaţia ca un stat străin să stabileacă competenţa jurisdicţională în dreptul
internaţional privat pentru un alt stat La determinarea competenţei, instanta de judecată
trebuie să se conducă de art. art. 28, 29, 32– 37 CPC şi de alte acte normative care
reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti. Prin acestă explicaţie este lesne de înţeles
că hotărârea nominalizată ghidează instanţele judecatoreşti atât spre competenţa materială cât
şi teritorială. Competenţa jurisdictională analizată se referă la dreptul procesual intern şi nu la
procesul civil internaţional. Competenţa jurisdicţională de drept internaţional privat a
instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova, cunoaşte următoarele condiţii: 1. Existenţa
unui litigiu între o parte a Republicii Moldova şi o parte străină sau numai între persoane
străine şi, 2. Punctul de legătură al normei confl ictuale să trimită la competenţa instanţelor de
judecată ale Republicii Moldova.
3. Care este diferența dintre competența în dreptul internațional privat și competența în dreptul
intern?
Dreptul international privat şi dreptul intern al statelor sunt două sisteme de norme şi
două tipuri de drept distincte, cu obiect de reglementare, izvoare şi metode diferite. Deşi
diferite, însă, cele două sisteme se întrepătrund prin intermediul statelor, care sunt creatoare
atât ale normelor de drept internaţional, cât şi ale normelor de drept intern şi care veghează la
aplicarea  lor atât în ordinea internă a statelor cât şi în ordinea internaţională. Prin acceptarea
de către stat, pe baza liberului acord de voinţă, a normelor de drept internaţional, acestea
devin obligatorii şi urmează a fi aplicate pe întregul său teritoriu şi pentru toată populaţia.
Normele dreptului internaţional dobândesc astfel valoare juridică egală cu aceea a normelor
de drept intern al statelor.
4. Reședința obișnuită este punct de legătură relevant în determinarea competenței
jurisdicționale a instanțelor din Republica Moldova în litigiile de divorț? Argumentați!
Reședința obișnuită da , este punct de legătură relevant în determinarea competenței
jurisdicționale deoarece divortul sau desfacerea casatoriei va avea loc in raza ultimului
domiciliu al sotilor.
5. Este întemeiată solicitarea pârâtei de respingere a acțiunii?
Nu este intemeiata deoarece competenţa jurisdictională în dreptul internaţional privat
se determină de legea fi ecarui stat în parte şi nu este admisă situaţia ca un stat străin să
stabileacă competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat pentru un alt stat La
determinarea competenţei, instanta de judecată trebuie să se conducă de art. art. 28, 29, 32–
37 CPC şi de alte acte normative care reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti.
Prin acestă explicaţie este lesne de înţeles că hotărârea nominalizată ghidează instanţele
judecatoreşti atât spre competenţa materială cât şi teritorială
6. Ce a decis instanța de judecată în ceea ce privește competența de a soluționa litigiul?
Instanta de judecata va decide ca desfacerea casatorie va avea loc in or. Soroca fapt care
cetateana M. Va fi nevoita sa vina in tara unde va avea loc desfacerea casatoriei dintre soti motivul
fiind efectul plecării pârâtei în străinătate.
SPEȚĂ:
În urma decesului cetățeanului german, G.S. căsătorit cu S.M., la fel cețăneană a Germaniei,
cu reședința obișnuită, în mare parte a vieții aflată pe teritoriul Franței, rămîne o succesiune mobiliară
semnificativă.
După norma franceză conflictuală, succesiunea legală este guvernată de lex patriae, adică de
legea germană, conform căreia, soțul supraviețuitor face parte din categoria moștenitorilor de Clasa
1.
Însă, autoritatea franceză care a deschis procedura succesorală, a constatat că norma
conflictuală germană trimite înapoi la legea franceză, care prevede că moștenirea legală este
guvernată de legea reședinței obișnuite a defunctului la momentul decesului, potrivit căreia soțul
supraviețuitor nu poate moșteni nimica.
Respectiv, autoritatea franceză, reieșind din propriul sistem de drept acceptă retrimiterea
operată de sistemul de drept german, constatînd faptul succesiunii vacante care a revenit statului
francez.

Întrebări în baza speței:

1. Indentificați în speță conflictele negativ și pozitiv în spațiu al normelor conflictuale.
In speta putem identifica ca conflict negativ fiind autoritatea franceză care a deschis
procedura succesorală, care a si constatat că norma conflictuală germană trimite înapoi la
legea franceză, care prevede că moștenirea legală este guvernată de legea reședinței obișnuite
a defunctului la momentul decesului, potrivit căreia soțul supraviețuitor nu poate moșteni
nimica, ca conflict pozitiv putem spune ca este vorba despre autoritatea franceză, care
reieșind din propriul sistem de drept acceptă retrimiterea operată de sistemul de drept german,
constatînd faptul succesiunii vacante care a revenit statului francez.
2. Definiți procedeul retrimiterii ca problemă de Drept internațional privat. Argumentați.
Retrimiterea cu alte cuvinte inseamna un procedeu juridic prin care legea straina desemnata ca
aplicabila potrivit normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera si a se aplica potrivit
normei conflictuale si a se atribui la randul ei prin normele conflictuale proăprii aceasta competenta
legii unui nou stat. Retrimiterea se refera la situatia in care legea determin a ca fiind aplicabila in
speta in conformitate cu normele conflictuale ale forului se refera la dreptul material al tratutului
instantei sesizate prin norme internationale de drept privat.
3. Care sunt condițiile de existență a retrimiterii?
Retrimiterea este o instituție de drept internațional privat. Retrimiterea oferă posibilitatea legii
străine declarate competente să facă o trimitere către o altă lege, fie legea instanței sesizate fie
la alt sistem de drept.
4. Caracterizați specificul retrimiterii de gradul I și cea de gradul II. Cum va fi determinată legea
aplicabilă raportului juridic cu element de extraneitate și care este rolul în acest proces al legii
intițiale prin care se face trimitere la legea străină? Retrimitera este o institutie de drept
international privat
Retrimiterea oferă posibilitatea legii străine declarate competente să facă o trimitere către o altă lege,
fie legea instantei sesizate fie la alt sistem de drept

Retrimiterea poate fi:

de gradul întâi sau simplă
 - legea străină declarată competentă retrimite la dreptul instantei sesizate. În acest mod aplicarea
legii străine este înlăturată în favoarea dreptului instan ei sesizate.
gradul al doilea sau complexă
- legea străină declarată competentă retrimite la o altă lege decât cea a forului. Teoretic retrimiterea
poate continua si mai departe de gradul al doilea, dar practic prezintă imporan ă doar retrimiterea
simplă prin care se înlătură competen a legii străine. Retrimiterea nu poate opera atunci când instan a
nu face trimitere la întregul sistem de drept ci doar la anumite reglementări materiale precise. De
asemena, retrimiterea nu este acceptată în toate sistemele de drept iar atunci când este acceptată
există situatii când aceasta nu poate operaîn cazul autonomiei de vointă a părtilor se presupune că ele
s-au referit la un anumit sistem de drept cu excluderea posiblită ii de retrimitere cetătenia -
determinarea cetăteniei exclude posiblitatea retrimiterii regula locus regit actum exclude de asemenea
posibilitatea retrimiterii deoarece se are în vedere doar dispozi iile materiale ale legii locului si nu a
întregului sistem de drept.

5. În sistemul de drept conflictual al Republicii Moldova este reglementată instituția retrimiterii?

Dacă există, care este domeniul de aplicare a acesteia?
Hotărârea străină se bucură în Republica Moldova de intangibilitate. Codul de procedură
civilă al Republicii Moldova distinge, sub raportul recunoaşterii hotărârilor străine, între
recunoaşterea de plin drept şi recunoaşterea sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de regularitate
internaţională.Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în Republica Moldova dacă se
referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate
într-un stat terţ, au fost recunoscute mai înainte în statul de cetăţenie al fiecărei părţi.

6. Reieșind din condițiile speței formulați argumnetele în favoarea retrimiterii.

Retrimiterea este o operatiune logico logica juridica efectuată de instanţa forului pentru a
determina care este legea aplicabilă competentă raportuluii juridic cu element de extraneitate,
aceasta nu trebuie confundată cu declinarea de competenţă în materie jurisdicţională; soluţionarea ca
uzei va reveni instanţei iniţial sesizae cu soluţionarea acesteia, însă în funcţie de intervenţia
retrimiterii, se va aplica fie legislaţia proprie, fie legislaţia străină de către instanţa forului pe de altă
parte, această operaţiune nu implică nicio deplasare materială a dosarului de la instanţa investită cu
soluţionarea ei

7. În condițiile speței formulați argumentele împotriva retrimiterii.

Exista situaţii în care, chiar dacă normele conflictuale ale statelor aflate în prezenţă sunt
identice, retrimiterea aparea datorită faptului că există reglementări diferite în dreptul intern al
statelor si poate exista un conflict de calificări, adică statele califică aspectele de fapt litigioase
în mod diferit In momentul apariţiei sale, retrimiterea a declansat mai multe controverse.
Înfuncţie de poziţia adoptată faţă de instituţia retrimiterii, argumentele specialistilor se împartîn
două categorii. "dversarii retrimiterii i-au susţinut argumentele prin prisma sarcinilor  dreptului
internaţional privat.
Un prim argument invocat este faptul că norma conflictuala aplicabila este a forului. În
dreptul internaţional privat există un principiu în acest sens, potrivit căruia seaplică norma de
conflict a forului, nu norma conflictuală care aparţine sistemului de dreptstrăin. "dmiterea
retrimiterii contravine acestui principiu, deoarece instanţa aplică
normade conflict aparţinând sistemului de drept străin pentru a determina legea material
aplicabilă e de altă parte, retrimiterea duce la un şir nesfarşit de noi retrimiteri, asa numituli cerc
vicios.