Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1-621/2017
12-1-49429-18072017
SENTINŢĂ
În numele Legii
Cu participarea:
Procurorului Lupașcu
Ruslan
Apărătorilor Vizdoga Ion, Dorfman
Igor
a c o n s t a t a t:
Cheltuieli judiciare
Procurorul Lupașcu Ruslan a solicitat de a fi încasate de la inculpați
cheltuielile judiciare, suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare în
prezenta cauză penală.
Astfel, urmează a fi reținut că în conformitate cu prevederile art. 227 alin. (1),
(2), (3) din Codul de procedură penală, cheltuieli judiciare sânt cheltuielile
suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite
martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,
interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,
transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru
acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea
contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a
expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu
efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc
din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Conform art. 229 alin. (1) din Codul de procedură penală, cheltuielile
judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului, iar potrivit
alin. (2) al aceleiași norme legale, instanța de judecată poate obliga condamnatul
să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,
traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care
acordă asistenta juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele
justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor
judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau
căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia
urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.
Totodată, instanța de judecată enunță că în conformitate cu prevederile art.
143 din Codul de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod
obligatoriu, pentru constatarea:1) cauzei morții; 2) gradului de gravitate și a
caracterului vătămărilor integrității corporale; 3) stării psihice și fizice a
bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la
starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător
drepturile și interesele legitime în procesul penal; 3.1) stării psihice și fizice a
persoanei în privința căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente
inumane sau degradante; 4) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau pârții
vătămate – în cazurile în care această circumstanță are importanță pentru cauza
penală, iar documentele ce confirmă vârsta lipsesc sau prezintă dubiu; 5) stării
psihice sau fizice a părții vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privința
capacității lor de a percepe just împrejurările ce au importanță pentru cauza penală
și de a face declarații despre ele, dacă aceste declarații ulterior vor fi puse, în mod
exclusiv sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată; 6) altor cazuri când prin
alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.
În virtutea prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016,
cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale,
cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de către ordonatorul
expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142
alin. (2) din Codul de procedură penală.
Drept urmare, instanța de judecată evidențiază că statului îi revine obligația
pozitivă de a administra probe pentru a demonstra vinovăția unei persoane, or
potrivit art. 100 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 6 par. 2 CEDO,
sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată
de un delict beneficiind de ,,prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 din Codul
de procedură penală.
Astfel, luând în considerație cele menționate supra, instanța de judecată reține
că cheltuielile judiciare suportate chiar dacă au fost solicitate de a fi încasate de la
inculpați la etapa dezbaterilor judiciare de către procuror, până la retragerea
completului în camera de deliberare, dar această solicitare urmează a fi respinsă de
către instanța de judecată, deoarece instanța nu poate aprecia că cheltuielile
judiciare solicitate se încadrează în prevederile art. 227 alin. (2) din Codul de
procedură penală. Or, dispoziția legală citată mai sus, enumeră exhaustiv sumele
ce se încadrează în cheltuieli judiciare, procurorul având obligația să-și
argumenteze cerința înaintată.
Măsură preventivă:
Conform prevederilor art. 396 pct. 3) din Codul de procedură penală,
dispozitivul sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal trebuie să
cuprindă: 3) dispoziţia de revocare a măsurii preventive, dacă o astfel de măsură
a fost aplicată.
Corpuri delicte:
Conform art. 158 alin. (l) din Codul de procedură penală, corpuri delicte sânt
recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au
servit la săvârșirea infracțiunii, au păstrat asupra lor urmele acțiunilor criminale
sau au constituit obiectivul acestor acțiuni, precum și bani sau alte valori ori
obiecte și documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracțiunii,
constatarea circumstanțelor, identificarea persoanelor vinovate sau pentru
respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.
Iar potrivit art. 162 alin. (l) din Codul de procedură penală, în cazul în care
procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în
fond, se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. In acest caz: 1) uneltele
care au servit la săvârșirea infracțiunii vor fi confiscate şi predate instituțiilor
respective sau nimicite; 2) obiectele a căror circulație este interzisă vor fi predate
instituţiilor respective sau nimicite; 3) lucrurile care nu prezintă nici o valoare şi
care nu pot fi utilizate vor fi distruse, iar în cazurile în care sânt cerute de persoane
ori instituţii interesate, ele pot fi remise acestora; 4) banii şi alte valori dobândite
pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale se
restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte obiecte se
predau proprietarilor legali, iar dacă aceştia nu sânt identificaţi, se trec în
proprietatea statului. În caz de conflict referitor la apartenenţa acestor obiecte,
litigiul se soluţionează în ordinea procedurii civile. Banii marcaţi, asupra cărora au
fost îndreptate acţiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se
restituie proprietarului de la bugetul de stat; 5) documentele care constituie
corpuri delicte rămân în dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau, la
solicitare, se remit persoanelor interesate.
În conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 13) din Codul de
procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează
chestiunea cu privire la corpurile delicte.
Corpul delict – procesul verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie
Vasile din 12.X.2007, recunoscut și anexat la cauza penală prin ordonanța din
31.03.2017 (f.d. 195 V III), descris în conținutul acesteia, urmează a fi păstrat la
materialele dosarului pe tot termenul de păstrare a lui.
Analizând argumentele acuzării și apărării, elucidând și constatând în ședință
starea de lucruri, examinând și apreciind probele cercetate în ședință de judecată,
în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. art. 384, 385, 390 alin. (1) pct. 1),
3), 392-394, 396 și 397 din Codul de procedură penală, instanța de judecată
h o t ă r ă ș t e:
Președintele ședinței,
judecătorul Grigore
Manoli
Notă: Sentința motivată a fost pronunțată în ședință de judecată din data de 21 noiembrie 2019 ora 09:00 min.