Statutul lichidatorului judiciar

Coordonator:
Masterand:
Săbăduș Lăcrămioara Adela

1
Deschiderea, atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă și încheierea acesteia. Principalele
atribuții ale lichidatorului.

a) Deschiderea procedurii de insolvență.

În cazul deschiderii procedurii de insolvenţă, judecătorul sindic va numi, după aceleaşi reguli ca
şi în cazul administratorului judiciar, un lichidator. Astfel, lichidatorul este persoana, fizică sau
juridică, practician în insolvenţă, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite
atribuţiile stabilite de lege în sarcina sa atât în procedura generală, cât şi în procedura
simplificată. Lichidatorul trebuie, prin urmare, să îndeplinească aceleaşi condiţii impuse de lege ca şi
administratorul. El preia gestiunea de la debitor sau administrator, atribuţiile acestuia din urma încetând
din momentul stabilirii de către judecătorul-sindic a atribuţiilor lichidatorului. Poate fi desemnat
lichidator şi administratorul desemnat anterior.
b) Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt extrem de asemănătoare cu cele ale
administratorului judiciar şi sunt menţionate în art. 64 din noua lege după cum urmează:
a)examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia
de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu
menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora
în condiţiile prevederilor art. 169-173, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea
depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu fusese
întocmit anterior de administratorul judiciar;
b)conducerea activităţii debitorului;
c)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna
drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale
încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a prejudicia drepturile
creditorilor;
d)aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
e)denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f)verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de
creanţe;
g)urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de
bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
h)primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i)vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;
j)sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii,
descărcarea fideijusorilor, renunţarea la garanţii reale;
k)sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
l)orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
Cea mai importantă atribuție, dezvoltată în art. 154 şi următoarele din Legea nr. 85 din 25 iunie
2014, constă în lichidarea bunurilor din averea debitorului.
Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia
şi un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI. Creditorii vor putea consulta raportul de
evaluare în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar. Lichidatorul judiciar va convoca
adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la
dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare. În cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică,
aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă. În cazul în care adunarea creditorilor
nu aprobă un regulament de vânzare, sau în ipoteza în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare,

1
bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de
judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură
civilă. În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării
creditorilor şi regulamentul de vânzare. Vânzarea activelor se va face după efectuarea publicaţiilor de
vânzare de către administratorul judiciar/lichidator, într-un ziar de largă circulaţie. Persoanele interesate
vor putea inspecta bunurile supuse vânzării după efectuarea publicaţiilor de vânzare.
c) Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă.
În Legea nr. 85/2014, articolul 169, alin 1, ne spune că la cererea administratorului judiciar sau
a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului,
persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de
cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere
din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului.
Răspunderea penală a administratorului judiciar/lichidatorului Judiciar pentru infracțiuni
prevăzute în noul cod penal și în legi speciale

Potrivit Legeii nr. 85/2014 , lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea
atribuțiilor cu rea-credință sau gravă neglijență. Există rea-credință atunci când administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând
vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijență atunci când administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar nu îndeplinește sau îndeplinește defectuos o obligație legală și prin aceasta determină vătămarea
unui interes legitim.
În afara dispozițiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi
tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul
procedurii, potrivit normelor de drept comun.” O analiză sumară a dispozițiilor aliniatului 2 al art. 182
din Legea nr. 85/2014 conduce la concluzia potrivit căreia aliniatul 1 al art. 182 reglementează o
răspundere distinctă de cele enumerate în cuprinsul aliniatului 2 al art. 182, deoarece norma legală
conține sintagma ”În afara dispozițiilor alineatului precedent”, separând astfel răspunderea conform
aliniatului 1 de răspunderea civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în
cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun. Singurele prevederi din Legea insolvenței care
reglementează o răspundere specială a administratorului judiciar / lichidatorului judiciar sunt cele de la
art. 60 alin. 2 și 3
Condițiile exonerării de răspundere a administratorului judiciar / lichidatorului judiciar în
condițiile art. 182 alin. 3 din Legea insolvenței sunt, deci, următoarele:
- faptele care atrag răspunderea trebuie să fie concretizate fie în acte de procedura insolvenței
sau în poziții exprimate în cadrul înscrisurilor întocmite în procedura insolvenței - actele și pozițiile
respective sunt întocmite, respectiv exprimate în limitele atribuțiilor prevăzute de lege
- actele și pozițiile respective sunt întocmite, respectiv exprimate pe baza tuturor informațiilor
disponibile
- administratorul judiciar / lichidatorul judiciar trebuie să acționeze cu bună-credință.
Date fiind limitele studiului de față, o problemă care apare în acest context este aceea a
răspunderii la care se referă art. 182 alin. 3 din Legea nr. 85/2014. Este incontestabil faptul că art. 182
alin. 3 din Legea nr. 85/2014 este aplicabil răspunderii civile, însă este aplicabilă această cauză de
exonerare de răspundere răspunderii penale potrtrivit art. 15 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, infracțiunea
este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a

2
săvârșit-o, fiind singurul temei al răspunderii penale. Potrivit art. 16 din noul Cod penal, fapta constituie
infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.

Bibliografie

1.

2. https://www.avocatnet.ro
3. Participantii la procedura insolventei, Mihaela Saracut, Editura Universul
Juridic,2015;
4. Adriana Violeta Nistor. Insolvență și lichidare. Legislatie, modele de acte, adnotari,
teste-grila 2020,Universul Juridic, 2020;
5. Mona-Maria Pivniceru, Claudia-Antonela Susanu, Mihai Susanu, Procedura
insolvenței. Practică judiciară 2006-2009, Editura Hamangiu, 2009;
6. https://www.avocatoo.ro/blog/lichidatorul-judiciar/.