GRAB BIANCA IULIA – EXAMEN DREPTUL UNIUNII EUROPENE

1. Principiul aplicabilitatii directe si imediate a legislatiei, Jurisprudenta Curtii de la Luxembourg

prin care s-a consacrat acest principiu e ilustrata de hotararea Van Gend en Loos din anul
1963. Prin aceasta hotarare Curtea a consfintit faptul ca legislatia europeana este direct si
imediat aplicabila in sistemul legislativ al statelor membre. Astfel aplicabilitatea directa
semnifica faptul ca legislatia europeana nu trebuie transpusa printr-un act normativ national
ea aplicandu-se in mod direct ca atare in sistemul national. Astfel spus directivele si deciziile
nu mai trebuie sa imbrace forma unor legi, hotarari, ordonante. Aplicabilitatea imediata este
materializata prin faptul ca fiecare cetatean se poate prevala in fata instantelor nationale sau
a oricaror autoritati ale statelor membre de legislatia europeana imediat dupa publicarea
acesteia in Buletinul ofical al Uniunii Europene.

Principiul primordialitatii. Acest principiu a fost consacrat de catre Curtea de la Luxembourg

prin cauzele Costa v. Enel 1964 si Cauza Simmenthal II 1977 vizeaza prioritatea de aplicarea a
adreptului comunitar atunci cand acesta intra in contradictie/conflict cu vreo prevedere din
dreptul national. Aceasta legislatie europeana prevaleaza asupra legislatiei interne a statelor.

2. Actiunea in interpretare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația

UE pentru a se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și
soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene. În anumite
circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau organizații care
doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că le-a
încălcat drepturile. Interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale
țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar
există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o
instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al
UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și
pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul
UE. respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de
infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de
Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi
vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate introduce o a
doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi. anularea unor acte
legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru, Consiliul UE, Comisia sau (în
anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă
drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv. Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le
privește în mod direct.
3.