UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

REFERAT LA DISCIPLINA
REGIMUL JURIDIC AL AFACERILOR

Coordonator științific:
Lect. Dr. Cristinel ICHIM
Masterand:
Berari Cristina Maria

2022, Suceava
 UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

Programul de studii Contabilitate, Audit Financiar și Expertiza Contabilă

RĂSPUNDEREA PERSOANELOR CARE AU

CONTRIBUIT LA STAREA DE INSOLVENȚĂ

2022, Suceava

2
Cuprins:

Introducere.......................................................................................................................................4

1.Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă......................................................................5

1.1 Persoanele care au putut contribui la starea de insolvență:...............................................5

1.2 Răspunderea de tip juridic.................................................................................................6

1.3 Premisele acțiunii în stabilirea răspunderii.......................................................................8

2. Studiu de caz................................................................................................................................9

Concluzii........................................................................................................................................15

Bibliografie....................................................................................................................................16

3
Introducere

          Motivul alegerii acestei teme este dorința de a analiza răspunderea persoanelor care au
contribuit la starea de insolvență.
          Lucrarea de față își propune să analizeze detaliat persoanele care au contribuit la starea de
insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia sau a mai multor fapte enumerate în Legea
Insolvenței la articolul 169.
          Scopul acestei lucrări este de a prezenta elemente teoretice cu privire la cadrul legal oferit
de Legea 86/2014 dar și aspect concrete cu privire la acestea cu ajutorul studiului de caz care
cuprinde un exemplu concret pentru tema abordată.
          Persoanele răspunzătoare pentru intrarea în insolvență a persoanei juridice sunt membrii
organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și orice alte persoane
care au contribuit la starea de insolvență a acesteia.
            În primul capitol sunt prezentate aspecte generale legate de persoanele care pot contribui la
starea de insolvență, am realizat o succintă prezentare a răspunderii de tip juridic și am prezentat
premisele acțiunii în stabilirea răspunderii.
        În cel de-al doilea capitol este prezentată o speță legată de tema abordată.

4
1.Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Definiția insolvenței prezentată în Legea nr. 85/2014, este reprezentată prin insuficiența, la
nivelul patrimoniului debitor, de fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide
și exigibile.
Această stare se prezumă în momentul în care debitorul nu și-a plătit datoriile față de unul
sau mai mulți creditori la 60 de zile de la data scadentă.1

1.1 Persoanele care au putut contribui la starea de insolvență:

            La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic2 poate

dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de
insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să
fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii,
precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una
dintre următoarele fapte:3
a) bunurile sau creditele persoanei juridice au fost folosite în interes propriu sau în
cel al unei alte persoane;
b) s-au efectuat activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes
personal, sub numele persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit,
persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau
nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. Dacă nu au fost predate
documentele contabile către administratorul sau lichidatorul judiciar, atât cupla cât
și legătura de cauzalitate între pejudiciu și faptă se presupune. Presupunerea este
relativă;
1
https://www.avocatoo.ro/blog/procedura-insolventei, accesat la data de 25/11/2022, ora 20:27.

2
judecător-sindic, judecător cu atribuţii speciale în cadrul procedurilor de faliment şi insolvenţă.(confom Dicționar juridic
https://legeaz.net/dictionar-juridic/judecator-sindic, accesat la data de 25/11/2022, ora 20:52).
3
Legea 85/2014, art. 169, aliniatul 1, sectiunea a-8-a.
5
 e) au sustras sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod
fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul
întârzierii încetării de plăţi;
g) au favorizat, în luna precedentă încetării plăților un creditor, în dauna celorlalți;
h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.4
              Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ori de câte ori va identifica persoanele
responsabile de starea de insolvență a debitorului, va promova acțiunea în antrenarea răspunderii
patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat
persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de
preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a
constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea,
poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor înscrise la masa credală.5

1.2 Răspunderea de tip juridic

              Răspunderea patrimonială reglementată de articolul 169 din Legea nr.85/2014 este

prevăzută și în art.1349 din Codul Civil și are natura unei răspunderi speciale care împrumută
caracteristicile răspunderii delictuale. Astfel, pentru ca aceasta raspundere sa poata fie angajata,
este necesar a fi indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, prevăzute de
Codul civil, precum si cele special reglementate de art. 169 si următoarele din Legea
Insolventei.6
              Răspunderea persoanelor enumerate anterior este solidară, respectând următoarea
condiție: starea de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care
persoana și-a exercitat mandatul sau în care a deținut poziția în care au contribuit la starea de
insolvență.
4
Prelucrare proprie după Legea 85/2014, art. 169, aliniatul 1.

5
Legea 85/2014, sectiunea a-8-a, art. 169, aliniatul 2.

6
https://www.tudorduca.ro/post/avocat-insolventa-faliment , accesat la data de 26/11/2022, ora 9:45.
6
              Persoanele în cauză nu vor fi găsite responsabile dacă acestea s-au opus la faptele sau la
actele care au contribuit la starea de insolvență sau nu au fost prezente în momentul în care s-au
luat decizii care au condus la starea de insolvență și au făcut să se consemneze, ulterior luării
deciziei, neparticiparea lor la aceste decizii.
                Articolul 6 prevede faptul că „răspunderea nu va putea fi angajată dacă, în luna
precedentă încetării plăților, s-au efectuat, cu bună-credință, plăți în executarea unui acord cu
creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor
debitorului, cu condiția ca acordul să fi fost de natură a conduce la redresarea financiară a
debitorului și să nu fi avut ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori. Aceste
prevederi se vor aplica și în cazul acordurilor realizate în cadrul procedurii concordatului
preventiv”7
              O persoană împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă nu mai poate fi
desemnată administrator, sau dacă aceasta este administrator în alte societăți va fi decăzută din
drepturi, timp de 10 ani de la data definitivă a hotărârii.
                Acțiunea în răspundere patrimonială (prevăzută în art. 169) se va prescrie în termen de 3
ani. Prescripția începe să se desfășoare de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută
persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani din momentul
în care s-a pronunțat hotărârea judecătoarească de începere a procedurii de insolvență.8
              Plecând de la principiile care fundamenteză răspunderea delictuală, acoperirea
prejudiciului este o sarcină directă a autorului faptului prejudiciabil aflat în legătură cu fapta.
Administratorul, chiar dacă a provocat insolvența, este ținut să răspundă în raport cu consecințele
faptelor sale față de cel în patrimoniul căruia dauna a fost produsă. În cazul insolvenței și al
falimentului, prejudiciul este provocat societății și se concrezizează, pe de o parte, în starea de
insolvență în care societatea este plasată prin faptul ilicit, iar, pe de altă parte, în dauna efectivă și
cuantificabilă printr-o apreciere monetară. Această interpretare reiese din primul alineat al
articoului 169 din legea nr.85/2014, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului în insolvență sau faliment să fie suportată de persoanele stabilite de această lege,

7
Legea 85/2014, art. 169, alineatul 6.

8
Prelucrare proprie după Legea 85/2014, art. 170.
7
parte care trebuie sa exprime concordanța prejudiciului în legătură cu faptul prejudiciabil al celui
ținut să răspundă.9

1.3 Premisele acțiunii în stabilirea răspunderii

          Premisele răspunderii reglementate de articolul 169, al Legii Insolvenței nr. 85/2014 sunt
elementele exterioare răsunderii, care circumstanțiază activarea acesteia. Răspunderea depinde,
în primul rând de:
a) existența procedurii de insolvență deschisă față de debitor și
b) constatarea insuficienței activului pentru plata întregului pasiv.
              Angajarea răspunderii membrilor conducerii debitorului persoana juridică prin
mecanismul reglementat de art.169 din Legea Insolvenței10 este o procedură colectivă creată doar
pentru scopul insolvenței. O astfel de acțiune poate fi declanșată doar în procedura
insolvenței.Potrivit jurisprudenței, este sufficient ca acțiunea să fie doar introdusă de către unul
din subiectele cărora legea le confer legitimație procesuală activă până la închiderea procedurii
insolvenței, iar nu și soluționată.
      

2. Studiu de caz
9
Prelucrare proprie după decizia nr.472/2016 a Curții de Apel Iași.

10
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286 accesat la data de 26/11/2022, ora 14:50.
8
                  Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia II a civilă de contencios
administrativ şi fiscal, P.O.I., în calitate de lichidator judiciar, a solicitat atragerea
răspunderii patrimoniale a pârâtului P.C.- administratorul acestei societăţi, pentru suma
de 483.216,02 lei, reprezentând pasivul societăţii debitoare, aşa cum rezultă din tabelul
definitiv al creanţelor depus la dosar.
                  În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţă civilă nr. 23 din 14.01.2016 pronunţată de
Tribunalul Dâmboviţa s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală împotriva
debitoarei Alfa. S.R.L, la data de 07.04.2016, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2015,
reclamanta fiind desemnată să administreze procedura în calitate de administrator judiciar.
Ulterior, la data de 15.09.2016 prin sentinţa civilă nr. 337/2016, Tribunalul Dâmboviţa a dispus
deschiderea procedurii falimentului faţă de societatea debitoare.
                În cadrul îndeplinirii atribuţiilor stabilite de Legea nr. 85/2014 privind procedura
insolvenţei, reclamanta a notificat debitoarea şi administratorul statutar al societăţii debitoare cu
privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva ALFA S.R.L, în vederea predării
documentelor contabile ale societăţii. Cu această ocazie, a adus la cunoştinţa administratorului
statutar al societăţii drepturile şi obligaţiile ce revin debitoarei în cadrul procedurii insolvenţei
reglementată de Legea nr. 85/2014.
                Notificările privind deschiderea procedurii insolvenţei au fost transmise la adresa
sediului social al debitoarei şi la domiciliul administratorului statutar şi au fost primite de către
destinatari. Deşi legali notificaţi aceştia nu au dat curs solicitărilor şi nu au depus toate
documentele financiar-contabile solicitate, astfel că, raportul cauzelor şi împrejurărilor care au
condus la apariţia stării de insolvenţă a fost întocmit doar pe baza informaţiilor aflate pe site-ul
Ministerului Finanţelor şi a fost completat pe baza balanţelor de verificare (31.12.2010,
31.12.2011, 31.12.2012, 31.12.2013, 31.12.2014, 30.11.2015) predate de către fostul
administrator judiciar, CII P. M.

              Incidenta în cauză a art. 169 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 85/2014, vizează
împrejurarea ca pârâtul:

9
  a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte
persoane;
 a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv
pasivul acesteia.
              Reclamantul a arătat în continuare că, la nivelul lunii noiembrie a anului 2015 societatea
figurează ca deţinând:
Nr. Resursele societății luna nioembrie 2015 Suma în lei

1 obiecte de inventar 114,40

2 mărfuri 997.221,13

3 ambalaje 25

4 clienţi de încasat* 10.235,41

5 T.V.A. (de recuperate) 11.049,41

6 cheltuieli înregistrate în avans 5.983,57

7 disponibilităţi băneşti la bancă 4.407,78

*sume de bani încasate de la clienţi fără a exista un document emis de societate în acest sens
                  Deoarece administratorul statutar nu a pus la dispoziţia practicianului în insolvenţă
disponibilităţile băneşti şi bunurile existente în patrimoniul societăţii debitoare şi nu a predat
documentele financiar contabile solicitate reclamantul a considerat că reprezentantul debitoarei a
utilizat bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane şi a deturnat
sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
                  Prin urmare, a considerat că administratorul statutar se face vinovat de săvârşirea
faptelor prevăzute la art.169 lit. a) şi e) din Legea nr. 85/2014.
                  Răspunderea administratorului în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014 este o
răspundere civilă delictuală (atipică), fiind aşadar necesară verificarea existenţei condiţiilor
pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează:
1. Prejudiciul creditorilor există şi constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanţelor
înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidenţelor

10
 contabile, nu se mai poate identifica nici un element de activ care să servească la stingerea
masei pasive.
2. Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr.
85/2014 şi constă în folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu
sau în cel al unei alte persoane, în ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice.
Menţionează că în măsura în care erau predate mărfurile în valoare de 997.221,13 lei, întreg
pasivul debitoarei putea fi achitat.
3. Legătura de cauzalitate între faptele mai sus menţionate şi prejudiciul creditorilor este
evidentă deoarece aşa cum a arătat, prin nepredarea activelor, se încearcă ascunderea
patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia se putea evita ajungerea în stare de insolvenţă.
4. Vinovăţia administratorului poate îmbrăca forma culpei sau a intenţiei. Culpa
administratorului se apreciază după tipul abstract, aflându-ne în prezenţa unei culpe
prezumate, de unde derivă şi obligaţia administratorului de a răsturna prezumţia de fraudă,
sarcina probei contrare revenindu-i acestuia.
5. Cu privire la incidenţa art.169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, anume că, a ţinut o
contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea
în conformitate cu legea, menţionează că, în cazul nepredării documentelor contabile către
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între
faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia fiind relativă.
6. Deoarece nici până la această dată administratorul societăţii, nu a pus la dispoziţia
lichidatorului judiciar toate actele prevăzute de art. 67, din Legea nr. 85/2014, reclamantul a
apreciat la momentul respectiv că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor prevăzute de
art. 169 lit. d).
                    Potrivit art. 10 din Legea contabilităţii 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi
conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului
de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
                    Având în vedere că, potrivit informaţiilor preluate de pe site-ul Ministerului de
Finanţe, societatea debitoare a depus situaţii financiare doar pentru anii 2010-2012, reclamantul a
considerat că a fost ţinută o contabilitate fictivă, iar administratorii statutari au făcut să dispară
unele documente contabile sau nu a fost ţinută contabilitatea în conformitate cu legea.

11
                  În concluzie reclamantul a apreciat că administratorul statutar, P.C., se face vinovat de
săvârşirea faptelor prevăzute la art. 169 lit. d), din Legea 85/2014, şi a solicitat a se dispune
obligarea sa la plata sumei de 483.216,02 lei, reprezentând întreg pasivul societăţii debitoare,
ALFA SRL, aşa cum rezultă din tabelul definitiv de creanţe.
                          În drept, au fost invocate prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) si e), art.169 alin.
(4) din Legea nr. 85/2014.
                          În probaţiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
 Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?
                  Pârâtul nu a depus întâmpinare.
 Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat instanţa
hotărârea respectivă?
                      Prin sentinţa civilă nr. 158 din 06.04.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia
a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, cererea a fost respinsă ca nefondată.
                      Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele
considerente:
1. Natura juridica a răspunderii fata de terţi (creditorii din tabelul definitiv) este aceea unei
răspunderi distincte, speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale,
răspunderea contractuală operând în raporturile administratorului numai cu societatea.
2. Pentru a se angaja răspunderea în temeiul art. 169 din Legea insolvenţei este necesar să se
facă dovada îndeplinirii următoarelor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele
enumerate de lege, existenţa prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită
şi prejudiciu şi vinovăţia (culpa) făptuitorului.
3. Împrejurarea că nu au fost depuse raportări contabile nu dovedeşte faptul ca administratorul
societăţii debitoare ar fi folosit in interes propriu bunurile societăţii.
4. Prin reglementările din art. 169 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a înţeles să instituie o
prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii
acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin
faptele enumerate de lege, a contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.
                  Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte în concret că această faptă ar
fi produs starea de insolvenţă, nu poate fi reţinută ca fiind dovedită fapta ilicită.
                    Art. 169 alin. (1) lit. d), din Legea nr. 85/2014, cuprinde trei ipoteze:
12
 a) s-a ţinut o contabilitate fictivă,
b) s-a făcut să dispară unele documente contabile sau
c) nu s-a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.
                        Împrejurarea că nu au fost depuse la dosar actele prevăzute de art. 67 din Legea nr.
85/2014 în termenul prevăzut de lege, ori că nu s-au depus toate raportările contabile la organele
fiscale ori la ONRC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligaţiei de a ţine contabilitatea în
conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
                        Oricum, în ceea ce priveşte obligaţia de a tine registrele cerute de lege, condiţia
impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neţinerea unei contabilităţi în
conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţa. Aşadar,
simplul fapt că nu s-ar fi ţinut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la
angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă şi ajungerea
societăţii în stare de insolvenţă, or, în speţa, nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
                        Lipsa documentelor contabile este tot o prezumţie, de vreme ce lichidatorul nu a
intrat în posesia actelor debitorului.
                      Faptul că debitorul notificat la sediul social nu a depus actele prevăzute de art. 82 din
lege, nu este de natură a permite prezumţia că lipsesc documentele contabile, că administratorul
statutar nu a urmărit ţinerea contabilităţii, că s-a ascuns modul în care au fost folosite bunurile
societăţii, că nu s-au respectat dispoziţiile legale privind organizarea contabilităţii, şi intenţia de
fraudă la lege în scopul de a se sustrage controlului autorităţilor, toate acestea având drept efect
ajungerea societăţii în stare de încetare de plăţi.
                      Refuzul de a pune la dispoziţia jucătorului sindic sau lichidatorului a documentelor şi
informaţiilor prevăzute de art. 82 din Legea nr. 85/2014, se sancţionează potrivit art.82 alin. (2)
din lege şi nu potrivit art.169 lit. d), mai ales în condiţiile în care, nu se face dovada că neţinerea
unei contabilităţi în conformitate cu legea, sau nedepunerea actelor sau informaţiilor necesare
derulării procedurii insolvenţei, ar fi contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţa.
                    Mai mult decât atât, reclamanta s-a limitat la a indica textele de lege incidente şi
dezvoltarea acestora, însă nu strict delimitat la speţă, ci ca şi considerente generale, aşa încât,
instanţa nu poate - în lipsa unor probe concrete, să analizeze îndeplinirea cerinţelor necesare
antrenării răspunderii patrimoniale.

13
               Reclamanta a susţinut că, la nivelul lunii noiembrie a anului 2015 societatea figura ca
deţinând:
Nr. Resursele societății luna nioembrie 2015 Suma în lei

1 obiecte de inventar 114,40

2 mărfuri 997.221,13

3 ambalaje 25

4 clienţi de încasat* 10.235,41

5 T.V.A. (de recuperate) 11.049,41

6 cheltuieli înregistrate în avans 5.983,57

7 disponibilităţi băneşti la bancă 4.407,78

*sume de bani încasate de la clienţi fără a exista un document emis de societate în acest sens
        Aceste bunuri nefiind predate, creează prezumţia ca au fost înstrăinate în interesul personal,
însă nu face nicio dovadă în acest sens, şi ca atare, simpla menţionare a faptului că intimatul
pârât nu a predat bunuri pentru a fi valorificate, fără a produce dovezi în sensul celor mai sus
arătate, nu este suficientă pentru ca instanţa să ia măsura cerută de reclamanta şi ca atare, a
respins cererea ca nefondată.
Extras din Sentinţa civilă nr. 158 din 06.04.2017, Tribunalul Dâmboviţa Secţia a II-a Civilă de
Contencios Administrativ şi Fiscal11.

Concluzii

11
www.rolii.ro, accesat la data de 25/11/2022, ora 19:18.
14
              În concluzie, după analizarea amănunțită a exemplului redat anterior, managementul
defectuos al unei societăți nu este un motiv de tragere la răspundere a administratorului,
răspunderea acestuia este limitată la situațiile prevăzute în Legea Insolvenței nr.85/2014, art.169.
Simpla indicare a faptei nu este suficientă, este nevoie de probe din care să se determine cum au
folosite bunurile sau creditele societății în fapt, pentru a se putea determina scopul utilizării
acestora.
              Potrivit dispozițiilor Legii Insolvenței nr. 85/2014, persoanele răspunzătoare pentru
intrarea în insolvență a persoanei juridice sunt membrii organelor de conducere și/sau
supraveghere din cadrul societății, precum și orice alte persoane care au contribuit la starea de
insolvență a acesteia.
              Pentru a putea fi angajată răspunderea organelor de conducere/supraveghere precum și a
altor persoane, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale adică: faptă
ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate și culpă, precum și condiția specială prevăzută de art.
169 din Legea nr. 85/2014.
      

Bibliografie

15
1.      https://www.avocatoo.ro/blog/procedura-insolventei, accesat la data de
25/11/2022, ora 20:27.
2.      https://legeaz.net/dictionar-juridic/judecator-sindic, accesat la data de
25/11/2022, ora 20:52.
3.    Legea 85/2014, sectiunea a-8-a, Privind Legea Insolvenței.
4.    https://www.tudorduca.ro/post/avocat-insolventa-faliment , accesat la data de
26/11/2022, ora 9:45.

5.    https://www.ca-iasi.ro decizia nr.472/2016 a Curții de Apel Iași, accesat la

data de 25/11/2022, ora 21:30.

6. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286 accesat la data de

26/11/2022, ora 14:50.

7. www.rolii.ro, accesat la data de 25/11/2022, ora 19:18.

16