Universitatea Stefan cel Mare Suceava

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Administrarea Afacerilor Europene

STUDENTI:
 Universitatea Stefan cel Mare Suceava
Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica
Administrarea Afacerilor Europene

Frauda si eroarea factori determinanti ai

falimentului companiei WorlCom
 I. Cadrul teoretic

1. Reglementrile legale privind procedura de faliment a unei entiti.

1.1. Descrierea procedurii

Reglementarile legale specifice procedurii falimentului se gasesc in Legea nr.85/2006 privind

procedura insolventei, publicata in MO nr.359 din 21.04.2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr.86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr.
944 din 22.11.2007.

Participantii la procedura falimentului sunt:

societatile comerciale;
societatile cooperative;
organizatiile cooperatiste;
societatile agricole;
grupurile de interes economic;
orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Instantele judecatoresti competente sunt tribunalele in a caror raza teritoriala isi au sediul
debitorii, iar in cadrul acestor institutii se distinge judecatorul sindic a carui atributii sunt limitate la
controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si
cererile de natura judiciara aferente procedurii falimentului (insolventa).
Procedura de lichidare presupune constituirea unei Adunari a Creditorilor, care este convocata
si prezidata, de cate ori este nevoie, de catre administratorul judiciar, sau dupa caz, de catre lichidator,
daca legea, sau judecatorul sindic, nu dispune altfel.
Totodata, asociatii/ actionarii firmei aflate in lichidare pot desemna, pe cheltuiala lor, un
administrator special, care sa participe la procedura falimentului si sa le reprezinte interesele.
Cel mai cunoscut personaj al acestei povesti este, bineinteles, Lichidatorul ale carui
principalele atributii sunt:
examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura de lichidare;
conducerea activitatii debitorului;
introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor;
mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor (daca au fost incheiate intr-o
perioada de pana la 3 ani si s-a urmarit fraudarea creditorilor);
urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului;
primirea platilor pe seama debitorului etc.
 Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor (in stare de insolventa, aflati in una
din urmatoarele situatii:

comerciantii, persoane fizice, actionand individual;

asociatii familiale;
comerciantii exceptati de la aplicarea procedurii generale;
debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;
societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu
sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura
falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de
maximum 60 zile.

1.2. Deschiderea procedurii i primele msuri.

Indiferent de tip, procedura poate fi declansata de catre:

Deschiderea procedurii la cererea debitorului:

Debitorul aflat in stare de faliment are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea
deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani,
anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.
Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres
prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile, judecatorul
sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va pronunta o sentinta de intrare
in procedura simplificata a insolventei.

Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:

Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea
procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.
Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale,
precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind intentia de a
participa la reorganizarea debitorului.
Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate, din oficiu, la dosarul intial.
In plus, dechiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea
tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau bunurilor
sale, sau suspendarea termenelor de prescriptive ale actiunilor suspendate anterior.
De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte
juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 - 93 din Legea insolventei. Actele frauduloase
care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de
lichidare.
Dupa cum am specificat mai sus, procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor
intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura
falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.
Reorganizarea judiciara se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor
sale, in conformitate cu un plan de reorganizare, care poate fi propus de debitor, de administratorul
judiciar, de unul sau mai multi creditori detinand impreuna 20% din valoarea totala a creantelor
mentionata in tabelul creditorilor.
Planul de reorganizare cuprinde fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie
lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie poate combina cele doua solutii. Referitor la
procedura Falimentului, aceasta este declansata de catre Judecatorul sindic in unul din urmatoarele
cazuri:
debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a
procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de
judecatorul sindic;
nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, sau
nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
 obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin
planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce
pierderi averii sale;
a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in
faliment.
Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, Judecatorul sindic va pronunta
dizolvarea societatii debitoare si va dispune, totodata, si o serie de masuri. Cu exceptia cazurilor
prevazute expres de lege, lichidarea va incepe de indata dupa finalizarea inventarierii bunurilor din
averea debitorului de catre lichidator. Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de
lichidator sub controlul Judecatorului sindic, iar creantele vor fi platite intr-o anumita ordine (prevazuta
in articolul 123 din legea 85/ 2006 privind procedura insolventei).
In final procedura falimentului va fi inchisa prin sentinta.

2. Etapele falimentului
Procedura falimentului parcurge urmatoarele etape:
a) Luarea primelor masuri:
- ridicarea drepturilor debitorului de a-si administra averea;
- sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului;
- inventarierea acestor bunuri;
- luarea masurilor de conservare a bunurilor;
- vanzarea unor bunuri;
- blocarea depozitelor bancare;
- inscrieri sau inregistrari in registrele de publicitate imobiliara.

b) Stabilirea masei pasive:

- intocmirea listei creditorilor, a listei bunurilor debitorului si a contului de
profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
- verificarea creantelor si intocmirea tabelelor de creante;
- intocmirea de catre lichidator a tabelului preliminar al tuturor obligatiilor
debitorului;
- solutionarea de catre judecatorul-sindic a contestatiilor;
- intocmirea si afisarea tabelului definitiv al obligatiilor debitorului.

c) Efectuarea lichidarii:
- vanzarea bunurilor debitorului la licitatie sau direct, cat mai avantajos si cat
mai repede, la timpul potrivit si la pretul maxim;
- evaluarea bunurilor prin expert;
- publicitatea vanzarilor;
- incasarea veniturilor rezultate din administrarea bunurilor debitorului;
- depunerea sumelor obtinute din vanzari;
- plata taxelor, a timbrelor si a tuturor cheltuielilor aferente vanzarii bunurilor,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor
bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate in conditiile art.22
din lege;
- plata creditorilor care au garantii reale.
 d) Distribuirea sumelor presupune:
- intocmirea de catre lichidator a raportului si a planului de distribuire si
notificarea acestora catre creditori;
- solutionarea de catre judecatorul-sindic a obiectiilor la raport si la plan;
- acoperirea cheltuielilor aferente procedurii de lichidare si plata creantelor in
ordinea stabilita de lege;
- consemnarea unor sume pentru plata ulterioara a unor creante;
- rezolvarea contestatiilor cu privire la creante;
- intocmirea raportului final si a bilantului de catre lichidator, solutionarea
obiectiilor la acestea si aprobarea lor de catre judecatorul-sindic;
- distribuirea finala a fondurilor debitorului.
e) Inchiderea lichidarii, la cererea lichidatorului, printr-o hotarare a judecatorului sindic.

3. Diferene privind insolvena i falimentul

Insolvena este definit de art. 3 pct.1 din Legea 85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti disponibile pentru plata datoriilor
exigibile". Altfel spus, atunci cnd debitorul nu mai are sume cash cu care s v poat plti datoria
ajuns la scaden, el se afl n stare de insolven. Aceast stare nu nseamn c n patrimoniul
societii nu se afl active sau bunuri ce pot fi valorificate pentru stingerea datoriei.
Insolvena are legtur cu sumele de bani disponibile nu cu activul debitoarei.

Falimentul este o faz a procedurii insolvenei, respectiv faza final a acesteia care se aplic
debitorului n vederea lichidrii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmat de radierea
debitorului din registrul n care este nmatriculat. Pentru a se nelege mai bine diferena dintre cele
dou noiuni faliment - insolven care pentru cei mai muli dintre neprofesionitii dreptului par a fi
sinonime trebuie reinute urmtoarele:

- Un debitor ajuns n stare de insolven are posibilitatea , dac ntrunete anumite condiii
expres prevzute de lege, s intre ntr-o faz de reorganizare a activitii, pe baza unui plan
aprobat de creditori i confirmat de judectorul sindic.
- Dac activitatea astfel reorganizat este profitabil i permite plata tuturor creanelor ,
conform termenelor i condiiilor stabilite n plan, atunci debitoarea iese din starea de
insolven, i menine personalitatea juridic i urmeaz a-i desfura activitatea n
continuare fr intervenia administratorului judiciar sau a judectorului sindic.

- Dac activitatea reorganizat nu respect planul atunci debitoarea iese din faza de
reorganizare i intr n faliment. n acest moment activitatea debitoarei trece sub comanda
lichidatorului judiciar, care va proceda la evaluarea bunurilor i valorificarea lor urmnd a
plti creanele din sumele astfel ncasate.

- Dup finalizarea procedurii de valorificare a bunurilor, debitoarea va fi radiat din registrul

n care este nmatriculat, deci i va nceta existena.
 4. Simptomele falimentului unei firme Descrierea (analiza principalilor
indicatori)

Fie c vorbim despre falimentul unei firme corporatiste sau al prvliei din col, singura
diferen ntre cele dou este cea rezultat din amplitudinea undei de oc care urmeaz cderii. Cu ct
este mai mare entitatea care d faliment cu att mai multe ntreprinderi sunt atrase n vrtejul prbuirii
acesteia. Dei efectele falimentelor sunt direct proporionale cu dimensiunea companiilor, cauzele care
conduc ctre eec sunt de cele mai multe ori aceleai. Orict de complicat ar suna teoriile i indicatorii
care ilustreaz modul de funcionare al pieelor economice de astzi, sursa eecurilor financiare se
poate rezuma n cteva cuvinte care nu sunt strine nimnui: lcomie, iresponsabilitate, management
precar, slaba capitalizare, vulnerabilitate crescut la ocurile financiare de tipul celor existente n
prezent, lipsa prognozelor, educaia asociailor firmelor de a nu mai risca n prezent banii personali
retrai din firme prin diverse mijloace, n vremuri nsorite de boom economic, pentru a redresa firma.
Mediul actual de afaceri l putem asemna cu o mare petrecere, unde totul este permis, dar care se poate
termina ru.
Revenind la simptomele strii de falimet, managerii pot utiliza o serie de indicatori care pot fi
semnale de alarm pentru apariia riscului de faliment al firmei. Mangerul poate ncepe aceast analiz
cu evaluarea indicatorilor de lichiditate care msoar capacitatea societii de a-i onora obligaiile pe
termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activele circulante (cele mai lichide; cash n
banc i cas, creane, stocuri) i datoriile cu o scaden mai mic de un an, datele necesare se regasesc
n bilanul contabil:

a. Lichiditatea general/curent (Current Ratio) = Active circulante/Datorii curente (<1 an)

Acest indicator trebuie s aib valori mai mari de 1, adic lichiditile generate de cash-ul din
conturi i cas, de recuperarea creanelor i de valorificarea stocurilor s acopere datoriile curente.

b. Ciclul de conversie a numerarului ( CCC-cash conversion cycle)

Se calculeaz dup formula durata de rotaie a stocurilor + durata de recuperare a creanelor

durata de plat a furnizorilor. Evident, orice companie tinde ctre un ciclu de conversie a numerarului
ct mai mic, idealul fiind ca banii ctre furnizori s fie pltii chiar n ziua n care clienii i pltesc la
rndul lor datoriile (CCC=0). Un ciclu de conversie mai mic are ca rezultat o nevoie mai mic de
finanare a cheltuielilor curente prin intermediul creditelor bancare, iar de aici cheltuieli mai mici cu
dobnzile i o stabilitate mai mare a afacerii. ns un ciclu de conversie a numerarului mare, rezultat
dintr-o rotaie greoaie a stocurilor (stocaj mare rezultat a scderii vnzrilor), o perioad mare de
ncasare a creanelor de la clieni i o perioad redus n care furnizorii devin scadeni la plat), poate
avea ca i consecin lipsa de lichiditi i intrarea n incapacitate de plat.

c. Fondul de rulment mai este denumit i capitalul de lucru net (Net Working Capital = NWC)
Acesta reprezenta sursa permanent de finanare a ntreprinderii. Pe baza bilanului, fondul de
rulment se poate determina ca diferena dintre activele circulante i datoriile pe termen scurt. Din punct
de vedere al gestiunii financiare, fondul de rulment definete, pe de o parte, marja de securitate sau de
siguran privind finanarea activelor circulante, iar pe de alt parte, cota de autonomie financiar.
Atunci cnd FR < 0, fondul de rulment negativ se traduce prin faptul c o parte a datoriilor pe termen
scurt au fost utilizate pentru procurarea de active imobilizate; aceast stare definete o abatere de la
echilibrul financiar.

Indicatorii de risc/datorii prin determinarea:

Solvabilittii patrimoniale care este reversul insolvabilitii i reprezint aptitudinea

agentului economic de-a nvinge riscul de faliment, adic de a-i onora obligaiile la timp, orice
perturbare a plilor putnd determina prejudicii. De aceea, meninerea solvabilitii pe termen lung
reprezint o condiie esenial a existenei agentului economic. Indicatorul se determin prin raportul
capitalurilor proprii la total pasiv, o valoare de sub 15% a capitalurilor proprii n total pasiv este
periculoas pentru apariia riscului de falimet .

Gradul de ndatorare (Datorii totale/ Active totale)x 100, evideniaza limita pn la care
societatea i finaneaz activitatea din alte surse dect cele proprii (credite, datorii la stat i furnizori).
Indicatorul este inversul solvabilitii patrimoniale, suma rezultatelor celor doi indicatori trebuind s fie
100%. n condiii normale de activitate gradul de ndatorare trebuie s se situeze n jur de 50%. O
limit sub 30% indic o rezerv n apelarea la credite i mprumuturi iar peste 80% o dependena de
credite, situaie alarmant.
Indicatorii de activitate (de gestiune) sunt indicatorii care relev eficiena cu care o societate i
utilizeaz activele, prin determinarea rotaiei stocurilor, a clienilor, furnizorilor i a activelor
imobilizate prin cifra de afaceri.
Indicatorii de profitabilitate ofer informaii despre eficiena cu care o societate i utilizeaz
resursele pentru a genera profit. Obinerea de profit pe termen lung este vital att pentru supravieuirea
companiei, ct i pentru beneficiile aduse acionarilor sau asociailor. Rentabilitatea financiar, n
opinia multor economiti este cel mai important indicator de msurare a performanelor unei companii
reprezentnd rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE - return on equity. Indicatorul este calculat ca
raport ntre profitul net obinut de companie i capitalurile proprii, acestea din urm reprezentnd
practic contribuia acionarilor la finanarea afacerii. O rentabilitate mare a capitalurilor proprii
nseamn c o investiie material mic a acionarilor a fost transformat ntr-un profit mare, iar asta
este cel mai important pentru o afacere: s maximizeze rezultatele resimite de acionari ca urmare a
investiiei pe care au facut-o.
 II. Studiul de caz

2.1. Descrierea (scurt istoric) societii aflate n situaia de faliment i a

activitate de baz.

WordCom a fost a doua mare companie de telefonie fixa la distanta din Statele Unite ale
Americii, cu peste 20 de milioane de clienti. La inceput aceasta parea sa fie o frumoasa poveste de
succes. In 1983, sub conducerea unui fost antrenor de baschet Bernard Ebbers cativa parteneri si-au pus
impreuna idea lor pentru o companie pe un servetel intr-o cafenea in Hattiesburg, Missouri. Compania
lor, LDDS (Long Distance Discount Service) a inceput sa presteze servicii in 1984. In 15 ani a crescut
repede prin achizitii si fuziuni. Bernard Ebbers a fost numit presedinte in 1985 si compania a devenit
publica in 1989.
In octombrie 1997, WorldCom, in urma unor negocieri intense cu America Online au stabilit
impartirea CompuServe Inc. Astfel fiecare companie putea sa se concentreze asupra propriilor
competente din firma respectiva. Pentru 1,2 miliarde $ WorldCom a cumparat 80% din stocul de
actiuni CompuServe pe care il detinea H&R Block. Compania a pastrat divizia de integrare a retelelor
din CompuServe, CNS (CompuServe Network Services) si a cumparat divizia de interconectare din
AOL, ANS Commmunications;
La jumatatea anului 1999, actiunile companiei au atins valoarea maxima, Ebbers devenind o
vedeta pe Wall-Street. Compania pe care o fondase raporta constant rezultate financiare remarcabile,
preturile actiunilor explodand si imbogatind actionarii majoritari. Insa, in urma unei incercari nereusite
de preluare a rivalului mult mai mare Sprint, unele afaceri dubioase si conturi umflate ale WorldCom
au inceput sa iasa la iveala.

2.2. Cauzele falimentului WOLDCOM

A doua mare frauda de contabilitate din istoria Statelor Unite

In data de 21 iulie 2002 compania de telecomunicaii

WorldCom cu mai bine de 30 miliarde n venituri, 104 miliarde
dolari n bunuri i 60 000 de angajai, au aplicat pentru protecia
mpotriva falimentului subcapitolul 11 din Codul Statelor Unite cu
privire la Faliment. Intre 1999 si 2002, WorldCom i-a declarat
taxa pe venit de 7 miliarde dolari, o greeal intenionata care a
fost la acea perioada cea mai mare din istorie. In mod frecvent
compania a scris pe hrtie mai bine de 75%, cam 82 miliarde de
dolari din bunurile raportate. Cndva evaluate la 180 miliarde de
dolari, acum compania a devenit aproape fr valoare. 17 mii de
angajai i-au pierdut slujba; muli au prsit compania cu pensii de
nimic. Falimentul companiei a pus n pericol i serviciile oferite la 20 milioane de clieni iar pe
contractele guvernului afectnd 80 milioane de beneficiari ai Asigurrii Sociale, controlul traficului
aerian pentru Asociatia Aviaiei, managementul reelelor pentru Departamentul de Aprare i pe termen
lung, servicii pentru Congres i Oficiul de contabilitate general.

Natura fraudei n contabilitate

Contabilitatea necorespunzatoare a companiei a mbrcat dou forme principale: reducerea

costurilor liniei, cea mai mare categorie de cheltuieli; exagerarea veniturilor raportate. Obiectivul
general al acestor eforturi a fost sa ina costurile liniei la aproximativ 42% din venituri( cnd de fapt, ei
au atins nivele n exces de 50%) i a coninuat sa raporteze cresterea venitului atunci cand de fapt ratele
de cretere erau substanial mai mici.

Reducerea costurilor de linie raportate

Initial WorldCom a descoperit i anunat c personalul financiar a transferat necorespunztor

3.852 miliarde dolari de la costurile pe cheltuieli pentru a dobndi conturi ntre 2001 i prima parte a
anului 2002. Mai trziu, compania a anunat probleme adiionale la contabilitatea costurilor astfel nct
atunci cand s-a adugat primului anun s-a ajuns la un total de 6.412 miliarde dolari n reduceri
improprii de costuri. Pe lang aceasta s-au mai identificat i alte neclariti cu privire la costurile liniei.
In total, din a doua jumtate a anului 1999 pn n prima jumtate a anului 2002 ,World Com a redus
necorespunztor costurile(i a marit taxa pe venit) cu peste 7 miliarde de dolari.
Costul ajustrii liniei improprii includeau, n prima faz, dobnda n 1999 i 2000; apoi, cand nu
mai erau dobnzi mari de eliberat s-a trecut pe capitalizarea costurilor liniei operaionale n 2001 i
nceputul lui 2002. Costurile liniei sunt costurile purtrii unei convorbiri telefonice sau a unei
transmisii de date de la momentul nceperii pn la ncheiere. Ele reprezint singura mare cheltuial a
companiei: din 1999 pn n 2001, costurile liniei au ajuns la aproximativ jumatate din totalul
cheltuielilor Companiei. Ca rezultat, managementul companiei si analisti din afara au acordat o atenie
particular nivelurilor costului liniei.
O msur cheie a performanei att cu WorldCom ct i n comunicare cu publicul a fost
ratia(proportia)costului cheltuilelior pentru venit. In 1999 si 2000, WorldCom a redus costurile liniei
raportate cu aproximativ 3.3 miliarde dolari.
 Asta s-a datorat lansrii improprii de dobnzi sau sume puse deoparte pe afirmaiile financiare
ale WorldCom de a plti facturi anticipat. Aceste dobnzi trebuiau sa reflecte estimari ale costurilor
asociate cu folosirea liniei i alte facilitati ale investitorilor din afar pentru care WorldCom nc nu
pltise.
Eliberarea unei dobnzi este potrivit atunci cnd se dovedete c este nevoie de mai puin
pentru a plti facturile dect a fost anticipat. Mai mult, reduce cheltuielile raportate i crete taxa pe
venitul raportat. WorldCom a manipulat procesul de ajustare a dobnzii pe trei ci. In primul rnd,
sumele de bani au fost eliberate fr alte analizri asupra faptului c aceasta Companie avea un exces
de dobnd n cont. Prin urmare, costurile liniei au fost reduse (i venitul pe taxa anterioar crescut)
fr o baz corespunzatoare. In al doilea rnd, compania nu a eliberat sume de bani(dobnzi) n
perioada n care au fost identificate. In schimb, anumite dobnzi au fost inute ca fonduri pentru zile
negre i au fost eliberate pentru a mbunti rezultatele atunci cand managerii au simit c este nevoie
de aa ceva. In al treilea rand, WorldCom a redus costurile liniei raportate prin eliberarea de dobnzi
care au fost stabilite pentru alte scopuri. Aceast reducere a costurilor a fost nefondat pentru c astfel
de dobnzi pn la dispariie sunt determinate s fie cerute in exces, ar fi trebuit sa fie eliberate
mpotriva cheltuielilor relevante atunci cnd excesul se ridic, nefiind caracterizate din nou ca
reducerea costurilor liniei.
Pn la sfritul anului 2000, WorldCom a epuizat dobnzile existente, cel puin la scala
necesar pentru a coninua manipularea costurilor liniei raportate. Apoi, din primul sfert al anului 2001
pn la primul sfert din anul 2002, compania a redus necorespunztor costurile liniei cu 3.8 miliarde de
dolari n principal prin capitalizarea a 3.5 miliarde de dolari din costurile liniei- la direcia lui Sullivan-
nclcnd polia capitalizrii i stabilirea corespunzatoare a standardelor de contabilitate. Costurile
liniei pe care WorldCom le-a capitalizat erau n desfurare, lucrnd cu cheltuieli cerute a fi
recunoscute imediat de companie. Sullivan a facut comentarii spunnd c el inteniona n ultimul rnd
s reduc aceste conturi afectate de inflaie prin includerea lor ntr-o restructurare mai mare la sfritul
anului 2002. Prin capitalizarea cheltuielilor operaionale, WorldCom a schimbat aceste costuri de la
declaraia de venit la bilan i a crescut taxele de venit i ctiguri n parte.
 Dac WorldCom nu ar fi capitalizat aceste cheltuieli, ar fi raportat o pierdere n trei din cele
cinci sferturi n care capitalizarea improprie s-a produs. Prin reducerea costurilor liniei, capitalizarea
introduce de asemenea mbuntirea costurilor liniei.(ratia E/R).
In declaraiile publice, WorldCom a evideniat c pe parcursul anului 2001 costurile liniei E/R
au rmas aceleai aprox.42%- sfert dupa sfert. Acea reprezentare a fost fals. Dac nu capitalizau
costurile liniei, costurile linei raportate ar fi fost mult mai mari(RATA E/R) crescnd pn la 50%.
Acest dispozitiv a facut de asemenea s se cread c nu se reducea profitul companiei din partea pieei
cnd de fapt era invers.

Exagerarea veniturilor raportate

WorldCom i-a facut reclam ca fiind o companie mare, iar creterea venitului era clar o
component critic a succesului de la nceput. Cum condiiile de market(piaa) n industria
telecomunicaiilor s-au deteriorat n 2000 i 2001, WorldCom a coninuat s pun totui venituri
impresionante i cifre crescute; Ebber i Sullivan au coninuat s asigure Wall Street c WorldCom
poate susine acel nivel de cretere. In esen, compania spunea c trenduri de succes din industrie
fceau ru companiilor cu care se aflau n competite.
Incepnd cu anul 1999, personalul WorldCom a facut mari intrri de venituri de contabilitate
pentru a raporta c s-au atins aceste targeturi stabilite de Sullivan i Ebber. Pentru a da cel mai bun
exemplu, am gsit notie scrise de mn din 1999 i 2000 care calculau targetul(tinta) sau numerele
de care era nevoie .
Mai exista un procedeu mai subtil dar la fel de eficient, numit Astup gaura. Mare parte din
anul 2001 contabilii au urmrit diferena dintre venitul proiectat i tint i au pstrat mai
multeposibiliti ce in de contabilitate pentru a acoperi acea gaur. Ce a rezultat a fost un proces
instituionalizat i coordonat n care posibilitile venitului erau identificate, msurate i rezervate n
cantitatea necesar pentru a crete proiecia creterii externe.
Majoritatea veniturilor ndoielnice pe care le-am identificat n timpul investigaiei noastre erau
ocupate n conturile veniturilor companie nealocat.
 Aceste conturi erau separate de acelea care nregistrau activitatile operaionale ale canalelor
de vanzari WorldCom.Erau raportate ntr-un ataament al MonRev, cunoscut sub numele de Compania
Nealocata.Distribuia acestei scheme a fost limitate si accesul se fcea sub stricta supraveghere.
Intrrile veniturilor ce stateau sub semnul ntrebrii conineau in Compania Nealocata itemi mari (in
milioane sau zeci de milioane de dolari). Acestea apreau de obicei pe sfritul sfertului de luna si nu
erau nregistrate in timpul sfertului de luna ci doar in sptmnile de dupa sfertul de luna care se
ncheiase. Ca rezultat , totalul sumei raportat in venituri a Companiei Nealocate a crescut in timpul
sfritului de luna (variind de la 136 milioane de dolari la 257 milioane de dolari)au avut loc in acele
sferturi in care veniturile operaionale ale WorldCom au fost mascate mai bine de targeturile de venit
al doilea si al treilea sfert din 2000 si al doilea , al treilea si al patrulea sfert din 2001.

Solutii

Intre iulie 2002 cand WorldCom a declarat faliment si aprilie 2004 cand s-a dezvoltat din
falimentara in MCI (noua denumire a companiei WorldCom), oficialii companiei au lucrat fara ncetare
pentru a reface finanele si pentru a reorganiza compania.
Noul presedinte Michael Capellas(fostul presedinte de la compania Compaq Computers) si
directorul Robert Blakely s-au vazut pusi in situatia de a rezolva problema datoriilor companiei de
35miliarde de dolari si gandirea unui plan financiar riguros pentru companie. A fost o sarcina
incredibila, la un moment dat fiind folositi o armata de 500 angajati ai WorldCom, 200 angajati din
exterior si inca 600 de angajati de la Deloitte&Touch. Asa cum noteaza Joseph McCafferty in cel mai
inalt punct al companiei, in 2003, erau angajati 1500oameni care lucrau la redresare sub conducerea lui
Blakely si a altor cinci subalterni .Totalul sumei pentru redresare: 365 milioane de dolari.
In completarea dezvaluirii modului neglijent si fraudulos in care s-au tinut evidentele, conducerea
de dupa faliment a mai gasit doua informatii importante care n-au facut altceva decat sa creasca
numarul fraudelor comise la WorldCom. In primul rand compania a supraevaluat unele achizitii la un
total de 5.8miliarde de dolari.In plus, Sullivan si Ebbers au pretins o taxa pe profit pentru anul 2000
de 7.6 miliarde de dolari.In realitate, WorldCom a pierdut 48.9 miliarde de dolari. In concluzie, in loc
de un profit de 10miliarde de dolari pentru anii 2000 si 2001, WorldCom a pierdut din 2000 pn in
2002 (anul in care a declarat faliment) 73.7 miliarde de dolari. Daca cei 5.8 miliarde de dolari de pe
bunurile supraevaluate sunt adaugati la aceasta suma, frauda totala la WorldCom ajunge la 79.5
miliarde de dolari.
 A fost necesara renuntarea la 17000 de slujbe pentru a salva 1miliard dolari;

WorldCom incearca sa asigure imprumuturi;

WorldCom a fost redenumit MCI in 2004 cand a iesit din faliment;

Posibile reduceri de debit in urma hotararii judecatoresti;

Compania ar putea sa scoata cateva unitati de afaceri.

2.3. Consecinele i efectele falimentului

Bernard Ebbers, fostul presedinte al companiei americane Worldcom, a izbucnit in plans

atunci cand a fost pronuntata sentinta: 25 de ani de inchisoare, pentru partea lui de vina din scandalul
de coruptie ce a dus la falimentul uneia dintre cele mai de succes corporatii americane din ulitmii ani.
Falimentul companiei Worldcom a fost cel mai mare din intreaga istorie a sectorului corporatist
american: peste 20.000 de muncitori au ramas fara loc de munca, in timp ce valoarea actiunilor a scazut
cu 180 de miliarde de dolari, iar compania a intrat sub protectia legii falimentului.
Un consortiu de banci de investitii condus de Citigroup, din care mai fac parte JP Morgan si
divizia GE Capital a grupului General Electric, a acordat companiei o facilitate de credit in valoare de
circa doua miliarde de dolari, suma care ii va permite sa-si continue activitatea pe perioada
reorganizarii presupuse de procedura de faliment. Imprumutul este garantat cu reteaua de Internet de
mare viteza detinuta de WorldCom, precum si cu o serie de alte active.
Actiunile Deutsche Bank si ABN Amro au scazut pe fondul declansarii procedurii de faliment
la grupul american de telecomunicatii, cele doua institutii financiare numarandu-se printre cei mai
importanti creditori ai acestuia. Astfel, titlurile Deutsche Bank au pierdut 4%, atingand cel mai redus
nivel din ultimele opt luni, in conditiile in care banca germana risca sa piarda circa un miliard de dolari
pe care l-a acordat WorldCom sub forma de credite. Potrivit avizului de cerere a falimentului, Deutsche
Bank este cel mai mare creditor european al companiei, cu o valoare totala a imprumuturilor de 1,01
miliarde de dolari. De asemenea, conform datelor furnizate de Thomson Financial, institutia germana
este si cel de-al optulea mare actionar al WorldCom. Actiunile ABN Amro, grup care risca sa piarda
753,1 milioane de dolari ca urmare a intrarii in faliment a operatorului de telecomunicatii, au scazut cu
5,88%, pana la cel mai redus nivel din ultimii patru ani.
Sulivan, ex Chief Financial Officer( CFO) la WorldCom Inc. a fost condamnat la 5 ani de
inchisoare, pentru rolul avut in gestionarea fraudei de 11 miliarde USD ce a dus la falimentul
companiei de telecomunicatii. Sullivan a fost de acord sa pledeze vinovat la acuzatia de frauda,
conspiratie si eliberarea de documente financiare false, colaborand cu procurorii, care apoi au trimis o
scrisoare judecatorului Barbara Jones, recomandand o sentinta redusa.
Cooperarea lui Sullivan s-a manifestat si prin intoarcerea impotriva fostului sau sef de la
WorldCom, Bernard Ebbers, care a fost condamnat in iulie la 25 de ani de inchisoare pentru frauda.
Sentinta lui Ebbers s-ar putea transforma in condamnare pe viata, din moment ce acesta are 63 de ani.
Sullivan, 43 de ani, a fost principala arma a acuzarii impotriva lui Ebbers, si singurul care a marturisit
ca a discutat fraudarea WorldCom direct cu acesta.
Condamnarea lui Sullivan inchide un capitol in istoria WorldCom, companie care s-a
transformat in anii 90 intr-un gigant international de telecomunicatii.
2.4. Tehnici de contabilitate creativ care ar fi putut preveni falimentul
WordCom.

Incepand cu 1999 si pana in 2002, compania a folosit metode contabile frauduloase pentru a-
si masca declinul castigurilor prin prezentarea unei imagini false asupra cresterii financiare si
profitabilitatii, pentru a creste artificial pretul actiunilor.
Frauda era facuta prin raportarea unor costuri mai mici in comparatie cu alte companii de
telecomunicartii sau prin umflarea veniturilor cu intrari false in registrul contabil. Valoarea bunurilor
companiei fusese umflata cu 11 miliarde de dolari.

Politici de capitalizare agresiva a costurilor

Spre deosebire de firmele care isi amelioreaza rezultatul prin majorarea veniturilor, unele
firme isi sporesc rezultatul prin minimizarea cheltuielilor. Companiile isi minimizeaza cheltuielile prin
prin capitalizare agresiva a costurilor care ar trebui sa afecteze contul de profit si pierdere.

Creativitate manifestata in contul de profit si pierdere

Creativitatea manifestata in contul de profit si pierdere presupune prezentarea de niveluri

diferite ale componentelor rezultatului. In cadrul acestei practici se pune accent mai ales pe clasificarea
elementelor, decat pe maniera de inregistrare a tranzactiilor. De exemplu, compania ar fi putut prezenta
un castig extraordinar la categoria alte venituri sau o cheltuiala curenta din exploatare ca fiind
extraordinara, in schimb declararii a unor venituri nereale din exploatare si a unor costuri reduse fictiv.
Astfel de practici au ca efect un rezultat curent aparent mai mare, fara ca rezultatul total net sa fie
afectat.
Conducerea intreprinderii trebuia sa decida daca costurle efectuate trebuie sa fie capitalizate
sau sa fie recunoscute in contul de profit si pierdere. Principiul care guverneaza aceste decizii este
cunoscut sub denumirea de principiul conectarii cheltuielilor la venituri. Principiul leaga recunoasterea
cheltuielilor de recunoasterea veniturilor, considerand ca eforturile, reprezentate de cheltuieli, trebuie
sa fie conectate cu realizarile, adica veniturile, ori de cate ori este rezonabil si posibil sa se faca aceasta
( costurile au scazut dar trebuia sa scada si pretul de vanzare sau pretul trebuie sa creasca peste nivelul
de crestere a costului ). Acest principiu nu a fost respectat de catre conducerea companiei WorlCom,
fapt care a contribuit la falimentarea acesteia. Sustinem ca aceasta metoda a contabilitatii creative ar fi
putut preveni falimentul.

Capitalizarea agresiva a costurilor

Capitalizarea agresiva a costurilor se manifesta atunci cand companiile extind aceasta

flexibilitate dincolo de limitele admise. Compania a procedat astfel pentru a-si modifica rezultatele
financiare si pozitia financiara, cu scopul de a crea o impresie amagitoare asupra performantei
activitatii ei.

Avand in vedere efectul capitalizarii agresive este important sa se detecteze astfel de practici
prin:
 Revizuirea politicilor de capitalizare a companiei
Analiza si studierea atenta a costurilor capitalizate
Verificarea existentei in trecut a practicilor de capitalizare agresiva
Verificarea costurilor capitalizate ascunse
Compania putea sa capitalizeze unele cheltuieli de exploatare sub forma cheltuielilor
inregistrate in avans, fapt care nu afecta contul de profit si pierdere si nu diminua rezultatul
exercitiului.Asftel profitul putea fi mentinut fara cresterea excesiva a veniturilor sau diminuarea fictiva
a cheltuielilor.

Managementul resurselor

Rezultatul reportat are o influenta semnificativa asupra activitatilor operationale desfasurate

de o entitate si asupra deciziilor luate de catre conducerea acestora. Impinse prea departe, eforturile de
a manevra rezultatele au ca efect declararea falsa sau omisiunea sumelor importante. Astfel de actiuni
au ca intentie inselarea utilizatorilor de situatii financiare.
Recunoasterea prematura a veniturilor sau, in unele cazuri recunoasterea de venituri fictive
reprezinta una din formele cele mai intalnite de aplicare abuziva a managementului resurselor.
Subevaluarea cheltuielilor, care are ca efect supraevaluarea activelor sau subevaluarea
datoriilor, este o alta forma a managementului abuziv a rezultatelor.

Alte mecanisme i procedee care fac obiectul contabilitii creative, pe care conducerea
companiei ar fi putut sa le aiba ca si solutei, pot fi grupate n funcie de obiectivele urmrite n :

Procedee care au impact asupra msurrii rezultatului:

- imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare;

- ncorporarea cheltuielilor financiare n costul de producie al imobilizrilor;
- cesiunea unei imobilizri, apoi reluarea aceluiai bun prin leasing (lease-back);
- ntocmirea i revizuirea planului de amortizare;
- subevaluarea (sau supraevaluarea) provizioanelor pentru depreciere;
- existena mai multor metode de contabilizare a contractelor pe termen lung ( pe msura avansrii, la
terminare).

Procedee care au impact asupra prezentrii contului de profit i pierdere:

- pierderi privind creanele nencasabile;

- creterea rezultatului curent prin ncorporarea plusurilor de valoare din cesiunea activelor.

Procedee care au impact asupra prezentrii bilanului:

- cesiunea unei imobilizri, apoi reluarea aceluiai bun prin leasing (lease-back);
- scontarea unei cambii sau bilet la ordin;
- dezndatorirea n fapt (in substance defeasance): anularea economic a unei datorii (transferul unei
datorii n gestiunea unui trust nsrcinat s efectueze rambursarea), ceea ce determin diminuarea ratei
ndatoririi, creterea ratei autonomiei financiare i creterea rentabilitii financiare.