TEMA NR.

6
CONSTITUIREA SOCIETĂȚILOR
COMERCIALE
6.1. INTRODUCERE

Legea nr.31/1990 cuprinde regulile generale privind constituirea

societăţilor comerciale (Titlul II).

La baza constituirii societăţii comerciale se află voinţa asociaţilor,

manifestată in condiţiile legii. Asociaţii convin să pună în comun
anumite bunuri, să desfăşoare o activitate comercială şi să
împartă profitul. Astfel, fundamentul societăţii comerciale îl
reprezintă actul constitutiv sau actele constitutive.

Formalităţile de constituire au ca efect principal dobândirea

personalităţii juridice a societăţii comerciale.
6.2. ACTELE CONSTITUTIVE ALE SOCIETĂŢII
COMERCIALE

Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se materializeze în condiţiile legii.
Potrivit art. 5 din legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie
prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere
limitată se constituie prin contract de societate şi statut.

 Contractul de societate. Contractul de societate este fundamentul pe baza căruia se constituie societatea
comercială. Pentru a fi încheiat valabil, contractul trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

În primul rând, contractul de societate trebuie să aibă elementele care îl particularizează faţă de celelalte
contracte (aporturile asociaţilor, affectio societatis şi împărţirea beneficiilor).

În al doilea rând, contractul de societate, ca orice contract, trebuie să îndeplineasă anumite condiţii
esenţiale pentru validitatea unei convenţii (art. 948 C. civ.). La aceste condiţii de fond, se adaugă şi condiţia
formei contractului impusă de lege.

 Statutul societăţii. Articolul 5 alin. (1) din legea nr. 31/1990 prevede că societatea pe acţiuni, în comandită
pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.

Necesitatea statutului, ca al doilea act constitutiv, este impusă de specificul societăţii pe acţiuni, în
comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Datorită complexităţii acestor societăţi este necesar ca,
plecând de la clauzele contractului de societate, statutul să reglementeze ceea ce le este propriu, în
special aspectele legate de organizarea şi funcţionarea societăţii (adunarea generală, administrarea
societăţii, controlul asupra gestiunii societăţii etc.). Obiectul statutului îl constituie stabilirea regulilor de
organizare, conducere şi funcţionare a societăţii.

Exemple

Două sau mai multe persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotărâre judecătorească să devină
asociaţi, iar hotărârea nu se poate substitui contractului de societate.

Persoanele care încheie contractul de societate se numesc fondatori.

O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice, de persoane juridice şi de persoane fizice
împreună cu persoane juridice. Aceste persoane fizice sau juridice pot fi necomercianţi sau comercianţi; pot
fi române sau străine.
6.3. FORMALITĂŢILE NECESARE CONSTITUIRII SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

În condiţiile actualei reglementări a Legii nr. 31/1990, procesul constituirii unei societăţi comerciale implică îndeplinirea a două formalităţi:
întocmirea actului sau actelor constitutive în forma cerută de lege şi înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii.
1.Întocmirea actelor constitutive. Punctul de plecare în constituirea unei societăţi comerciale este întocmirea actului sau actelor constitutive ale
viitoarei societăţi. Prin întocmirea actelor constitutive înţelegem redactarea şi, după caz, autentificarea înscrisurilor actelor respective.

În cazurile în care legea impune forma autentică, înscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare, de către
persoana desemnată în calitate de administrator al societăţii ori de către un asociat anume împuternicit.

Întocmirea actelor constitutive în condiţiile cerute de lege are anumite consecinţe asupra viitoarei societăţi comerciale. Ca urmare a întocmirii
actelor constitutive, în virtutea principiilor generale, viitoarea societate comercială dobândeşte anticipat o capacitate de folosinţă restrânsă.

Deci, de la data redactării înscrisului sub semnătură privată care este actul constitutiv, respectiv de la data autentificării înscrisurilor actelor
constitutive, societatea comercială aflată în curs de constituire, dobândeşte capacitate de folosinţă. Această capacitate priveşte numai
drepturilor şi obligaţiilor de care depinde valabilă constituire a societăţii comerciale.
2.Înmatricularea societăţii. Autorizarea funcţionării. Societatea comercială este supusă înmatriculării în registrul comerţului, în condiţiile legii.
Potrivit Legii privind simplificarea formalităţilor, societatea comercială este supusă procedurii de înmatriculare şi apoi unei proceduri de
autorizarea funcţionării.

Procedura înmatriculării se realizează de către oficiul registrului prin judecătorul delegat. Procedura autorizării funcţionării societăţii se
realizează prin biroul unic, organizat în cadrul oficiului registrului comerţului. El cuprinde reprezentanţi ai autorităţilor publice competente să
elibereze autorizaţiile cerute de lege.

Înmatricularea societăţii comerciale se realizează în baza unei cereri tip adresate oficiului registrului comerţului în a cărei rază teritorială se va
afla sediul societăţii.

Cererea de înmatriculare (înregistrare) a societăţii se soluţionează de judecătorul delegat. Aşa cum prevede art. 36 din legea nr. 31/1990,
controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie prin judecătorul delegat la
oficiul registrului comerţului.

În temeiul încheierii judecătorului delegat prin care s-a autorizat constituirea societăţii şi s-a dispus înregistrarea ei, oficiul registrului comerţului
eliberează certificatul de înregistrare.

După înmatricularea ei în registrul comerţului, societatea are obligaţia să ceară autorizarea ei. Prin autorizarea funcţionării, legea înţelege, fie
asumarea de către solicitant a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii, fie obţinerea actului administrativ emis de autoritatea
administraţiei publice competente, strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actul constitutiv.

Constituirea societăţii comerciale trebuie adusă la cunoştinţa celor interesaţi. Potrivit legii, după efectuarea înmatriculării societăţii, un extras în
formă simplificată al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome a Monitorului Oficial spre publicare, pe cheltuiala
societăţii.

Neîndeplinirea cerinţelor legale privind publicitatea constituirii societăţii comerciale are drept consecinţă inopozabilitatea faţă de terţi a
înregistrării societăţii în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit legii, o dată cu efectuarea înmatriculării societăţii şi eliberarea certificatului de înregistrare, care cuprinde codul unic de înregistrare, se
realizează şi înscrierea fiscală a societăţii.
Exemple

Pentru înmatricularea unor societăţi comerciale legea cere avize şi autorizaţii prealabile: autorizaţia Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor- pentru societăţile de asigurare, autorizaţia provizorie a B.N.R. pentru societăţile comerciale bancare etc.

Certificatul de înregistrare cuprinde menţiuni privind firma societăţii, sediul social, activitatea principală, numărul de ordine în
registrul comerţului, codul unic de înregistrare.
6.4. REGIMUL ACTELOR JURIDICE ÎNCHEIATE ÎN CURSUL
CONSTITUIRII SOCIETĂŢII COMERCIALE

Unele nevoi practice impun ca, în cursul constituirii societăţii, fondatorii să încheie anumite acte juridice în
contul viitoarei societăţi comerciale. Întrucât societatea nu a fost înmatriculată, ea nu are personalitate
juridică şi, deci, nu poate fi titulară a drepturilor şi nici ţinută de obligaţiile izvorâte din aceste acte juridice.
Titular al drepturilor şi obligaţiilor din actele juridice în cauză nu poate fi decât fondatorul care a încheiat
actele juridice respective. Aceste acte juridice au fost încheiate însă în contul societăţii, care, după
dobândirea personalităţii juridice, va exercita aceste drepturi şi va executa obligaţiile respective.

Cu privire la temeiul juridic al preluării de către societate a actelor încheiate de fondatori în contul său,
opiniile sunt diferite. După părerea noastră, temeiul juridic al încheierii şi executării actelor juridice de care
ne ocupăm îl reprezintă dispoziţiile art. 33 din Decretul nr. 31/1954, care recunosc societăţii în curs de
constituire o capacitate de folosinţă restrânsă la nevoile dobândirii personalităţii juridice.

Consecinţele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale

1.Consecinţele neregularităţilor constate înainte de înregistrarea societăţii. În asemenea caz,
societatea poate fi regularizată prin îndeplinirea formalităţilor înregistrării societăţii în registrul comerţului.
2.Consecinţele neregularităţilor constatate după înregistrarea societăţii. Sunt cazuri când
neregularităţile constituirii societăţii sunt constate după înregistrarea societăţii în registrul comerţului. <i în
aceste cazuri, legea permite regularizarea societăţii. Fiind vorba de o societate înregistrată, regularizarea
societăţii se poate obţine pe cale judecătorească, prin acţiunea în regularizare. Dar, în aceste cazuri,
datorită consecinţelor pe care neregularităţile le-ar avea asupra securităţii raporturilor juridice, legea
permite şi declararea nulităţii societăţii, prin acţiunea în anulare.

Exemple

Dacă un asociat nu cere înregistrarea societăţii în termenul legal, fondatorii pot fi puşi în întârziere. Dacă
nu este respectat un termen de 8 zile, oricare asociat poate cere efectuarea înregistrării.

Judecătorul delegat poate cere aducerea unor acte care nu au fost anexate la cererea de înmatriculare.

Dacă se constată neregularităţi după înregistrarea societăţii se introduce o acţiune în regularizarea
societăţii.

Unele neregularităţi pot duce la nulitatea societăţii; de exemplu, lipseşte actul constitutiv, toţi fondatorii sunt
incapabili, obiectul de activitate este ilicit etc. (art.56 din Legea nr.31/1990).