Termenul de contestare a actelor, acţiunilor şi inacţiunilor executorului judecătoresc

CODUL DE EXECUTARE TIT. IV

1.1 Actele supunerii cintestării

1.2 Persoanele îndreptățite de a contesta și termeniii de contestare.
1.3 Concluzii.

Procedura de executare silită trebuie să se desfăşoare cu respectarea deplină a principiului

legalităţii, care implică respectarea tuturor actelor normative în vigoare de către executorul
judecătoresc, de către participanţii la procedura de executare silită, de către toţi cetăţenii. Atunci
când, ca rezultat al actelor, vor fi lezate drepturile şi libertăţile legale ale participanţilor la
executare sau ale altor persoane, ei vor fi în drept de a sesiza instanţa de judecată pentru a-şi
apăra drepturile lor legale.

Conform art. 161. alin.(l) CE, actele de executare, întocmite de către executorul judecătoresc
pot fi contestate de către părţi şi alţi participanţi la proces, precum şi de către terţele persoane,
care consideră că prin actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

Persoanele care sunt în drept să conteste actele executorului judecătoresc, în acord cu art. 161
Cod de executare al Republicii Moldova, sunt părțile (creditorul și debitorul) și alți participanți la
procedura de executare, precum și alte persoane, în acțiunile ce țin de apărarea dreptului de
proprietate, în condițiile art.164 Cod de executare. De regulă, contestația la executare este
folosită de debitor, interesul acestuia fiind de a încetini sau chiar de a bloca procedura de
executare.1

Explicând noțiunea și statutul juridic al terților care consideră că, prin actele de executare,
le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, urmează a fi menționat că respectiva calitatea o
întrunesc toți ceilalți participanți la procedura de executare, cu excepția părților,
participanților, precum și altor persoane obiectul cărora îl formează acțiunile de ridicare a
sechestrului. De exemplu, X este creditorul lui Y (în proces de insolvabilitate). Prin încheierea
executorului judecătoresc Z, au fost transmise în proprietatea lui M. bunuri individualizate ale
lui Y. X contestă acțiunile executorului judecătoresc Z, prin care a fost transmise în proprietate
bunuri individualizate ale lui Z [5]. Astfel, calitatea de terț o acoperă toți subiecții care contestă
actele executorului judecătoresc, cu excepția celor care legea le-a atribuit o calitate specială.

Dreptul părţilor de a contesta actele executorului judecătoresc nu este rezumat la înţelesul

noţiunii de „act de executare” din cadrul art.65 alin.(l) CE, ce se referă doar la încheieri, procese
verbale, şi alte acte de procedură. Noţiunea “act de executare”, are un înţeles mai larg ce include
atât documentele ce le emite executorului judecătoresc, cât şi faptele, adică acţiunile sau
inacţiunile sale. Prin urmare, părţile sunt în drept să conteste documentele emise de executorul
judecătoresc, precum şi faptele lui.

Contestarea poate fi realizată atât personal, cât şi prin intermediul unui reprezentant. Dreptul
de a contesta actul executorului judecătoresc este unul special, potrivit art. 50 alin.(l) CE, prin
urmare este necesar a fi inclus expres în împuternicirile delegate reprezentantului.

1
Gârbuleț I., Stoica A. Ghid practic de executare silită. București
 Cererea privind contestarea actelor executorului judecătoresc se examinează în instanţa de
judecată, conform prevederilor Codului de Procedura Civilă, cu particularităţile speciale stabilite
de Codul de Executare.

Potrivit art.163 alin.(1) CE, reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare
întocmite de executorul judecătoresc sau acţiunilor /inacţiunilor acestuia se înaintează
creditorului sau debitorului. Astfel, executorul nu are un interes procesual în finalitatea
soluţionării contestaţiei, neputînd fi încadrat în nici o calitate procesuală, însă acesta poate fi
invitat să dea explicaţii referitoare la actele contestate.

Una dintre particularităţi ţine de termenul special de decădere din dreptul de a contesta actul
de executare - astfel, potrivit al. (1) al art. 161 CE, actele de executare întocmite de executorul
judecătoresc nu pot fi contestate dacă din momentul săvârşirii lor au trecut mai mult de 6 luni.

Rezultă că actul de executare întocmit de executorul judecătoresc poate fi contestat de

participanţii la procesul de executare în termen de 15 zile de la data săvîrşirii lui ori a refuzului
de a săvîrşi anumite acte.

Terţii care nu au participat la procesul de executare pot contesta actele de executare,

întocmite de executorul judecătoresc, în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuie să
afle despre aceste acte.

Persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile Codului de procedură civilă.

Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului
contestat au trecut mai mult de 6 luni.

Astfel, în termen de 15 zile se vor contesta diferite acţiuni ale executorului, procese-verbale,
cu excepţia procesului-verbal de sechestrare şi ridicare a bunurilor care se contestă în termen de
7 zile de la data întocmirii sau comunicării (art.118 alin.(5) CE).

Art.66 alin.(2) Cod de executare stabileşte un termen de 10 zile pentru contestarea

încheierilor emise de executor, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, în termen de 10 zile se vor
contesta:

- încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare sau refuzul de emitere a unei astfel
de încheieri (art.36 alin.(7) CE);

- încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare (art.61 alin.(3)
CE) se contestă de creditor;

- încheierea de strămutare a documentului executoriu (art.32 alin.(2) CE);

- încheierea prin care s-a soluţionat recuzarea reprezentantului (art.51 alin.(5) CE);

- încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu (art.63 alin.(2) CE);

- încheierea de încetare a procedurii de executare (art.84 alin.(3) CE);

- încheierea de restituire a documentului executoriu (art.86 alin.(4) CE);

 Cererea privind contestarea actelor executorul judecătoresc se înaintează în instanţa de
judecată din raza teritorială unde se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul
municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera executorilor
judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc şi nu supune taxei de
stat (art.161, alin.(2) şi (3) CE). În cazul când competenţa teritorială a unui executor judecătoresc
este temporar extinsă în conformitate cu prevederile alin. (4) al art. 26 al Legii privind executorii
judecătoreşti, acest fapt nu atrage după sine derogarea de la normele sus-citate privind stabilirea
instanţei competente pentru a judeca contestaţia, chiar dacă primirea documentelor executorii şi a
părţilor procedurii se efectuează la altă adresă decât cea a biroului principal al acestuia.

Anterior cererea împotriva actelor executorului se judeca într-un termen de 30 de zile, în

prezent cererile se judecă înr-un termen rezonabil.

Reglementarea posibilității de contestare a actelor executorului judecătoresc poate fi pe

deplin considerată o acțiune procesuală de dublă valență. Explicând această idee, doctrina de
specialitate susține că contestația la executare se înfățișează ca o cale de atac specială, atunci
când este exercitată de către una dintre părți, și ca o acțiune civilă particulară, în cazul
promovării ei de către o terță persoană vătămată prin măsurile de executare silită.2

2
Leș I. Tratat de drept procesual civil. Curs universitar. Ed. a III-a. București: All Beck, 2005. 960 p.