Judecătoria mun.

Chișinău,
Reclamant: Goncear Iurii,
Domiciliu: Chișinău, str. Ion Creangă nr. 53, bl.1, ap. 81
Pârât: S.A. Apă Canal Chișinău, c/f. 1002600015876
Sediu: mun. Chișinău, str. Albișoara 38, MD-2005

Pledoarie
În dosarul Goncear vs. S.A. Apa Canal

Onorată instanță!

Considerăm că pretențiile înaintate de către reclamant au fost demonstrate integral iar obiecțiile
pîrîtului asupra cererii de chemare în judecată sunt superficiale și iluzorii. Considerăm că în cadrul
examinării dosarului noi am demonstrat că concedierea din funcție, în baza articolelor 86 al. 1,
lit. c) iar ulterior în baza art. 86 al. 1, lit. v) din Codul muncii al Republicii Moldova este ilegală.

În cadrul examinării pricinii Reclamant a invocat ilegalitatea ordinului nr. 46-P din 02.02.18 și
ordinului nr. 354-P din 02.06.18 pe motivul că acesta a fost eliberat în lipsa circumstanțelor
reale (lipsa componenței juridice) pe care Angajatorul a invocat ca temeiul pentru desfacerea
contractului individual de muncă.
Prin ordinul nr. 46-P din 02.02.18 angajatul Gonciar Iuri a fost eliberat din funcția pe motivul
reducerii statelor în baza art. 86 al. 1, lit. c) al Codului Muncii.
Ulterior, angajatorul reacționând la cererea de chemare în judecată depusă de către Gonciar
Iurie în mod unilateral a modificat temeiurile concedierii, invocând art. 86 al. 1, lit. v) din Codul
Muncii (concedierea în legătura cu refuzul angajatului de a continua munca în legătură cu
reorganizarea unității) recunoscând în așa mod ilegalitatea ordinului precedent.
Considerăm că anulând ordinul nr. 46-P angajatorul de facto a recunoscut ilegalitatea acestuia.
Totuș considerăm că și ordinul ulterior din 02.06.18 este ilegal și neîntemeiat din următoarele
considerente.
 I. Ordinul de concediere a angajatului în esența sa este actul individual prin care se
exprimă voința angajatorului de a înceta relații de muncă între angajatorul și
angajatul. Eliberarea ordinului de concediere din partea angajatorului este posibilă
numai la survenirea anumitor circumstanțe (faptelor juridice) care îi dau temeiuri
angajatorului să emite ordinul corespunzător.
În cazul concedierii în legătura cu reducerea statelor urmează a fi reunite
următoarele condiții ( fapte juridice):
a. a) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere
juridic sau economic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau
a statelor de personal;
b) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub
semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea
numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a
statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de
muncă urmează a fi reduse;
c) o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de
personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie)
în cadrul unităţii respective (cu condiţia că astfel de loc de muncă (funcție) există
la unitate, iar salariatul preavizat întruneşte cerinţele necesare pentru suplinirea
acestuia);
d) va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante;
e) va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi
prin cumul;
f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă
cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă;
g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru
ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi
disponibilizate;
h) se va adresa organului (organizatorului) sindical în vederea obţinerii opiniei
consultative privind concedierea salariatului respectiv;
În cazul concedierii în legătura cu reorganizarea urmează a fi reunite următoarele
fapte juridice:
a. La momentul emiterii ordinului de concediere părțile urmează a fi în relații de
muncă;
b. Este necesară procedura reorganizării determinată în conformitate cu legislația
Republicii Moldova;
c. Refuzul angajatului refuzul salariatului de a continua munca în legătură cu
schimbarea proprietarului unităţii sau reorganizarea acesteia;
În așa mod noi putem constata că fiecare din temeiuri invocate necesită diferite componențe
ale faptelor juridice și ele urmează a fi luate în considrație la emiterea ordinelor de concediere.
În mod special atragem atenția instanței de judecată asupra faptului că și în cazul concedierii în
legătura cu reducerea statelor cât și în cazul concedierii în legătura cu reorganizarea unității
este necesară anumită exprimarea voinței din partea angajatului în legătura cu concedierea:
 a. Refuzul salariatului de a continua munca în legătură cu schimbarea proprietarului
unităţii sau reorganizarea acesteia;
b. Refuzul angajatului de un alt loc de muncă în cazul reducerii statelor;
În așa mod noi observăm că angajatul trebuie să-și exprime voința sa la diferite propuneri din
partea angajatorului în dependența de motivele de concediere. Pârâtul în cazul emiterii
ordinului din 02.06.18 era obligat să primească de la angajatul refuzul la continuarea activității
(ci nu refuzul de la alt loc de muncă). Angajatorul în cadrul examinării dosarului nu a prezentat
careva document eliberat în scris din partea angajatului care ar fi demonstrat că angajatul a
refuzat să continue activitate. Prin continuarea activității de muncă trebuie să înțelegem că
angajatul continuei să ocupe același post și funcția nu sa schimbat structura, finctia,
obligatiunele de serviciul, salariul. Continuarea activității de asemenea presupune că activitatea
angajatului nici nu era întreruptă.
Poziția de apărare pârâtului se bazează pe denaturarea intenționată noțiunilor de
restructurarea statelor cu reorganizarea unității.
Restructurarea statelor priviește politica internă ale întreprinderii la organizarea procesului de
muncă și nu este supusă reglamentării juridice atâta timp cât ea nu afectează drepturile și
obligațiile salariatului.
Reorganizarea unității presupune apariția sau încetarea unei persoane juridice noi și noțiunea
reorganizării este dată de legislația în vigoare în special de art. 69 al Codului Civil, art. 1 al art.
197/1 al.1, al Codului Muncii;
Potrivit art. 69 al Codului Civil care stipulează că:
(1) Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie),
dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.
(2) Hotărîrea de reorganizare se ia de fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile
stabilite pentru modificarea actelor de constituire.
(3) În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau
separare se efectuează în baza unei hotărîri judecătoreşti.
(4) Dacă prin fuziune sau dezmembrare se înfiinţează o nouă persoană juridică,
aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice
respective.
(5) Reorganizarea produce efecte faţă de terţi numai după data înregistrării de stat a
noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la
data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.
Articolul 1. al Codulu Muncii ”Noţiuni principale” stipulează că ,
cedent – persoană fizică sau juridică care, în procesul reorganizării unității, schimbării
tipului de proprietate sau al proprietarului acesteia, implicînd schimbarea angajatorului,
își pierde calitatea de angajator în raport cu unitatea sau cu o parte a acesteia;
cesionar – persoană fizică sau juridică care, în procesul reorganizării unității,
schimbării tipului de proprietate sau al proprietarului acesteia, implicînd schimbarea
angajatorului, dobîndește calitatea de angajator în raport cu unitatea sau cu o parte a
acesteia;
art. 197/1 al. 1, al Codului Muncii care stipulează că ”În caz de reorganizare a unității,
schimbare a tipului de proprietate sau a proprietarului acesteia, cesionarul preia toate
drepturile și obligațiile existente la data producerii evenimentului ce decurg din
contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă în vigoare”

Pîrîtul în cadrul examinării dosarului a recunoscut că S.A. Apa – Canal Chișinău întradevăr nu a
fost supusă reoraganizării în sensul în care o definește art. 69 al codului Civil. A recunoscut că de
fapt a fost modificată doar structura internă a întreprinderii prin lichidarea anumitor funcții,
redistribuirea anumitor atribuțiilor de serviciu între angajați și introducerea noilor funcțiilor. A
numit aceste remanieri ”reorganizarea intrna” și a încercat să convinge instanța de judecată că
aceste remanieri se supun reglamentării prin art. 69 al Codului Muncii.

Considerăm că asemenea interpretarea noțiunii ”reorganizarea interna” este inadmisibilă și

ilegală și reprezintă o încercare de a induce instanța de judecată în eroare. Or dacă noi acceptăm
tratarea acestei noițiuni în sensul în care o face pîrîtul atunci noi trebuie să recunoaștem că orice
reducere statelor este o ”reorganizare” ceea ce este inadmisibil. In cazul dat termenul
restructurarea este mai potrivit pentru ca el reflectă schimbarea formei organizational juridice a
intreprinderii.

Reorganizarea întreprinderii este faptul juridic care duce după sine efectele juridice și în aceste
circumstanțe este evident că toți participanții în relații civile sunt obligați să interpreteze acest
fapt în sensul în care acesta este determinat de legislația în vigoare în cazul dat de către art. 69
al Codului Civil al Republicii Moldova în coraborare cu art. 197/1 al. 1, al Codului Muncii care
stipulează că ”În caz de reorganizare a unității, schimbare a tipului de proprietate sau a
proprietarului acesteia, cesionarul preia toate drepturile și obligațiile existente la data
producerii evenimentului ce decurg din contractele individuale de muncă și din contractele
colective de muncă în vigoare”. Din conținutul art. 197/1 al.1 al Codului Muncii rezultă că în
rezultatul reorganizării se produce cesionarul care ”preia toate drepturile și obligațiile”. În cadrul
examinării pricinii s-a constatat cert că după remanieri produse la întreprinderea S.A. Apa- Canal
Chișinău nu a fost creat un nou subiect de drep,un cesionar, care ar fi preluat ”drepturile și
obligațiile” așa cum stipulează art. 197/1 al. 1 al Codului Civil ceea ce înseamnă că reorganizarea
nu a avut loc.

Concedierea lui Goncear Iuri în baza ordinului nr. 354-P din 02.06.18 noi apreciem ca un șiretlic
pentru eschivarea de la executarea obligațiilor impuse de către legislația în vigoare la angajator.

În așa mod în cadrul examinării dosarului a fost stabilită o chestiune de bază necesară pentru
stabilirea legalității emiterii ordinului de concediere și anume a fost constatat cert că reorganizare
nu a avut loc.

Din aceasta rezultă altă concluzie. Concedierea din funcție, în baza temeiului prevăzut de art.
86 al. 1, lit. v) al al Codului muncii al Republicii Moldova în legătura cu refuzul salariatului de a
continua munca în legătura cu schimbarea proprietarului unității, reorganizarea acesteia, precum
și transferarea unității în subordinea unui alt organ este ilegală și neîntemeiată.

Noi nu suntem de acord cu poziția reprezentantului S.A. Apa Canal care a invocat că tratarea
noțiunii Reorganizării în sensul strict determinat de legislația Republicii Moldova în special de
art. 69 al Codului Civil și Codului Muncii va bloca capacitatea Angajatorului să-și modifice
structura internă sau organigrama întreprinderii din următoarele considerente. Din conținutul
Codulu Muncii nu rezultă că modificarea structurii interne, restructurarea sau modificara
organigramei întreprinderii este obiectul reglamentării prin Codul Muncii atâta timp cât aceasta
nu afectează drepturile și obligațiile angajatului (adică nu este însoțită cu reducerea statelor sau
modificarea contractului de muncă a angajatului etc.). Cu alte cuvinte angajatorul este liber să și
schimbe structura internă întreprinderii adică să-și efectueze restructurarea pentru că aceasta
nu este supusă reglementării prin Codul Muncii.

În așa mod eliberarea din funcție în baza ordinului ilegal produce și alte efecte juridice prevăzute
de art. 90 al Codului Muncii și anume
a. Plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreagă perioada de absența forțată de la
muncă înt-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această
perioadă;
b. Compensara cheltuielilor suplementare legate de contestarea transferului sau
eliberarea din serviciu (consultarea specialistului, cheltuieli de judecată)
c. Compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului;

În motivarea mărimei prejudiciului moral reclamantul în cerere suplimentară a menționat

caracterul continuu prejudiciilor morale care s-a repetat de mai multe ori ceea ce l-a determinat
pe reclamant să solicite compensarea prejudiciilor pentru fiecare dată când el a suferit
prejudiciile morale.

Prin acțiunele sale inechitabile angajatorul a adus suferințe psihice, stare de frustrare și situația
de incertitudine și stres. Reclamantul a fost concediat de către angajatorul ilegal cu bună știință
sub unul pretext inventat cu scopul de a selecta personalul după alte principii decât competență
și profesionalism.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 9, 86, 89, 90, 206, 329, 330, 348-355 ale
Codului Muncii al RM și în temeiul art. 166, 167, ale Codului de Procedura Civilă al RM, solicit
admiterea pretențiilor invocate în cerere de chemare în judecată și în cerere suplimentară
integral precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Ceban Victor