Tema 5: Noţiuni generale despre

proprietate şi dreptul de proprietate

Orele
de curs: 4
de seminar: 6
lucru individual: 8

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
 Unități de conţinut:

1. Proprietatea şi dreptul de proprietate;

2. Noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului de
proprietate;
3. Atributele dreptului de proprietate;
4. Obiectele dreptului de proprietate;
5. Regimul juridic al bunurilor domeniului privat;
6. Regimul juridic al bunurilor domeniului
public.
 Obiective de referință:
Studentul trebuie să :
 defineasca noţiunea dreptului de proprietate;
 determine caracterele juridice ale dreptului de proprietate;
 analizeze atributele dreptului de proprietate;
 analizeze obiectele susceptibile dreptului de proprietate;
 determine regimul juridic al bunurilor domeniului privat şi public.
 compare dreptul de proprietate cu alte drepturi reale principale;
 argumenteze deosebirile dintre regimul juridic al bunurilor domeniului privat şi
public;
- recomande soluţii unor litigii din speţele prezentate în legătură cu trecerea unor
bunuri din domeniul privat în domeniul public.
Baza normativă:

1. Constituţia Republicii Moldova, art. 9, 46 şi 127;

2. Codul civil al Republicii Moldova, art. 500-542;
 3. Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 110 din 25.01.1996  privind controlul constituţionalităţii unor
prevederi ale Codului funciar, în Monitorul Oficial nr.10 din 15.02.1996;
 4. Legea nr. 1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, în
Monitorul Oficial nr. 147-149 din 06.12.2001;
 5. Legea nr. 130 din  08.06.2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie  civilă, în
Monitorul Oficial nr. 222-227 din 26.10.2012, în vigoare din 26.10.2013;
 6. Legea nr. 42 din  06.03.2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, în Monitorul
Oficial nr. 81 din 25.04.2008, în vigoare din 25.10.2008;
 7. Legea nr. 382 din  06.05.1999 cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a
precursorilor, în Monitorul Oficial nr. 73-77 din 15.07.1999, în vigoare din 15.07.1999;
 8. Legea nr. 139 din  02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în Monitorul Oficial nr. 191-
193 din 01.10.2010, în vigoare din 01.01.2011;
 9. Codul Funciar aprobat prin Legea nr. 828 din  25.12.1991, în Monitorul Oficial nr. 107 din 04.09.20101;
 10. Legea nr. 1530 din  22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, în Monitorul Oficial nr. 15-17 din
30.01.1994, versiunea în vigoare din 20.04.2018, în Monitorul Oficial nr.126-132 din 20.04.2018.
 Bibliografie
1. Sergiu Baieș, Regimul juridic al bunurilor domeniului public şi al bunurilor
domeniului privat // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de stat din Moldova, Seria
„Ştiinţe socioumanistice”, vol. I, Chişinău, 2005, p.196-201
2. Sergiu Baieș, Particularităţile examinării litigilor ce ţin de dreptul de
proprietate // Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile, Chişinău,
2006, p.482-524.
3. Sergiu Baieș, Ala Cobăneanu, Dreptul de prorpietate // Manualul judecătorului
pentru cauze civile, Chişinău, 2013, p. 803-943.
4. Ugo Mattei, Sergiu Baieş, Nicolae Roşca, Principiile fundamentale ale dreptului
civil, Chişinău, Editura Arc, 2000.
5. Tatiana Tabuncic, Statutul legal al animalelor de companie // Culegere de
comunicări la Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională
„Integrare prin cercetare şi inovare” 28-29 septembrie 2016, Chişinău, CEP USM,
2017, pp.82-91.
 I. Proprietatea în sens
economic

Raportul de însuşire de către

individ a bunului material, adică
raportul social în cadrul căruia se
realizează această însuşire.
 Proprietatea în sens ecomonic răspunde la întrebarea: Cum se
obține un bun material?
În acest context prezintă interes procesul de realizare a unui bun
material.

Ce materie primă De care cantitate, calitate?

Care este procesul de
trebuie folosită?
realizare a bunului
Care este material: timpul,
calitatea și costurile necesare?
valoarea
produsului
final?
 Proprietatea ca categorie
juridică

Totalitatea normelor juridice ce stabilesc

posibilitatea sau imposibilitatea
apartenenţei bunurilor materiale,
întărind juridic starea economică de
însuşire a lor.
 Proprietatea în sens juridic răspunde la întrebările:
1. Cui aparține bunul material?
2. Ce prerogative are cel căruia bunul material îi
aparține?
 Legătura dintre proprietatea
în sens economic şi juridic

1. Înainte de a deveni un drept,

proprietatea este o relaţie socială şi
economică;
2. Proprietatea ca categorie economică
se află la baza apariţiei dreptului de
proprietate.
 Rolul dreptului de proprietate

1. Face posibilă circulaţia bunurilor produse de om

sau existente în natură (exemplu: terenul), care
va fi posibilă dacă:
 se cunoaşte persoana competentă să decidă
soarta lui.
2. Dreptul de proprietate permite individualizarea
persoanei ce posedă, foloseşte şi dispune de bun.
 Normele ce reglementează
juridic relaţiile de proprietate
a) constituţionale - consfinţesc principiile fundamentale
ale dreptului de proprietate (art.9, 46, 127);
b) administrative – reglementează modul de dobândire şi
încetate a dreptului de proprietate;
c) penale, administrative şi civile – apărarea dreptului de
proprietate;
d) civile – stabilesc caracterul, conţinutul şi limitele
împuternicirilor proprietarului. Rolul lor primordial –
reglementează relaţiile de proprietate.
 Clasificarea relaţiilor de
proprietate

a) Statice – b) Dinamice -
aferente aflării aferente trecerii
persoanei în bunului de la un
posesiunea proprietar la
bunului şi altul, ceea ce
exprimă asigură circuitul
apartenenţa lor. civil al bunului.
 II. Noţiunea dreptului de proprietate

Potrivit art. 500 alin. 1 Cc:

proprietarul are dreptul de
posesiune, de folosinţă şi de
dispoziţie asupra bunului.
 Deosebirile dintre atributele proprietarului şi locatarului
(arendaşului)

Mătușa Maria este Ionel este locatar

proprietară

Proprietarul exercită atributele Locatarul (arendaşul) exercită

sale stabilite numai de lege în atributele sale în baza prevederilor
putere proprie şi interes propiu; legii şi în baza voinţei
proprietarului (contractul de
locaţiune, arendă).

Concluzia: elementul care caracterizează dreptul de proprietate ce-l

delimitează de împuternicirile altor titulari este exercitarea lui în putere
proprie şi în interes propriu.
 Definiţia dreptului de proprietate prin
prisma Hotărârii Curţii Constituţionale nr.
110 din 25.01.1996

„Prin proprietate se înţelege dreptul […]

persoanelor fizice, juridice, statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale asupra unor
bunuri mobile sau imobile, exercitînd asupra lor
atributele dreptului de proprietate (posesia,
folosinţa şi dispoziţia) în mod
exclusiv şi perpetuu,
prin putere şi interes propriu,
în condiţiile legii” [evid. ns.].
Definiţia doctrinară a dreptului
de proprietate
„Dreptul subiectiv care conferă
titularului exercitarea în putere
proprie şi în interes propriu a
atributelor de posesiune, folosinţă şi
dispoziţie asupra bunurilor sale în
limitele stabilite de lege”.
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale principale,
ed. a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală, 2016, p. 48.
 Caracterele dreptului de proprietate
(art.500-501 Cc, Hot. CC nr.110 şi doctrină)

a) Absolut;
b) Exclusiv;
c) Perpetuu.
a) Caracterul absolut:
1. dreptul de proprietate este opozabil
tuturor;
2. în comparaţie cu celelalte drepturi reale:
– conferă titularului cele trei atribute:
posesiunea, folosinţa şi dispoziţia.
În cazul altor drepturi reale sunt prezente
posesiunea şi folosinţa, dar lipseşte
dispoziţia.
 Dreptul de proprietate nu este
absolut
în sensul că proprietarul poate face orice acţiuni cu
bunul său, ci dimpotrivă acţiunile lui trebuie:
 să nu contravină legii,
 să nu dăuneze sănătatea oamenilor şi mediului,
precum şi
 să nu aducă atingere drepturilor altor persoane.
 b) Caracterul exclusiv

Proprietarul exercită atributele

dreptului de proprietate de
unul singur fără a fi necesar
concursul altor persoane.
 c) Caracterul perpetuu
(alin. 2 art. 500 Cc)

1. Dreptul de proprietate durează

atâta timp cât există bunul,
indiferent de schimbarea
proprietarului;
2. Nu se stinge prin neuz.
Proprietarul este în drept să nu
folosească bunul.
 III. Atributele dreptului de proprietate
(alin. 1 art. 500 Cc)

a) Dreptul de posesiune (jus

possidendi);
b) Dreptul de folosinţă (jus
fruendi şi jus utendi);
c) Dreptul de dispoziţie (jus
abutendi sau jus disponendi).
 Particularităţile împuternicirilor
proprietarului:
a) conţinutul lor este stabilit de lege;
b) sunt exercitate de sine stătător şi nu se
bazează pe dreptul altora la acest bun;
c) sunt limitate:
 prin lege;
 de drepturile unui terţ (art. 500 alin. 3 Cc);
 prin acte juridice (art.506-508 Cc).
Limitarea dreptului de proprietate
prin acte juridice (art. 506 din Cc)
Proprietarul poate să consimtă la limitarea
dreptului său prin acte juridice, dacă:
 nu încalcă ordinea publică sau bunele
moravuri.
Limitarea dreptului de proprietate prin acte
juridice se realizează prin introducerea în
contract a clauzei de inalienabilitate (art.
506 Cc).
 Donează un apartament situat în Blocurile USM
apropierea facultăţii şi stipulează
în contract clauza de
inalienabilitate potrivit căreia
Unchiul nepotul se obligă să nu-l
Nepotul
înstărineze pană la finalizarea
studiilor universitare.

Stipulaţie înserată într-un contract, de obicei

Ce este clauza de translativ de proprietate (donaţie, vânzare,
inalienabilitate? schimb) sau testament prin care proprietarul
bunului dobândit se obligă să nu-l înstrăineze
pentru un anumit termen (art. 505 Cc).
a) Dreptul de posesiune – prerogativa
titularului de a stăpâni în fapt bunul

Exercitarea prerogativei: Importanţa atributului

a) direct şi nemijlocit, în
interes propriu şi în putere
proprie;
b) prin intermediul altei
persoane, dar în numele şi
interesul său.
posesiunii:
a) permite proprietarului să
utilizeze economic
proprietatea sa;
b) îi permite să-şi exercite
dreptul de proprietate.
b) Dreptul de folosinţă

posibilitatea proprietarului de a
sustrage din bun calităţile
utile în scopul satisfacerii
necesităţilor materiale şi
spirituale.
Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu
folosi bunul
(alin. 4 art. 500 Cc)
Excepţie:
- proprietarul poate fi obligat să folosească bunul (alin. 4 art. 500
CC)
Condiţiile:
a) obligaţia să rezulte doar din lege;
b) se aplică când nefolosirea bunului contravine interesului
public (exemplu, conform art. 24 din Codul Funciar,
 proprietarul funciar care, fără motive întemeiate, nu cultivă
terenurile agricole şi nu ia măsuri pentru protecţia şi
ameliorarea solului se sancţionează administrativ în
conformitate cu legislaţia în vigoare).
 c) Dreptul de dispoziţie

Posibilitatea proprietarului de a determina

regimul juridic al bunului (v-c, donaţie, etc.).
Importanţa atributului:
a) proprietarul se deosebeşte de alţi titulari, care
în unele cazuri pot dispune, dar numai cu
acordul proprietarului;
b) proprietarul intră în relaţii juridice cu
persoanele terţe.
Articolul 1217
    Contractul de înstrăinare a bunului cu
condiţia întreţinerii pe viaţă:
În timpul vieții beneficiarului întreținerii,
dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze
bunul. În cazul imobilelor și al altor bunuri
asupra cărora drepturile se dobîndesc, conform
legii, prin înregistrare într-un registru de
publicitate, această interdicție se notează în
registrul respectiv.
Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se
permite numai cu acordul beneficiarului
întreţinerii.
 Restricţii în exercitarea dreptului de dispoziţie

Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia

întreţinerii pe viaţă
(art. 1217 Cc)

  Vânzător- Cumpărător-
beneficiar al dobînditor
întreținerii

În cazul imobilelor și al altor bunuri Nu are dreptul să înstrăineze bunul. Gajarea

asupra cărora drepturile se dobîndesc, sau grevarea în alt mod a bunului se permite
conform legii, prin înregistrare într-un numai cu acordul beneficiarului întreţinerii.
registru de publicitate, această interdicție
se notează în registrul respectiv.
 Contractul de credit garantat prin ipotecarea
bunului imobil

Creditor-creditor Debitor-debitor
ipotecat ipotecar

  Art. 727 Cc
  (3) Debitorul gajist nu are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod bunurile gajate dacă legea
[…] nu prevede altfel sau dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist, cu excepția cazurilor cînd
dispune de autorizație în acest sens, eliberată de creditorul gajist (de toți creditorii gajiști, în cazul
gajului următor).
    (4) Debitorul gajist nu are dreptul să transmită bunul gajat în folosință gratuită sau oneroasă fără
consimțămîntul scris al creditorului gajist, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist.
IV. Obiectele dreptului de proprietate

Bunul care:
 este un lucru,
material,
existent;
 are un conţinut
economic;
 este corporal
(mobil sau
imobil).
 Conţinutul economic al dreptului de
proprietate
Efectul:
- obiect al dreptului de proprietate poate fi tot ceea ce se poate însuşi sub
formă de marfă.
Consecinţa:
- abordarea este largă, deoarece poate deveni marfă tot ceea ce este legat de
activitatea umană (corpul uman, loturile de pe luna, stelele).
Concluzia: poate fi obiect al dreptului de proprietate nu pur şi simplu marfa,
ci rezultatul muncii omului, care îmbracă forma de marfă.
 Obiecte care au un regim special:
-corpul și
organele
umane

aerul, spaţiul aerian

rezultatele activităţii intelectuale -

rezultatele creării şi exercitării operelor de embrionul
artă, ştiinţifice, literare, invenţiilor;
cadavrul
 Obiecte cu regim juridic special

Conform art. 127 din Constituţia RM acesta face obiect exclusiv al

proprietăţii publice.

Nu este un veritabil obiect al dreptului de proprietate, deoarece

asupra lui nu pot fi exercitate clasic atributele de posesiune,
folosinţă şi dispoziţie.

Concluzia:
Asupra lui se exercită jurisdicţia.
Rezultatele activității intelectuale

Nu sunt obiecte ale dreptului de

proprietate, deoarece:
- autorul se află în imposibilitatea de a
exercita în mod clasic atributele dreptului de
proprietate;
- toţi au posibilitatea de a sustrage calităţile
utile din rezultatele intelectuale.
Concluzia: aceste relaţii sunt
reglementate deosebit de normele dreptului
de autor, care reflectă specificul lor şi
caracterul nepatrimonial.
 EXTRAS din LEGEA nr. 139 din  02.07.2010 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, în Monitorul Oficial nr. 191-193 din
01.10.2010, intrată in vigoare la 01.01.2011
Articolul 7. Opere protejate de dreptul de autor
    (1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice exprimate în următoarele forme:
    a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);
    b) orală (interpretare publică etc.);
    c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
    d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.);
    e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
    f) în alte forme

(2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:

    a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
    b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
    c) operele ştiinţifice;
    d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului;
    e) operele muzicale cu sau fără text;
    f) operele coregrafice şi pantomimele;
    g) operele audiovizuale;
    h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
    i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
    j) operele de artă aplicată;
    k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
    l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
    m) bazele de date;
    n) alte opere.
 Corpul uman

Nu este obiect al dreptului de proprietate,

deoarece este substratul persoanei.
Art. 44 din Cc stabileşte că „Orice acte
juridice care au ca obiect conferirea unei valori
patrimoniale corpului uman, elementelor sau
produselor sale sînt lovite de nulitate absolută,
cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege”.
Această prevedere se regăsea şi in
Proeictul Codului civil din 2002 la art. 44.
Organele umane

Au un regim juridic special, deoarece

pot fi doar donate in condiţiile şi în
ordinea stabilită de Legea nr.42 din
2008).
Art. 44 din Cc sancţionază cu nulitate
absolută orice act care are ca obiect
conferirea unei valori patrimoniale
elementelor sau produselor corpului
uman.
 Extras din LEGEA Nr. 42 din  06.03.2008 privind transplantul de
organe, ţesuturi şi celule umane, în Monitorul Oficial nr. 81 din
25.04.2008, intrată în vigoare la 25.10.2008.

Articolul 1. Obiectul reglementării

    Prezenta lege este cadrul juridic de reglementare a transplantului pentru toate organele, ţesuturile şi celulele
umane, inclusiv celulele hematopoietice prelevate din cordonul ombilical, măduva osoasă şi sîngele periferic,
exceptînd organele, ţesuturile şi celulele reproductive (în afară de uter), organele, ţesuturile şi celulele
embrionale şi fetale (inclusiv celulele hematopoietice embrionale), organele, ţesuturile şi celulele prelevate de
la animale, sîngele şi derivatele din sînge.
Articolul 27. Interzicerea obţinerii de profituri financiare
    (1) Se interzice obţinerea de profituri financiare ca urmare a donării de organe, ţesuturi sau celule umane.
    (2) Donatorii pot primi o indemnizaţie care se limitează strict la acoperirea cheltuielilor şi a
inconvenienţelor, şi anume: 
    a) recompensarea donatorilor în viaţă în legătură cu pierderea veniturilor şi cu alte cheltuieli justificate,
cauzate de donare sau de examinările medicale aferente;
    b) achitarea cheltuielilor justificate pentru serviciile medicale legale sau serviciile tehnice aferente donării.
Donatorii de organe în viaţă beneficiază de o poliţă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe viaţă,
finanţată din bugetul de stat.
        (21) Instituţia medico-sanitară asigură transportul donatorului decedat de la care s-au prelevat organe
destinate transplantului.
        (3) Donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule nu pot constitui obiectul unei tranzacţii
materiale.
    (4) Se interzice popularizarea necesităţii transplantului de organe, ţesuturi şi/sau celule în scopul de a
propune sau a obţine profituri financiare sau avantaje corespunzătoare.
 Embrionul

Nu este un lucru şi nu este obiect al dreptului de proprietate.

Întreruperea sarcinii este posibilă cu respectarea condiţiilor şi modului
stabilit de lege (Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 1995, Ordinul Ministerului
Sănătăţii nr.782 din 2010).
Art. 47 din Proiectul Codului civil din 2002 reglementa dreptul la viaţă a
copilului conceput.
 Cadavrul

Nu este un lucru, fiindu-i recunoscută o anumită demnitate şi rezervată o

protecţie specială (art. 10-14 din Legea nr.42 din 2008).
Art. 49 Cc reglementează respectul persoanei după moarte, respectul cu
privire la memorie şi respectul cu privire la corp.
În Proiectul Codului Civil din 2002 aceste regelemtări erau la art. 64-66.
Animalele – ˮobiectˮ al dreptului de proprietate

Animalele (art. 458 Cc):

 nu sunt lucruri. Ele sînt ocrotite prin
legi speciale.

A se vedea: alin. 3 art. 517 Cc, art.art. 157,

158 din Codul Contravenţional al RM etc.
 În privinţa animalelor se aplică în
mod corespunzător dispozițiile legale
referitoare la lucruri, cu excepţia
cazurilor stabilite de lege.

Astfel, la dobândirea, posesiunea, folosinţa

şi dispoziţia lor se aplică regulile
referitoare la lucruri.

A se vedea: Tatiana Tabuncic, Statutul

legal al animalelor de companie //
Culegere de comunicări la Conferinţa
ştiinţifică naţională cu participare
internaţională „Integrare prin cercetare şi
inovare” 28-29 septembrie 2016, Chişinău,
CEP USM, 2017, pp.82-91.
 Extras din CODUL CONTRAVENŢIONAL AL REPUBLICII
MOLDOVA nr. 218 din  24.10.2008, în Monitorul Oficial nr. 3-6
din 16.01.2009.Data intrării în vigoare: 31.05.2009

Articolul 158. Încălcarea regulilor de întreţinere a câinilor, pisicilor şi altor

animale

(1) Încălcarea interdicţiilor sau a regulilor de întreţinere a cîinilor, pisicilor şi altor

animale, aprobate prin decizie a autorităţii administraţiei publice locale,
    se sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 5 la 10 unităţi convenţionale
aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 20 la 40 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei cu funcţie de răspundere.
   
(2) Plimbarea cîinilor sau altor animale în locuri publice contrar regulilor aprobate prin
decizie a autorităţii administraţiei publice locale
    se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale.
 Dreptul de proprietate asupra
terenurilor
Propagarea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Delimitarea suprafeţei terenului:
a) Subsolul – prelungirea naturală a solului, cu care face corp
comun, aparţine proprietarului solului. Nu se întinde până în
centrul pământului, ci este limitat de:
1. limitele stabilite în interes public - bogăţiile de orice natură a
subsolului (alin. 4 art. 127 Constit.)
2. dreptul asupra lucrărilor şi instalaţiilor subterane ce pot fi efectuate
de autorităţile publice în subsolul oricărei proprietăţi (limită
materială a dreptului proprietarului solului asupra subsolului).
b) Spaţiul de deasupra terenului (proiecţia
verticală a dreptului de proprietate)

– nu se confundă cu spaţiul aerian (alin. 4 art. 127 Constituţie) al

Republicii Moldova - spaţiul aerian de deasupra teritoriului Republicii
Moldova, art. 3 din Legea nr.1237 din 09.07.1997 aviaţiei civile, în
Monitorul Oficial nr. 69-70 din 23.10.1997;
Dreptul de proprietate asupra spaţului aerian de deasupra terenului
cuprinde volumul delimitat de suprafaţa solului şi de limita inferioară a
spaţiului aerian.
Art. 2. din Legea nr.143 din 21.06.2012 privind controlul spaţiului aerian
în Monitorul Oficial nr. 155-159 din 27.07.2012
Spaţiul aerian al Republicii Moldova reprezintă coloana de aer situată
deasupra teritoriului său, pînă la limita inferioară a spaţiului
extraatmosferic, asupra căreia Republica Moldova îşi exercită drepturile
sale suverane conform normelor dreptului internaţional.
 V. Regimul juridic al bunurilor domeniul
privat

Bunurile domeniului privat aparţin persoanelor fizice,

juridice, statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale asupra cărora titularul exercită atributele
dreptului de proprietate (posesiunea, folosinţa şi
dispoziţia) în mod exclusiv şi perpetuu, prin putere şi
interes propriu, în condiţiile legii.
Concluzia: art. 471 Cc instituie prezumţia că bunurile fac
parte din domeniul privat, dacă prin lege sau în modul
stabilit de lege nu sunt trecute în domeniul public.
Titularii dreptului de proprietate asupra
bunurilor domeniului privat

1.Persoanele:
 fizice şi
 juridice;
2. Statul şi
3. Unităţile administrativ-
teritoriale.
Regimul juridic al bunurilor domeniului
privat

Bunurile domeniului privat:

a) se află în circuitul civil;
b) sunt prescriptibile;
c) sunt sesizabile.
 a) Bunurile domeniului privat
se află în circuitul civil

Acestea fac obiectul oricărui

act juridic civil.
Regula generală:
- toate bunurile pot circula
liber (art. 457 Cc).
 Excepţie:
 bunurile circulaţia cărora este limitată sau interzisă prin lege (art. 457 Cc).
Bunurile limitate în circuit – pot fi dobândite, deţinute, folosite sau înstrăinate în
condiţiile legii.
Restricţiile de circuit se pot referi la:
a) subiectele ce pot dobândi şi înstrăina aceste bunuri: art. 7 din Legea nr. 130
din 08.06.2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă (în
continuare – Legea nr. 130/2012);
b) condiţiile de încheiere a actelor juridice: art. 9 din Legea nr. 1530 din 22.06.1993
privind ocrotirea monumentelor (în continuare – Legea nr.1530/1993).
Bunurile circuitul cărora este interzis prin lege:
-art. 127 alin. 4 Constituţie şi art. 471 alin. 3 Cc.
 Extras din Legea nr. 130/2012

Articolul 7. Condiţiile de acordare a permisului de procurare a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi, după caz, a
                       permisului de armă
(1) Permisul de procurare a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi, după caz, permisul de armă se acordă persoanelor
prevăzute la art. 8 alin. (1) dacă nu se află în una din situaţiile specificate la alin. (2) din prezentul articol şi întrunesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) au împlinit vîrsta de 21 de ani;
b) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică de mînuire a armei de foc, organizat de o persoană juridică acreditată în
domeniu, în condiţiile legii, cu excepţia personalului atestat din cadrul autorităţilor administraţiei publice care au competenţe
în domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi al ordinii publice;
c) dispun de condiţii pentru asigurarea securităţii şi integrităţii armelor şi a muniţiilor;
d) sînt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi a folosi arme şi muniţii;
e) au calitatea impusă de lege, atestată prin documente prevăzute în normele de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia
armelor.
(2) Permisele prevăzute la alin. (1) nu se acordă persoanelor care se află în una din următoarele situaţii:
f) sînt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvîrşite cu intenţie, potrivit legislaţiei în vigoare;
g) au antecedente penale;
h) le-a fost anulat, în ultimii 5 ani, dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor letale ori a armelor
neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura de anulare s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute
la art. 8 alin. (2);
i) au pierdut sau li s-au sustras, în împrejurări imputabile lor, armele letale sau neletale supuse autorizării;
j) au fost condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă pentru infracţiuni comise cu intenţie, cu folosirea armelor sau a
muniţiilor, a substanţelor şi materialelor explozive sau toxice, precum şi a substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor;
k) au fost condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă la pedeapsă de privaţiune de libertate pentru infracţiuni grave,
deosebit de grave şi excepţional de grave comise cu intenţie;
l) prezintă pericol pentru ordinea publică, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi se află la evidenţă specială în organele
de poliţie.
 Extras din Legea nr. 1530/1993

Art.9.
(1) Monumentele ce sînt în proprietate privată pot fi
vîndute, donate sau înstrăinate cu notificarea
obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea
monumentelor. La cumpărarea-vînzarea
monumentelor, statul are dreptul de preemţiune.
(2) Tranzacţiile în privinţa monumentelor încheiate cu
încălcarea prevederilor stabilite la alineatul (1) se
consideră nule şi atrag după sine răspunderea
prevăzută de Codul civil.
 Bunurile domeniului privat
sunt:
Prescriptibile: Sesizabile – pot fi urmărite de
către creditori.
– titularul îşi poate apăra
dreptul încălcat prin Excepţie:
intentarea unei acţiuni în
- art. 89 din Codul de executare
instanţa de judecată în
al Republicii Moldova,
decursul termenului de
stabileşte care bunuri ale
prescripție;
persoanelor fizice nu pot fi
- pot fi dobândite în proprietate urmărite.
prin uzucapiune (prescripţia
achizitivă).
 Art. 89 din Codul de executare nr. 443
din  24.12.2004, în Monitorul Oficial nr. 214-220 din
05.11.2010

 Bunurile debitorului care nu pot fi urmărite 

    Nu pot fi urmărite: 
    1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoană fizică şi al membrilor lui de familie:  
    a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară (pentru bărbaţi),
două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de vară şi două de
iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are valoare; 
    b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase, precum şi a obiectelor care au
valoare artistică; 
    c) toate bunurile copiilor; 
    d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie; 
    e) icoanele şi portretele de familie, verighetele; 
    f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie;  
    g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;  
    h) mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele necesare persoanelor cu dizabilităţi şi bolnavilor, destinate
îngrijirii lor; 
    i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni;  
    j) combustibilul necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în perioada rece a anului;  
    2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire, în limitele necesare uzului personal al debitorului şi familiei sale, cînd
acestea aparţin unui debitor persoană fizică, a cărui activitate nu ţine de producerea sau comercializarea acestora;  
       3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul nutreţurilor noi sau pînă la scoaterea vitelor la păşunat, după
caz; 
       5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; 
    6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite. 
 VI. Regimul juridic al bunurilor
domeniului public

Art.471 Cc:
- sunt de domeniul public bunurile:
1. incluse prin lege la această
categorie;
2. care prin natura lor sunt de uz
sau de interes public.
 Sunt incluse de lege la domeniul public bunurile
enumerate la:

 Art. 127 alin. 4 din Constituţia Republicii Moldova;

 Art. 471 alin. 3 din Codul Civil;
 Art. 55, 56 din Codul Funciar nr. 828 din  25.12.1991, în Monitorul Oficial nr.107 din
04.09.2001;
 Art. 6 din Codul Subsolului nr. 3 din 02.02.2009, în Monitorul Oficial nr. 75-77 din
17.04.2009, data intrării în vigoare: 17.07.2009 ;
 Art. 4 alin. 3 din Legea apelor nr. 272 din  23.12.2011, în Monitorul Oficial nr. 81 din
26.04.2012, data intrării în vigoare: 26.10.2013;
 Art. 6 din Codul Silvic nr. 887 din  21.06.1996, în Monitorul Oficial nr. 4-5 din  16.01.1997,
data intrării în vigoare: 16.01.1997;
 Legea nr. 322 din 18.07.2003 cu privire la declararea complexului "Combinatul de
Vinuri  "Cricova" - S.A.“ drept  obiect al patrimoniului cultural- naţional al Republicii
Moldova, în Monitorul Oficial nr. 191 din 05.09.2003.
 Fac parte din domeniul public bunurile:
de uz public:
– bunurile care prin natura
lor au o folosinţă
generală şi sunt
accesibile tuturor
membrilor societăţii.
Exemplu:
pieţele, podurile, fântânile,
parcurile publice,
cimitirele etc.
de interes public (alin. 2 art. 471
Cc) – bunurile care prin natura
lor au destinaţia de a fi folosite
sau exploatate în cazul unui
serviciu public, în activităţi ce
interesează întreaga societate,
fără a exista acces la folosirea lor
concretă şi nemijlocită de o
persoană sau mai multe persoane.
Exemplu: căile ferate, clădirile
şcolilor, spitalelor, cu excepţia
celor private, teatrele, muzeele de
stat, bibliotecile de stat,
cazărmile etc.
 Caracterele juridice ale bunurilor
domeniului public
(alin. 4 art. 471 Cc):

1. Inalienabile;
2. Imprescriptibile;
3. Insesizabile.
 Caracterele juridice ale bunurilor
domeniului public
(alin. 4 art. 471 Cc)
●
Sunt excluse din circuitul civil. Actele
juridice civile care are ca obiect aceste
bunuri sunt lovite de nulitate absolută.
Ele nu pot fi obiect al altor drepturi
reale.

Inalienabile

●
Acţiunea în revendicarea bunului domeniului public
poate fi exercitată oricând, nu se stinge prin ne
intentarea ei într-un termen stabilit de lege;
●
Acţiunea în revendicare nu poate fi respinsă de
pârât prin invocarea dobândirii dreptului de
proprietate prin uzucapiune.

Imprescriptibile extinctiv şi
achizitiv

●
Bunurile domeniului public nu pot fi
urmărite în baza pretenţiilor
creditorilor, creanţele care vor putea fi