TEMA 2: TEORIA GENERALĂ A

CONTRACTULUI CIVIL
Orele
de curs: 15
de seminar: 15
lucru individual: 20

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
UNITĂŢILE DE CONŢINUT:
1. Noţiunea contractului civil;
1.1. Definiţia noţiunii contractului civil;
1.2. Corelaţia dintre noţiunile: contract – act
juridic, contract-tranzacţie şi contract –
convenţie;
3. Reglementarea juridică a contractului civil;
4. Rolul, funcţiile şi evoluţia contractului civil;
5. Principiul libertăţii contractuale.
OBIECTIVELE:
Studentul trebuie să:
 definească noţiunea legeală şi cea doctrinară a contractului civil;

 stabilească elementele definitorii ale contractului civil;

 stabilească corelaţia dintre noţiunile: contract - act juridic, contract -

tranzacţie şi contract – convenţie;
 determine cadrul normativ ce reglementează instituţia contractului civil;

 stabilească rolul, funcţiile şi evoluţia contractului civil;

 determine normele juridice care consfinţesc principiului libertăţii

contractuale;
 stabilească conţinutul principiului libertăţii contractuale;

 stabilească excepţiile de la libertatea părţilor de a încheia;

 stabilescă excepţiile de la libertatea părţilor de a alege tipul contractului;

 stabilescă excepţiile de la libertatea părţilor de a stabili conţinutul

contractului.
ACTE NORMATIVE ŞI BIBLIOGRAFIE:
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-
XV din 06 iunie 2002, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.82-86 din 22.06.2002, modernizat prin Legea nr.
133 din 15.11.2018, în Monitorul Oficial nr. 467-479 din
14.12.2018, în vigoare 01.03.2019.
Cartea a III-a, Titlul II, Capitolul I, art.992-1010.

1. Sergiu Baieş, Gheorghe Mîţu, Octavian Cazac, Valentina

Cebotari, Sorin Brumă, Oxana Robu, Ion Creţu, Tatiana Tabuncic,
Aliona Cara. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor: Manual.
Chişinău, Editura Tipografia Centrală, 2015. - 752 p.
2. Alte surse incluse la referinţele bibliografice din Curriculum la
disciplina Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor.
 1. DEFINIŢIA NOŢIUNII
CONTRACTULUI CIVIL
Art. 992 alin.1 Cc:
„Contractul este acordul de voinţă
realizat între două sau mai multe
persoane prin care se stabilesc, se
modifică sau se sting raporturi
juridice”.
 NOŢIUNEA DOCTRINARĂ:
Contractul este
un acord de voinţe,
realizat, în condiţiile legii,
între două sau mai multe persoane,
cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a
da naștere unor raporturi juridice, de a le
modifica sau a le stinge,
în vederea realizării intereselor (scopurilor)
părţilor şi în strictă conformitate cu ordinea
publică şi cu bunele moravuri.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE
NOŢIUNII DE CONTRACT:

1.este un acord de voinţe,

Contractul este un act juridic:
bi- sau
multilateral, în funcţie de numărul
părţilor.
Actele juridice unilaterale sunt
manifestări de voinţă ale subiecţilor
de drept.
2. REALIZAREA ACORDULUI DE VOINŢE

are loc doar în condiţiile legii.

Adică sunt îndeplinite:
condiţiile de valabilitate cerute
de lege şi
nu contravine normelor
imperative de drept.
3. ACORDUL DE VOINŢE ESTE REALIZAT

- cu intenţia de a produce efecte

juridice, adică pentru atingerea unor
scopuri:
stabilirea,
modificarea sau
stingerea de raporturi juridice civile.
4. ACORDUL DE VOINŢE AL PĂRŢILOR
TREBUIE SĂ FIE ÎN STRICTĂ CONCORDANŢĂ CU

ordinea publică şi
bunele moravuri.
1.2. CORELAŢIA DINTRE NOŢIUNILE CONTRACT - ACT JURIDIC,
CONTRACT - TRANZACŢIE ŞI CONTRACT - CONVENŢIE

Corelația contract - act juridic

Potrivit art. 992 alin. (2)Cc contractului îi sunt
aplicabile normele cu privire la actul juridic.
Concluzia:
Între act juridic şi contract există o corelaţie
gen-specie.
Actul juridic este genul, iar contractul - specia
genului, el fiind principala specie a actului
juridic.
 DEOSEBIRILE DINTRE ACTUL JURIDIC ŞI
CONTRACT:

a) 1. actul juridic este

- o manifestare individuală de voinţă,
făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice,
2. contractul este un acord de voinţe,
realizat pentru a produce efecte
juridice;
B) MANIFESTAREA DE VOINŢĂ
1. în cazul actului juridic civil poate fi:
unilaterală (manifestată de o singură
persoană) sau
bilaterală (voinţe manifestate de două sau
mai multe persoane, care realizează
acordul lor)
2. în cazul contractelor, este doar un acord
de voinţe intervenit între două sau mai multe
persoane;
C) DUPĂ SFERA DE CUPRINDERE

Actul juridic are o sferă de cuprindere

mai mare decât contractul.
Conform art. 992 alin. (2) Cc față de
contract sunt aplicabile normele cu
privire la actul juridic.
Nu însă şi invers.
CONCLUZIA:

Orice contract este un act juridic,

însă nu orice act juridic este un
contract.
 EXEMPLE DE ACTELE JURIDICE
UNILATERALE:
procura,
oferta,
acceptarea ofertei,
promisiunea publică de recompensă,
acceptarea sau renunţarea la moştenire
etc.
Ele sunt manifestări unilaterale de voinţă.
 CONTRACT - TRANZACŢIE

„Tranzacţia este contractul prin care părţile previn

un proces ce poate să înceapă, termină un proces
început sau rezolvă dificultăţile ce apar în procesul
executării unei hotărîri judecătoreşti.”
(art. 1917 alin. (1) Cc).
Între noţiunea de contract şi tranzacţie există o
corelaţie de gen-specie:
contractul reprezintă genul, iar

tranzacţia - specia genului.

CONCLUZIA:

Orice tranzacţie este un contract.

Nu orice contract este o tranzacţie,
fiindcă există şi alte tipuri de
contracte:
- vânzarea-cumpărarea,
- schimbul,
- donaţia, renta etc.
 CONTRACT - CONVENŢIE
Definiţia potrivit art. 43 din Codul civil din 1964:
se consideră convenţie actele săvârşite de cetăţeni
sau de organizaţii în scopul de a naşte, modifica sau
a stinge drepturi sau obligaţii civile. Convenţiile pot
fi unilaterale, bilaterale sau multilaterale
(contracte).
Concluzia:
noţiunea de convenţie reprezenta echivalentul a
ceea ce Codul civil (din 2002) numeşte act
juridic.
 TENDINŢA LEGIUITORULUI
De a substitui în noul Cod civil termenul convenţie
prin cel de act juridic.
Efectul:
- în unele texte ale codului, se păstează noţiunea de
convenţie, utilizată cu înţelesul de contract (de
exemplu, art. 1717, 1873 Cc ș.a.).
Concluzia:
Se pune semnul egalităţii între noţiunile contract şi
convenţie, ele fiind sinonime.
2. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A
CONTRACTULUI
Codul civil conţine reglementări referitoare la Contracte în:
1. Cartea a III-a. Obligaţiile
a) Titlul I. Despre obligații în general
b) Titlul II. Despre contracte în general
c) Titlul III. Categoriile de obligaţii - reglementează diferitele
categorii de obligaţii, care se referă la contracte, cu excepţia:
 obligaţiilor ce rezultă din acte juridice (promisiunea publică de
recompensă),
 faptelor juridice licite (gestiunea de afaceri şi îmbogăţirea fără justă
cauză), şi
 faptelor ilicite (obligaţiile ce se nasc din delicte).
 REGLEMENTAREA JURIDICĂ A
CONTRACTULUI LA NIVEL INTERNAŢIONAL

1. Convenţia ONU asupra contractelor

internaţionale de mărfuri (Viena,1980),
2. Convenţia UNIDROIT privind contractul
internaţional de factoring (Ottawa,1988),
3. Convenţia UNIDROIT privind contractul
internaţional de leasing (Ottawa, 1988)
etc.
LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE:
Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor
contractuale, intrat în vigoare la 1 aprilie 1991, în
baza căreia la 4 iulie 2008 a fost aprobat
Regulamentul nr. 593/2008 privind legea
aplicabilă obligaţiilor contractuale (denumit şi
Regulamentul Roma I).
Concluzia:
Conform art. 7 din Codul civil, prevederile
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte au prioritate faţă de legislaţia ei civilă.
 3. ROLUL, FUNCŢIILE ŞI EVOLUŢIA
CONTRACTULUI

Independent
Bibliografie:
Sergiu Baieş, et. al., Drept civil. Teoria
generală a obligaţiilor, Chişinău,
Editura Tipografia Centrală, 2015,
p.54-63.
 4. PRINCIPIUL LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE
Este un principiu fundamental al dreptului civil şi rezultă din art. 1 alin.
(1) Cc potrivit căruia:
Legislaţia civilă se întemeiază pe recunoaşterea:
 egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea,

 protecția vieții intime, private și de familie,

 inviolabilităţii proprietăţii,

 a libertăţii contractuale,

 protecția bunei-credințe,

 protecția consumatorului,

 recunoașterea inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private,

 necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile,

 de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată

şi de apărare a lor de către organele de jurisdicție competente. 
CONŢINUTUL PRINCIPIULUI LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE (ART.993 CC):

constă în libertatea părţilor:

1. de a alege în mod liber contractantul; 
2. de a încheia ori nu contracte;
3. de a stabili conţinutul contractului;
4. de a determina tipul contractului care se
încheie;
5. de nu fi obligaţi la încheierea unui
contract.
FUNCŢIA DE BAZĂ A PRINCIPIULUI
LIBERTĂŢII CONTRACTUALE:
Asigură realizărea libertăţii părţilor
contractante la toate etapele:
de formare a contractului,
de executare şi
de stingere a obligaţiilor contractuale,
independent de voinţa terţilor sau
autorităţilor publice.
 1. LIBERTATEA PĂRŢILOR DE A ÎNCHEIA
ORI NU CONTRACTE (ART. 993 CC)

a) părţile contractante pot

încheia în mod liber contracte
(alin. (2)) şi
b) obligarea la încheierea unui
contract este interzisă (alin.
(7)).
CONCLUZIA:

1. Părţile singure decid să încheie sau

nu un anumit contract.
2. Nimeni nu este obligat să încheie
contracte contrar voinţei sale, cu
excepţiile:
- prevăzute de lege.
 2. LIBERTATEA DE A ALEGE CONTRACTANTUL,
DACĂ LEGEA NU PREVEDE ALTFEL (ALIN. 1
ART.993 CC)

Constă în dreptul oricui de a-şi alege

partenerii contractuali şi de a negocia cu
aceştia conţinutul viitorului contract.
Exemplu:
- contractul de transport, când în sarcina
uneia dintre părţi se pune obligaţia de a
asigura marfa transportată, partea poate
încheia un contract de asigurare cu orice
asigurător, la discreţia sa.
3. LIBERTATEA PĂRŢILOR DE A STABILI
CONŢINUTUL CONTRACTULUI

Esenţa:
Părţile sunt libere să stabilească, prin acordul lor
de voinţă:
conţinutul contractului,

clauzele lui, precum şi

efectele pe care acesta le vor produce.

Conform art. 1027 alin.(1) Cc:

Contractul se consideră încheiat dacă părţile au
ajuns la un acord privind toate clauzele lui
esenţiale.
EXCEPŢIE:
 contractele de adeziune şi contractele care conţin clauze
standard.
Esenţa lor:
Aderentul are posibilitatea doar să accepte integral clauzele
contractului, așa cum au fost formulate de cealaltă parte ori
să renunţe la încheierea contractului.
 contractele normative, rolul voinţei părţilor este
substituit de voinţa legiuitorului sau a organului emitent.
Exemplu: contractele-model de furnizare a gazelor
naturale sau a energiei electrice consumatorilor casnici sau
noncasnici.
 4. LIBERTATEA DE A DETERMINA TIPUL
CONTRACTULUI CARE SE ÎNCHEIE
Esenţa:
părţile aleg tipul contractului din multitudinea de contracte,
fiind libere să încheie:
- contracte expres reglementate de lege (contracte numite);
 contracte nergelementate de lege (contracte nenumite)
sau
 contracte complexe, care conţin elemente ale diferitelor
contracte prevăzute de lege (art. 993 alin. (8) Cc).
 REALIZAREA PRINCIPIULUI LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE SE ASIGURĂ PRIN NORMELE
CODULUI CIVIL REFERITOATE LA:

libertatea exprimării voinţei reale,

neafectată de vicii de consimţământ (art.
339 - eroarea, 341 - dolul, 342 – violența);
clauzele abuzuve, scopul cărora este de a
ocroti interesele părţii mai slabe în
contract (art. 1069-1081 Cc) sau care a
încheiat contractul într-un concurs de
împrejurări dificile (art. 343 Cc).
PRINCIPIUL LIBERTĂŢII CONTRACTUALE ESTE
LIMITAT DE:

1. normele imperative de drept;

2. ordinea publică şi
3. de bunele moravuri (art. 10 alin.
(1) şi art. 334 Cc).
 I. LIMITAREA PRINCIPIULUI LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE PRIN NORME IMPERATIVE
DE DREPT (ALIN.1 AL ART.993 CC):

Exemplu:
ˮMinorii care au împlinit vârsta de 14 ani pot să dispună
liber de salariu, de bursă sau de alte venituri realizate din
activităţi proprii […]ˮ (art. 27 alin. (2) lit. a) Cc).
Se interzice comercializarea cu amănuntul a producţiei
alcoolice persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani
(art. 30 lit. j) al Legii nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la
fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei
alcoolice), în MO nr. 130-132 din 15.06.2000).
 LIMITELE LIBERTĂŢII CONTRACTUALE SUNT
INSTITUITE DE LEGE ŞI POT FI POZITIVE SAU
NEGATIVE.

Pozitive - legea obligă anumite persoane să încheie

contracte.
Exemplu:
Art. 997 Cc: „Dacă deţine o poziţie dominantă pe piaţă,
una dintre părţile contractante este obligată să contracteze
în acest domeniu ...”.
Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe
întreprinderi deţin o poziţie dominantă pe o piaţă dacă cota
ori cotele cumulate pe piaţă, înregistrate în perioada supusă
analizei, depăşesc 50% (art. 4 şi art. 10 alin. (4) din Legea
concurenţei nr. 183 din 11.07.2012), în MO nr. 193-197 din
14.09. 2012.
 LIMITE NEGATIVE ALE LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE :

a) interzic sau restrâng posibilitatea

încheierii unor categorii de contracte de
către anumiţi subiecţi.
Exemplu:
- judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii şi
executorii judecătoreşti nu pot dobândi
drepturi litigioase sub sancţiunea nulităţii
absolute (art. 1154 Cc).
 B) INTERZIC INCLUDEREA ÎN
CONTRACT A ANUMITOR CLAUZE
Exemplu:
a) este nulă clauza prin care se exclude sau se limitează
dreptul unei părți la rezoluțiunea mandatului dacă legea nu
prevede altfel (art. 1499 alin. (5) Cc);
b) se interzice de a include în contractul de depozit hotelier
clauze care ar exclude sau ar limita răspunderea hotelurilor
pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel pe care
acestea le au cu ele în încăperile rezervate lor (art. 1557
alin. (1) Cc).
 ARTICOLUL 1557. RĂSPUNDEREA
PENTRU BUNURILE ADUSE ÎN HOTEL
    (1) Persoana care oferă servicii de cazare (hotelier) răspunde, potrivit regulilor privind răspunderea
depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de
client în hotel.
    (2) Sînt considerate ca fiind aduse în hotel:
    a) bunurile clientului aflate în hotel pe perioada cazării acestuia;
    b) bunurile clientului aflate în afara hotelului pentru care hotelierul, un membru al familiei lui ori
un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pe perioada cazării clientului;
    c) bunurile clientului aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul, un membru al
familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pentru un interval de
timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării clientului. 
    (3) Hotelierul răspunde și pentru vehiculele clienților lăsate în garajul sau în parcarea hotelului,
precum și pentru bunurile care, în mod obișnuit, se găsesc în acestea. 
    (4) În lipsă de clauză contrară, dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică în cazul animalelor de
companie. 
    (5) Orice clauză contrară dispozițiilor prezentei secțiuni în detrimentul clientului este nulă. 
 Localuri asimilate hotelurilor
    Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și bunurilor aduse în sanatorii,
spitale, pensiuni, vagoane de dormit, restaurante, teatre, biblioteci, săli de sport și altele
asemănătoare.
 SCOPURILE LIMITĂRII LIBERTĂŢII
CONTRACTUALE:
1) ocrotirea părţii mai slabe în contract care începe la etapa
încheierii contractului şi finalizează prin executarea lui sau
prin răspunderea pentru neexecutare.
Normele care asigură realizarea acestui scop:
 art.343, 1069-1081 din Codul civil,

 art. 5 al Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia

consumatorilor, în MO nr. 126-131 din 27.06.2003) .
II. ORDINEA PUBLICĂ - NORMELE JURIDICE CARE SE IMPUN DIN
MOTIVE DE MORALITATE SAU DE SECURITATE SOCIALĂ, CEEA
CE ESTE IMPERATIV ÎN RELAŢIILE DINTRE OAMENI

De ordine publică în domeniul dreptului privat

sunt normele referitoare la :
organizarea proprietăţii,

drepturile reale şi publicitatea imobiliară,

alienabilitatea sau inalienabilitatea bunurilor,

capacitatea persoanelor,

normele de dreptul familiei relative la

constituirea familiei,
materia statutului civil etc. 
 BUNELE MORAVURI - REGULILE IMPUSE DE
MORALA SOCIALĂ A UNEI EPOCI DATE ŞI AU UN
CONŢINUT CUTUMIAR ŞI EVOLUTIV
Jurisprudenţă:
Convenţia prin care un bărbat căsătorit, abandonat vremelnic de soţia sa,
a promis concubinei sale:
 să se căsătorească cu aceasta dacă va divorţa de soţia sa şi

 s-a obligat să o despăgubească cu o sumă de bani în caz de revenire a

soţiei în domiciliul conjugal.
Efectul:
 este lovită de nulitate absolută, deoarece căsătoria şi divorţul nu pot face
obiect de negociere, causa unei asemenea convenţii este imorală şi
ilicită.
A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1912/1955, apud C. Bîrsan,
M.M. Pivniceru, P. Perju, Codul civil adnotat, vol. I, Bucureşti, Ed.
Hamangiu, 2008, p. p. 39).
 SEMNIFICAŢIA CONCEPTULUI ÎN
DIVERSE SISTEME DE DREPT:
1. În dreptul privat roman, prin încălcarea
bunelor moravuri se subînţelegeau actele
juridice al căror obiect îl constituiau fapte
amorale, cum ar fi:
obligaţia de deteriorare sau distrugere a
bunurilor unor alte persoane sau
obligaţia de a da recompensă pentru
dobândirea prin sustragere a unui anumit
bun.
CONTINUARE
În Franţa
Se consideră nule contractele care au ca obiect obligaţia
de a plăti recompensă pentru săvârşirea de infracţiuni.
Printr-o decizie a Tribunalului din Paris din 1973, s-a
declarat nul un contract de striptiz ca fiind în contradicţie
cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.
În Germania
se consideră că un contract contravine bunelor moravuri
dacă una dintre părţi s-a obligat contra plată să nu denunţe
o anumită infracţiune.
CONTINUARE
În dreptul englez contravin bunelor moravuri:
- contractele care generează pentru una din părţi obligaţia
de a nu denunţa infracţiuni în schimbul unei remuneraţii,
- refuzul de a depune plângere la autorităţile competente de
către victima unei infracţiuni căreia infractorul i-a plătit
pentru aceasta o recompensă,
- plata unei recompense pentru săvârşirea de fapte ilicite.
Concluzia:
În dreptul ţărilor Europei occidentale, se consideră că vin
în contradicţie cu ordinea publică şi cu bunele moravuri
contractele care au ca obiect sau ca scop fapte penal
condamnabile, dezaprobate de opinia publică.
ORDINEA PUBLICĂ ŞI BUNELE MORAVURI – CRITERII
SUPLIMENTARE DE DETERMINARE A LIMITELOR
LIBERTĂŢII CONTRACTUALE

1. sunt temeiuri de declarare a nulităţii

actelor juridice, al căror obiect sau scop
îl constituie fapte amorale sau penal
condamnabile.
2. se utilizează ca temei de nulitate a
contractelor care limitează excesiv sau
privează una din părţile contractului de
drepturile şi libertăţile sale.
APLICAREA CONCEPTELOR LA NIVEL
NAŢIONAL:
Preluând această practică, instanţele naţionale urmează să declare nule
contractele care au ca scop atingerea unui rezultat ce reprezintă în sine o
infracţiune, prevăzută în partea specială a Codului penal al Republicii
Moldova.
De exemplu:
 contractul prin care o parte va fi remunerată pentru faptul nedenunţării
unei infracţiuni;
 contractul prin care o parte se obligă faţă de cealaltă să omoare contra
plată o altă persoană (omorul la comandă);
 contractele prin care o parte îşi vinde organele, ţesuturile sau celulele
celelaltei părţi;
 contractele de vânzare-cumpărare a substanțelor narcotice, a substanţelor
psihotrope, armamentului sau muniţiilor, în care vânzătorul nu dispune
de licenţa sau de autorizaţia de rigoare, iar cumpărătorul nu se
încadrează în lista persoanelor care ar putea să cumpere astfel de bunuri.