Tema 2: Teoria generală a contractului civil

Orele
de curs: 15
de seminar: 15
lucru individual: 20

Titularul cursului:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. univer.
Unităţi de conţinut:

1. Noţiunea contractului civil;

1.1. Definiţia noţiunii contractului civil;
1.2. Corelaţia dintre noţiunile: contract – act juridic, contract-
tranzacţie şi contract – convenţie;
1.3. Reglementarea juridică a contractului civil;
1.4. Rolul, funcţiile şi evoluţia contractului civil;
1.5. Principiul libertăţii contractuale.
Obiectivele:

- definirea noţiunii legeale şi celei doctrinare a contractului civil;

- analiza elementelor definitorii ale contractului civil;
- stabilirea corelaţiei dintre noţiunile: contract - act juridic, contract - tranzacţie şi
contract – convenţie;
- determinarea cadrului normativ care reglementează instituţia contractului civil;
- stabilirea rolului, funcţiilor şi evoluţia contractului civil;
- determinarea normele juridice care consfinţesc principiului libertăţii contractuale;
- analiza conţinutului principiului libertăţii contractuale;
- determinarea excepţiilor de la libertatea părţilor de a încheia;
- determinarea excepţiilor de la libertatea părţilor de a alege tipul contractului;
- determinarea excepţiilor de la libertatea părţilor de a stabili conţinutul contractului.
Acte normative şi bibliografie:

Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 06 iunie 2002, în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22.06.2002, modernizat prin Legea
nr. 133 din 15.11.2018, în Monitorul Oficial nr. 467-479 din 14.12.2018, în vigoare
01.03.2019. Cartea a III-a, Titlul II, Capitolul I, art.992-1010.

1. Sergiu Baieş, Gheorghe Mîţu, Octavian Cazac, Valentina Cebotari, Sorin Brumă,
Oxana Robu, Ion Creţu, Tatiana Tabuncic, Aliona Cara. Drept civil. Teoria generală a
obligaţiilor: Manual. Chişinău, Editura Tipografia Centrală, 2015. - 752 p.
2. Alte surse incluse la referinţele bibliografice din Curriculum la disciplina Drept civil.
Teoria generală a obligaţiilor.
1. Definiţia noţiunii contractului civil
Noțiunea legală
Art. 992 alin.1 Cc:
„Contractul este acordul de voinţă
realizat între două sau mai multe
persoane prin care se stabilesc, se
modifică sau se sting raporturi
juridice”.
Noţiunea doctrinară:
Contractul este un acord de voinţe,
realizat, în condiţiile legii, între
două sau mai multe persoane,
cu intenţia de a produce efecte
juridice, adică de a da naștere unor
raporturi juridice, de a le modifica
sau a le stinge, în vederea realizării
intereselor (scopurilor) părţilor şi în
strictă conformitate cu ordinea
publică şi cu bunele moravuri.
Elementele definitorii ale noţiunii de contract:
1. este un acord de voinţe,
Contractul este un act juridic:
-bi sau
-multilateral, în funcţie de numărul părţilor.
2. Realizarea acordului de voinţe
-are loc doar în condiţiile legii.
Adică, trebuie îndeplinite:
-condiţiile de valabilitate cerute de lege şi
- să nu contravină normelor imperative de
drept.
3. acordul de voinţe este realizat
- cu intenţia de a produce efecte juridice, adică
pentru atingerea unor scopuri:
- stabilirea,
- modificarea sau
- stingerea de raporturi juridice civile.
4. acordul de voinţe al părţilor trebuie să fie în
strictă concordanţă cu:
-ordinea publică şi
-bunele moravuri.
1.2. Corelaţia dintre noţiunile contract - act juridic, contract - tranzacţie şi contract - convenţie

Corelația contract - act juridic Deosebirile dintre actul juridic şi contract:

Potrivit art. 992 alin. (2) Cc contractului Contractul:

îi sunt aplicabile normele cu privire la -este un acord de voinţe, realizat pentru a
actul juridic. produce efecte juridice;
Actul juridic -este doar un acord de voinţe intervenit
între două sau mai multe persoane;

.
Contractul Actul juridic
- este o manifestare individuală de voinţă,
făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice,
Manifestarea de voinţă în cazul actului
Concluzia: juridic civil poate fi:
Între act juridic şi contract există o corelaţie - unilaterală (manifestată de o singură
gen-specie. persoană) sau
Actul juridic este genul, iar contractul - specia - bilaterală (voinţe manifestate de două
genului. sau mai multe persoane, care realizează
Contractul este principala specie a actului acordul lor)
juridic.
După sfera de cuprindere

Actul juridic are o sferă de Conform art. 992 alin. (2) Cc îi

cuprindere mai mare decât sunt aplicabile normele cu
contractul. privire la actul juridic.
Nu însă şi invers.

Exemple de actele juridice AJC

unilaterale: Contractului
-procura,
-oferta,
-acceptarea ofertei,
-promisiunea publică de
recompensă,
Concluzia:
-acceptarea sau renunţarea la Orice contract este un
moştenire etc. act juridic, însă nu orice
Ele sunt manifestări
unilaterale de voinţă.
act juridic este un
contract.
 Definiţia potrivit art. 43 din Codul civil din Corelația dintre:
1964: convenție contract tranzacţie
se consideră convenţie actele săvârşite de
cetăţeni sau de organizaţii în scopul de a „este contractul prin care părţile
naşte, modifica sau a stinge drepturi sau Contractul previn un proces ce poate să
obligaţii civile. Convenţiile pot fi unilaterale, reprezintă genul înceapă, termină un proces
bilaterale sau multilaterale (contracte).
Concluzia:
început sau rezolvă dificultăţile
-noţiunea de convenţie reprezenta
VC ce apar în procesul executării
Donație
echivalentul a ceea ce Codul civil (din 2002) Tranzacția unei hotărîri judecătoreşti.”
numeşte act juridic. (art. 1917 alin. (1) Cc).
etc schimbul
Contractul este genul, iar
tranzacția este specia.
Tendinţa legiuitorului
De a substitui în noul Cod civil termenul convenţie prin
cel de act juridic.
Efectul: Concluzia:
- în unele texte ale codului, se păstează noţiunea de
convenţie, utilizată cu înţelesul de contract (e.g.,: art. Orice tranzacţie este un contract. Nu orice contract
1717 - Încheierea convenției în condiții mai este o tranzacţie, fiindcă există şi alte tipuri de
avantajoase, 1873 – Încheierea convenției de stabilire a contracte:
despăgubirii de aisgurare Cc etc.). - vânzarea-cumpărarea,
Concluzia:
Se pune semnul egalităţii între noţiunile contract şi - schimbul,
convenţie, ele fiind sinonime. - donaţia, renta etc.
2. Reglementarea juridică a contractului
La nivel național
Codul civil conţine reglementări
referitoare la Contracte în:
1. Cartea a III-a. Obligaţiile
a) Titlul I. Despre obligații în general
b) Titlul II. Despre contracte în
general
c) Titlul III. Categoriile de obligaţii -
reglementează diferitele categorii
de obligaţii, care se referă la
contracte, cu excepţia:
-obligaţiilor ce rezultă din acte juridice
(promisiunea publică de recompensă),
-faptelor juridice licite (gestiunea de
afaceri şi îmbogăţirea fără justă
cauză), şi
-faptelor ilicite (obligaţiile ce se nasc
din delicte).
Reglementarea juridică a contractului la nivel internaţional
1. Convenţia ONU asupra contractelor internaţionale de
mărfuri (Viena,1980),
2. Convenţia UNIDROIT privind contractul internaţional
de factoring (Ottawa,1988),
3. Convenţia UNIDROIT privind contractul internaţional
de leasing (Ottawa, 1988) etc.
La nivelul Uniunii Europene:
Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale,
intrat în vigoare la 1 aprilie 1991, în baza căreia la 4 iulie
2008 a fost aprobat Regulamentul nr. 593/2008 privind
legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (denumit şi
Regulamentul Roma I).
Concluzia:
Conform art. 7 din Codul civil, prevederile tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte au prioritate
faţă de legislaţia ei civilă.
3. ROLUL, FUNCŢIILE ŞI EVOLUŢIA CONTRACTULUI

Independent
Bibliografie:
Sergiu Baieş, et. al., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Chişinău, Editura
Tipografia Centrală, 2015, p.54-63.
4. Principiul libertăţii
contractuale Legislaţia civilă se întemeiază pe recunoaşterea:
- egalităţii participanţilor la raporturile
reglementate de ea,
- protecția vieții intime, private și de familie,
- inviolabilităţii proprietăţii,
Este un principiu - a libertăţii contractuale,
fundamental al - protecția bunei-credințe,
dreptului civil şi - protecția consumatorului,
rezultă din art. 1 - recunoașterea inadmisibilităţii imixtiunii în
alin. (1) Cc potrivit
căruia: afacerile private,
- necesităţii de realizare liberă a drepturilor
civile,
- de garantare a restabilirii persoanei în
drepturile în care a fost lezată şi de apărare a
lor de către organele de jurisdicție
competente. 
Conţinutul principiului libertăţii contractuale (art.993 Cc):

1. de a încheia ori nu contracte;

Constă în libertatea 2. de a alege în mod liber contractantul; 
părţilor: 3. de a stabili conţinutul contractului;
4. de a determina tipul contractului care se încheie;
5. de nu fi obligaţi la încheierea unui contract.

Asigură realizărea libertăţii părţilor contractante la toate etapele:

Funcţia de bază a -de formare a contractului,
principiului -de executare şi
libertăţii
-de stingere a obligaţiilor contractuale, independent de voinţa terţilor sau
contractuale:
autorităţilor publice.
 Conținutul principiului libertății contractuale
1. Libertatea părţilor de a încheia ori nu contracte (art. 993 Cc)

a) părţile contractante pot încheia în mod

liber contracte (alin. (2)) şi
b) obligarea la încheierea unui contract este
interzisă (alin. (7)).

Concluzia:
1. Părţile singure decid să încheie sau nu un anumit contract.
2. Nimeni nu este obligat să încheie contracte contrar voinţei sale, cu
excepţiile prevăzute de lege.
2. Libertatea de a alege contractantul, dacă legea nu prevede altfel (alin. 1
art.993 Cc)

Constă în dreptul oricui de a-şi alege partenerii contractuali şi de a negocia cu aceştia conţinutul
viitorului contract.

E.g.,:
- contractul de transport, când în
sarcina uneia dintre părţi se pune
obligaţia de a asigura marfa
transportată, partea poate încheia
un contract de asigurare cu orice
asigurător, la discreţia sa.
 3. Libertatea părţilor de a stabili conţinutul contractului

Esenţa:
Părţile sunt libere să stabilească, prin acordul lor de voinţă:
-conţinutul contractului,
-clauzele lui, precum şi
-efectele pe care acesta le vor produce.
Conform art. 1027 alin.(1) Cc:
Contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale.

Excepţie:
1. contractele de adeziune şi contractele care conţin clauze standard.
Esenţa lor:
Aderentul are posibilitatea doar să accepte integral clauzele contractului, așa cum au fost formulate de
cealaltă parte ori să renunţe la încheierea contractului.
2. contractele normative, unde voinţa părţilor este substituită de voinţa legiuitorului sau a organului
emitent.
E.g.,: contractele-model de furnizare a gazelor naturale sau a energiei electrice consumatorilor casnici sau
noncasnici. A se vedea Anexa 1 și 2 din Hotărîrea ANRE nr. 169/2019 din 31 mai 2019 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind furnizarea energiei electrice, în Monitorul Oficial nr. 209-216 din 28.06.2019.
4. Libertatea de a determina tipul contractului care se încheie

Esenţa: părţile aleg tipul contractului din multitudinea de contracte, fiind libere să încheie:

1. contracte expres 2. contracte 3. contracte complexe, care

reglementate de lege nergelementate de conţin elemente ale diferitelor
(contracte numite); lege (contracte contracte prevăzute de lege (art.
nenumite) sau 993 alin. (8) Cc).
Mecanismele de asigurare a realizării
principiului libertății contractuale
- libertatea exprimării voinţei reale,
neafectată de vicii de
consimţământ (art. 339 - eroarea,
341 - dolul, 342 – violența);

Realizarea principiului
libertăţii contractuale se
asigură prin normele Codului
civil referitoate la:
- clauzele abuzuve, scopul cărora este de a
ocroti interesele părţii mai slabe în contract
(art. 1069-1081 Cc) sau care a încheiat
contractul într-un concurs de împrejurări
dificile (art. 343 Cc).
Principiul libertăţii contractuale este limitat de: 1. normele imperative de drept, 2. ordinea publică și 3. de bunele
moravuri (art. 10 alin. (1) şi art. 334 Cc).

I. Limitarea principiului libertăţii contractuale prin norme imperative de drept (alin.1 al art.993 Cc):

E.g.,:
ˮMinorii care au împlinit vârsta de 14 ani pot să dispună liber de salariu, de bursă sau de
alte venituri realizate din activităţi proprii […]ˮ (art. 27 alin. (2) lit. a) Cc).
Se interzice comercializarea cu amănuntul a producţiei alcoolice persoanelor care nu au
împlinit vârsta de 18 ani (art. 30 lit. j) al Legii nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea
şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice), în MO nr. 130-132 din 15.06.2000).

Limitele libertăţii contractuale sunt instituite de lege şi pot fi pozitive sau negative
Pozitive - legea obligă anumite persoane să încheie contracte.
E.g.:
Art. 997 Cc: „Dacă deţine o poziţie dominantă pe piaţă, una dintre părţile contractante este obligată să contracteze în
acest domeniu ...”.
Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi deţin o poziţie dominantă pe o piaţă dacă cota
ori cotele cumulate pe piaţă, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 50% (art. 4 şi art. 10 alin. (4) din Legea
concurenţei nr. 183 din 11.07.2012), în MO nr. 193-197 din 14.09. 2012.
Limitele negative ale libertăţii contractuale :

A. interzic sau restrâng posibilitatea încheierii unor categorii de contracte de către anumiţi subiecţi.

E.g.:
- judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii şi executorii judecătoreşti nu pot dobândi drepturi litigioase
sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 1154 Cc).
B. interzic includerea în contract a
anumitor clauze
E.g.: art. 1557 Cc
Persoana care oferă servicii de cazare
(hotelier) răspunde, potrivit regulilor
privind răspunderea depozitarului,
pentru prejudiciul cauzat prin furtul,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor
aduse de client în hotel.
Orice clauză contrară […] în
detrimentul clientului este nulă.
Localurile asimilate hotelurilor: sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de
dormit, restaurante, teatre, biblioteci, săli de sport şi altele
asemănătoare.
Sunt considerate ca fiind aduse în hotel:
- bunurile aflate în hotel pe perioada cazării clientului;
- bunurile aflate în afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru
al familiei sale ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de
supraveghere pe perioada cazării clientului;
- bunurile aflate în hotel sau în afara acestuia, pentru care hotelierul,
un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului își asumă
obligația de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil,
anterior sau ulterior cazării clientului.
Hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienților lăsate în garajul sau
în parcarea hotelului, precum şi pentru bunurile care, în mod obișnuit,
se găsesc în acestea. Potrivit documentului, răspunderea hotelierului
este limitată până la o valoare de o sută de ori mai mari decât pretul
pentru o zi datorat de către client pentru camera oferită spre
închiriere.
Scopurile limitării libertăţii contractuale:

1) ocrotirea părţii mai slabe în contract care începe la etapa încheierii

contractului şi finalizează prin executarea lui sau prin răspunderea pentru
neexecutare.
Normele care asigură realizarea acestui scop:
-art.343, 1069-1081 din Codul civil,
-art. 5 al Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, în
MO nr. 126-131 din 27.06.2003) .
II. Ordinea publică - normele juridice care se impun din motive de moralitate sau de securitate socială, ceea ce este
imperativ în relaţiile dintre oameni

De ordine publică în domeniul dreptului privat sunt normele referitoare la :

-organizarea proprietăţii,
-drepturile reale şi publicitatea imobiliară,
-alienabilitatea sau inalienabilitatea bunurilor,
-capacitatea persoanelor,
-normele de dreptul familiei relative la constituirea familiei,
-materia statutului civil etc. 
III. Bunele moravuri - regulile impuse de morala socială a unei epoci date şi au un conţinut cutumiar şi
evolutiv

Jurisprudenţă:
Convenţia prin care un bărbat căsătorit, abandonat vremelnic de soţia sa, a promis concubinei
sale:
-să se căsătorească cu aceasta dacă va divorţa de soţia sa şi
-s-a obligat să o despăgubească cu o sumă de bani în caz de revenire a soţiei în domiciliul conjugal.
Efectul:
-este lovită de nulitate absolută, deoarece căsătoria şi divorţul nu pot face obiect de negociere,
causa unei asemenea convenţii este imorală şi ilicită.
A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1912/1955, apud C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju,
Codul civil adnotat, vol. I, Bucureşti, Ed. Hamangiu, 2008, p. p. 39).
Semnificaţia conceptului în diverse sisteme de drept:

1. În dreptul privat roman, prin încălcarea bunelor moravuri se subînţelegeau actele juridice al căror obiect îl
constituiau fapte amorale, cum ar fi:
-obligaţia de deteriorare sau distrugere a bunurilor unor alte persoane sau
-obligaţia de a da recompensă pentru dobândirea prin sustragere a unui anumit bun.
În Franţa
Se consideră nule contractele care au ca obiect obligaţia de a plăti recompensă pentru săvârşirea de infracţiuni.
Printr-o decizie a Tribunalului din Paris din 1973, s-a declarat nul un contract de striptiz ca fiind în contradicţie cu
ordinea publică şi cu bunele moravuri.
În Germania
se consideră că un contract contravine bunelor moravuri dacă una dintre părţi s-a obligat contra plată să nu denunţe
o anumită infracţiune.
În dreptul englez contravin bunelor moravuri:
- contractele care generează pentru una din părţi obligaţia de a nu denunţa infracţiuni în schimbul unei remuneraţii,
- refuzul de a depune plângere la autorităţile competente de către victima unei infracţiuni căreia infractorul i-a plătit
pentru aceasta o recompensă,
- plata unei recompense pentru săvârşirea de fapte ilicite.
Concluzia:
În dreptul ţărilor Europei occidentale, se consideră că vin în contradicţie cu ordinea publică şi cu bunele moravuri
contractele care au ca obiect sau ca scop fapte penal condamnabile, dezaprobate de opinia publică.
Ordinea publică şi bunele moravuri – criterii suplimentare de determinare a limitelor libertăţii contractuale

1. sunt temeiuri de declarare a nulităţii actelor juridice, al căror obiect sau scop îl constituie fapte amorale sau
penal condamnabile.
2. se utilizează ca temei de nulitate a contractelor care limitează excesiv sau privează una din părţile contractului
de drepturile şi libertăţile sale.

Aplicarea conceptelor la nivel naţional:

Preluând această practică, instanţele naţionale urmează să declare nule contractele care au ca scop
atingerea unui rezultat ce reprezintă în sine o infracţiune, prevăzută în partea specială a Codului penal al
Republicii Moldova.
E.g.,:
-contractul prin care o parte va fi remunerată pentru faptul nedenunţării unei infracţiuni;
-contractul prin care o parte se obligă faţă de cealaltă să omoare contra plată o altă persoană (omorul la
comandă);
-contractele prin care o parte îşi vinde organele, ţesuturile sau celulele celelaltei părţi;
-contractele de vânzare-cumpărare a substanțelor narcotice, a substanţelor psihotrope, armamentului
sau muniţiilor, în care vânzătorul nu dispune de licenţa sau de autorizaţia de rigoare, iar cumpărătorul nu
se încadrează în lista persoanelor care ar putea să cumpere astfel de bunuri.