REZUMAT

Îmbogățirea ilicită poate fi definită ca un proces prin care funcționarii publici și înalții demnitari
de stat dobândesc averi și obțin venituri nejustificate, fapt ce se realizează ca urmare a unor practici
ilegale precum ar fi traficul de influență, coruperea activă și pasivă, depășirea atribuţiilor de serviciu,
abuzul de putere și altele.
Privite în mod particular, aceste practici ilegale în mare parte sunt reglementate de legislația
penală din majoritatea statelor, însă simpla încriminare a acestora s-a dovedit a fi insuficientă pentru a
distruge îmbogățirea ilicită ca fenomen social-economic periculos. Subiectul abordat, în opinia noastră,
este de o actualitate majoră reieșind din faptul că în cazul multor state, în special a celora în curs de
dezvoltare, precum este Republica Moldova, fenomenul corupției a prins de-a lungul anilor rădăcini
adânci în sistemul instituțiilor de stat de orice nivel, astfel încât acesta a devenit o amenințare majoră la
adresa statului de drept și a democrației.
În acest articol, ne vom concentra pe noțiuni și definiții științifice referitoare la îmbogățirea
ilicită, descrierea componenței de infracțiune de îmbogățire ilicită reglementată de Codul Penal al
Republicii Moldova, identificarea aspectelor de drept comparat, precum și abordarea subiectului
declarării averilor și intereselor funcționarilor publici ca element fundamental și necesar în vederea
asigurării respectării principiilor de integritate și etică în administrația publică.
Cuvintele cheie folosite în prezentul articol sunt următoarele: „corupție”, „funcționar public”,
„demnitate publică”, „îmbogățire ilicită”, „venit”, „avere”, „declarare a averilor și intereselor”.

SUMMARY

Illicit enrichment can be defined as a process through which public officials and high-ranking
state dignitaries acquire wealth and obtain unjustified income, which is achieved through illegal
practices such as influence peddling, active and passive corruption, exceeding official powers, abuse of
power, and others.
Viewed specifically, these illegal practices are largely regulated by criminal law in most
countries, but the more criminalization of them has proved to be insufficient to destroy illicit
enrichment as a dangerous socio-economic phenomenon. The subject addressed, in our opinion, is of
major relevance, as in the case of many countries, especially those in development, such as the
Republic of Moldova, the phenomenon of corruption has taken root over the years in the system of
state institutions at all levels, so that it has become a major threat to the rule of law and democracy.
In this article, we will focus on scientific concepts and definitions related to illicit enrichment, the
description of the criminal composition of illicit enrichment regulated by the Criminal Code of the
Republic of Moldova, identification of comparative law aspects, as well as addressing the subject of
declaration of assets and interests of public officials as a fundamental and necessary element for
ensuring the principles of integrity and ethics in public administration.
The keywords used in this article are as follows: "corruption", "public official", "public dignity",
"illicit enrichment", "income", "wealth", "declaration of assets and interests".

3
 Introducere
Corupția este termenul generic stabilit pentru infracțiuni precum darea de mită, acceptarea de mită,
traficul de influență , îmbogățirea ilicită și etc. Faptul incontestabil despre corupție este că poate fi
găsită peste tot. Nu există niciun domeniu al vieții sociale imun la acest fenomen global. Folosind
terminologia criminologică, zona de risc de corupție este foarte largă; cu alte cuvinte, este mult mai
probabil să devină victimă a corupției decât a oricărei alte infracțiuni.
Termenul de îmbogățire ilicită a aparut încă prin anii 40 , istoria apariției a infracțiunii de îmbogățire
ilicită este următoarea. „ În 1936, un senator al statului în Argentina, numit Rodolfo Corominas
Segura, călătorise cu trenul de la domiciliul său din Mendoza până la Buenos Aires, când se întâlnea cu
un funcționar public care arăta bogățiile pe care le-a acumulat de la preluarea ofițerului, bogăția pe care
Corominas Segura a simțit-o nu ar fi putut să vină de la o legitimă sursă. Inspirat, Corominas Segura a
prezentat un proiect de lege care stipula că guvernul ar fi penalizat ,,oficialii publici care dobândesc
avere, fără a putea să-și dovedească legitimitatea sursă ”1 .
Pe parcursul acestui articol scopul este de a face Delimitarea Conceptuală a îmbogățirii ilicite în
Republica Moldova și România , de a înțelege dacă nu se încalcă principiul universal a prezumției de
nevinovăție , cum se luptă împotriva corupției și de desigur de analizat practica judiciară a îmbogățirei
ilicite în Republica Moldova.
Îmbogățirea ilicită face parte din componentele de infracțiuni a corupției , după cum am menționat
mai sus corupția atinge orice domeniu , pivat , public sau international , de aceea tema abordată se
consider destul de actuală și care poate deschide noi dezbateri despre îmbogățirea ilicită.
1. Îmbogățirea ilicită. Delimitări conceptuale

Îmbogățirea ilicită reprezintă în esență o consecință firească a fenomenului de corupție, fiind

noțiuni strâns legate una de alta. Studierea componenței de infracțiune de îmbogățire ilicită prevăzută
de Codul Penal al Republicii nu poate fi realizată fără definirea acestor două fenomene social-
periculoase, ceea ce ar permite identificarea elementelor cheie ale acetora.
Corupția ca tip de relație socio-economic a dat definiție juristul rus Domnul Doctor Taghir
Vagabovici Vagabov care menționează următoarea că corupția este- „ o formă negativă a relațiilor
sociale, care prezintă pericol pentru stat și pentru societate, și care rezidă în realizarea sau în încercarea
de realizare a scopurilor personale pe calea utilizării imorale, iar, în unele cazuri, și ilegale a
oportunităților oferite de stat sau de societate” 2. Pe când definiția de corupție în formă legislative ne
poate oferi art.3 din legea nr.82 din 25-05-2017 care a menționează următoarea „ corupţie – utilizare a
funcţiei, contrar legii, în interes privat. În acest sens, utilizarea funcţiei poate avea loc în cadrul
entităţilor publice sau private, în mod direct de către deţinătorul funcţiei sau indirect de către
intermediari, iar interesul privat poate fi propriu pentru deţinătorul funcţiei sau pentru alte
persoane;” 3 . Prin aceste definiții nu este complicat de înțeles că corupția este o fraudă ce pune în
pericol relațiile social-economice , înafară de argumentele menționate anterior se poate fi susținută și
prin alte idei ; 1)Încalcă principiile justișiei și egalității , 2)Suferă încrederea în funcționarii/demnitarii
publici 3)Contribuie la stagnare și la ineficiență economică, și altele.

1
PICO, Joseph, M. Pico and K.B.U. Cámara Nacional de Casación Penal (National Chamber of CriminalAppeals).
2
ВАГАБОВ, Т.В. Коррупция: понятие и структура. B: Право и образование, 2005, №4, c.195-203. ISSN 1563- 020X
3
Legea privind integrității , 25-05-2017 , modificarea legii nr. 90 din 25-04-2008 , Publicat 07-07-2017 în Monitorul Oficial
NR. 229-243 art. 360.
4
 Fenomenul de îmbogățire ilicită face parte din categoria de infracțiuni contra bunei desfășurări a
activității în sfera publică , îmbogățirea ilicită se întîlnește doar în domeniul public , definiție asupra
aceestei infracțiuni ne poate oferi domnul profesor Victor Kalughin , care menționează următoarea „ În
esență, incriminarea îmbogățirii ilicite urmărește tragerea la răspunderea penală a persoanelor pentru
deținerea unor averi ce depășesc substanțial veniturile licite ale acestora. Principalul raționament de
incriminare a acestei infracțiuni rezidă în dificultățile identificării și urmăririi penale a actelor
corupționale, acestea având un caracter latent și clandestin. Or, o mare parte a actelor de corupție nu
pot fi descoperite și demonstrate decât în flagrant, în restul cazurilor probarea fiind dificilă. Astfel,
pentru a depăși atare deficiențe, se recurge la incriminarea celui mai evident semn al acestor fapte –
rezultatul – posesia unor averi impunătoare, disproporționale și inexplicabile în raport cu veniturile
licite. În așa fel, devine posibilă aplicarea răspunderii penale chiar dacă este imposibilă dovedirea
actelor corupționale din care s-au obținut bunurile în cauză.” 4. Mai departe domnul profesor Brânză
Serghei menționează următoarea că „ În vederea elucidării principalelor deficiențe ale acestei
componențe, este important de evidențiat că îmbogățirea ilicită este asemănătoare infracțiunii de
spălare de bani. Astfel, aidoma infracțiunii de spălare de bani, îmbogățirea ilicită este, în mod
obligatoriu, precedată de săvârşirea unei fapte generatoare de venituri ilicite – delictum principale –
mai denumită „faptă anterioară” sau „faptă principală”. Printre asemenea fapte se numără infracțiuni,
precum: corupere pasivă; trafic de influenţă; delapidare a averii străine etc. Această faptă este sursa
bunurilor deținute ulterior în cadrul infracțiunii de îmbogățire ilicită . ” 5
Noțiunea de îmbogățire ilicită a fost reglementată prin Convenția Națiunilor Unite Împotriva
Corupției (UNCAC), adoptată la New York, în data de 31 octombrie 2003, care reprezintă singurul
instrument juridic anticorupție ce se impune obligatoriu la nivel universal. Aceasta a fost ratificată de
Republica Moldova prin Legea nr. 158 din 06.07.2007 pentru ratificarea Convenției ONU împotriva
corupției.
Îmbogîțirea ilicită reprezintă o faptă prejudiciabilă incriminată cu titlu de nomen juris, prevăzută
de art. 3302, alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, potrivit căruia: ,,Deținerea de către o
persoană cu funcție de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul
unor terți, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și
s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit se pedepsește cu o
amendă în mărime de la 6.000 la 8.000 unități contravenționale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate
pe un termen de la 10 la 15 ani”6.
Conform art.330(2) din codul penal al R.M.” Deținerea de către o persoană cu funcție de
răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor în cazul
în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobîndite și s-a constatat, în baza probelor, că
acestea nu aveau cum să fie obținute licit”7. Și la fel în art. 20 din Convenția Națiunilor Unite
împotriva corupției (UNCAC) cu caracter international se menționează următoarea ” Sub rezerva
constituției sale și a principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, fiecare stat parte va lua în
considerare adoptarea măsurilor legislative și de altă natură necesare pentru a stabili drept infracțiune,
atunci când este săvârșită în mod intenționat, îmbogățirea ilicită, adică o creștere semnificativă a
4
Victor Kalughin „ ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE” , Analele științifice ale USM. Lucrări
studențești, ediția 2020
5
Serghei Brînză și Mihai Mareș „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A LEGISLAȚIILOR DIN
REPUBLICA MOLDOVA ȘI DIN ROMÂNIA ” , Studia Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
6
Codul penal al Republicii Moldova
7
Ibdem
5
bunurile unui funcționar public pe care acesta nu le poate explica în mod rezonabil în raport cu
veniturile sale legale.”8.
În difinițiile date înțelegem că veniturile „nedeclarate” de funcționarii/demnitarii publici pot fi
trași de răspundere penală . Plus la asta noi putem face o altă concluzie că nu conteză prin ce mod sa
dobândit surplusul de bani sau de bunuri , contează că există acest surplus nedeclarat , cee ce semnifică
că nu se cere prezumția de nevinovăție , asta încalcă art. 21 din Constituția R.M. în articol se
menționează următoarea ” Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au
asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.” 9. Asemenea încalcă și art. 6 alin. 2 din Convenția
Europeană a Drepturile Omului , în articol se prezumă ” Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pâna ce vinovăția sa va fi legal stabilită „.10 La acest subiect sa expus Curtea
Constituțională „Curtea a subliniat că a examinat în trecut dispozițiile care incriminează îmbogățirea
ilicită prin prisma dreptului la respectarea prezumției nevinovăției și nu a constatat o încălcare în acest
sens. De asemenea, Curtea a reținut că articolul 330 2 din Codul penal nu prevede în mod explicit nicio
obligație în sarcina persoanei vizate de a prezenta vreo probă, nici textul său nu stabilește în mod
expres un mecanism de inversare a sarcinii probării.” 11 Mail mult ca atât , În hotărârea Curții
Constituționale pentru controlul Constituționalității unor prevederi din Codul Penal și Codul de
Procedură penală (confiscarea extinsă și ămbogățirea ilicită ) Sesizarea nr. 60 a/2014 , astfel în punctul
50 din Hotărârea Curții Constituționale se menționează că „ Curtea reţine că prezumţia dobândirii licite
a bunurilor este o aplicaţie a principiului prezumției nevinovăţiei, consacrat în Constituţia şi în actele
infraconstituţionale ale Republicii Moldova, precum și în instrumentele internaţionale în materia
drepturilor omului. Potrivit art.21 din Constituţie: "Orice persoană acuzată de un delict este prezumată
nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale". 12 Și mai putem evidenția și punctul
53 din Hotărâre ce se spune „În această ordine de idei, Curtea subliniază că, potrivit principiilor de
drept procesual penal, nimeni nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina probaţiunii revenind
acuzării, iar situaţia de dubiu este interpretată în favoarea celui acuzat (in dubio pro reo).”.13La fel și
fraza ”substantial/semnificativă„ îi pune pe legiuitori sub semn de întrebare ”cât semnifică asta? Sua
cum putem să înțelegem?„ Răspuns la această definiție ne poate oferi legea nr.133/2016 , art.2 care se
evidențiază următoarea ” diferență substanțială – diferență care depășește 20 de salarii medii lunare pe
economie dintre averea subiectului declarării deținută la începutul perioadei în care acesta a devenit
subiect al declarării, cumulată cu veniturile obținute în această perioadă, inclusiv veniturile membrilor
de familie sau al concubinului/concubinei, pe de o parte, și averea deținută la începutul verificării,
inclusiv cheltuielile realizate în această perioadă, pe de altă parte. „ 14 Iar dacă luăm în considerare că în
anul 2019 salariul mediu brut pe teritoriul R.M. constituia +/- 8.100 de lei , putem deduce că dacă
funcționarul/demnitarul public are bunuri nedeclarate în sumă totală de 162.000 de lei ,el poate fi
judecat de îmbogățire ilicită , în același timp putem deduce că îmbogățirea ilicită este o infracțiune cu
proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale(art.126, Cod Penal)
.articolul 2 din legea 133/2016 ne oferă luminozitate la această noțiune , dar apare în acest moment o
dilemă , că sunt sigur că mulți juriști vor considera că depășirea a 20 de salarii medii este un număr
8
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
9
Constituția Republicii Moldova , Chișinău 1994
10
Convenția Drepturilor Omului , Strasbourg , 1998
11
https://constcourt.md/libview.php?l=ro&idc=7&id=2506&t=/Media/Noutati/Textul-Briefing-ului-sustinut-de-Preedintele-
Curtii-Constitutionale-Domnica-Manole-pe-25-noiembrie-2022-imbogatirea-ilicita/
12
Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul Constituționalității unor prevederi din Codul Penal și Codul de
Procedură penală (confiscarea extinsă și ămbogățirea ilicită ) Sesizarea nr. 60 a/2014.
13
Ibdem
14
Legea 133/2016 ”Legea privin declararea averii și intereselor personale„
6
cam prea mic . La acest subiect so expus și domnul profesor Vîrlan Petru , care menționează în articolul
său următorea idee pentru a perefecționa articolul 330 și anume ” (1) Deţinerea de către o persoană
publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora
depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că
acestea au fost obţinute ilicit de către o altă persoană… (2) Deţinerea de către o persoană cu funcție de
demnitate publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea
acestora depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor,
că acestea au fost obţinute ilicit de către o altă persoană… (3) Subiectului infracțiunilor prevăzute de
prezentul articol nu i se aplică răspunderea în baza unui alt articol pentru primirea bunurilor de la
persoana care le-a obținut ilicit.„15 . Dar chiar și dacă modificăm articolul în așa mod oricum rămân
unele lacune , despre care vom menționa pe parcurs.
În legislația română nu este un articol expres care menționează despre îmbogățirea ilicită,
ca în legislația Republicii Moldova. Dar după cum menționează domnul profesor-doctor Serghei Brînză
„În legislația din România s-a conturat o reglementare alternativă prevederii ca infracțiune a faptei de
îmbogățire ilicită, constând în obligația depunerii declarațiilor de venituri și de interese – prevederea
confiscării averilor nejustificate”16
Actele legislative de combatere a îmbogățirii ilicite se regăsește în ; Legea nr.155/1996 „pentru
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere şi de
control şi a functionarilor publici”, Legea nr.144/2007 „ privind înființarea , organizarea și funcționarea
Agenției Naționale de Integritate ” , legea nr.176/2010 „ privind integritatea în exercitarea funcțiilor și
demnităților publice ” legea dată a fost adoptată pentru modificarea și completarea legii nr.144/2007 și
legea nr.161/2003 „ privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice , a funcțiilor publice și în mediul de afaceri , prevenirea și sancționarea corupției”.
În baza art.1 , alin.1 din legea 176/2010 sunt menționați subiecții care sunt obligați de a-și declara
averea și interesele personale. Conform art.13 , alin.1 din legea144/2007 , autoritatea care are
competența de evaluare a declarațiilor de avere și a intereselor personale este ANI.
Declarația de avere și de interese se completează potrivit modelelor aflate la anexa legii
nr.176/2010 . Declarațiile se completează personal , declarația de avere constituie din drepturile și
obligațiile declarantului , soțul/soția , copii , pe când declarația de interese prevede funcțiile și
activitățile
Termenul de depunere a declarației de avere este expus în art.4 din lega nr.176/2010 care
prezumă că declarația de avere și de interese se dupn în termen de 30 de zile de la data numirii sau
alegerii . Plus la asta subiecții de răspundere sunt obligați să actualizeze declarațiile în fiecare an , cel
mai târziu până la data de 15 Iunie.
Conform art. 8 din legea nr. 176/2010 activitate la ANI se ghidează după urmatoarele principii
„ … legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna
administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii.” 17
Prin Evaluarea averii se referă la analiza a declarațiilor de avere și de interese care se realizează
de inspectorul al Agenției Naționale de integritate . Domnul profesor-doctor Serghei Brînză
menționează următoarea „ Astfel, dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe
semnificative, constând într-o diferenţă mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei
sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi

15
https://juridicemoldova.md/7044/imbogatirea-ilicita-aspecte-teoretico-practice.html
16
Serghei Brînză și Mihai Mareș „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A LEGISLAȚIILOR DIN
REPUBLICA MOLDOVA ȘI DIN ROMÂNIA ” , Studia Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
17
Legea privind integritatea în exercitarea funcționarilor și demnitășilor publice , nr. 176/2010 Publicat în Monitorul Oficial
nr. 621 din 2 Septembrie 2010.
7
veniturile realizate în aceeaşi perioadă, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în
cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.”18
În cazurile în care bunurile sunt dovedite că sunt dobândite ilicit acestea vor fi confiscate sau
plata unei sume de bani care va fi egală cu valarea bunului. Plus la asta , conform art. 25 din leagea
nr.176/2010 se menționează următoarea în cazul în care se depistează un surplus de bunuri la
funcționarul/demnitarul public , acesta este eliberat din fucție și este decăzut din dreptul de a ocupa o
funcție sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani.19

2. Componența de infracțiune a îmbogățirii ilicite în legislația Republicii Moldova

Latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o
infracțiune . Obiectul juridic special al infracţiunii legate de îmbogățire ilicită îl formează relaţiile
sociale care apar şi se dezvoltă în legătură cu buna exercitare a activității de serviciu în sfera
publică, care presupune respectarea de către persoanele cu funcție de demnitate publică a
obligației de a nu deține bunuri obținute ilicit a cărui valoare depășește substanțial mijloacele
dobândite legal.
Obiectul material sau imaterial al infracţiunii examinate îl reprezintă bunurile care
îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții: 1) valoarea lor depășește substanțial valoarea
mijloacelor dobândite; 2) aceste bunuri nu aveau cum să fie obținute licit.
Latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o
infracțiune. Ea cuprinde fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvârșește într-un anumit loc și într-o
anumită perioadă de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei anumite metode. De
asemenea, în conținutul acesteia sînt incluse urmările prejudiciabile care s-au produs ori s-ar fi
putut produce ca rezultat al săvârșirii faptei.
Prin „deţinere” se înţelege stăpânirea acestor bunuri – în mod ascuns sau deschis – în sfera de
posesie a făptuitorului (pe contul bancar, în caseta de valori închiriată la o bancă, asupra făptuitorului,
în locuinţă sau în altă încăpere aparținând acestuia, la locul de muncă al făptuitorului, pe terenul din
preajma casei acestuia, în ascunzătoare etc.).
Scopul final al infracțiunii prevăzute de art. 330 2 alin.(2) Cod Penal este beneficierea de bunurile
obținute ilicit.
În aceste condiții, este obligatorie existenţa unei perioade suficiente de timp care să
permită deținerii să devină relevantă juridic. Pentru aceasta, făptuitorul trebuie să dorească să păstreze
bunurile în sfera sa de stăpânire. O asemenea dorință lipsește atunci când, imediat după primirea de la o
altă persoană a bunurilor care au fost obținute ilicit de către acea altă persoană, făptuitorul le distruge,
le abandonează, le aruncă sau realizează alte asemenea acțiuni asupra bunurilor în cauză. De asemenea,
o astfel de intenție lipsește atunci când, imediat după primirea de la o altă persoană a bunurilor care au
fost obținute ilicit de către acea altă persoană, făptuitorul le examinează, le testează, le măsoară sau
realizează alte asemenea acțiuni asupra bunurilor în cauză, după care renunță la ele, deoarece nu-i
convin ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu le poate utiliza conform destinaţiei din
alte cauze. Bunurile, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii, sunt deținute
personal sau prin intermediul unui terţ. Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.3302 CP RM este o
infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul deţinerii bunurilor în cazul în care
valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că
acestea nu aveau cum să fie obţinute licit.20

18
Ibdem Serghei Brînză și Mihai Rameș
19
Ibdem legea 176/2010.
20
Sentință din data 03 Septembrie 2021.jud.vh. sed b , dos nr
8
 Subiectul acestei infracțiuni este persoana fizică responsabila care la momentul comiterii acestei
fapte a atins vârsta minimă de 16 ani pentru a fi pasibil de răspundere penală , pe lângă aceasta este
necesar ca acesta să dețină calitatea specială de persoană publică sau persoană pulică straină.
Astfel pentru o aplicabilitate trebuie întrunite ambele condiții pentru ca să fie subiectul relevant
juridic.

3. Declararea averii și intereselor de către funcționarilor/demnitarilor publici – ca condiție de

determinare a caracterului ilicit al veniturilor
Acesul la informație este o componență fundamental a unora dintre convențiile și standartele
împotriva corupției menționate , precum art.9 alin.2 din ”Convenția Națiunilor Unite împotriva
corupției (UNCAC)„ care menționează ” Fiecare stat parte va lua, în conformitate cu principiile
fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile adecvate pentru a promova transparenței și
responsabilitatea în gestionarea finanțelor publice. Aceste măsuri cuprind, printre altele: a)Proceduri de
adoptare a bugetului național; b)Raportarea la timp a veniturilor și cheltuielilor; c)Un sistem de
standarde de contabilitate și audit și supraveghere aferentă; d)Sisteme eficiente și eficiente de
management al riscului și control intern; și e)După caz, măsuri corective în cazul nerespectării
cerințelor stabilite în prezentul alineat.„21
Declararea veniturilor și a activelor este o modalitate importantă și eficientă de combatere a
corupției în societate. Măsurile vizează promovarea transparenței și creșterea supravegherii activităților
financiare ale funcționarilor și demnitarilor publici.
De aceea declararea averilor/veniturilor este o obligație a funcționarilor publici /demnitarilor
publici care joacă un rol foarte important în această infracțiune , deoarece funcționarii și demnitarii
publici sunt obligați de a dupune informare despre toate veniturile și interesele lor , această obligație
ajută pentru a preveni suprplusurile de bunuri care nu pot fi declarate legal și peurmă pentru a combate
această infrcțiune , conform articolui 24 din legea 158/2008 și tot odată articolul 11 , legea 199/2010 ,
se menționează următoarea ” Demnitarul/funcționarul public este obligat să prezinte, în condiţiile legii,
declarația de avere și interese personale„ 22. Aceste articole sunt pentru a evita infracțiunile din
capitolul XV a Codului Penal (Coruperea pasiva și activă, traficul de influență , exercitarea atribuțiilor
în sectorul public, îmbogățirea ilicită și etc.). Mai mult ca atât această declarație de venituri și de
interese , subiecții declarării averilor înafară de însăși demnitarii/funcționarii publici se face declarație
și membrii de familie a acestuia . Conform articolului 1 , alin 1 , din legea 133/2016 se menționează
următoarea „obligaţia şi modul de declarare a averii şi a intereselor personale de către subiectul
declarării şi membrii familiei, concubinul/concubina acestuia„ 23, Dacă subiectul a cărei avere este
evaluată este căsătorită ori dacă are copii în întreţinere, evaluarea se va extinde şi asupra averii
soţului/soţiei şi, după caz, asupra averii copiilor . Această declarație se face către ANI care se ghidează
după următoarele principii , legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională,
celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii licite a averii. Subiectul
declarației este obligat odată pe an pe data de 31 Martie să completează în mod electronic un formular
unde subiectul trebuie să ducă evidență la toate schimbările a patrimoniului său , ce a procurat , ce a
vândut și de unde pot să mai apară surplusuri de venituri. 24 Articolele date după idee trebuie să prevină
infracțiunea din art. 330/2 , dar nu până la urmă , deoarece cercul privind declarația averilor este cu
mult mai redus decât cercul de subiecți la îmbogățirea ilicită , care poate fi nu doar un membru al
21
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
22
Legea 199/2010”legea cu privier la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”, și legea 158/2008 „Legea cu
privier la funcția publică și statutul funcționarului public”
23
Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„
24
Articolul 6 din legea 133/2016 „Legea privind declarația averilor și a intereselor personale„.
9
familiei , ci un simplu cunoscut din altă țară , care periodic poate să expediază o sumă anumită de bani
subiectului principal din infracțiunea dată , după care pot apărea dificultăți la exminarea infracțiunii
date, precum dacă persoana care a făcut donația întradevăr ar putea să aibă întradevăr așa sumă de bani
și de unde ar putea obține persoana terță așa sume de bani , desigur la momentul dat vorbim maim ult
despre așa noțiune precum ”spălarea de bani” dar desigur banii dați ar putea fi obținuți prin mod ilicit
iar printrun terț să ascundă adevărata natură a banilor dați și să ajungă în altă țară , la niște rude
appropriate care peurmă vor face o donație în R.M. subiectului infracțiunii dat și în așa se prezumă că
banii sunt declarți ca donație și deja nu mai contează de unde persoana de peste hotare are așa sumă
impunătoare . La subiectul dat încerc să deduc la idea că pentru combaterea totală a corupției ar trebui
că țările din întreaga lume să colaboreze împreună pentru a stabili dacă donații venite sau expediate de
peste hotare sunt întradevăr licit.

4. Îmbogățirea ilicită. Practica judecătorească din Republica Moldova

După studierea precedentelor judiciare care se referă la încheierea cazurilor prevăzute la art.330 2
am ajuns la o concluzie. Această concluzie se rezumă la faptul ca articolul 330 2 are 50 de cauze penale
deschise dintre care este o condamnare la penitenciar și o amendă în baza acestei infracțiuni , însă
acesta este complet inefectivă , fiind chiar adus aproape de o norma de suetă ineficacitate în opinia
mea.Am ajuns la concluzia dată deoarece din momentul implimentării acestui articol în codul penal a
fost soluționat doar un caz din . Acest caz se refera la un judecătorul care a fost condamnat la 7 ani de
închisoare pentru îmbogațire ilicită , acesta facand scheme cu spatii comerciale majoritatea fiind
donate de mama sa care avea mai mult de 80 ani și în același timp acesta cu soția sa erau în stare în unii
ani a cheltuie mai mult de 1 milion de lei pe an , ceea ce îi făceau pe procurorii de la Centrul Național
Anticorupție să preceseze o urmărire penală , asa stipulau ei in declaratiile de avere, de exemplu
procurarea unui Mercedes plus teren bănuitul a scris că a platit în jur de 450.000 de lei, însa după
interogarea persoanei care a vândut aceste immobile s-a constatat că acesta intr-adevăr a plătit o sumă
de 41.000 de euro care este de doua ori mai mare ca suma înscrisă în adeverință.
Pe când celălalt caz este pe un șef al Secției radiologie și tomografie computerizată , care și-a
recunoscut vina și a fost amendat cu 12.000 de unități contravenționale , care constituie circa 600.000
de lei și confiscarea din patrimoniului inculpatului în beneficiul statului suma de 1.482.022 de lei .
Modalitatea sa de a dobândi bunuri în mod ilicit consta prin faptul că pe o perioadă de un an , efectuând
investigații tomografice computerizate , primond de la pacienți diferite sume de bani , mu le reflecta în
casieră

5. CONCLUZII

10