Tacticile Si Metodele Inv Operative in Comb Coruptiei

Referat
Tacticile şi metodele investigativ-operative

în combaterea corupţiei
Chişinău 2015
1
Cuprins
INTRODUCERE 3
§ 1. Consideraţiuni şi analize privind spectrul infracţiunilor de

corupţie 4-7
§ 2. Factorii corupţiei. Organele de stat atribuire cu funcţia de prevenire

şi combatere a corupţiei 8-12
§ 3. Activităţi de depistare şi de documentare a actelor de

corupţie 13-27
§ 4. Organizarea şi înfăptuirea măsurilor special de investigaţii la

descoperirea si cercetarea infracţiunilor de corupţie,, În flagrant
delict’’ 28-35
ÎNCHEIERE 36-37
BIBLIOGRAFIE 38-39
2
INTRODUCERE
“ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană”

( Învăţăturile lui Neagoie Basarab )
La momentul dat, societatea este afectată, într-o mare măsură, de criminalitate.

Dintre toate tipurile de criminalitate, corupţia are actualmente, cea mai negativă
influenţă asupra societăţii, fiind un obstacol major în dezvoltarea ei. Fenomenul
corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri constituind, pînă în prezent, o stare de
abatere de la moralitate, de la datorie. Una din priorităţile actuale ale reformelor
economice, politice si sociale din Republica Moldova este prevenirea şi combaterea
corupţiei.
Privită obiectiv, inclusiv prin prisma fenomenului corupţiei, tranziţia politică,
socială şi economică din perioada ce s-a scurs de la declararea independenţei statului a
avut o importanţă negativă asupra calităţii guvernării şi dezvoltării ţării. Corupţia
reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese
personale sau de grup. La momentul dat, ca act antisocial, corupţia se manifestă mai ales
în aria economică, afectând interesele colective prin: însuşirea, folosirea
resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii
preferenţiale, încheierea unor tranzacţii prin eludarea normelor morale şi legale.
Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu
numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse
grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau
morale, sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrîngere, şantaj,
înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
3
§ 1. Consideraţiuni şi analize privind spectrul infracţiunilor de
corupţie
„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea”

(Montesquieu)
În condiţiile în care Republica Moldova ține o poziție solidară faţă de cursul

strategic spre integrare europeană, justiția, ca valoare socială, trebuie să urmeze acest
vector în strînsă legătură cu valorile universale, concentrate prioritar pe ideea respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei. Anumite experienţe ne
demonstrează că pentru realizarea cu succes a aspiraţiilor de integrare, nu este suficientă
doar simpla recunoaștere a ordinii juridice prescrise de standardele europene, ci mai este
necesar ca organele de drept să asigure eficient respectarea acesteia.
Modificarea continuă a relaţiilor sociale, în permanenţă impune perfectarea unui
cadru legislativ eficient şi corespunzător, care ar asigura buna dezvoltare a societăţii. Un
rol important în acest domeniu îl joacă normele de drept, în special cele ce vizează
materia penală, aplicarea corectă a cărora este menită să stopeze creşterea criminalităţii,
care afectează din ce în ce mai mult viaţa socială.1
Un moment dureros pentru societatea contemporană, dar mai ales pentru Republica
Moldova este flagelul bine înrădăcinat – corupția.
În conformitate cu anexa la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru
aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015, nr.154 din 21.07.2011,
corupţia a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus
autorităţilor publice şi diverselor grupuri sociale active promovarea proceselor şi
mecanismelor de prevenire şi de combatere a fenomenului, pornind de la declaraţii
generale formulate în discursurile şi în alte intervenţii publice ale oficialilor de cel mai
înalt rang, continuînd prin campanii de educare civică şi de propagare a intoleranţei faţă
de fenomenul vizat, având ca finalităţi dosare intentate, aduse în faţa justiţiei.
În Republica Moldova practicarea corupției rămîne a fi o ”afacere convenabilă” atît
timp cît va continua să aducă beneficii considerabile persoanelor corupte fără riscurile
aferente, în cazul depistării acțiunii lor, să fie prea mari. Dacă profiturile ilicite obținute
din corupție sunt inestimabile, riscurile ei pot fi clar calculate: cercul subiecților care pot
fi trași la răspundere este limitat; procedura de ridicare a imunității de care beneficiază
anumite grupe de persoane este disproporționată în raport cu interesele urmăririi penale,
inclusiv în cazul faptelor de corupție; sancțiunile aplicate nu descurajează persoana
1
Dr. Valeriu Cuşnir “Corupţia: Reglementări de drept, activităţi de prevenire şi combatere” (partea I),
Chişinău 1999.
4
coruptă, majoritatea reducîndu-se la amenzi a căror valoare nu depășește ”cîștigul”
realizat din activitatea coruptorie, confiscarea veniturilor și a proprietăților obținute ilicit
nefiind aplicată datorită protecției oferite de prezumția constituțională a legalității
dobîndirii proprietății; riscul de a pierde locul de muncă nu este prea înalt, deoarece
legea penală limitează posibilitatea de a ocupa o anumită funcție o perioadă, însă nu
exclude totalmente posibilitatea persoanei condamnate pentru infracțiuni de corupție de
a rămîne în serviciul public sau în cadrul unei alte funcții de răspundere în sectorul
privat.
Consecințele nefaste ale corupției în Republica Moldova sunt resimțite mai curînd
de societate decît de indivizii corupți, iar practicarea corupției oferă beneficii immediate
celor corupți și periclitează pe termen lung bunăstarea populației, subminînd încrederea
societății în autoritățile publice și eficiența funcționării democratice a unui stat de drept.
Cea mai gravă consecință a corupției este sărăcia, care la rîndul ei, sporește
atractivitatea corupției. Pentru a rupe cercul vicios ”corupție-sărăcie-corupție”,
abordarea activităților anticorupție trebuie să fie ghidată de intoleranță față de corupție
și de transformarea acesteia din activitate cu avantaje mari și riscuri mici într-o activitate
cu avantaje mici și riscuri mari, astfel doar fiind posibilă diminuarea fenomenului.2
Corupţia este una dintre cele mai grave probleme ce subminează statul de drept şi
supremaţia legii în Republica Moldova. Deşi nu poate fi măsurată prin verificări directe,
toate studiile, sondajele şi clasamentele naţionale şi internaţionale constată o largă
răspîndire a fenomenului în ţară. Astfel, Indicele de Percepție a Corupţiei pentru
Republica Moldova, calculat anual de Transparency International (TI), a obținut în anii
2010 şi 2011 2,9 puncte; Barometrul Global al Corupţiei pe anul 2010, la fel realizat
anual de TI, denotă că 37% din respondenţii din Republica Moldova au oferit mită în
ultimele 12 luni (media pentru statele CSI fiind de 32%, iar pentru statele UE – de 5%);
clasamentul „Naţiuni în Tranziţie”, realizat de Freedom House, a stabilit pentru
Republica Moldova punctajul 6 în ratingul anticorupţie pe anul 2011; sondajele realizate
de Institutul de Marketing şi Sondaje (IMAS-Inc Chişinău) în anul 2009 au arătat că
75% din cetăţeni consideră că toţi sau majoritatea funcţionarilor sînt implicaţi în
corupţie. Toleranţa recunoscută de cetăţeni faţă de actele de corupţie la fel este înaltă,
37% dintre respondenţi declarîndu-şi disponibilitatea de a se angaja în activităţi de
corupţie în cazul în care ar ocupa funcţii publice, iar 36–44% dintre respondenţi ar oferi
funcţionarilor recompense ilegale. Barometrul opiniei publice, efectuat semestrial de
Institutul pentru Politici Publice, relevă că în ultimii zece ani corupţia se menţine în
topul îngrijorărilor populaţiei, ocupînd locul cinci, imediat după problemele ce ţin de
supravieţuirea individuală şi cea a familiei. În ultimii zece ani, procentul cetăţenilor
2
Anexa la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naţionale
anticorupţie pe anii 2011-2015, nr.154 din 21.07.2011
5
mulţumiţi de măsurile întreprinse de conducerea ţării pentru combaterea corupţiei a
oscilat între 6% și 17%, constituind în anul 2010 aproximativ 10%. Barometrul opiniei
publice relevă că societatea consideră lupta împotriva corupţiei drept una dintre cele mai
importante sarcini care stau în faţa Republicii Moldova, în același rînd cu dezvoltarea
economiei, ridicarea nivelului de trai şi întărirea ordinii în ţară.
În aceste condiţii, toate guvernările au acordat eforturilor anticorupţie o atenţie
deosebită, cel puţin la nivel declarativ. Pe de o parte, atenţia acordată segmentului
anticorupţie a fost determinată de interesul sporit al populaţiei faţă de problema în cauză,
iar pe de altă parte, eradicarea corupţiei este una dintre condiţiile importante la
negocierea asistenţei externe (acordurile cu guvernul SUA referitoare la acordarea
asistenţei din Fondul Provocările Mileniului, acordurile cu UE). Începînd din a două
jumătate a anului 2002, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
(CCCEC) a devenit actorul central al luptei împotriva corupţiei şi de atunci populaţia
ţării şi comunitatea internaţională îşi proiectează aşteptările de curmare a fenomenului
corupției anume asupra acestei instituţii. Prin Legea nr. 120 din 25 mai 2012,
Parlamentul a operat modificări în legislaţia ce reglementează activitatea CCCEC.
Astfel, începînd din 1 octombrie 2012, CCCEC este numit Centrul Naţional
Anticorupţie (CNA), instituție care raportează Parlamentului şi investighează doar
infracţiuni de corupţie, infracţiunile conexe acestora, infracţiuni de spălare a banilor şi
de finanţare a terorismului.
Pe fundalul neîncrederii generale a populaţiei în autorităţile statului, nivelul de
încredere în CCCEC, deşi mai ridicat în comparaţie cu Ministerul Afacerilor Interne şi
Procuratura, este oricum insuficient. Astfel, potrivit sondajului IMAS din anul 2005,
CCCEC se bucura de un nivel de încredere de 17%, menţinînd acelaşi nivel şi în 2007,
dar care a scăzut în anul 2009 pînă la 15%. Conform sondajelor realizate de
Transparency International Moldova în anul 2007, 30,6% dintre oamenii de afaceri
aveau încredere deplină sau multă în CCCEC, iar în anul 2008 această cifră a crescut
pînă la 40,3%. Pe de altă parte, dacă în anul 2007 circa 18,1% din respondenţi au apreciat
profesionalismul angajaţilor CCCEC ca fiind înalt, atunci în anul 2008 această părere o
împărtăşeau deja 30,2%.
Chiar în situaţia în care societatea avea un nivel de încredere mai mare în CCCEC
în raport cu alte organe de drept, existau anumite percepţii sociale cu privire la CCCEC
care par a fi adînc înrădăcinate în opinia publică şi sînt deseori utilizate în cadrul
discuţiilor neformale. Implementarea Strategiei ar putea avea de suferit din cauza
vehiculării percepţiilor respective care pot submina sprijinul public pentru consolidarea
CNA, precum şi impactul scontat al acesteia.
O primă percepţie de acest gen era că CCCEC lucrează la comandă politică.
Tocmai pentru a spulbera această percepţie, CNA trebuie să obţină şi să se bucure de o
independenţă reală faţă de orice presiuni necorespunzătoare, așa cum se propune în
6
Strategie, fapt ce ar pune capăt speculaţiilor de acest gen în viitor. Pe de altă parte, eşecul
de a asigura independenţa reală a instituției ar alimenta şi mai mult această opinie, fapt
ce ar putea compromite definitiv ideea de reformă.
A doua percepţie era că CCCEC este utilizat pentru înlăturarea concurenţei în
afaceri. Asigurarea unei independenţe reale a CNA, în combinaţie cu excluderea
atribuţiilor de investigare a infracţiunilor economice şi transferul acestor atribuţii către
alte organe de urmărire penală, va fi un bun remediu pentru spulberarea acestei percepţii.
A treia percepţie răspîndită era că, la fel ca majoritatea autorităţilor publice,
CCCEC este corupt şi prin urmare nu este în stare să întreprindă măsuri eficiente de
luptă împotriva corupţiei. În acest sens, Strategia propune măsuri de diminuare
considerabilă a corupţiei în interiorul CNA, precum ridicarea salariilor, în paralel cu
responsabilizarea colaboratorilor prin introducerea unor metode mai eficiente de control
intern şi extern (introducerea testelor de integritate, monitorizarea stilului de viaţă,
testarea la poligraf), creşterea statutului profesional şi a posibilităţilor de avansare în
carieră – măsuri care, dacă vor fi aplicate eficient, vor înlătura motivele care ar putea
genera asemenea percepţii în viitor. Mai mult decît atît, Strategia propune un şir de
măsuri pentru sporirea capacităţilor CNA de prevenire, combatere şi analiză a corupției,
care neapărat se vor răsfrînge asupra performanţei şi vor consolida încrederea în această
instituţie ca fiind una eficientă.
În același timp, fiind exponentul principal în lupta anticorupţie, CNA, ca succesor
de drept al CCCEC, trebuie să devină şi un promotor al reformelor instituţionale care
survin pentru a asigura în continuare aplicarea politicilor anticorupţie, a măsurilor
punitive şi a celor preventive. Devenind o instituţie cu adevărat independentă şi
depolitizată, cu o eficienţă sporită şi rezultate cu impact vizibil, CNA va determina
creşterea încrederii populaţiei în instituţia respectivă şi în măsurile anticorupţie aplicate
de ea, devenind astfel şi un exemplu pentru alte autorităţi participante la procesul de
eliminare a corupţiei.3
3
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei de consolidare
instituţională a Centrului Naţional Anticorupţie, Nr.232 din 25.10.2012.
7
§ 2. Factorii corupţiei. Organele de stat atribuire cu funcţia de
prevenire şi combatere a corupţiei
,,Puterea absolută corupe absolut”

(Montesquieu)
Corupţia, amploarea ei, specificul şi dinamica ei reprezintă o consecinţă a

problemelor generale sociale, politice şi economice la nivel de stat. Nivelul corupţiei
întotdeauna creşte când ţara se află în perioada modernizării. Republica Moldova trăieşte
la etapa actuală nu doar o simplă modernizare, ci o restructurare completă a tuturor
proceselor economice, sociale şi politice la nivel de stat. Din aceste considerente, nu este
de mirare că ea urmează calea modernizării conform regulilor de dezvoltare socială,
inclusiv celor care au consecinţe negative. Caracterul şi conţinutul acestor factori în
mare măsură determină nivelul şi forma reacţionarii cu scopul de a neutraliza efectul lor
negativ. Printre aceşti factori putem nominaliza:
 creşterea proceselor de inflaţie în economie, dinamica creşterii capitalului
bancar şi intermediara preţurilor şi serviciilor în comparaţie cu dezvoltarea
economică;
 creşterea diferenţei nivelului de viaţă între bogaţi şi cei săraci;
 atragerea în activitatea de întreprinzător a contingentului de persoane
cupidante cu orientare antisocială, cât şi a persoanelor care au experienţă
infracţională sau activitate ilegală în sfera economiei, în condiţiile
imperfecţiunii legislaţiei.
De rând cu condiţiile şi factorii generali sus numiţi există şi un ansamblu de factori
specifici care contribuie la creşterea numărului de infracţiuni de fals de bani:
Pentru Moldova modernă sunt caracteristice factori ai corupţiei:
1) un număr mare de verificări exercitate de organele de stat de control. Astăzi,
conform statisticii oficiale, o întreprindere este verificată în mediu de 17 ori pe
an. Neoficial, acest număr atinge 33 vizite pe parcursul unui an;
2) segmentarea aparatului de stat, ceea ce duce la conflictul de competenţe, adică la
situaţia când câteva organe de stat au competenţa să rezolve unele şi aceleaşi, sau
întrebări asemănătoare. Astfel, numărul total de organe de stat ce efectuează
controlul în Moldova ajunge până la 60. De exemplu, conform legislaţiei,
documentaţia financiară a întreprinderii o pot controla: colaboratorii organelor
fiscale ale C.N.A, inspectoratului muncii, organelor vamale, etc;
8
3) neajunsurile legislaţiei. Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova este foarte
puternic formalizată şi creează posibilitatea de apariţie şi dezvoltare a birocraţiei:
iar birocraţia, evident, duce la corupţie.
4) Instabilitatea economică, adesea însoţită de crize economice.
Scăderea bruscă în economie şi lipsa încrederii în ziua de mâine, fiind combinată
cu nivelul foarte jos de salarizare al lucratorilor instituţiilor de stat, duce la
căutarea de către administratori a mijloacelor alternative de venit, pe care le oferă
funcţia lor profesională;
5) Polarizarea extrem de evidenţiată a societăţii de astăzi în bogaţi şi săraci. Astăzi
în Moldova practic lipseşte clasa socială medie, iar, în loc de aceasta, se observă
oameni putini ce deţin foarte multe mijloace băneşti, pe când marea majoritate
trăieşte sub limita sărăciei. Aceasta duce la faptul că orice persoană ce a reuşit să
ocupe o poziţie anumită în aparatul de stat tinde să ajungă la treptele superioare
ale scării sociale;
6) Cote înalte de impozitare. De exemplu, de pe venit, întreprinzătorul trebuie să
plătească impozit (taxa valoare adăugată -TVA), ceea ce, fiind combinat cu alte
impozite, formează o sumă mare;
7) Nivelul jos de educaţie juridică şi, respectiv, lipsa conştiinţei legale la
întreprinzători şi la funcţionarii de stat. Cunoaşterea drepturilor proprii şi
obligaţiunilor - iată arma principală a populaţiei contra funcţionarilor corupţi;
8) Lipsa pachetului de garanţii economico-sociale al funcţionarilor de stat. Nivelul
de salarizare jos, lipsa locului de trai, preţuri înalte la serviciile medicale, bâtrineţea
neasigurată – toate acestea cauzează mituirea funcţionarilor de stat şi corupţia lor;
9) Lipsa accesului liber la informaţie îi impune pe cetăţeni şi pe agenţii economici
să mituiască funcţionarii de stat. De exemplu, având informaţia despre o licitaţie,
agentul economic poate oferi mită funcţionaiului responsabil ca acela să nu comunice
concurenţilor potenţiali despre timpul de petrecere al licitaţiei. Toate cele menţionate
cauzează pierderi enorme economiei naţionale şi duc la proliferarea economieii
legale.4
În Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Cap.3. intitulat,, Organe cu
Atribuţii de Prevenire şi de Combatere a Corupţiei” Art.13 sunt prevăzute organe cu
atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei. Astfel autoritatea abilitată cu
executarea prezentei legi - Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei (CNA) este un organ specializat învestit cu atribuţii de prevenire şi de
combatere a actelor de corupţie sau a faptelor de comportament corupţional, în ale
4
PĂCEŞILĂ MIHAELA, Aspecte privind combaterea corupţiei în administraţia publică Chişinău
2009. pag.74
9
cărui obligaţii intră:
a) întreprinderea acţiunilor de prevenire, depistare şi de contracarare a corupţiei,
efectuarea măsurilor operative de investigaţie şi a măsurilor de urmărire penală privind
actele de corupţie;
b) colectarea şi analiza informaţiilor privind faptele de comportament corupţional
sau actele de corupţie,colaborarea şi schimbul de informaţii cu
autorităţile administraţiei publice, sesizarea organelor competente despre cauzele şi
condiţiile care favorizează comiterea de acţiuni ilicite;
c) desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei, educarea anticorupţie a
cetăţenilor, colaborarea activă cu societatea civilă în vederea propagării în masă a
culturii anticorupţie;
d) asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reciclării cadrelor;
e) asigurarea protecţiei şi păstrării informaţiei care constituie secret de stat, secret
comercial şi secret bancar, alte secrete apărate prin lege, devenite cunoscute în
exerciţiul funcţiei;
f) dezvoltarea relaţiilor cu servicii similare străine;
g) elaborarea de propuneri pentru aducerea actelor normative în concordanţă cu
reglementările internaţionale în domeniu.
În Lege sus numită Art.14 sunt prezente de asemenea organe şi persoane
abilitate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei. Asfel, exercită
atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei prin realizarea politicilor şi practicilor
în domeniu, în limitele competenţei stabilite de legislaţie:
a)Parlamentul;
b)Preşedintele Republicii Moldova;
c)Guvernul;
d)Procuratura;
e)Serviciul de Informaţii şi Securitate;
f)Curtea de Conturi;
g) alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile
administraţiei publice locale;
h) societatea civilă.
Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi

măsurile administrative pentru a determina dacă sînt adecvate prevenirii şi combaterii
corupţiei, organizînd, în limitele competenţei:
a) controlul interior asupra respectării de către funcţionarii publici a cerinţelor
legislaţiei pentru prevenirea actelor de corupţie;
b) recepţionarea informaţiei din diferite surse (audienţă, scrisori anonime, prin
intermediul telefonului de încredere, poştei electronice etc.) referitor la comiterea
10
faptelor de comportament corupţional sau actelor de corupţie de către salariaţi,
examinarea administrativă a acestei informaţii şi întreprinderea măsurilor de rigoare,
inclusiv prezentarea materialelor respective organului specializat;
c) prezentarea trimestrială la Centrul Naţional Anticorupţie a notelor informative
privind măsurile întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi,
precum şi a propunerilor de ameliorare a situaţiei existente.
Autorităţile administraţiei publice, organizaţiile necomerciale, alţi reprezentanţi ai
societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, activităţi în domeniul prevenirii
corupţiei prin schimb de informaţii, de experţi, prin cercetarea şi identificarea cauzelor
corupţiei, instruirea personalului, organizarea sistematică a campaniilor informaţionale
de sensibilizare a populaţiei, realizarea şi difuzarea materialelor publicitare privind
riscurile corupţiei, realizarea unor iniţiative social-economice şi prin alte acţiuni în
domeniu.5
Unul din principalele instituţii statale care are atribuţii în domeniu este Centrul
Naţional Anticorupţie. El este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în
contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei. Acest
organ îşi desfăşoară activitatea pe principiile legalităţii, respectării drepturilor şi
libertatilor fundamentale ale omului, oportunităţii, îmbinării metodelor şi mijloacelor
publice şi secrete de activitate, conducerii unipersonale şi colegiale, colaborarii cu alte
autorităţi publice, organizaţii obşteşti şi cetăţeni.
Crearea Centrului a fost determinată, în primul rand, de necesitatea edificarii unei
structuri de stat eficiente, scopul principal al caruia este combaterea infracţiunilor
economice şi corupţiei în Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcină prioritară
pentru organele de ocrotire a normelor de drept. O alta cerinţă, nu mai putin importantă,
a fost necesitatea optimizării structurii şi activităţii organelor de control.
Din experienţa anilor trecuţi, nu se reusea soluţionarea problemelor privind
infracţionalitatea economică, sporirea rezultatelor în combaterea ei din mai multe cauze,
dintre care pot fi menţionate cele mai importante: dublarea funcţiilor de către diferite
instituţii de stat, pe de o parte, şi ineficienta interactiune între ele, pe de alta. În
consecinţă, se inregistra un număr considerabil de controale şi revizii tendentioase şi
inoportune, care nu aveau nici un efect asupra nivelului criminalitatii în economie, şi
sustrageau de la activitate agenţii economici. Fiecare organ de control avea competenţele
proprii, subordonarea sa ierarhică. Totodată, dintre ţările CSI, numai în Republica
Moldova organele de control nu dispuneau de funcţii de urmărire penală. Odată cu
adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, în Moldova a fost creată
o instituţie avind un sistem complex de descoperire a infracţiunilor economice, începând
5
LEGE Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Publicat : 13.06.2008 în
Monitorul Oficial Nr. 103-105 art Nr : 391
11
cu obţinerea şi documentarea informaţiilor speciale, efectuarea actului de revizie şi
control, intentarea dosarului penal, urmarirea penala şi transmiterea dosarului în instanţa
de judecată. Centrul Naţional Anticorupţie a fost creat ca urmare a fuzionarii
Departamentului Control Financiar şi Revizie al Ministerului Finanţelor; Directiei
anticorupţie a Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi Corupţiei,
precum şi a Direcţiei poliţiei economico-financiare a Inspectoratului General de Poliţie
al Ministerului Afacerilor Interne şi a Gărzii Financiare, care era subordonată
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
Sistemul specializat de combatere a corupţiei include de asemenea şi Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Curţii de
Conturi. Cu excepţia Curţii de Conturi, ale cărei hotărâri sunt publicate periodic (nu este
clar numai dacă toate) în Monitorul Oficial, impactul celorlalte organizaţii asupra
eradicării corupţiei nu este cunoscut publicului larg, deoarece rapoartele acestor instituţii
nu sunt date întotdeauna publicităţii.
O altă autoritate, în atribuţiile căreia intră combaterea corupţie este desigur Ministerul
Afacerilor Interne, şi anume Direcţia Investigare a Fraudelor. Pe parcursului anului 2011
activităţile anticorupţie desfăşurate de subdiviziunile DIF a DP au fost orientate la
relevarea şi documentarea crimelor cu rezonanţă socială sporită, persoanelor implicate
în scheme infracţionale sau predispuse la comiterea actelor de corupţie, cât şi a
infracţiunilor conexe acestora.
Astfel, în pe parcursul anului trecut au fost înregistrate 36 cauze penale pe fapte de
corupere, clasate 5 cauze penale şi 1 cauză penală – încetată. Remise procurorului 34
cauze penale (94,4%) şi 27 cauze penale (75%) au fost expediate în instanţa de judecată.
Ca rezultat al măsurilor anticorupţie întreprinse de către efectivul DIF, au fost relevate
şi documentate 33 cazuri de corupere, orientate în următoarele domenii şi instituţii:
Serviciul Vamal– 7; - Transport – 6; - Administraţia publică locală – 1; - Oficiul
cadastral – 1; - Medicină – 2; - Învăţămînt – 5; - Alte persoane cu funcţie de răspundere
– 11. Printre infracţiunile conexe actelor de corupţie – relevate şi documentate 42 cazuri
orientate în următoarele domenii şi instituţii: ; Asistenţa socială – 2; - Instituţii de
învăţămînt – 5; - Transport – 3; - Administraţia publică locală – 20; - Oficiul poştal – 1;
- Executor judiciar – 1; - Alte persoane cu funcţie de răspundere – 106.
Un factor care a condiţionat eşecul tuturor eforturilor de eradicare a corupţiei în
Moldova a fost faptul că acest fenomen la noi are o foarte puternică componentă politică.
După cum scrie presa naţională şi de peste hotare, corupţia în Moldova a pătruns masiv
6
Notă informativă privind rezultatele de activitate ale DIF a DP al MAI pe parcursul a 12 luni ale
anului 2011.
12
în toate nivelele politice şi administrative, inclusiv cele mai înalte şi, alegoric vorbind,
nu există cineva care ar păzi paznicii.
13
§ 3 .ACTIVITĂŢI DE DEPISTARE ŞI DE DOCUMENTARE A
ACTELOR DE CORUPŢIE
“O provocare pentru chirurgia politica:

extirparea coruptiei, fara a altera
specificul naţional” (Valeriu Bănulescu )
Noţiunea şi domeniul de reglementare a activităţii speciale de investigaţii le

descoperim în Art.1 din Legea privind activitatea specială de investigaţii. Astfel
activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public,
efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice
speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea
criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor. De
asemenea e necesar să cunoaştem că prezenta lege reglementează măsurile speciale de
investigaţii, modalitatea de dispunere şi de efectuare a acestora, precum şi efectuarea
controlului asupra legalităţii lor. Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se
efectuează dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: pe altă cale este
imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil
activitatea de administrare a probelor; să existe o bănuială rezonabilă cu privire la
pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, cu excepţiile stabilite de lege; acţiunea este necesară şi proporţională cu
restrîngerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.7
În procesul efectuării măsurilor speciale de investigaţii se face uz de sisteme
informaţionale, de aparate de înregistrare video şi audio, de aparate de fotografiat şi de
filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea au fost autorizate în modul stabilit de lege.
De asemenea e necesar să cunoaştem că în procesul efectuării măsurilor speciale de
investigaţii se face uz de sisteme informaţionale, aparate de înregistrare video şi audio,
de aparate de fotografiat şi de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea au fost
autorizate în modul stabilit de lege. Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de
către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în
Legea privind activitatea specială de investigaţii.
Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii pe cazurile de
corupţie sînt:
7
Legea privind Activitatea Specială de Investigaţii nr.59-2358 din 20.03.2012.
14
1) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale pe caz de corupţie;
2) informaţiile, devenite cunoscute, privind acte de corupţie:
a) fapte prejudiciabile de corupţie în curs de pregătire, de comitere sau comisă, precum
şi persoanele care o pregătesc, o comit ori au comis-o;
b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată
ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale ce au legătură cu acte de corupţie;
d) circumstanţele cu privire la corupţie care pun în pericol ordinea publică, securitatea
militară, economică, ecologică sau de altă natură a statului;
3) actele procesuale ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale
judecătorului de instrucţie în cauzele penale de corupţie aflate în procedura acestora8;
4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în
conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte în legătură
cu acte de corupţie;
5) raportul ofiţerului de investigaţii privind circumstanţele ce pun în pericol securitatea
proprie, a familiei sale şi a persoanelor apropiate lui în legătură cu formele de corupţie.
Măsurile speciale de investigaţii specificate la art.18 alin.(1) pct.1) se autorizează în
condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova. Măsurile speciale de
investigaţii specificate la art.18 alin.(1) pct.2) se autorizează de către procuror din oficiu
sau la demersul ofiţerului de urmărire penală, al ofiţerului de investigaţii sau al
conducătorului subdiviziunii specializate în cadrul unui dosar special format şi
înregistrat. Procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală pune, prin ordonanţă
motivată, măsura specială de investigaţii în executarea subdiviziunilor specializate ale
autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii. Măsurile
speciale de investigaţii autorizate trebuie să înceapă la data indicată în actul de dispunere
sau cel tîrziu la data expirării termenului pentru care au fost autorizate. Măsurile
speciale de investigaţii prevăzute la art.18 alin.(1) pct.1) pot fi autorizate, ca excepţie,
în baza ordonanţei motivate a procurorului în cazurile infracţiunilor flagrante, precum
şi atunci cînd există circumstanţe ce nu permit amînare, iar încheierea nu poate fi
obţinută fără existenţa unui risc esenţial de întîrziere care poate conduce la pierderea
informaţiilor probatorii sau pune în pericolul imediat securitatea persoanelor.
Judecătorul de instrucţie urmează să fie informat, în termen de 24 de ore, despre
efectuarea acestor măsuri, prezentîndu-i-se toate materialele în care este argumentată
necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii. Dacă sînt temeiuri suficiente,
judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, confirmă legalitatea efectuării acestor
măsuri.
8
15
Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsurile speciale de investigaţii informează
procurorul printr-un raport, la finisarea efectuării măsurii speciale de investigaţii sau în
termenul stabilit în actul de dispunere, despre rezultatele obţinute la efectuarea măsurii
speciale de investigaţii. În cazul în care măsura specială de investigaţii este autorizată
de către judecătorul de instrucţie, procurorul prezintă acestuia toate materialele
acumulate de către ofiţerul de investigaţii pentru efectuarea controlului legalităţii. Dacă
în cadrul examinării raportului se constată că nu sînt respectate condiţiile de întindere a
efectuării măsurii speciale de investigaţii sau prin măsura dispusă se încalcă
disproporţionat sau în mod vădit drepturile şi interesele legitime ale omului, sau au
dispărut motivele care au stat la baza ingerinţei, procurorul sau judecătorul de instrucţie
dispune încetarea măsurii. Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de
30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat pînă la 6 luni, cu excepţiile stabilite
de prezentul cod. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţie nu poate
depăşi 30 de zile.
Dacă termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost
prelungit pînă la 6 luni, este interzisă autorizarea repetată a măsurii speciale de
investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia utilizării agenţilor
sub acoperire sau apariţiei circumstanţelor noi, a cercetării faptelor legate de
investigarea crimei organizate şi finanţării terorismului, precum şi a căutării învinuitului.
Procurorul este obligat să dispună încetarea măsurii speciale de investigaţii de îndată ce
au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat autorizarea ei, fără dreptul de a
dispune reluarea efectuării măsurii În cazul în care temeiurile pentru efectuarea
măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul de urmărire penală sau ofiţerul
de investigaţii propune procurorului încetarea ei imediată. Este interzisă dispunerea şi
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii cu privire la raporturile legale de asistenţă
juridică dintre avocat şi clientul său.9
Ofiţerul care efectuează măsurile speciale de investigaţii întocmeşte un proces-verbal
pentru fiecare măsură efectuată, în care consemnează:
1) locul, data şi ora începerii şi finisării măsurii speciale de investigaţii;
2) funcţia, numele şi prenumele subiectului care întocmeşte procesul-verbal;
3) numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii,
iar dacă este necesar, adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
4) descrierea detaliată a faptelor constatate, precum şi a acţiunilor întreprinse în cadrul
efectuării măsurii speciale de investigaţii;
5) menţiunea privind efectuarea, în cadrul realizării măsurii speciale de investigaţii, a
fotografierii, filmării, înregistrării audio, utilizarea mijloacelor tehnice, condiţiile şi
9
Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de investigaţii. Chişinău
2012 pag.45 - 48
16
modul de aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace şi
rezultatele obţinute. De asemenea la procesul-verbal se anexează, în plic sigilat,
purtătorul material de informaţii care conţine rezultatele măsurilor speciale de
investigaţii. Procesul-verbal şi purtătorul material de informaţii se anexează la cauza
penală.
La încetarea măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului ori a
judecătorului de instrucţie, ofiţerul de investigaţii care a efectuat măsura transmite
acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele acumulate la efectuarea
măsurii speciale de investigaţii. În cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu
încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului sau ofiţerul de investigaţii a acţionat
cu depăşirea prevederilor ordonanţei/încheierii de autorizare, procurorul sau judecătorul
de instrucţie declară nul procesul-verbal şi dispune prin ordonanţă/încheiere nimicirea
imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul
efectuării măsurii speciale de investigaţii. În cazul în care constată că prin acţiunile
întreprinse ofiţerul de investigaţii a încălcat vădit drepturile şi libertăţile omului,
procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nule măsurile întreprinse şi sesizează
autorităţile competente. Ordonanţa procurorului se atacă la procurorul ierarhic superior.
Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă. La examinarea legalităţii
efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie
examinează modul de înfăptuire a măsurii, respectarea condiţiilor şi temeiurilor în baza
cărora s-a dispus măsura specială de investigaţie. După examinare, datele sau
informaţiile obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii care nu
constituie obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea
persoanelor, dacă nu sînt folosite în alte cauze penale potrivit alin.(9), se arhivează la
judecătorul de instrucţie în locuri special amenajate, cu asigurarea confidenţialităţii, o
copie fiind remisă procurorului. Judecătorul de instrucţie ori completul de judecată poate
solicita, din oficiu sau la solicitarea părţilor, datele sigilate dacă există probe noi din care
rezultă că o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. La
efectuarea măsurii speciale de investigaţii, ofiţerul de investigaţii este obligat să formeze
dosar special în care include toate materialele acumulate. Formarea dosarului este
supusă înregistrării obligatorii. Dosarul special nu poate servi drept temei pentru
limitarea drepturilor şi libertăţilor omului prevăzute de lege.
Categoriile dosarelor speciale, modul de gestionare, de încetare şi de nimicire a
acestora sînt stabilite prin acte normative departamentale ale autorităţilor ale căror
subdiviziuni specializate efectuează activitatea specială de investigaţii. Prin derogare de
la alin.(3), dosarele speciale care conţin secret de stat se nimicesc după desecretizarea
17
acestora conform Legii cu privire la secretul de stat. Fiecare dosar special va include un
borderou al persoanelor care au luat cunoştinţă de materialele.10
Infracţiunile de corupţie au căpătat o răspîndire vastă în societate, practic fiind

întîlnite în toate ramurile şi domeniile de activitate ale statului: administrare publică,
comerţ, învăţămînt, relaţii economice externe, finanţe şi bănci, justiţie. Totodată în
activitatea de depistare a infracţiunilor cu caracter corupţional, organele abilitate sunt
obligate să respecte fie pe deplin drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei
declarate de Convenţiile Internaţionale, Costituţia R.M., Codul de procedura penală ţi
alte acte normative. Conform literaturii de specialitate succesul depistării acţiunilor
ilicite a celor bănuiţi în actele de corupţie depinde de totalitatea măsurilor speciale de
investigaţii şi a acţiunilor de urmărire penală în scopul:
- stabilirii obiective şi corecte a împrejurărilor în cazul săvîrşirii infracţiunii, adică:
timpul, locul, metoda de săvîrşire şi alte circumstanţe importante pentru cercetarea
cazului;
- stabilirea persoanelor care au săvîrşit infracţiunea dată;
- stabilirea locurilor unde au avut loc aceste acţiuni ilicite;
- stabilirea actelor de corupţie sau a altor infracţiuni ascunse de înregistrarea în
OAI;
- elaborarea măsurilor îndreptate spre aducerea informaţiei iniţiale pentru alegera
direcţiei de căutare a infractorilor;
- planificarea măsurilor de urmărire şi de reţinere a infractorilor pe urme proaspete
şi în locurile de posibilă apariţii;
- realizarea măsurilor de depistare ţi control al persoanelor care pot fi complice la
săvîrşirea actelor de corupţie.
- folosirea deplină în scopul descoperirii infracţiunilor posibilităţile aparatelor
operative de căutare şi anchetei11.
Pentru depistarea infracţiunilor de corupţie este necesar de utilizat o metodologie strict
determinată de legislaţia în vigoare a R.M. Se recomandă de folosit următoarele metode:
- metoda procesual – penală prevăzute de CCP;
- măsuri speciale de investigaţii prevăzute de Legea privind Activitatea Specială
de Invesigaţii;
- metode normative prevăzute de alte legi;
10
Ibidem 43. pag.48 - 51
11
Безылев И.М., Великошин И.И., Тарсуков К.М. «Предупреждение и раскрытие мошеничества»,
Москва, 1986 г.
18
- metode complexe procesual penale, normative şi speciale de investigaţii.
La depistarea infracţiunilor de corupţie, funcţionarii organelor de drept
împuterniciţi cu atribuţii în domeniul activităţii speciale de investigaţie, desfăşoară,
măsuri publice şi secrete, de asemenea e necesar de a folosi metode complexe cu
îmbinarea procedeelor procesual penale, normative şi speciale de investigaţii efectuate
de către echipa de specialişti care pot realiza rezultate eficiente în combaterea
corupţiei.12
Temei pentru depistarea, documentarea actelor de corupţie sau pregătire de
săvîrţire din parea funcţionarilor de regulă sunt:
- denunţul;
- autodenunţul;
- cererile persoanelor (anonime sau semnate);
- articolele şi informaţiile din presă;
- datele organelor de control şi revizie inspectorilor şi controliorilor;
- datele obţinute în urma investigaţiilor operative;
- depistarea nemijlocită de către organul de constatare, organul de urmărire
penală au de căte instanţa judecătorească ăn cadrul cercetării sau examinării altui
dosar a unor semne ale infracţiunii.13
Caracterul măsurilor speciale de investigaţie iniţiale trebuie să fie de contracărarea
acţiunilor de corupţie, orientate spre ascunderea urmelor infracţiunii şi eschivarea de la
urmărire penală.
În scopul descoperirii acestui gen de infracţiune, organele special au dreptul de a înfaptui
următoarele măsuri investigative-operative:
- Chestionarea;
- Culegera informaţiei;
- Urmărirea vizuală;
- Urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice modern;
- Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă;
- Identificarea persoanei(lor),(care pot comunica despre infracţiunea comisă sau
făptuitorii ei);
- marcarea cu substanţe chimice şi alte substanţe special;
- investigaţia sub acoperire;
Pentru activităţile care sunt întreprinse pentru administrarea probelor, în vedera
soluţionării problemelor apărute, se înscriu:
12
Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a formatorului în
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.144 – 145.
13
Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 Monitorul Oficial al RM
nr.104-110// 447 din 07.06.03. art.273
19
- ascultarea părţii vătămate;
- efectuarea percheziţiei;
- verificarea şi ridicarea de înscrisuri;
- prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor bănuite;
- ascultarea martorilor.
Succesul căutării persoanelor bănuite de corupţie depinde de informaţia iniţială:
dacă aceasta a parvenit în timpul util, dacă este completă sau incompletă etc. Informaţia
iniţială poate fi primită în urma efectuării audierii martorilor şi pătimaţilor, a altor acţiuni
de urmărire penală şi măsuri speciale de investigaţii.14 Forma reacţionării organului de
urmărire penalăla informaţia primarăreferitor la infracţiune, se materializează:
- în rezoluţia de începere a urmării penale la prezenţa temeiurilor şi condiţiilor

stipulate în alin.1. art.274 al Codului de procedură penală ,,Începerea urmăririi
penale”, precum şi rezoluţia de a nu începe urmărirea penală cazurile prevăzute
în alin.5 art.274 şi art. 275 al Codului de Procedură Penală;
- în procesul – verbal de începere a urmăririi penale – autosesizarea organului de
urmărire penală;
- în decizia de a trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi
penale pentru a o transmite organului competent ,, Verificarea competenţei”;
- în procesele - verbale privind acţiunile de urmărire penală efectuate în cazurile
urgente;
- în actele operative de serviciu – note, rapoarte, acte , sinteze, memorandum,
ordonanţe etc. – întocmite în conformitate cu prevederile Legii privind Activitatea
Specială de Investigaţie, Regulamentul privind activitatea specială de investigaţii
şi Codului de procedură penală.
Temeiurile motivele şi condiţiile normative de începere a procesului penal intra în
obligaţiile organelor de urmărire penală. Astfel primirea sesizărilor şi a altor informaţii
despre infracţiunile de corupţie întră în obligaţiile funcţionarilor organelor de urmărire
penală abilitate cu atribuţii în vederea recepţionării lor şi instrucţiunile privind modul de
primire, înregistrare, evidenţă, examinare, prevăzute de Ordinul Comun al Procuraturii
Generale.15
Pentru organizarea descoperirii actelor de corupţie, în procesul lucrului pe dovezile de

căutare este necesar:
14
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.146
15
Ordinul Comun al Procuraturii Generale din26.08.2003,,privind evidenţa unică a infracţiunilor, a
cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni.”
20
- a elabora un plan concret de de activitate şi de controlat ipotezele înaintate;
- a coordona măsurile operative de căutare pe un dosar concret cu măsurile de
căutare commune ale organului de interne.
Prin documentare în literatura de specialitate se subînţelege procesul de

desfăşurare a măsurilor special de investigaţii în vederea relevării, aprecierii şi fixării
datelor fapticeprivitor la infracţiunile de corupţie şi persoanelor bănuite, participante
precum şi asigurarea utilizării acestor date în procesul penal. Documentarea se
realizează printr-un ansamblu de măsurispeciale de investigaţii.
Măsurile speciale de investigaţii se documentează prin întocmirea următoarelor
acte:
1. Decizia cu privire la efectuarea unui anumit gen de activitate;
2. Proces – verbal prin care se înregistrează acţiunile efectuate în cadrul
realizării măsurilor speciale de investigaţii;
3. Explicaţia;
4. Raportul întocmit de organul de constatare în adresa şefului organului
referitor la informarea despre anumite aspecte din activitatea de efectuare
a măsurilor operative de constatare;
5. Raportul întocmit de ofiţerul de urmărire penală în adresa organului de
urmărire penală în cazul depistării ţi documentării infracţiunii in care se
expun circustanţele;
6. Nota informativă a organului de constatare.
Toate materialele acumulate în procesul verificării datelor parvenite la organele
de resort vor fi acumulate în cadrul uui dosar special. Pentru cauza penală vor fi
legalizate numai acele date care pot deveni probe cu privire la existenţa infracţunii,
la identificarea făptuitorului pentru a se constata dacă este sau nu cazul să transmită
dosarul penal în judecată şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.
Lmitele documentării ar fi determinate de următorii factori:
- posibilitatea de a porni urmărirea penală;
- posibilitatea de a aplica sancţiunile prevăzute de lege corespunzător periculozităţii
faptei de corupţie şi a prejudiciului cauzat. Reeşind din cele expuse se conturează
direcţiile principale în care se realizează documentarea acţiunilor ilicite:
1. Stabilirea persoanelor care pot deţine informaţii privitor la faptele ilicite ale
celor bănuiţi în infracţiunile de corupţie, complicilor lor şi care în viitor vor
putea fi martori în cauzele penale respective; identificarea acestor personae la
locul de trai, de muncă; verificarea lor pe evidenţele MAI, în organele fiscale,
Ministerul Tehnologiilor Informaţonale etc.În dependenţă de relaţiile cu cei
implicaţi în infracţiune se recomandă chestionarea lor publică, confidenţială
sau conspirată cu fixarea rezultatelor în scris într-un raport, notă sau declaraţie,
21
după caz. Este utilă şi eficientă înregistrarea magnetică a chestionării cu
respectarea prevederilor legislaţiei;
2. Relevarea materialelor, altor bunuri şi obiecte implicate în săvîrşirea
infracţiunilor de corupţie;localizarea şi examinarea acestora după caz în secret
sau conspirat,ridicarea unor mostre pentru cercetarea comparativă şi
perfectarea documentelor – raport sau act;
Fixarea acţiunilor ilicite ale celor bănuiţi în acte de corupţie, a complicilor lor prin
controlul şi supravegherea comportamentului lor cu tehnica specială aplicînd măsurile
speciale de investigaţii, confidenţii precum şi alte posibilităţi. În cazurile când se impune
necesitatea examinării, în conformitate cu art.274 Cod procedură penală, informaţia
despre comiterea sau despre pregătirea comiterii infracţiunilor de corupţie, este necesar
a îndeplini următoarele acţiuni ce le vom descrie în următoarele etape:
Etapa I. Ca măsură specială de investigaţie vom folosi - Chestionarea minuţioasă a
persoanei care s-a adresat cu plângerea sau demersul în vederea realizării obiectivelor:
- analiza personalităţii denunţătorilor, capacitatea acestuia de a înţelege pericolul
în cazul denunţului calomnios;
- identificarea motivelor şi cauzelor care l-au determinat să denunţe comiterea
infracţiunii;
- analiza circumstanţelor cazului şi împrejurărilor în care a fost comisă sau se va
comite infracţiunea;
- stabilirea, dacă la săvârşirea infracţiunii participă şi alte persoane în calitate de
coautori, complice, instigatori, organizatori. De exemplu, în cazul infracţiunii de
corupere pasivă - dacă în schema de extorcare şi primire a banilor există şi alţi
participanţi, chiar şi dacă nu deţin funcţii de răspundere (rude, colegi, prieteni), în
vederea determinării în mod cert rolul funcţionarului corupt în această schema;
- determinarea volumului probelor care pot fi acumulate şi puse la baza viitoarei
învinuirii, precum şi acţiunile de urmărire penală ce se impun16.
Etapa II. Dispunerea organului, care asigură activitatea specială de investigaţie,
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii şi anume: – culegerea informaţiei,
16
Marian GHERMAN, Eugen BLÎNDU, Alic CLEFOS. METODOLOGIA PREVENIRII ŞI
DESCOPRRIRII INFRACŢIUNILOR DE CĂTRE SERVICIUL POLIŢIEI JUDICIARE. Chişinău 2010. pag.
109 – 116.
22
urmărirea vizuală, urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor
tehnice moderne17.
Etapa III. Începerea urmăririi penale prin ordonanţă conform bănuielii
rezonabile, că a fost săvârşită o infracţiune, constatate în cadrul etapelor anterioare.
Etapa IV. Pentru derularea cu succes a operaţiunii de documentare a infracţiunii

flagrante, este necesar a remarca următoarele:
- a selecta organul care va fi însărcinat pentru efectuarea măsurilor speciale de

investigaţii, ţinând cont de specificul subiectului infracţiunii.
- în măsura posibilităţilor, de a întreprinde măsuri întru selectarea membrilor

grupului de ofiţări de investigaţii, care vor efectua măsurile speciale de investigaţii;
- repartizarea rolurilor între membrii grupului operativ şi verificarea cunoaşterii
acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de fiecare;
- informarea ofiţărilor de investigaţii referitor la tactica şi acţiunile care vor fi
întreprinse de procuror imediat după reţinerea în flagrant delict a infractorului;
- înzestrarea persoanei-denunţător cu tehnica specială necesară pentru
documentarea infracţiunii cu întocmirea procesului-verbal respectiv (această măsură
urmează a fi efectuat de specialistul din cadrul organului care asigură acoperirea
operativă);
- instruirea persoanei-denunţător privitor la comportamentul său în cadrul
desfăşurării operaţiunii de documentare a infracţiunii flagrante de corupţie.
În cazul documentării infracţiunii de corupere pasivă, poate fi menţionat
suplimentar, că este necesar a efectua următoarele:
- identificare sursei mijloacelor băneşti care vor fi utilizate în calitate de valori
extorcate (pot fi prezentate de persoana-denunţător sau din fondul special al organului
care efectuează măsuri speciale de investigaţii.
- marcarea bancnotelor cu creion special şi/sau cu praf fluorescent cu întocmirea
procesului-verbal respectiv, precum şi împachetarea şi sigilarea într-un pachet separat a
mostrelor creionului şi/sau prafului cu care au fost marcaţi banii (aceasta măsură, de
asemenea, trebuie să fie efectuată de specialistul din cadrul organului care asigură
acoperirea operativă);
17 Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a formatorului în

domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag.146
23
Etapa V. Dispunerea efectuării măsurilor speciale de investigaţii organului
competent să asigure activitatea specială de investigaţie şi, după caz, iniţierea procedurii
de autorizare de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de investigaţii legate
de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei18.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a imaginilor. În
sensul măsurii date comunicările şi imaginile includ informaţii de orice natură ( verbală,
scrisă, gesticulată, fotografiată, filmată, scanată etc.) transmisă de către o persoană către
o altă persoană sau grup de persoane prin ntermediul reţelelor de telefonie, mijloacelor
tehnice, radiocomunicaţii, reţele de comunicaţii electronice şi altele, astfel încît reeţind
din caracteristicile tehnice ale acetora, ele pot fi însoţite de o reprezentare auditivă,
vizuală sau mixtă. Conform art.136 alin.(4) CPP, în caz de urgenţă, dacă întârzierea
obţinerii autorizaţiei judecătorului de instrucţie ar provoca prejudiciu grav activităţii de
administrare a probelor, procurorul poate dispune, prin ordonanţă motivată,
interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, informând despre aceasta imediat, dar nu
mai tîrziu de 24 de ore. El, în cel mult 24 de ore, se va pronunţa asupra ordonanţei
procurorului şi, dacă o confirmă, va autoriza, în caz de necesitate, interceptarea în
continuare, iar dacă nu o confirmă, dispune încetarea imediată a interceptărilor şi
nimicirea înregistrărilor efectuate.19
Astfel, procurorul urmează să emită, în cadrul urmării penale, o ordonanţă
privind dispunerea efectuării măsurilor speciale de investigaţii şi să înainteze un demers
către judecătorul de instrucţie în vederea autorizării acestei măsuri. La demersul în
cauză, procurorul va anexa şi decizia motivată a conducătorului organului care exercită
activitatea specială de investigaţii20.
În caz de urgenţă, interceptarea convorbirilor poate fi efectuată de organul
competent în baza ordonanţei motivate a procurorului cu confirmarea ulterioară la
judecătorul de instrucţie.
Potrivit art.136 alin.(1) CPP asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor se
realizează de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în
condiţiile Legii Speciale de Investigaţie.
Interceptarea comunicărilor poate fi efectuată, potrivit art.136 alin.(3) Cod
procedură penală, în cazul unor ameninţări de aplicare a violenţei, de extorcare sau de
18
2012 pag.6 - 7
19
nr.104-110// 447 din 07.06.03.
20
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag. 164.
24
comitere a altor infracţiuni împotriva părţii vătămate, martorului sau membrilor
familiilor lor, la cererea acestora, în baza ordonanţei motivate a procurorului şi cu
controlul judiciar, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) art.135 Cod procedură
penală, chiar dacă infracţiunea nu este gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă.
Prevederile art.136 Cod procedură penală se referă şi la interceptarea
comunicărilor efectuate în mediu ambiant sau tet-a-tete, care sunt efectuate prin
intermediul înzestrării petiţionarului cu mijloace tehnice speciale ce permit interceptarea
acestor convorbiri.21
În cazul documentării infracţiunilor flagrante petiţionarii se înzestrează cu
tehnică specială pentru a înregistra convorbirile cu bănuitul şi anume:
- aparataj de înregistrare a convorbirilor audio;
- aparataj de înregistrare a convorbirilor video;
- aparataj de înregistrare a convorbirilor audio şi video;
- aparataj de interceptare şi înregistrare a convorbirilor audio la distanţă;
- aparataj de interceptare şi înregistrare a convorbirilor audio şi video la
distanţă;
Controlul transmiterii banilor sau altor valori materiale estorcate prevede
înmînarea sau predarea de bunuri, bancnote sau documente persoanei care pretinde sau
le acceptă, sub supraveghere şi documentarea acestor acţiuni.
Controlul transmiterii banilor sau altor valoări estorcate poate fi efectuat doar de către
organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne şi Centrul Naţional
Anticorupţie.
Controlul transmiterii banilor sau altor valoări estorcate, deşi formal cade sub incidenţa
infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar sub incidenţa
infracţiunii, în mod separat nu constituie şi se realizează dor în scopul identificării şi
verificării comunicării cu privire la inrecţiunea de corupere sau de şantaj, care a
începutpînă la sau în afara implicării organelor respective.
Persoanele care participă la actul de transmitere a banilor sau altor valoări materiale
excortate nu poartă răspundere pentru acţiunile lor realizate sub controlul organelor
abilitate.
De obicei la înfăptuirea acestei măsuri pot fi antrenaţi specialişti tehnici şi colaboratori
confidenţiali.
Marcarea banilor sau a valoărilor excortate, ce urmează a fi transmise sub control,
descrierea serviciilor ce urmau a fi prestate, este consemnatî într-un proces verbal în
condiţiile şi procedura reglementată de art.163 şi 260 ale CPP cu menţiuni asupra
caracteristicilor specifice ale banilor şi ale mărfurilor sau produselor extorcate.Şi
21
nr.104-110// 447 din 07.06.03.
25
persoanele care participă la procesul propriu-zis, nu poartă răspundere pentru acţiunile
sale, realizate sub controlul autorităţilor abilitate.Rezultatele obţinute în urma înfăptuirii
măsurii se consemnează într-un proces verbal.”22
Ea este o măsură specială de investigaţii, care se efectuează, conform art.18
alin.(2), lit( c ), din Legea nr.29 din 29.03.2012 privind activitatea specială de
investigaţii, în cazul parvenirii de la o persoană concretă a declaraţiei despre faptul
estorcării, în baza deciziei motivate a unuia dintre conducătorii organului care exercită
activitatea specială de investigaţii, aprobată de procurorul care conduce sau efectuează
urmărirea penală în cauza dată.
Prin controlul transmiterii banilor sau altor valori materiale se subînţelge
marcarea bancnotelor cu creion special şi/sau cu praf fluorescent, examinarea acestora
şi oferirea bancnotelor petiţionarului pentru a le transmite sub supraveghere bănuitului.
De aceea, în cadrul cercetării la faţa locului sau percheziţiei, în cazul
infracţiunilor de corupere pasivă, este necesar:
- examinarea hainelor şi mâinilor persoanei bănuite, în vederea depistării
particulelor de praf, cu utilizarea lămpii cu lumină ultravioletă;
- colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă a particulelor de pe
mâinele sau obiectele examinate şi sigilarea acestora în plicuri. Examinarea se
efectuează cu utilizarea mănuşilor sterile, a tifonului steril şi a pachetelor pentru
împachetare nefolosite, pentru a exclude orişicare dubiu referitor la provenienţa
particulelor de praf special de pe tifonul cu care se extrag mostre de particule
microscopice de pe mâinile sau hainele bănuitului. Totodată, pentru preluarea mostrelor
particulelor este necesar, în conformitate cu art.154, 255 Cod procedură penală, emiterea
unei ordonanţe în acest sens de către ofiţerul de urmărire penală sau procuror cu
întocmirea procesului verbal respectiv sau includerea menţiunii despre acest fapt în
procesul-verbal de cercetare la faţa locului sau percheziţiei.23
De regulă, infracţiunile de corupere activă pot fi documentate în cazul în care
funcţionarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dea oferte, bani, alte valoare, etc.,
declară despre aceasta organelor de drept competente să investigheze cazul. În astfel de
situaţii, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală pe cazul dat, în baza
ordonanţei sale, va da indicaţii în scris, în temeiul cărora urmează a fi emisă decizia
22
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova. Chişinău 2008. pag. 164
23
Avram Mihail, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de
corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005.
26
motivată a unuia dintre conducătorii organului care exercită activitatea specială de
investigaţii. Ulterior, cu acordul funcţionarului care a comunicat despre infracţiunea de
corupere activă şi care va figura în cadrul urmăririi penale în calitate de martor, va fi
efectuată măsura operativă de investigaţie respectivă - urmărirea şi documentarea cu
ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne a funcţionarului propriu-zis pentru
constatarea inexistenţei infracţiunii de corupere pasivă în acţiunile acestuia, precum şi
pentru documentarea momentului oferii valorilor de către bănuit.
Prin documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne se
subînţelege înregistrarea audio şi video a discuţiei între funcţionar şi bănuit, precum,
fotografierea întâlnirii acestora, etc.
Etapa VI. Efectuarea cercetării la faţa locului, în cazul în care locul transmiterii
este un loc public sau efectuarea percheziţiei, în cazul în care locul transmiterii este
biroul de serviciu, domiciliul altă încăpere privată.
În ambele cazuri, acţiunile nominalizate se efectuează cu înregistrarea video a
acestora. Până la începerea acţiunii procesuale participanţilor li se comunică drepturile
şi obligaţiile de care beneficiază participanţii, precum şi faptul că are lor înregistrare
video. În cadrul cercetării la faţa locului sau percheziţiei, urmează a fi descrise
bancnotele depistate cu indicarea nominalului, seriei, numărului şi anului emisie acestor.
În cazul marcării bancnotelor, acestea se examinează cu lampa cu lumină ultravioletă,
în vederea depistării particulelor de praf sau inscripţiei efectuate cu creionul special.
Ulterior, bancnotele trebuie să fie împachetate şi sigilate într-un plic cu anexarea la
procesul verbal întocmit24.
Etapa VII. Ţinând cont că valorile, ce nu i se cuvin, sunt promise, oferite sau
primite, extorcate în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea, pentru a întârzia sau
grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu, ori pentru a îndeplini o
acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii,
funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă, este necesar, în regim
prioritar, (în special în cazurile de corupţie pasivă) a examina şi, după caz, a ridica
următoarele:
- materialele, dosarele, documentele, care se află la funcţionar în procedură de
executare;
- registrele de evidenţă, registrele de ieşire intrare a corespondenţei (cu anexarea
xerocopiilor autentificate la procesul-verbal de examinare, dacă sunt numai examinate).
24
Cuşnir V. M., Corupţia – reglementări de drept; activităţi de prevenire şi combatere. Partea II.
Monografie, Chisinău, 1999
27
Ulterior, va fi necesar solicitarea ordinului de numire în funcţie a funcţionarului,
fişa de post, caracteristica şi plângerile asupra acţiunilor acestuia. A stabili dacă
funcţionarul avea putere de decizie sau hotărârea este adoptată de un organ colegial.
Reieşind din circumstanţele formei de corupere intentate de către persoana cu funcţie de
răspundere, cercetarea ulterioară a acesteia va include documentarea acţiunilor
anterioare ca formă de pretindere care include în sine acţiunile ilicite de exces de putere
sau de depăşire a atribuţiilor de serviciu.
Documentarea şi petrecerea masurilor ulterioare de cercetare operativă, trebuie să
conţină date suficiente ce ar indica semnele infracţiunii, în special, de faptul unde, când,
ce semne şi ale cărei infracţiuni anume au fost depistate, în ce împrejurări au fost
descoperite semnele infracţiunii; date despre persoana (persoanele) care au săvârşit-o
(dacă autorul este cunoscut), despre martorii oculari ai infracţiunii (dacă aceştea sunt
cunoscuţi), despre locul de aflare a urmelor infracţiunii, documente.
O condiţie foarte important pentru descoperirea infracţiunilor de corupţie este
interacţiunea aparatelor operative cu alte subdiviziuni atît din ministerele de forţă, cît şi
din cele civile.La această luptă participă toate serviciile OAI. Interacţiunea acestor
servicii cu serviciile Poliţiei judiciare are o importanţă colosală şi în mare măsură
depinde de rolul organizatoric al lucrătorilor speciali.
Urmărirea nformativă – reprezintă totalitatea de acţiuni şi măsuri special de
investigaţii effectuate de către subdiviziunile specializateale autorităţilor prevăzute la
pct.17 al Regulamentului, orientate spre stabilirea veridicităţii informaţiei iniţiale,
acumulare adăugătoare a datelor despre persoanele bănuite în infracţiunile de corupţie
şi cazurile de corupţie ce prezintă interes pentru efectuarea activităţii special de
investigaţii. Urmărirea informativă pe infracţiunile de corupţie este efectuată de către
ofiţerul de investigaţie sub controlul conducătorului subdiviziunii specializate.
Materialele obţinute pe parcursul urmăririi informative se anexează la dosarul special.
Deasemenea e necesar să cunoaştem că în dependenţă de scopul urmăririi informative
subdiviziunile specializate pornesc şi pot avea în gestiune mai multe dosare.
Astfel pe depistarea cauelor de corupţie pot fi pornite urmatoarele dosare speciae:
a) dosar de urmărire informativă a persoanei sau grup de personane(DUI);
b) dosar de cercetare cu autorul neidentificat(DCI);
c) dosar de cercetare a infracţunii cu autorul identificat;
d) dosarul analitic(D.A).
Temei pentru pornirea dosarelor speciale pe cazuri de corupţie şi a sistemelor
informaţionale, efectuarea în cadrul lor a măsurilor special de investigaţiiservesc datele
şi informaţiile, ce se conţin în înştiinţările colaboratorilor confidenţiali, materialele
parvenite din subdiviziunile specializate, instituţii şi organizaţii, în declaraţiile
cetăţenilor, mass-media şi din alte surse.
28
Dosarul de urmărire informativă se porneşte în privinţa persoanei (grup de personae),
care a atins vîrsta stabilită de legislaţie pentru tragerea la răspundere penală, despre care
se deţin date şi informaţiidespre pregătirea sau comiterea infracţiunilor de corupţie,
prevenirea şi descoperirea cărora este legată de necesitate efectuării unui complex de
măsuri special de investigaţii.25
25
2012 pag.53-64.
29
§ 4. ORGANIZAREA ŞI ÎNFĂPTUIREA MĂSURILOR SPECIALE
DE INVESTIGAŢII LA DESCOPERIREA ŞI CERCETAREA
INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE ,, ÎN FLAGRANT DELICT’’
Depistarea cazurilor de corupţie este un proces dificil, anevoios, condiţionat de

faptul că majoritatea actelor de corupere, mituire au loc în lipsa martorilor. De regulă,
relaţia corupţiei este ocazionată de înţelegere reciprocă între două părţi (cel care corupe
şi cel care este corrupt) şi de existenţa unui interes reciproc. În cazul corupătorului
interesul se încadrează în acţiunea (inacţiunea), decizia sau prestaţia urmărită, iar pentru
cel corupt interesul se materializează în foloasele, avantajele şi bunurile obţinute. În
asemenea situaţii cazul de corupţie rămâne în taină.
Potrivit unor calcule, doar circa unul-două procente din persoanele de la care se
extorcă bani, bunuri, nemulţumiţi de acest fapt, sesizează organele de urmărire penală.
Informaţia despre celelalte circa 98-99% de fapte corupţionale nu ajunge la organele de
drept. Este vorba de corupţie invizibilă (latentă)26.
De aceea, nu întâmplător, majoritatea absolută a cauzelor penale privind
infracţiunile de corupţie se intentează doar în baza plângerilor oficiale. Există situaţii
când organul de drept poate fi sesizat şi prin denunţ. Deobicei sesizările făcute prin
denunţ aparţin persoanelor din mediul autorilor – mediul familial, profesional, alte medii
frecventate din motive diverse. De exemplu: din mediul familial, denunţătorii sunt, de
regulă, rude apropiate, chiar şi soţia/soţul, nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, pentru că
nu profită de câştig, sau invers, pentru că suferă prin darea de mită. Din mediul
profesional, denunţătorii sunt, în primul rând, colegii de serviciu, şefii sau subordonaţii,
unii oneşti, alţii răzbunători, invidioşi, dar şi nemulţumiţi că nu s-au bucurat de câştigul
operat, în urma unei anumite complicităţi la comiterea actului de corupţie. Din mediul
celor antrenaţi în actul de corupţie, cum ar fi, de exemplu, cei obligaţi să mituiască sau
forţaţi să plătească o sumă de bani peste aşteptările lor, inclusiv cei care pot să profite,
în urma denunţului27.
Sunt cunoscute foarte puţine cauze, în care urmărirea penală ar fi fost declanşată
în baza unor sesizări interne (din oficiu), informaţii obţinute în baza propriilor
investigaţii, în special a unor măsuri speciale de investigaţii28.
26
Vaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii (Buletin informativ al
Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005.
27
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 686
28
Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005)
30
Deci, cel mai adesea informaţia despre extorcare de bunuri şi alte foloase
parvine la organul de drept de la persoanele nemulţumite de acest fapt, în asemenea
situaţii se iau măsurile necesare pentru organizarea unui flagrant.
Sesizările privind infracţiunile flagrante sunt soluţionate imediat. Astfel,
persoana care sesizează printr-o plângere organul de drept, cu privire la faptul că de la
aceasta se extorcă anumite bunuri sau foloase, conform art. 263 al. (7) al Codului de
procedură penală, pc. 7 al Instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă
şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni din 18.07.2008 (în
continuare Instrucţiunea din 18.07.2008), este informată de către persoana oficială a
organului care a primit-o, despre răspunderea pe care o poartă în caz de informaţie
calomnioasă, fapt care se consemnează în procesul verbal, sau după caz, în conţinutul
sesizării şi se confirmă prin semnătura persoanei, care a făcut plângerea.
Depunerea sesizării se efectuează în limba de stat. Persoana care nu posedă
limba de stat are dreptul să depună sesizarea în limba sa maternă, sau în limba pe care o
cunoaşte.
Persoana oficială a organului care a primit sesizarea despre actul de corupţie,
inclusiv şi cea declarată oral, eliberează imediat petiţionarului care a depus plângerea un
certificat despre acest fapt, în care se indică persoana care a primit plângerea, semnătura
ei, conţinutul pe scurt al plângerii, data şi ora primirii29.
După ce a fost primită sesizarea, se efectuează imediat înregistrarea acestora. Pe
fiecare sesizare sau altă informaţie referitoare la infracţiunea de corupere sau mituire se
aplică ştampila specială, care include: timpul înregistrării, numărul de înregistrare,
funcţia numele de familie şi semnătura persoanei care a efectuat înregistrarea în
Registrele nr. 1 sau nr. 2.
Organul de urmărire penală sesizat în modul prevăzut de lege, dispune prin
ordonanţă, începerea urmăririi penale, în cazul în care din cuprinsul de sesizare rezultă
o bănuială rezonabilă că de la persoana care a sesizat organul de drept, se pretind sau i
se propun anumite bunuri şi foloase în schimbul efectuării unor acţiuni (inacţiuni), sau
luării cărorva decizii în folosul corupătorului.
După ce a fost pornită urmărirea penală, are loc dispunerea de măsuri speciale
de investigaţiii şi se recurge la pregătirea reţinerii persoanei în flagrant delict.
Organizarea flagrantului şi realizarea propriu-zisă a flagrantului
Reţinerea persoanelor în flagrant reprezintă, practic, cea mai sigură modalitate
de probare a actelor de corupţie. Organizarea lui presupune, obligatoriu, efectuarea
29 Instrucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor

informaţii despre infracţiuni nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008, aprobată prin ordinul interdepartamental al
Procurorului General, Ministrului afacerilor interne, Directorului General al Serviciului Vamal, Directorului
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei – în continuarea, Instrucţiunea din 18.07.2008
31
atentă a unor activităţi de pregătire, raportate la fapte, în sine, dar şi la modul de
sesizare30.
Fireşte că primul element luat în calcul pentru pregătirea surprinderii în flagrant,
îl reprezintă modul în care s-a făcut sesizarea. În cazul sesizării din oficiu, organul de
drept va verifica datele existente despre fapte şi făptuitori. Va fi investigată, în primul
rând persoana mituitorului sau celui care oferă folosul necuvenit. Se va verifica dacă are
sau nu antecedente penale, ce profesie are şi unde este angajat, precum şi alte date care
ar face verosimilă probabilitaea săvârşirii faptei şi identificarea subiecţilor activi ai
infracţiunii. Verificarea acestor date se poate realiza cu ajutorul unor măsuri speciale de
investigaţii, aşa ca: culegerea de informaţii despre persoane şi fapte, chestionarea,
identificarea persoanelor, cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio,
video, de fotografiat, de filmat, etc, supravegherea domiciliului prin utilizarea
mijloacelor tehnice, interceptarea convorbirilor telefonice şi altor convorbiri, culegerea
informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii, etc. Se va verifica, care sunt relaţiile
dintre persoana care urmează să primească aceste bunuri, urmându-se a stabili dacă nu
cumva aceste relaţii sunt de duşmănie sau dacă nu se urmăreşte, de fapt, compromiterea
acesteia din urmă.
În cazul sesizării prin denunţ, este posibilă chestionarea detaliată a
denunţătorului, chestionarea care va fi efectuată potrivit tuturor regulilor tactice, astfel
încât să se poată realiza o imagine completă asupra faptelor infracţionale. Audierea
denunţătorului se va desfăşura cu respectarea atât a regulilor procedurale, cât şi a
regulilor tactice care guvernează audierea martorilor raportat la personalitatea sau gradul
de cultură, vârstă şi, bineînţeles, poziţia socială31.
Astfel dacă parvine o plângere de la o persoană concretă, despre faptul extorcării
de la ea a banilor, titlurilor de valoare, a unor bunuri sau avantaje patrimoniale, organul
de urmărire penală personal sau prin intermediul organelor care exercită activitatea
specială de investigaţii, este în drept să efectueze o astfel de măsură specială de
investigaţii, prevăzută în art. 18 al. (2) pc. 2) lit. (o) a Legii privind activitatea specială
de investigaţii, precum controlul transmiterii banilor sau bunurilor extorcate. Însă,
înainte de a se efectua o astfel de măsură specială, urmează să fie respectată o anumită
procedură. Procedura dată este reglementată expres de Legea privind activitatea specială
de investigaţii. Conform art. 18 al. (4) a legii date, controlul transmiterii banilor sau altor
materiale extorcate se efectuează în cazul parvenirii de la o persoană concretă a
declaraţiei despre faptul extorcării, în baza deciziei motivate a unuia dintre conducătorii
30
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 685
31
A. Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică. Ed. Gama, Iaşi, 1997, pag.. 210
32
organului care exercită activitatea specială de investigaţii, aprobată de procurorul care
conduce sau efectuează urmărirea penală în cauza dată32.
Succesul realizării flagrantului depinde foarte mult de planul elaborat, de
circumstanţele ce ţin de locul şi timpul transmiterii obiectului actului de corupere,
caracteristicile actului de corupere, de personalitatea participanţilor la infracţiune, de
numărul şi de atribuţiile fiecărui membru al grupului operativ, de dotarea cu tehnică
criminalistică, etc.
Deci, la organizarea flagrantului, un rol deosebit îi revine planului elaborat, unde
vor fi enumerate toate acţiunile care sunt necesare pentru realizarea cu succes a reţinerii
persoanei în flagrant delict.
Un moment important este faptul, că transmiterea banilor nu poate fi efectuată
în cazul în care nu există acordul procurorului şi nu este începută urmărirea penală.
Astfel, dacă în baza plângerii despre extorcare a mitei, ofiţerul de urmărire penală emite
o ordonanţă de începere a urmăririi penale, el o va prezenta procurorului şi numai după
confirmarea acesteia, va cere de la procuror acordul pentru transmiterea banilor sub
control. Spre regret în practică prevederile Legii cu privire la activitatea specială de
investigaţii nu se respectă întocmai, întâlnim cazuri de transmitere a banilor fără
aprobarea procurorului şi fără a se porni urmărirea penală33.
Echipa de reţinere în flagrant va fi coordonată de conducătorul subdiviziunii
specializate, există cazuri când aceasta poate fi coordonată şi de procuror. În echipă de
asemenea vor fi prezenţi inspectori şi criminalişti specialişti în domeniul înregistrărilor
şi interceptării comunicaţiilor. În cazul în care informaţiile provin de la servicii speciale,
în măsura în care specialiştii acestora au calitatea de organ de investigaţii, vor fi cooptaţi
în echipe şi cadre ale acestor organizme34. Vor fi stabilite atribuţii precise şi clare pentru
fiecare membru a echipei, în funcţie de competenţa materială a fiecăruia.
Stabilirea modului de acţiune al echipei care realizează flagrantul este o măsură
deosebit de importantă. Vor fi stabilite variante diverse de acţiune ţinând cont de datele
pe care le deţin, de comportamentul autorilor. Aceste variante vor cuprinde pe larg
inclusiv atribuţiile fiecărui membru al echipei, modul său de acţiune35.
32
33
Veaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii (Buletin informativ al
Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005).
34
Avram Mihail, Gurin Vasile, Donciu Anatol, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de
corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005, p. 132.
35
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 688, făcută trimitere la V. Bercheşan,
Metodologia investigării infracţiunilor, Vol I, p. 33.
33
Este evident că fiecare caz presupune modalităţi particulare de organizare a
flagrantului. Totuşi se pot contura cu adevărat câteva măsuri ce trebuie luate de către
membrii echipei pentru derularea acestei acţiuni:
 Supravegherea atentă a locului unde urmează să se deruleze infracţiunea;
 Protejarea participanţilor la comiterea faptelor, începând cu denunţătorul şi
terminându-se cu organele de drept;
 Stabilirea modalităţilor şi mijloacelor de comunicare între membrii echipei.
 Apelarea la mijloace tehnice, logistice, adecvate acţiunii.
Toate aceste măsuri vor servi la realizarea flagrantului ca atare, identificarea şi
ridicarea bunurilor sau valorilor, conservarea unor mijloace materiale de probă şi fixarea
rezultatelor36.
După ce se stabileşte atribuţiile fiecărui membru a echipei, se întocmeşte act de
marcare a banilor sau bunurilor. Astfel cu ajutorul unui creion fluorescent, se scrie
cuvântul „MITĂ”, pe bancnotele sau pe alte valori ce urmează a fi înmânate.
În actul de marcare a banilor vor fi înregistrate şi seriile acestor bancnote. După
flagrant, bancnotele vor fi supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Sub formă de capcane criminalistice mai sunt folosite prafurile invizibile, care
devin vizibile, fluorescente, sub acţiunea lămpii cu raze ultraviolete. Aceste prafuri se
depun pe bani sau bunuri diverse, fiind apoi preluate de mâina acelora cu care au fost în
contact. Pentru eliminarea riscului contaminării probelor, este recomandat, ca
operaţiunea de marcare sau pudrare să se realizeze de către specialistul criminalist cu
câteva minute înaintea flagrantului şi să nu aibă acces la acestea nici o altă persoană, cu
excepţia deţinătorului.
În unele cazuri realizarea flagrantului este însoţit de înregistrarea convorbirilor.
Organele de drept pot utiliza mijloace tehnice de înregistrare video şi audio. În asemenea
caz se va face act de înmânare a tehnicii, şi se va emite o ordonanţă de interceptare şi
înregistrare a convorbirilor şi imaginilor. În hainele sau în alte bunuri care se vor afla la
persoana de la care se extorcă mita, se vor instala mijloace tehnice, cu ajutorul cărora se
va înregistra în mod video sau/şi audio convorbirile dintre persoana de la care se pretinde
şi persoana care pretinde mita.
După efectuarea înregistrărilor, organul de urmărire penală va întocmi un proces-
verbal care va cuprinde, în afara datelor prevăzute de art. 260 CPP, următoarele:
- Autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, conform legii;
- Numele posturilor telefonice între care se poartă convorbirea;
- Numele persoanelor care poartă convorbirea;
- Data, ora şi durata fiecărei convorbiri;
36
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 688.
34
- Numele şi calitatea persoanei care a realizat înregistrarea;
- Numărul de ordine a casetei, din evidenţa serviciului care efectuează înregistrarea;
- Înregistrările redate în formă scrisă.
La procesul-verbal se ataşează caseta original, fiind sigilată de organul de
investigaţie. Aceste înregistrări se vor putea expertiza la cererea procurorului, instanţei
sau părţii vătămate.
La realizarea acestor înregistrări se vor avea în vedere următoarele:
 Specialistul însărcinat cu înregistrarea convorbirilor va transmite imediat
mesajele cu valoare sau semnificaţie infracţională organului de urmărire penală, orice
întârziere prejudiciind activitatea de probare a infracţiunii.
 Alegerea mijloacelor de înregistrare video, fotografice, în funcţie de condiţii
specifice în care se va realiza înregistrarea. Astfel, se va ţine cont de particularităţile sau
topografia locului de întâlnire, de spaţiul închis sau deschis, timp de zi sau noapte,
sursele de radiaţii electromagnetice, etc.
 În cazul denunţului se va putea utiliza procedeul montării pe corpul denunţătorului
a unor aparate de înregistrare a întregii convorbiri.
Deşi CPP nu prevede prezenţa martorilor asistenţi, credem că prezenţa unor
martori nu ar fi de prisos. Ei nu trebuie să aibă legătură, fireşte, cu cei implicaţi în
activitate ilicită. Martorii asistenţi sunt aleşi înainte de trecerea la prinderea făptuitorului
şi vor însoţi echipa în toate activităţile derulate, însă ei nu trebuie să fie martori oculari
în momentul în care are loc înmânarea bunurilor37.
Organele de drept, în realizarea cu succes a flagrantului, urmează să respecte cu
exactitate prevederile CPP şi a Legii cu privire la activitatea specială de investigaţie. O
mică abatere de la aceste prevederi poate duce la nulitatea unor probe importante sau în
genere la eşecul întregii operaţiuni.
Un rol foarte important la cercetarea actelor de corupţie şi la organizarea
flagrantului îl are procurorul. Astfel înainte de a aproba transmiterea sub control a
banilor, procurorul este obligat să studieze atent materialele prezentate, să le analizeze
minuţios împreună cu ofiţerul de urmărire penală şi să-şi dea acordul, numai atunci când
v-a fi convins de faptul că s-au efectuat toate acţiunile speciale de investigaţii care
trebuie să preceadă operaţia de transmitere a banilor/bunurilor.
Întâlnirile se organizează special în parc, în stradă, făcând posibilă fixarea lor
de la distanţă pe peliculă video. Şi numai după aceasta procurorul aprobă transmiterea
banilor sub control. Astfel fiind prins în flagrant delict, bănuitul de cele mai multe ori
37
Mihail Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de
corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura ARC, Chişinău 2005, p. 133.
35
încercă să prezinte faptul găsirii la el a bancnotelor marcate drept o provocare, însă,
luînd cunoştinţă de înregistrările video şi audio, e nevoit să-şi recunoască vinovăţia38.
Deci la organizarea flagrantului organele de drept urmează să fie prudente în
acţiunile lor, să nu scape din greşeală careva lacune şi să aibă la bază un plan bine gândit.
Realizarea flagrantului
Deobicei reţinerea persoanei corupte, are loc imediat după primirea obiectului
actului de corupere, sau în momentul realizării transmiterii bunului. Uneori, în
dependenţă de situaţie reţinerea are loc când banii/bunurile sunt transmise
intermediarului. Astfel, este foarte important, ca reţinerea să se efectueze în aşa mod, ca
persoana coruptă să nu poată să distrugă sau să se izbăvească în alt mod de obiectul
actului de corupere, sau să inventeze un alt motiv care să explice prezenţa banilor la
persoana în cauză (deobicei, persoanele reţinute invocă faptul ca este vorba despre o
provocare). În acelaşi timp este important ca între momentul reţinerii şi audierii
persoanei date, să existe un interval de timp cât mic posibil39.
Desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii de surprindere în flagrant va parcurge
următoarele etape:
a) Supravegherea locului în care v-a fi surprins făptuitorul. Fiecare membru al
echipei va supraveghea zonele sau spaţiile, persoanele care i-au fost încredinţate. Ei
vor comunica în permanenţă cu conducătorul echipei, informându-l prompt asupra
celor întâmplate, asupra unor elemente noi, neanticipate, care pot afecta desfăşurarea
flagrantului, cum ar fi: transmiterea de către autor a unor complici, cu mesajele de a li
se da banii sau bunurile; transmiterea persoanei care a sesizat organul de drept de a
reveni în altă zi sau de a preda banii la o anumită adresă ori într-un cont în bancă;
apariţia unor noi persoane care doresc să dea bani sau bunuri.
În cazul prezenţei persoanei care a sesizat organul de drept printr-o plângere, acesta
este instruit să facă anumite gesturi prin care să transmită echipei mesaje.
Supravegherea are loc cu ajutorul înregistrărilor video şi audio care pot fi valorificate
ulterior în administrarea probatoriului.
b) Realizarea efectivă a flagrantului. În funcţie de complexitatea acţiunii, echipa va
alege momentul intervenţiei, asigurându-se de efectul elementului surpriză asupra
infractorului, element tactic semnificativ pentru destrămarea sistemului de apărare a
acestuia.
Regulile tactice care trebuie urmate în aceste momente sunt următoarele:
38
Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2005) .
39
Н. П. Яблоков, Криминалистика, 2-е изд, Юристь, 2002, с. 647
36
 Intrarea cu rapiditate în spaţiul infracţional, în aşa fel încât făptuitorul să nu poată
să fugă. Dacă spaţiul este deschis, se vor bloca toate direcţiile, iar dacă spaţiul este închis
se vor bloca toate căile de acces spre uşi sau geamuri. Membrii echipei, prestabiliţi, vor
avea grijă ca făptuitorul să nu distrugă obiecte sau bani aflaţi la vedere ori asupra sa, să
nu încerce să se sinucidă.
 Conducătorul echipei, ceilalţi membri, trebuie să-şi decline identitatea,
prezentând legitimaţia, astfel încât toate persoanele prezente să audă.
 Identificarea funcţionarului sau a persoanei care a primit mita pe baza
documentelor de identitate pe care le deţine asupra sa. Vor fi reţinute toate datele din
documentul de identitate.
 Identificarea tuturor persoanelor care se găsesc în acel loc şi care ulterior ar putea
confirma sau oferi date despre activităţile desfăşurate de făptuitor, despre bunuri şi bani,
în calitate de martori oculari. Până la finalizarea operaţiunii, aceste persoane vor rămâne
la faţa locului pentru audiere şi pentru semnarea actului de constatare.
 Efectuarea percheziţiei corporale a autorului. Înaintea percheziţiei se recomandă
făptuitorului să declare ce valori sau bunuri deţine şi de unde provin. Apoi se solicită
făptuitorului să scoată din buzunare obiectele şi valorile şi să dea explicaţii cu privire la
acestea, explicaţii ce vor fi consemnate în scris. În cazul în care se vor găsi sume de bani
sau bunuri provenite din fapte posibil similare, primite în aceeaşi zi, acestea vor fi
consemnate în procesul-verbal.
 Percheziţia întregului spaţiu în care a fost surprins făptuitorul. Se vor căuta valori
sau bunuri care vor putea fi folosite ca mijloc de probă. În cazul în care s-au găsit bani
sau bunuri marcate criminalistic, autorul va fi întrebat dacă a pus mâina pe acestea şi în
ce context. Înscrisurile, ca şi unele obiecte care aparent nu au valoare probatorie, vor fi
analizate şi ridicate pentru eventualele conexiuni cu alte materiale. Înainte de a fi
ridicate, bunurile vor fi fotografiate, video-filmate şi descrise cu minuţiozitate în
procesul verbal. Vor fi menţionate locul şi poziţia unde au fost găsite.
Înştiinţarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un apărător.
Ascultarea acestuia se va realiza la faţa locului, după ce au fost audiate toate celelalte
persoane. Declaraţiile vor cuprinde detaliat faptele, scopul urmărit de făptuitor,
persoanele care l-au ajutat, precum şi toate împreujurările necesare elucidării faptei.
Dacă se va considera necesar se va dispune şi efectuarea unei percheziţii la domiciliu40.
40
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007, p. 690-691.
37
ÎNCHEIERE
Evoluţia fenomenului studiat, potrivit celor mai vechi izvoare de drept, ne permite
să conchidem că corupţia, în esenţa sa, reprezintă un abuz de funcţie în scopul obţinerii
unor foloase. De aceea, în desfăşurarea conţinutului acestei teme s-au elucidat acele
momente esenţiale prin care are loc realizarea infracţiunii de corupere, evidenţiind astfel
faptele comise de indivizii corupţi care au transformat funcţiile de administrare în surse
de venit ilicit, în scopul îmbogăţirii personale.
Organizarea combaterii actelor infracţionale sub formă de corupere devine o
problemă de mare importanţă şi actualitate pe plan naţional, deoarece unii cercetători
ajung la concluzia că în urma săvîrşirii a acestor fapte ilegale statul nostru se transformă
într-o organizaţie criminală. Astfel, în asemenea stat nu persistă noţiuni ca: „drepturile
omului”, „echitate socială”, „alegeri libere”. Prin urmare, mai devreme sau mai tîrziu,
statul criminal se va prăbuşi şi va strivi sub ruinile sale întreaga societate.
Trecând în revistă toate mecanismele naţionale, internaţionale şi regionale
analizate, un prim aspect care iese în evidenţă este faptul că acestea au apărut foarte
tardiv, comparativ cu iniţiativele din celelalte domenii ale securităţii, combaterii,
prevenirii criminalităţii sau respectării drepturilor omului. Având în vedere acest fapt
este normal ca aceste mecanisme să aibă o eficienţă limitată, deoarece pur şi simplu nu
a existat perioada de timp minimă necesară pentru implementarea lor.
Tactica şi metodica prevenirii şi descoperirii infracţiunilor de corupţie este inspirată
de politica penala a ţării şi comportă soluţii naţionale, care la rândul lor depind de
structurile, programele şi metodele prin care se înfăptuieşe strategia naţională de
combatere a infracţionalismului iar pe de alta parte sunt în funcţie de mijloacele
financiare pe care statul poate să le afecteze acestui scop.
Prevenirea şi descoperirea actelor de corupţie ca şi a întregii criminalitaţi este
considerată drept obiectivul principal al organelor angajate în eradicarea acestui
fenomen şi are la baza concepţia criminologică şi cea specială de investigaţie.
Prin tactica şi metodica de descoperire şi combatere a actelor de corupţie se înţelege
un ansamblu de mijloace juridico-penale şi speciale, petrecute de către organele de stat
38
specializate în condiţiile legii, pentru constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce
constituie infracţiuni de corupţie şi întreprinderea măsurilor şi planurilor prin mijloacele
juridice eficiente întru vederea organizării activităţii de prevenire şi descoperire a
acestor fapte ilicite. Astfel ca orice persoană coruptă să fie sancţionată penal potrivit
vinovatăţiei sale, toate acestea urmând a fi realizate în baza cooperării şi conlucrării
organelor abilitate în eradicarea corupţiei.
Evaluând mecanismele regionale şi globale, putem concluziona că în general
abordarea cu privire la conceptele şi măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi
combaterea corupţiei este aceeaşi în majoritatea instrumentelor juridice internaţionale,
neexistând diferenţe semnificative în ceea ce priveşte problemele esenţiale. Una din
principalele deficienţe constatate este lipsa unor mecanisme de monitorizare funcţionale
a implementării instrumentelor naţionale.
Dacă, în ceea ce priveşte stabilirea de standarde şi politici generale există o colaborare
bună, aceasta prezintă probleme la nivelul cooperării judiciare. Principala deficienţă a
mecanismelor de cooperare specializate formate din structuri de aplicare a legii, este că
nu aduc un input consistent cooperării în domeniul investigaţiilor speciale şi asistenţei
judiciare reciproce.
În final se poate afirma, că obiectivele propuse în introducere au fost realizate şi în
acest context putem face o conluzie privind îmbunătăţirea eficienţei mecanismelor
anticorupţie referitoare la sintetizarea prevederilor celor mai importante într-un singur
document cadru, crearea unor mecanisme de monitorizare pentru implementarea actelor
normative şi convenţiilor cu posibilităţi de sancţionare în cazul neîndeplinirii
angajamentelor sau simplificarea procedurilor în ceea ce priveşte cooperarea judiciară
şi specială, pentru ca aceasta să se poată desfăşura mai facil.
În contextul cercetărilor efectuate putem înainta următoarele propuneri de
lege ferenda, care în viziunea noastră ar contribui esenţial la perfecţionarea legislaţiei
penale a R. Moldova:
În cadrul părţii speciale a codului penal să fie introdus un nou capitol cu titulatura
„ Infracţiuni de serviciu” în care să fie incriminate infracţiunile:
– Coruperea activă (actualul articol cu nr. 325 a C.P. al R.M.).
– Traficul de influienţă pasivă ( actualul articol cu nr. 326 a C.P. al R.M.).
– Traficul de influienţă activ ( care să incrimineze fapta persoanei care dă, oferă sau
promite bunuri, servicii şi avantaje unei persoane care are sau susţine că are
influienţă asupra unui funcţionar publuic, conform Convenţiei penale împotriva
corupţiei de la Strasbourg).
– În cadrul traficului de influienţă pasiv să fie inclus un nou aliniat care să
incrimineze acţiunile de promisiune de exercitare, sau de exercitare a influienţei
pentru o persoană fără scop material, însă în interesul personal, (rudenie,
prietenie. etc.).
39
Altă variantă posibilă ar fi ca în cadrul capitolului care incriminează infracţiunile
săvîrşite de persoana cu funcţie de răspundere, să fie introdus un nou articol, şi anume
art. 326/1 în care să fie incriminat traficul de influienţă activă ( conform convenţiei sus
numite).
În cadrul art. 326 să fie introdus un nou aliniat care să criminalizeze traficul de
influienţă ematerial sau care este comis din motive de rudenie, prietenie, etc.
BIBLIOGRAFIE
A. IZVOARE (LEGI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE, ACTE

INTERNAŢIONALE )
1. Constituţia Republicii Moldova în vigoare, adoptată de Parlamentul Republicii

Moldova la 29 iunie 1994//Monitorul Oficial al Republicii Moldova,nr.1 din 1994.
2. Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr. 128-129//1012 din 13 septembrie

2002.
3. Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 Monitorul

Oficial al RM nr.104-110// 447 din 07.06.03.
4. Legea privind Activitatea Specială de Investigaţii nr.59-2358 din 20.03.2012.
5. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, nr. 90 din 25.04.2008,

publicată în Monitorul Oficial nr. 103-105. la data de 13.06.2008.
6. Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.90-XIII din 22.07.96.
7. Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de

investigaţii, nr.01/04/019/09/056/01/051/04.
8.Decretele Preşedintelui Republicii Moldova nr. 104 din 30 aprilie 1992 cu privie la
măsurile de combatere a corupţiei în organele puterii de stat şi administraţiei de stat \\
Monitorul Oficial al Republici Moldova nr.4, art.101 din 30 aprilie 1992
9. Hotărîre de Guvern Nr. 154 din 21.07.2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale
40
anticorupţie pe anii 2011-2015 Publicat 07.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 166-169
art Nr: 483
10. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei de

consolidare instituţională a Centrului Naţional Anticorupţie, Nr.232 din 25.10.2012.
B. MONOGRAFII, TRATATE, MANUALE, CURSURI
1. Avram Mihail, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea

infracţiunilor de corupţie, Coordonator V. Zubco, dr. în drept, conf. universitar, Editura
ARC, Chişinău 2005.
2. Ciopraga A., Criminalistica, Tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi 1996.
3. Cuşnir V. M., Corupţia – reglementări de drept; activităţi de prevenire şi combatere.
Partea I. Monografie, Chisinău, 1999.
4. Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Bucureşti 2007.
5. Marian Gherman, Eugen Blîndu, Alic Clefos, Metodologia Prevenirii şi Descoperirii
Infracţiunilor De Către Serviciul Poliţiei Judiciare-Chişinău, 2010.
6. Păceşilă Mihaela, Aspecte privind combaterea corupţiei în administraţia publică
Chişinău 2009.
7. Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a
formatorului în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în Republica Moldova.
Chişinău 2008.
8. Безылев И.М., Великошин И.И., Тарсуков К.М. «Предупреждение и раскрытие
мошеничества», Москва, 1986 г.
9. Яблоков Н. П., Криминалистика, 2-е изд, Юристь, 2002.
C. PRACTICA JUDICIARĂ ŞI STATISTICA
1. Vaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii

(Buletin informativ al Procuraturii Republicii Moldova, nr 4, ianuarie 2009) .
2. Ordinul Comun al Procuraturii Generale din26.08.2003,,privind evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni.
3. Notă informativă privind rezultatele de activitate ale DIF a DP al MAI pe parcursul
a 12 luni ale anului 2011.
41

Tacticile Si Metodele Inv Operative in Comb Coruptiei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tacticile Si Metodele Inv Operative in Comb Coruptiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat

Tacticile şi metodele investigativ-operative

§ 1. Consideraţiuni şi analize privind spectrul infracţiunilor de

§ 2. Factorii corupţiei. Organele de stat atribuire cu funcţia de prevenire

§ 3. Activităţi de depistare şi de documentare a actelor de

§ 4. Organizarea şi înfăptuirea măsurilor special de investigaţii la

“ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană”

La momentul dat, societatea este afectată, într-o mare măsură, de criminalitate.

„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea”

În condiţiile în care Republica Moldova ține o poziție solidară faţă de cursul

,,Puterea absolută corupe absolut”

Corupţia, amploarea ei, specificul şi dinamica ei reprezintă o consecinţă a

Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi

“O provocare pentru chirurgia politica:

Noţiunea şi domeniul de reglementare a activităţii speciale de investigaţii le

Infracţiunile de corupţie au căpătat o răspîndire vastă în societate, practic fiind

- în rezoluţia de începere a urmării penale la prezenţa temeiurilor şi condiţiilor

Pentru organizarea descoperirii actelor de corupţie, în procesul lucrului pe dovezile de

Prin documentare în literatura de specialitate se subînţelege procesul de

Etapa IV. Pentru derularea cu succes a operaţiunii de documentare a infracţiunii

- a selecta organul care va fi însărcinat pentru efectuarea măsurilor speciale de

- în măsura posibilităţilor, de a întreprinde măsuri întru selectarea membrilor

17 Sergiu Cernomoreţ, Adrian Paladii, Veaceslav Guţan... GHIDUL de instruire a formatorului în

Depistarea cazurilor de corupţie este un proces dificil, anevoios, condiţionat de

29 Instrucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor

A. IZVOARE (LEGI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE, ACTE

1. Constituţia Republicii Moldova în vigoare, adoptată de Parlamentul Republicii

2. Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr. 128-129//1012 din 13 septembrie

3. Codul de procedură penală al R. Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 Monitorul

4. Legea privind Activitatea Specială de Investigaţii nr.59-2358 din 20.03.2012.

5. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, nr. 90 din 25.04.2008,

6. Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.90-XIII din 22.07.96.

7. Regulamentul comun privind organizarea şi efectuarea activităţii speciale de

10. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei de

B. MONOGRAFII, TRATATE, MANUALE, CURSURI

1. Avram Mihail, Vasile Gurin, Anatol Donciu, Depistarea, cercetarea şi calificarea

C. PRACTICA JUDICIARĂ ŞI STATISTICA

1. Vaceslav Didâc, procuror, şef al Centrului de pregătire a cadrelor Procuraturii

S-ar putea să vă placă și