Principalele cauze ale corupției din mediul administrativ

din România.

De-a lungul timpului noțiunea de “corupție” a primit nenumărate definiții fiind un

fenomen care se regăsește în orice stat, la orice nivel, fie el local, regional sau național
având o sferă destul de mare de manifestare și instrumente exacte prin care acesta
operează.

Corupția este un fenomen de masă care la cote reduse poate deveni aproape
inofensiv, dar odată ce este scăpat de sub control poate submina economia națională a
unei țări, generând haos și chiar războaie civile. Acest fenomen este prezent în toate
țările lumii și în toate regimurile de conducere fie el democrat sau totalitar. În
România fenomenul coruptiei se sprijină pe nivelul de trai scăzut, în comparație cu cel

1
al cetățenilor țărilor din Occident, dar și pe mentalitatea populației, care este destul de
permisivă cu privire la acest fenomen.

Corupția poate fi definită ca fiind abuzul de putere săvârșit în exercitarea funcției

publice de un angajat al administrației publice, indiferent de statut, structură sau
poziție ierarhică, în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru
sine sau pentru altul, persoană fizică ori juridică.

România este un spațiu în care acest fenomen a căpătat proporții în ultimii ani de
zile. Până în momentul de față, strategia anticorupției a parcurs mai multe etape,
reprezentate de aprobarea a patru seturi de documente strategice anticorupție
(Strategiile Naționale Anticorupție din anii 2001, 2005, 2008, 2012), precum și de
adoptarea a peste 150 de acte normative în acest sens. Întrucât nu este un fenomen
singular, fiind prezent în toate țările lumii, corupția poate fi caracterizată ca un
fenomen transnațional.

Legat de acest aspect, marile puteri ale lumii au reacționat și au încercat să adopte
diverse măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției. Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite a transmis în decembrie 2000 o invitație tuturor statelor
membre pentru elaborarea unui instrument juridic internațional de luptă împotriva
corupției (ONU 2001). Această inițiativă a prins contur în urma conferinței din 9 - 11
decembrie 2003, care a avut ca finalitate Convenția ONU împotriva corupției (ONU
2003). În urma acestor demersuri întreprinse de ONU în lupta anticorupție, Comisia
Europeană a semnat Convenția în numele Comunității Europene în anul 2008. (CE,
2008).

Fenomenul corupției, prin natura sa creează un climat de instabilitate și reduce în

mod semnificativ investițiile străine. Cu toate acestea, unii investitori străini aleg să
creeze parteneriate cu companiile autohtone din domeniul lor de activitate, pentru a
dobândi o anumită “imunitate” față de politicienii corupți, relația dintre dimensiunea
fenomenului corupției și nivelul de dezvoltare economică a unei țări, în situația în care
atât în instituțiile publice, cât și în mediul privat corupția se situează la cote ridicate.
Faptul că corupția este la un nivel ridicat reprezintă o piedică în ambele domenii, iar
menținerea unor niveluri ridicate ale corupției aduce prejudicii tuturor actorilor
implicați, inclusiv populației.

2
 În administrația publică subiecții actelor de corupție sunt funcționarii publici,
cărora li se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin
alegere sau în virtutea unei sarcini, anumite drepturi și obligații, în vederea exercitării
funcțiilor într-un serviciu public sau într-o altă instituție. În ultimul timp, se pot
observa tot mai multe articole în anumite ziare care fac referire la corupția din rândul
funcționarilor publici, ceea ce îl determină pe cetățean să creadă că nu există
standarde de conduită în rândul acestei categorii .

Acest sentiment de nesiguranță, dificultatea promovării și nivelurile scăzute ale

compensațiilor financiare, privatizarea unor servicii publice, care la rândul lor
determină o serie de probleme complexe precum reducerea de personal, reorientarea
profesională, conflictele de interese și găsirea unor noi locuri de muncă, reducerea
dimensiunilor aparatului birocratic, redefinirea în permanență a atribuțiilor și
agențiilor au un impact adesea negativ asupra funcționarilor publici și, în cazurile cele
mai grave, îi determină să cedeze tentațiilor corupției.

Corupția și lipsa standardelor etice din cadrul funcției publice amenință

administrația publică în ceea ce privește consolidarea funcției publice și a instituțiilor
democratice în fața propriilor cetățeni și contribuie, de asemenea, la agravarea sărăciei
și la slăbirea sistemului de servicii prestate cetățenilor.

Chiar dacă mereu se caută măsuri de combatere și prevenire a acestui fenomen,

mai întâi este necesar să fie înțelese cauzele principale ale actului de corupție.

În primul rând, un cadru legislativ incoerent şi insuficient, necorelat cu măsuri

manageriale eficiente poate reducă riscul de a ceda tentaţiilor corupţiei. 1Prin
urmare o bună funcționare a administrației publice este condiționată și de prevederile
legale în acest domeniu. Dacă acestea sunt mai clare și eficiente, ilegalitatea va fi mai
puțin prezentă în acțiunile acesteia.

2 1
Combaterea, prevenirea şi sancţionarea corupţiei în sistemul românesc, Revista „Economie şi
administraţie locală”, Bucureşti, Editura Tribuna Economică.

3
 Adoptarea unei legislații specifice, menită să pună capăt fenomenului de corupție,
prezintă o importanță deosebită în prevenirea și combaterea corupției, dar simpla
adoptare a unor legi anticorupție este o condiție necesara nu însă şi suficientă.
Practica a demonstrat că modificarea sau dezvoltarea cadrului legal nu a condus la
rezultatul dorit, şi anume descurajarea fenomenelor de corupţie.

În acest sens se recomandă eliminarea lacunelor legislative şi a neclarităţilor ce

sunt interpretate ca fiind sursa potenţială de ineficienţă sau de limitare a efortului de
combatere a corupţiei, precum şi corelarea legislaţiei anticorupţie cu restul sistemului
actelor normative.

În al doilea rând, condiţiile de muncă sporesc sentimentul de nesiguranță al

funcționarului. Promovarea în funcţie pe baza criteriilor politice şi nu a celor
profesionale sunt doar câteva din problemele care necesită o soluţionare rapidă, astfel
încât să se asigure un cadru de exercitare a funcţiei publice liber de orice ingerinţe de
ordin subiectiv - personal, ce ar favoriza fenomenul de corupţie.

În al treilea rând, lipsa transparenței și a comunicării în sectorul public este un

alt factor care favorizează acest fenomen. Transparenţa este una dintre premisele
necesare asigurării unei administraţii eficiente, care rezultă din dreptul constituţional
al cetăţeanului la informaţie.

Legislaţia românească are câteva reglementări menite să asigure această condiţie,

dar acestea sunt incomplete sau defectuos realizate, limitând accesul opiniei publice la
informaţie. În Constituţie se precizează că „dreptul persoanei de a avea acces la orice
informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”. În acest sens, se recomandă ca
funcţionarii publici, potrivit competenţelor şi responsabilităţilor ce le revin, să
promoveze un sistem mai transparent de luare a deciziilor, precum şi o informare
corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal.

4
 Pe de o parte, existența unui anumit grad de politizare a administrației la rândul
ei aduce argumente privind corupția. Într- o administraţie compusă din funcţionari
subordonaţi unui partid poate apărea tendinţa de nerespectare a libertăţilor publice şi
de manifestare a unor acte de corupţie. Numai o administraţie compusă din
funcţionari recrutaţi pe criteriul valoric poate rezista la diferitele influenţe ale
grupurilor de presiune şi, implicit, fenomenului de corupţie.

Pe de altă parte și atitudinea pasivă a cetățenilor în raport cu administrația publică

perpetuează acest fenomen. Pentru asigurarea unei mai mari receptivităţi a cetăţenilor
privind semnalarea şi sesizarea cazurilor de corupţie, este necesară realizarea unor
contacte directe între aceştia şi instituţiile abilitate în combaterea ei şi a eventualelor
bariere administrative. Pe lângă acestea, este indispensabilă şi asigurarea accesului
cetăţenilor la informaţii, pentru a le permite acestora să observe eventualele nereguli.

Nu în ultimul rând, selecția riguroasă a funcționarilor publici - procesul de

selecţie trebuie să aibă ca finalitate atragerea în instituţiile publice a acelor funcţionari
publici care se află cel mai aproape de standardele de performanţă stabilite şi care au
cele mai multe şanse de a realiza obiectivele individuale şi organizaţionale. În acest
context, organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi a examenelor pentru ocuparea
funcţiei publice trebuie să aibă drept caracteristică principală transparenţa, pentru a
înlătura astfel suspiciunile în privinţa unor presupuse nereguli la încadrarea într-o
funcţie publică.2

Măsuri de combatere a acestui fenomen pot fi considerate următoarele fapte:

Profesionalizarea şi pregătirea funcţionarilor publici

2
Etică şi corupţie în administraţia publică, Bucureşti, Editura Economică,

5
 Procesele de reorganizare a instituţiilor administraţiei publice, procesul de
descentralizare şi de consolidare a autonomiei locale, aplicarea principiului
subsidiarităţii, precum şi orizontul creat de noile roluri ale administraţiei se pot realiza
numai printr-o implicare crescută a funcţionarilor publici şi, nu în ultimul rând, printr-
o continuă perfecţionare a acestora.

Pregătirea funcţionarilor publici din administraţia centrală şi locală va fi

realizată de către Institutul Naţional de Administraţie, cât şi de cele opt Centre
regionale de formare continuă, care vor organiza cursuri de scurtă durată pentru
instruirea în domeniile privind funcţionarea autorităţilor publice.

Schimbarea de fond a relaţiei cetăţean – funcţionar public prin accesul

cetăţenilor la informaţiile necesare şi prin acordarea posibilităţii de a sesiza operativ
disfuncţionalităţile.

Corelarea salariilor cu responsabilităţile funcţionarilor publici

Introducerea unui sistem de salarizare individual, corelat cu complexitatea muncii

depuse şi cu capacitatea persoanei de a o îndeplini, precum şi creşterea reală a
salariilor funcţionarilor publici reprezintă un factor important care condiţionează
îndeplinirea cu profesionalism a sarcinilor şi atribuţiilor ce revin funcţionarilor
publici, având ca efect creşterea gradului de cointeresare a funcţionarilor la realizarea
obiectivelor stabilite şi diminuarea riscului ca aceştia să cedeze tentaţiilor corupţiei.

Actualizarea planurilor sectoriale de acţiune împotriva corupţiei prin

completarea Planului de acţiune al fiecărui minister, judeţ şi al municipiului Bucureşti
privind combaterea corupţiei în administraţia publică centrală şi locală, potrivit
Strategiei Planului Naţional al Guvernului României.

6
 Privind rapoartele de activitate ale Direcției Naționale Anticorupție pentru anii
2015 și 2016 acest fenomen al corupției s-a extins de la un nivel mediu la un nivel
chiar foarte înalt.

Potrivit acestei instituții în anul 2015 au fost 1.250 de inculpați trimiși în

judecată pentru fapte de corupție la nivel înalt și mediu trimiși în judecată: 1 prim
ministru, 5 miniștri, 16 deputați și 5 senatori și s-au luat măsuri asigurătorii de
aproape jumătate de miliard de euro.

Anul 2016 tot potrivit datelor furnizate de această instituție aduce un număr
mai mare inculpați, unii având chiar funcții foarte înalte în administrație. Astfel au
existat 1.270 de inculpați pentru fapte de corupție printre care se numără 3 minștrii
6 senatori și 11 deputați, 47 primari, 16 magistrați , 21 directori de companii
naționale.

Față de 2014, anul 2015 aduce număr mai mare de persoane cu funcții de
conducere, control și demnități publice, de la 392 la 497 de persoane.

Tot în anul 2015 au fost trimise în judecată persoane care administrează

bugetul public circa 97 de primari și viceprimari,15 președinți sau vicepreședinți de
consilii județene, 32 directori de companii naționale.

Pentru anul 2015 sumele și bunurile dobândite prin infracțiuni de corupție au

fost în valoare de 431,6 milioane euro.

În ceea ce privește recuperarea prejudiciilor în dosarele DNA, acestea au

crescut în anul 2015 față de 2014 cu 49%, s-au recuperat prejudicii de circa 493,46
milioane euro.

Anul 2016 vine cu schimbări, soluționările cazurilor au fost în număr mai

mare. 341 de inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de abuz în
serviciu și peste 260 milioane euro este prejudiciul identificat pentru fapte de abuz în
serviciu. Un număr 970 de inculpați au fost condamnați definitiv de instanțele de
judecată.3

3Combaterea corupţiei în diferite spaţii socio-politice, Revista „Economie şi administraţie locală”, Bucureşti,
Editura Tribuna Economică,

7
 Durata medie a unui proces pentru un inculpat acuzat de fapte de coruptie este de 40,11
luni în timp ce durata medie a pedepsei pe care o primește acesta este de doar 32.92 luni. La
acest nivel domeniul justitiei din România mai are multe lucruri de îmbunatatit doarece prin
aceste modalități de pedepsire se face o risipa de resurse, care se reflecta în bunăstarea
populatiei.

Concluziile privind acest fenomen nu sunt nici pozitive dar nici negative. În
orice societate, fie ea extrem de dezvoltată economic, cultural, educațional, acest
fenomen se regăsește chiar dacă într-un procent foarte mic și nu se creează un subiect
de discuție. Factorul principal care ar trebui să reducă acest fenomen este chiar
cetățeanul, de la el poate porni totul dar totodată se poate și încheia. Nu există
societate perfectă în care totul să funcționeze ca o mașinărie bine unsă, însă în
momentul când facem alegeri în viața de zi cu zi ar trebui să gândim în perspectivă,
să punem în față un lucru etic sau moral decât un lucru cu o valoare materială care
poate fi risipit în orice moment.

8
 Bibliografie:

 Etică şi corupţie în administraţia publică, Bucureşti, Editura Economică.

 Combaterea corupţiei în diferite spaţii socio-politice, Revista „Economie şi

administraţie locală”, Bucureşti, Editura Tribuna Economică,

 http://www.pna.ro/

 Principalele cauze ale corupției din România, Author: Dutulescu, Silviu;

Nisulescu-Ashrafzadeh, Ileana Publication info: Audit Financiar ;
Bucharest Vol. 14.
 ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND CORUPȚIA ADMINIDTRATIVĂ,
Author: Tupulan, Marin-Claudia; Giurea, Laurentiu. Publication info: Revista de
investigare a criminalitatii ; Bucharest Vol. 5.
 Statul Bunăstarii. Între supraviețuire, reformă, și integrare europeană, Author:
Sebastian, Fitzek Publication info: Sociologie Româneasca ; Iași Vol. 14, Iss. 1.