CUPRINS

a. Introducere…………………..................................pag. 2

b. Notiunea si formele fenomenului de coruptie……pag. 3

c. Coruptia si criminalitatea “gulerelor albe”...........pag. 5

d. Coruptia in tarile in dezvoltare…………………...pag. 8

e. Incheiere………………………………………………..pag. 8

1
 Precizari introductive

Evolutia societatilor contemporane evidentiaza faptul ca, desi s-

au intensificat masurile si interventiile institutiilor specializate de control
social impotriva faptelor de delicventa si criminalitate, in multe tari se
constata o recrudescenta si o multiplicare a delictelor comise cu violenta si
agresivitate, precum si a celor din domeniul economic si financiar-bancar,
intemeiate pe frauda, santaj, mita si coruptie. Reprezentand o problema
sociala, ale carei modalitati de manifestare si solutionare intereseaza atat
factorii de control social ( politie, justitie, administratie ), cat si opinia
publica, asemenea tipuri de delicte si crime comise prin violenta si coruptie
tind sa devina deosebit de intense si periculoase pentru stabilitatea si
securitatea institutiilor, grupurilor si indivizilor.
Intre formele de delicventa si crima cu un grad sporit de
periculozitate sociala se numara si delictele de coruptie, constituite din
ansamblul de activitati ilicite, ilegale si imorale desfasurate de anumiti
indivizi, grupuri si organizatii ( publice sau private ) in scopul obtinerii unor
avantaje materiale sau morale sau a unor pozitii sociale si politice
superioare, prin utilizarea unor forme si mijloace de mituire, frauda, santaj,
inselaciune, abuz, influenta, intimidare, escrocherie, evaziune fiscala etc.
Motivatia alegerii acestei teme o reprezinta dorinta de a intelege
si prezenta,intr-un mod cat mai detaliat, un model comportamental foarte
raspandit la nivel mondial, dar care afecteaza cu precadere state precum
Romania.
Intrucat fenomenul coruptiei nu este nou in societatea
romaneasca deoarece darul, tributul, peschesul, ciubucul, bacsisul reprezinta
forme care s-au platit de-a lungul timpului pentru a obtine foloase politice,
economice, sociale, consider ca intr-o societate aflata intr-o permanenta
tranzitie si «   asuprita » de-a lungul secolelor, individul uman a simtit
nevoia sa-si faciliteze traiul in comunitate, recurgand chiar si la metode
ilegale. Iar pentru a intelege instabilitatea creata in societate de catre
coruptie, este necesar sa recurgem la analiza acestui fenomen pentru a-i
intelege cauzele, formele si pentru a preveni din timp producerea lui.

2
 A. Notiunea si formele fenomenului de coruptie

Fenomenului de coruptie nu i se poate da o definitie universal-

valabila, iar majoritatea specialistilor sunt de acord ca acest concept este, de
cele mai multe ori, evaziv si ambiguu, avand o serie de conotatii si
particularitati in functie de natura regimului politic, nivelul de dezvoltare
economica si culturala al fiecarei societati, sistemul etico-normativ existent
in fiecare tara. Astfel, intr-o serie de sisteme normative, coruptia este un
concept prioritar juridic si penal, desemnand incalcarea ilegala si ilicita a
normelor referitoare la indatoririle functionarului public, agentilor
economici sau persoanelor care efectueaza diferite tranzactii, operatii sau
afaceri de tot felul. In schimb, pentru alte sisteme normative, coruptia
desemneaza diferitele acte sau fapte ilicite si ilegale realizate prin utilizarea
abuziva si constrangatoare a puterii ( politice, judecatoresti, administrative )
in scopul obtinerii unor avantaje personale. In general, se considera drept
coruptie comportamentul care violeaza sau transgreseaza obligatiile legale
ale exercitarii unui rol public sau care incalca normele deontologice ce
interzic exercitarea anumitor forme de influenta.
In fond, coruptia reprezinta un fenomen antisocial cu profunde
consecinte negative, fiind expresia unor manifestari de dereglare legislativa,
politica, economica si morala si a slabirii mecanismelor institutionalizate de
control social. Datorita consecintelor sale negative si distructive produse
asupra coeziunii si stabilitatii grupurilor si institutiilor sociale si efectelor
demoralizatoare la nivelul indivizilor, coruptia defineste, pana la un punct,
starea de functionalitate normativa si de moralitate a societatii, ca si gradul
de legalitate si legitimitate a institutiilor specializate de control social.
In consecinta, pentru definirea si identificarea diferitelor forme
de coruptie existente intr-o societate trebuie avut in vedere faptul ca, dincolo
de varietatea si diversitatea pe care o imbraca, delictele de coruptie presupun
existenta, stabilirea si functionarea a doua tipuri de relatii, intemeiate pe
complicitate, inselaciune, mita, frauda, abuz si constrangere, in care sunt
angrenate retele de statusuri si roluri aparent diferite ca pozitie, dar
convergente ca motivatie si finalitate:

3
 a) reteaua care corupe, constituita din indivizi, grupuri sau
organizatii ce utilizeaza mijloace imorale, ilicite si ilegale extrem de diverse,
in scopul influentarii, mituirii sau cumpararii altor indivizi, grupuri sau
organizatii, care le faciliteaza realizarea rapida si profitabila a scopurilor si
intereselor urmarite;
b) reteaua care se lasa corupta, reprezentata de indivizii,
grupurile sau organizatiile care accepta sau se lasa influentate ( mituite,
cumparate, santajate ) sau care incalca normele deontologiei profesionale in
scopul obtinerii unor avantaje materiale si morale sau a unor pozitii sociale
si politice superioare.
Avand in vedere diversitatea domeniilor de activitate in care se
pot stabili asemenea tipuri de retele de coruptie, delictele de coruptie pot
imbraca o gama si o varietate extrem de larga, incepand cu mita platita unui
functionar public in schimbul eliberarii unui act sau a unei autorizatii,
continuand cu delictele comise in domeniul afacerilor si tranzactiilor
comerciale ( criminalitatea economico-financiara ) si ajungand pana la
delictele de coruptie comise de demnitari politici in timpul exercitarii
mandatului pentru care au fost desemnati.
Pentru acest motiv, specialistii dreptului penal, criminologiei si
sociologiei criminalitatii considera ca exista trei forme mai importante ale
fenomenului de coruptie:
1) Coruptia profesionala, include majoritatea delictelor de
serviciu sau comise in timpul serviciului de catre functionarii
publici sau alte persoane din sectorul public ( administratie,
sanatate, invatamant, politie, cultura, justitie ), care incalca
sau transgreseaza normele deontologiei profesionale, prin
indeplinirea conditionata si preferentiala a atributiilor lor
legale (cazul tipic al delictelor de luare si dare de mita,
abuzului de functie, traficului de influenta, etc ). In cazul
acestor delicte, persoanele care indeplinesc functii publice
pretind sau primesc diferite avantaje materiale ori accepta
tacit sau expres, direct sau indirect, promisiunea unor
avantaje materiale sau morale prin neindeplinirea sau
indeplinirea conditionata a obligatiilor legale sau ca urmare a
exercitarii unor influente;

2) Coruptia economica, denumita si criminalitatea economico-

financiara, include actele si faptele ilicite si ilegale comise
de indivizi, asociatii, societati sau organizatii in legatura cu
derularea unor afaceri si tranzactii financiare, bancare,

4
 vamale, comerciale, prin utilizarea inselaciunii, fraudei,
abuzului de incredere, activitati in urma carora sunt
prejudiciate interese economice colective sau particulare
(cazul tipic al delictelor de frauda bancara, evaziune fiscala,
bancruta frauduloasa, concurenta si reclama neloiala etc. ).
Aceste forme de criminalitate economica sunt dificil de
identificat si evaluat datorita faptului ca exista numeroase
lacune in legislatia economica, atat cea nationala, cat si cea
internationala, iar unele dintre ele nu sunt incriminate in
legislatia penala a multor tari, ceea ce ingreuneaza enorm
depistarea, prevenirea si neutralizarea lor in timp util;

3) Coruptia politica, include ansamblul de acte, fapte si

comportamente care deviaza moral si legal de la indatoririle
oficiale ale exercitarii unui rol public de catre anumite
persoane sau care transgreseaza normele privind interdictia
exercitarii anumitor forme de influenta politica in scopul
obtinerii unor avantaje personale. In cadrul coruptiei politice
se includ, de pilda, activitatile de finantare si subventionare
ilegala a campaniilor electorale, cumpararea voturilor cu
ocazia alegerilor, promovarea preferentiala in functii
guvernamentale pe criterii politice, actiunile ilicite de
infiintare a unor partide clientelare sau de alegere si
realegere a anumitor candidati.
Fenomenul coruptiei include, deci, mai multe definitii si mai
multe forme si dimensiuni de manifestare, dintre care cele mai intense si
periculoase pentru societate sunt cele referitoare la coruptia si delictele din
sfera economica, asociate, de cele mai multe ori, cu criminalitatea
“cartelelor” si a “gulerelor albe”.

B. Coruptia si criminalitatea “gulerelor albe”

Notiunea de criminalitate a “gulerelor albe” a fost utilizata

pentru prima data de Edwin H. Sutherland pentru a descrie ansamblul
comportamentelor ilicite si ilegale ale unor persoane care au, de obicei, o
situatie si o pozitie sociala si economica ridicata sau se bucura de un
prestigiu social in cadrul institutiilor si organizatiilor in care lucreaza.

5
Ulterior, notiunea de criminalitate a “gulerelor albe” ( white-collar
criminality ) a fost extinsa pentru a desemna acele activitati ilicite si ilegale,
ramase de cele mai multe ori nesanctionate sau nedescoperite, desfasurate de
catre anumite persoane investite cu functii oficiale: functionari ai statului,
reprezentanti guvernamentali, autoritati publice etc. Aceste categorii de
persoane, dintre care o parte are competenta de a aplica insasi legea, pot fi
direct implicate in delictele care au ca scop principal favorizarea si
promovarea unor interese economice ( coruptie economica ) sau politice
( coruptie politica ) cu caracter particular, sau pot contribui indirect, prin
functiile pe care le au, la comiterea acestor delicte. Se poate aprecia chiar ca
o parte importanta a retelelor crimei organizate n-ar putea supravietui ori n-
ar avea decat o eficacitate limitata in absenta sprijinului oferit de aceste
persoane cu functii oficiale. Crima organizata - subliniaza A. M. Mirande –
“nu poate exista fara ajutorul societatii legitime ( oficialii publici si
functionarii insarcinati sa aplice legea ), care sprijina direct sau indirect
activitati ilicite”.
Desi D. Glaser considera infractiunile “gulerelor albe” ca o
forma de “jaf”, E. Sutherland si D. Cressey au apreciat ca ele sunt comise in
cursul activitatii desfasurate de catre persoanele definite printr-o pozitie
inalta si “respectabila”. Pentru acest motiv, ele mai pot fi denumite si delicte
cu caracter profesional. Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a
include in cadrul lor actele contra legii, care sunt savarsite de persoane care
nu apartin numai sferei puterii oficiale, dar si altor arii de competenta:
functionari ai unor companii industriale, comerciale, bancare, functionari ai
guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici si juristi etc. , in legatura
directa cu ocupatiile lor profesionale.
Exista mai multe clasificari ale acestor infractiuni pe care unii
autori americani le cuprind in doua categorii principale:
1) infractiuni comise in numele unei corporatii, printre care
se pot mentiona: mita platita unor oficiali in scopul obtinerii
unor avantaje economice sau poltice, vanzarea unor produse
deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata
populatiei, falsificarea datelor de fabricatie ale unor produse
in scopul mentinerii lor pe piata, reclamele false fara
acoperire reala, modificarea unor preturi peste valoarea lor
reala in scopul obtinerii unor beneficii suplimentare, evitarea
platei impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de
afaceri etc. Criminologii americani estimeaza ca, in timp ce
costul anual al tuturor celorlalte infractiuni valoreaza circa
11 miliarde de dolari, infractionalitatea gulerelor albe este de

6
 peste 18 ori mai mare, depasind chiar cifra de 200 miliarde
pe an. Desi toate aceste infractiuni nu par a avea un caracter
violent, ele au mai multa gravitatie si prezinta un pericol
social mult mai mare decat o omucidere obisnuita.
Infractiuni cum sunt vanzarea unor produse care produc
prejudicierea sanatatii sau chiar moartea cumparatorului,
violarea masurilor de siguranta si protectia muncii in scopul
obtinerii unor beneficii mai mari, descarcarea reziduurilor
toxice in apa sau atmosfera costa, probabil, mai mult decat
toate crimele comise in Statele Unite intr-un intreg deceniu,
observa J. W. Coleman si D. Cressey;

2) infractiuni comise impotriva unei corporatii sunt cele care

se savarsesc de catre membrii cu functii administrative sau
de conducere ai unei societati care lucreaza pentru profit.
Dintre ele se pot mentiona furturile, fraudele, delapidarile,
sabotajele si orice alte acte ilegale care prejudiciaza
activitatea corporatiei respective. Majoritatea acestora sunt
tinute sub tacere si “rezolvate” cu mijloace interne pentru a
nu crea publicului o imagine dezagreabila care ar putea
compromite interesele comerciale ale corporatiei. Sociologul
american D. Cressey a identificat trei factori caracteristici
persoanelor care savarsesc infractiuni de frauda: a) pozitia
lor avantajoasa de incredere, care le ofera acces la finantele
sau bunurile corporatiei; b) problemele financiare de
“neinvidiat” ( impozitele scadente, datorii contractate la
jocurile de noroc, cheltuieli necesare pentru intretinerea
copiilor la facultate etc. ); c) incercarea de rationalizare a
fraudei inainte de a fi comisa, in asa fel incat sa fie
considerata ca un gen de imprumut sau credit neautorizat
care poate ajuta la solutionarea dificultatilor personale.
Printre alte infractiuni comise impotriva unei corporatii se
numara furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele
mai ingenioase delicte, facilitate de progresul tehnic al
societatilor contemporane. Un asemenea delict este produs
ca urmare a introducerii in memoria unuia dintre
calculatoarele corporatiei, a unor date fictive care faciliteaza
deturnarea fondurilor. Un simplu operator de calcul, care are
acces la inregistrarile pe banda magnetica cu privire la

7
 statele de salarii poate facilita, in anumite conditii, diferite
date, creindu-si, in felul acesta, resurse financiare proprii.

C. Coruptia in tarile in dezvoltare

Gunnar Myrdal, marele profesor de stiinte sociale, a subliniat

doua efecte deplorabile ale coruptiei in lumea in dezvoltare:
1) comportamentul corupt paveaza drumul pentru regimuri totalitariste.
Mecanismul este simplu: prin expunerea clasei corupte si prin dorinta
de a-i pedepsi pe acestia, noii justitiari se acopera cu mantia
legitimitatii. Mai grav este insa ca aceasta sarada umbreste problema
importanta, si anume faptul ca populatia respinge coruptia pentru ca
sufera din cauza ei ;
2) "Folclorul coruptiei" il reprezinta legendele despre cat de corupti sau
cat de coruptibili sunt, de exemplu, functionarii publici. Aceasta are
ca urmari resemnarea si fatalismul in randul oamenilor "mici",
intarind convingerea ca fenomenul coruptiei este ceva normal.
In amalgamul de saracie, ruine ale unor tranzitii nereusite si
guvernari proaste, principiul interedependentei circulare enuntat de Myrdal,
prefigureaza efectele dezastruoase.
Realitatea in multe tari in dezvoltare se prezinta in felul
urmator: institutii publice nedezvoltate, cateva elite ale casei superioare si
diferente enorme intre venituri - odata cu acestea venind si posibilitatile de a
exercita sau manifesta autoritate. Obisnuinta populatiei de a se confrunta cu
coruptia duce la distrugerea oricarui sentiment de corectitudine. Relatiile
intre oameni ajung sa fie determinate de predispozitia de a corupe si de a fi
corupt, iar practica coruptiei prevaleaza intereselor comunitatii.
Dezavantajati sunt cei saraci sau cinstiti, care din diferite motive nu pot sau
nu vor sa intre in joc. Astfel ei vor fi tot timpul cu un pas in urma fata de cei
care-si permit sa influenteze deciziile in favoarea lor. Cel mai des intalnit
caz este acela in care drepturile conferite tuturor prin constitutie si lege sunt
conditionate de mite. Ceilalti in schimb nu sunt supusi acestui tratament
incorect, ajungandu-se in anumite cazuri pana la scutirea de taxe si impozite.
Se ajunge la drepturi care din punct de vedere al clasei sociale n-ar trebui
acordate si cu siguranta n-ar fi necesare.

8
 Exemple sunt multe: unele companii nu primesc actele necesare
infiintarii chiar daca indeplinesc toate cerintele legale, iar altele, care nu
intrunesc criteriile, le primesc chiar in ziua depunerii cererii.

Concluzionand ideile enuntate mai sus, anume ca modalitatile

de manifestare si solutionare ale coruptiei intereseaza atat factorii de control
social ( politie, justitie, administratie ), cat si opinia publica, consider ca este
necesar ca asnsamblul acestor activitati ilicite, ilegale si imorale sa trezeasca
spiritul justitiar al fiecarui membru al societatii. Printr-o marginalizare
sociala a celor care practica coruptia si prin popularizarea efectelor negative,
distrugatoare pe care acest fenomen il poate avea asupra psihicului uman, se
va putea ajunge la un echilibru intre “merit” si “rasplata”. Astfel se va putea
afirma ca traim in meritocratie, ca fiecaruia i se raspunde dupa propriile
fapte si ca oricare individ este indreptatit sa recurga la o sanctiune, chiar si
neorganizata, atunci cand vine vorba de coruptie, fara e se feri de o
eventuala razbunare din partea celor “mari, bogati si puternici”.