Universitatea de Stat din Republica Moldova

REFERAT
Examenul practicii judiciare a infracțiunii de luare de mită

Departament: Disciplina:
Drept penal Infracțiuni care aduc atingere
activității de serviciu

A coordonat: A elaborat:
lector Masterand
Adriana Eșanu Vescu Adrian

CHIŞINĂU – 2017
PLAN:
1) Generalități privind fenomenul de luare de mită.
2) Noțiunea, trăsăturile și formele corupției.
3) Cadrul naţional de reglementare penală naţională a activităţii de
combatere a infracţiunilor de corupţie.
4) Bibliografie
 1. Generalități privind fenomenul luare de mită.
Una dintre priorităţile actuale ale reformelor economice, politice şi sociale din Republica
Moldova este prevenirea şi combaterea corupţiei. Fenomenul corupţiei, analizat, inclusiv, prin
prisma proceselor de tranziţie politică, economică şi socială din perioada ce s-a scurs de la
declararea independenţei statului, a avut şi are un impact dezastruos asupra calităţii guvernării,
asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, dezvoltării şi imaginii ţării, inclusiv la
nivel internaţional. Proporţiile corupţiei şi importanţa sferelor afectate de acest viciu social impun
în mod imperativ abordarea strategică a fenomenului respectiv, care, efectiv, favorizează săvîrşirea
unui şir de alte infracţiuni, inclusiv a celei de spălare a banilor murdari (obţinuţi prin comiterea
diferitor crime), care, în multe cazuri, sînt ulterior folosiţi în scopuri de finanţare a actelor de
terorism.
Aceste fenomene, în ansamblu, creează un pericol sporit nu numai pentru securitatea societăţii
noastre, ci şi pentru întreaga omenire. În acest context, se impune studierea fundamentală şi analiza
profundă a corupţiei, a spălării banilor şi a finanţării terorismului, atît sub aspectul cauzelor şi
condiţiilor care generează aceste maladii în societate, cît şi sub aspectul reglementărilor juridico-
penale.1
În virtutea celor expuse, este extrem de importantă sesizarea faptului imposibilităţii minimalizării
acestor fenomene doar prin aplicarea măsurilor penal-restrictive. Procesul antiinfracţional, inclusiv
cel anticorupţie, întruneşte trei elemente de bază: prevenire, educaţie şi combatere, acţiuni care
urmează a fi realizate în paralel, îmbinînd activităţile de educaţie socio-morală cu cele de
prevenire, detectare, urmărire penală şi sancţionare.
La rînd cu Republica Moldova luptă activa cu fenomenul corupției se duce și de alte state.
De pildă, în Canada măsurile legislative de luptă contra corupţiei sînt stabilite de normele
penale şi constituţionale. Ele îşi extind acţiunea atît asupra tuturor membrilor ambelor camere, cît
şi asupra membrilor guvernului.
Codul Penal al Canadei echivalează cea mai deschisă formă a corupţiei parlamentare — mita — cu
încălcarea constituţiei şi trădarea de patrie. Pedeapsa penală este prevăzută atît pentru persoana
care a dat mită, cît şi pentru cea care a luat-o.
Interesant este şi faptul că legislaţia Canadei recunoaşte într-o anumită măsură dreptul oamenilor
de afaceri de a lua parte la activitatea politică a ţării. Legătura parlamentarilor cu lumea business-
ului este un obiect de reglementare legislativă scrupuloasă, în primul rînd, după astfel de parametri
precum compatibilitatea funcţiilor parlamentare cu cele de antreprenoriat — management, posesia
hîrtiilor de valoare, primirea banilor pentru campaniile electorale şi cheltuirea lor.

1
Anatol Donciu, Valeriu Castraveț, Viorel Morari. Institutul Național de Justiție, Suport de curs, Prevenirea,
nvestigarea si sancționarea actelor de corupție, spălare a banilor și finanțarea terorismului. Ed. Elan INC, Chișinău
2009.
 O componentă importantă, prevăzută de legislaţie, în cazul conflictului intereselor politice
şi economice ale parlamentarilor este publicitatea şi darea de seamă. Aşadar, parlamentarii îşi păs-
trează dreptul de a poseda şi a administra hîrtii de valoare şi a deţine funcţii în corporaţii, dar
această permisiune este condiţionată de anumite norme.
Toţi deputaţii sînt obligaţi anual să comunice în scris date detaliate atît despre companiile
ale căror directori, manageri sau funcţionari sînt, cît şi despre corporaţiile sau fondurile acestora,
hîrtiile de valoare pe care le posedă, de asemenea e necesar să indice adresele firmelor, caracterul
general al activităţii lor, rotaţiile, profitul, participarea la contractele guvernamentale, la export şi
import. Mai severe sînt cerinţele faţă de membrii guvernului. Toate persoanele desemnate în
componenţa lui sînt obligate să demisioneze din funcţiile de directori ai corporaţiilor şi cele de
conducere a organelor obşteşti. Astfel, aceste norme interzic concreşterea guvernului cu business-
ul.
În legislaţia penală a SUA sînt evidenţiate patru forme principale de corupţie:
a) corupţia în activitatea administraţiei publice;
b) corupţia comercială;
c) corupţia legată de activitatea sindicatelor;
d) corupţia în domeniul sportului.
În legislaţia americană, în modul cel mai detaliat, sînt redate normele care prevăd
responsabilitate pentru corupţie în domeniul activităţii administraţiei publice (darea de mită, luarea
de mită, înmînarea remunerării funcţionarului public pentru încălcarea din partea sa a obligaţiilor
proprii şi luarea de el a unei atare remunerări etc.). În SUA au fost delimitate multiple forme ale
mituirii, care nu sînt calificate ca infracţiuni. De exemplu, mita pentru „viteză” ca funcţionarul
public să-şi îndeplinească obligaţiile sale mai repede, mita pentru „neatenţie” a inspectorului
vamal, a pompierului pentru că ”să nu observe” încălcările.

2. Noțiunea, trăsăturile și formele corupției.

Corupţia este un fenomen social negativ, care rezidă în folosirea de către persoane a
funcţiei deţinute şi a posibilităţilor legate de ea în scopul obţinerii ilicite a unor venituri, bunuri
materiale sau a altor foloase şi avantaje personale. Corupţia porneşte de la ascunderea realităţii cu
scopul de a obţine rezultate la care nu se poate ajunge promovînd adevărul şi continuă prin
introducerea unui sistem de clientelism, de promovare a rudelor, prietenilor, aliaţilor politici (aşa-
numitul cumetrism şi nepotism). Indiferent de faptul cum se manifestă, activ sau pasiv, corupţia are
întotdeauna cîteva componente: una penală — vizibilă şi sancţionabilă; una de ilegalitate —
sancţionabilă, dar greu de dovedit şi, în sfîrşit, una de imoralitate, mereu prezentă, dar care practic
nu este pasibilă de pedeapsă. 2
Locul pe care îl ocupă cel corupt poate fi diferit, începînd cu o persoană oficială din
legislativ sau executiv şi terminînd cu un întreg partid politic. În acest context, se cere de
menţionat faptul că lipsa unui control asupra autorităţilor publice centrale poate favoriza în mod
direct dezvoltarea corupţiei politice. Iată de ce, un rol deosebit în contracararea acestui fenomen îl
are sistemul politic şi de guvernămînt existent în ţară. Este important în acest sens procesul de
desemnare a deţinătorilor puterii (sistemul electoral), care trebuie să fie bine echilibrat, şi procesul
de control al exercitării atribuţiilor de către deţinătorii puterii, prin instituirea unor organe
independente de control.
Potrivit unor specialişti, pentru a înţelege mai bine fenomenul corupţiei au fost evidenţiate un şir
de trăsături specifice, care ar pune în evidenţă esenţa fenomenului dat.
Aşadar, corupţia ar însemna:
1. Săvîrşirea unui act oficial interzis de actele normative în vigoare.
2. Comportament care deviază de la îndatoririle normale ale unui funcţionar public sau
violează legile îndreptate împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă.
3. Fenomen antisocial caracterizat prin mituire — corupere a funcţionarilor de stat şi din alte
organizaţii, constînd în utilizarea de către aceştia, în scopuri personale, de grup,
corporative, a atribuţiilor de serviciu, a autorităţii şi posibilităţilor pe care le acordă
serviciul.
4. Fenomen antisocial, expresie a unor manifestări de dereglare normativă, de diluare şi
deformare a moralităţii sociale sau de degradare spirituală a societăţii, atîtla nivel macro-
social, cît şi la nivel individual.
5. Fenomen antisocial constînd în utilizarea interesată (în scopuri personale) de către un
individ a atribuţiilor sale de serviciu.
6. Totalitatea faptelor şi actelor unor indivizi care, profitînd de funcţia sau poziţia lor, folosesc
mijloace ilicite pentru obţinerea unor avantaje personale.
Prin urmare, au fost evidenţiate şi mecanismele corupţiei:
1. Are loc o afacere (înţelegere, convenţie), în cadrul căreia persoana aflată în serviciul public
sau în alt serviciu „vinde" în mod ilegal atribuţiile şi favorurile sale, bazate pe autoritatea
funcţiei şi posibilităţile legate de această autoritate, unor persoane fizice sau juridice, unor
grupuri, inclusiv organizaţii criminale, iar „cumpărătorul" capătă posibilitatea de a utiliza
instituţia de stat sau de alt fel, în scopurile sale: pentru îmbogăţire, evitarea răspunderii
prevăzute de lege, evitarea controlului, instituirea prin diverse reglementări a unor
2
Mihai Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea și calificarea infracțiunilor de corupție, Editura
ARC, Chișinău 2005
 privilegii de ordin economic, administrativ, financiar (fiind de acord cu cele expuse, consi-
derăm că afacerea de asemenea poate fi unipersonală, manifestată prin acţiunile unui
individ în scopuri personale).
2. Persoana aflată în serviciul public sau în alt serviciu extorchează o recompensă
suplimentară (sau obţine bunuri personale).
3. Are loc mituirea (coruperea) activă a persoanei, uneori însoţită de o puternică influenţă
psihică asupra acesteia.
In literatura de specialitate se evidenţiază cîteva forme ale corupţiei:
- Corupţia administrativă, deosebit de frecventă, care cuprinde spaţiul dintre fapta
funcţionarului de a pretinde recompense pentru îndeplinirea unui act legal sau ilegal şi deturnarea,
în interes personal, a averii publice. în general, această formă de corupţie se caracterizează prin
eludarea sau chiar încălcarea de către funcţionar a dispoziţiilor legale.
- Corupţia economică, fenomen cu un spectru foarte larg care vizează, în special, servirea
diversificată (preferenţială) a clienţilor, precum şi coruperea funcţionarilor unor întreprinderi
concurente.
- Corupţia politică, una din cele mai răspîndite şi mai periculoase, dar şi mai perfecţionate
şi mai ascunse forme de corupţie, care se manifestă iniţial prin acordarea de foloase necuvenite şi
care evoluează apoi spre şantaj şi sfîrşeşte prin atragerea funcţionarului într-o organizaţie ilegală
sau care urmăreşte scopuri şi interese ce contravin legii.3
Un rol important în formarea structurilor corupte îl joacă atît mentalitatea naţională,
religioasă, de drept şi alte tradiţii, dar, nu în ultimul rînd, şi nivelul de dezvoltare economică a
societăţii. Fenomenul corupţiei coexistă şi cu alte fenomene negative din societate, precum
economia subterană (ilegală) şi criminalitatea organizată. Formal, corupţia poate fi tratată drept o
formă a economiei subterane.
Totodată, economia subterană este sursa principală care nutreşte corupţia.
Economia subterană cuprinde toate formele de activitate economică care nu sînt reflectate de
statistica oficială, tipuri de activităţi economice care generează valoare adăugată — legale sau
ilegale, dar neînregistrate din considerentul evaziunii fiscale ori a condiţiilor nefavorabile pentru
activitatea în cadrul economiei legale.
Rezultatele numeroaselor studii comparative ale indicilor economiei neoficiale şi ale
performanţei economice a statelor (Heritage Fondation, Transparency International, Freedom
House Rankings) demonstrează cantitativ atît dependenţa dintre creşterea gradului de corupere a
ţării, a volumului de tranzacţii subterane, cît şi diminuarea performanţei reformelor şi dezvoltării
economice a ţării.

3
Theodor Mrejeru, Dumitru Petre, Dan, Marieta Safta. Infracțiuni de corupție. Editura ALL-BECK, București 2000
 3. Cadrul naţional de reglementare penală naţională a activităţii de combatere a
infracţiunilor de corupţie
Oricît de paradoxală ar părea expresia „corupţie acceptată de societate", la moment, în
Republica Moldova, putem vorbi anume despre o astfel de formă a corupţiei. Toate sondajele
efectuate în Republica Moldova confirmă faptul că majoritatea populaţiei a participat nemijlocit
sau s-a confruntat cu acte de corupţie.e asemenea, putem confirma că în majoritatea cazurilor
persoanele acceptă actele de corupţie la care âu participat, considerîndu-le unicul mijloc de
soluţionare a problemelor. Cel mai alarmant este faptul că în Republica Moldova corupţia a devenit
o realitate de toate zilele, în care este antrenată întreaga societate.
În scopul reglementării juridice a relaţiilor din domeniul public şi cel al activităţii
funcţionarilor publici, excluderii într-o anumită măsură a condiţiilor şi factorilor ce au favorizat
apariţia fenomenului corupţiei în republică, la 4 mai 1996 Parlamentul a adoptat Legea serviciului
public, nr. 443-XIII (Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 61/ 681 din 02.11.1995).
În legea indicată a fost prevăzut un capitol referitor la statutul juridic al funcţionarului
public, în care au fost stipulate drepturile şi obligaţiile acestei categorii de funcţionari, restricţiile
aplicate asupra lor în procesul de executare a atribuţiilor de serviciu şi exigenţele speciale cerute de
lege la încadrarea lor în serviciul public.
Potrivit acestei legi, funcţionarii publici sînt obligaţi să servească cu credinţă statul şi
poporul, să respecte Constituţia şi legile ţării, să apere interesele şi autoritatea statului, drepturile,
libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor, să-şi exercite în mod conştiincios obligaţiile de
serviciu. Aceste cerinţe ale legii înaintate faţă de funcţionarul public servesc drept impedimente
serioase pentru comiterea de către ei a unor fapte ilegale, inclusiv a celor de corupţie.
Însă unul din principalele documente ale Republicii Moldova care urmăresc apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi intereselor publice prin preîntîmpina- rea, depistarea,
curmarea şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie este Legea Republicii Moldova privind
combaterea corupţiei şi protecţionismului, nr. 900 din 27 iunie 1996 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 56/ 542 din 22.08. 1996).4
Legea menţionată conţine un şir de măsuri de preîntîmpinare a corupţiei, fiind descrise
detaliat garanţiile statului, exigenţele speciale şi interdicţiile pentru funcţionar. în acelaşi timp, cum
se întîmplă permanent în Republica Moldova, prevederile legii în realitate nu funcţionează. Nu se
respectă exigenţele speciale faţă de funcţionari, funcţionarii încalcă interdicţiile stipulate în lege,
iar controlul financiar pentru preîntîmpinarea corupţiei s-a transformat într-o simplă formalitate.

4
S. Brînza, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Țurcanu, V. Grosu, Drept penal, Vol. II, Editura Cartier, Chișinău 2005.
Pentru susţinerea prevederilor Legii privind combaterea corupţiei şi protecţio- nismului, la 10 iulie
2002, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind declararea şi controlul veniturilor
şi a proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor
persoane cu funcţii de conducere, nr. 1264-XV (Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
19.07. 2002).
Această lege are drept scop instituirea măsurilor de prevenire şi de combatere a îmbogăţirii
fără justă cauză a persoanelor sus-menţionate şi stabileşte obligativitatea, precum şi modul de
declarare şi de exercitare a controlului asupra veniturilor şi proprietăţii lor. 5
Prin urmare, actul indicat are o influenţă serioasă asupra activităţii şi comportamentului
acestor categorii de funcţionari din domeniul public pentru preîntîmpinarea, depistarea şi
contracararea infracţiunilor de corupţie.
Revenind la sistemul de drept al Republicii Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, în cap.
XV, intitulat „Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspunde- re“, conţine următoarele
forme ale infracţiunilor de corupţie: corupere pasivă, corupere activă, traficul de influenţă,
primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite. De menţionat că legiuitorul nu dă în Codul
penal o definiţie a termenului de corupţie, ci doar enumeră formele de corupţie.
Conform alin. (2) și (3) din art. 16 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției,
nr. 90 din 25.04.2008, sînt acte de corupţie:
a) coruperea activă;
b) coruperea pasivă;
c) traficul de influenţă;
d) luarea de mită;
e) darea de mită;
Sînt acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvîrşite în legătură directă cu
actele de corupţie:
a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu;
b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie;
d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei;
e) însuşirea de bunuri;
f) cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere;
g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri;
h) protecţionismul;
i) falsificarea rezultatelor votării.

5
 j) coruperea alegătorilor;
k) falsul în acte publice;
l) falsul în documente contabile.
Aşadar, legislaţia penală a Republicii Moldova a reglementat pe deplin cadrul naţional
penal referitor la infracţiunile de corupţie şi a altor infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de
răspundere care au tangenţă directă sau indirectă cu fenomenul corupţiei şi a înarmat organele de
drept cu instrumente viabile de combatere a fenomenului examinat.

Bibliografie:
1) Anatol Donciu, Valeriu Castraveț, Viorel Morari. Institutul Național de Justiție,
Suport de curs, Prevenirea, nvestigarea si sancționarea actelor de corupție, spălare a
banilor și finanțarea terorismului. Ed. Elan INC, Chișinău 2009.
2) Mihai Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea și calificarea
infracțiunilor de corupție, Editura ARC, Chișinău 2005
3) S. Brînza, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Țurcanu, V. Grosu, Drept penal, Vol. II,
Editura Cartier, Chișinău 2005.
4) Theodor Mrejeru, Dumitru Petre, Dan, Marieta Safta. Infracțiuni de corupție.
Editura ALL-BECK, București 2000.
5) Comentariu la Cod penal al Republicii Moldova.
6) Constituția Republicii Moldova.
7) Codul penal al Republicii Moldova.
8) Legia cu privire la prevenirea și combaterea corupției, nr. 90-XVI din 25.04.2008.