ACADEMIA DE POLIŢIE "Alexandru Ioan Cuza"

FACULTATEA DE POLIŢIE
MASTERAT: MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII FRAUDELOR

MANAGEMENTUL PREVENIRII SI COMBATERII CORUPTIEI

NICULAE DENISA MARIA

mm.denisa@yahoo.com

Rezumat

Corupţia este un fenomen complex, care îşi are rădăcinile în istoria socioculturală a unei
ţări, în dezvoltarea sa politică şi economică şi în politicile şi tradiţţile sale birocratice. Corupţia
afectează dezvoltarea economică şi socială deoarece generează opţiuni greşite şi încurajează
concurenţa în domeniul luării de mită şi nu în ceea ce priveşte calitatea serviciilor.În plus
experienţa dovedeşte că, dacă fenomenul corupţiei nu este controlat, el se va intensifica. Odată
ce s-a instaurat un sistem eficient de luare şi dare a mitei, oficialii corupţi au un motiv întemeiat
pentru a solicita sume şi mai mari, creând o cultură a mitei, ce are drept consecinţă ineficienţa
organizaţiei.

Cuvinte-cheie: coruptie, criminalitate economica, infractiune, bunurile publice

Introducere

Fenomenului de coruptie nu i se poate da o definitie universal-valabila, iar

majoritatea specialistilor sunt de acord ca acest concept este, de cele mai multe ori, evaziv si
ambiguu, avand o serie de conotatii si particularitati in functie de natura regimului politic, nivelul
de dezvoltare economica si culturala al fiecarei societati, sistemul etico-normativ existent in
fiecare tara. Astfel, intr-o serie de sisteme normative, coruptia este un concept prioritar juridic si
penal, desemnand incalcarea ilegala si ilicita a normelor referitoare la indatoririle functionarului
public, agentilor economici sau persoanelor care efectueaza diferite tranzactii, operatii sau
afaceri de tot felul. In schimb, pentru alte sisteme normative, coruptia desemneaza diferitele acte
sau fapte ilicite si ilegale realizate prin utilizarea abuziva si constrangatoare a puterii ( politice,
judecatoresti, administrative ) in scopul obtinerii unor avantaje personale. In general, se
considera drept coruptie comportamentul care violeaza sau transgreseaza obligatiile legale ale
exercitarii unui rol public sau care incalca normele deontologice ce interzic exercitarea anumitor
forme de influenta.
In fond, coruptia reprezinta un fenomen antisocial cu profunde consecinte negative,
fiind expresia unor manifestari de dereglare legislativa, politica, economica si morala si a slabirii
mecanismelor institutionalizate de control social. Datorita consecintelor sale negative si
distructive produse asupra coeziunii si stabilitatii grupurilor si institutiilor sociale si efectelor
demoralizatoare la nivelul indivizilor, coruptia defineste, pana la un punct, starea de
functionalitate normativa si de moralitate a societatii, ca si gradul de legalitate si legitimitate a
institutiilor specializate de control social.
In consecinta, pentru definirea si identificarea diferitelor forme de coruptie existente
intr-o societate trebuie avut in vedere faptul ca, dincolo de varietatea si diversitatea pe care o
imbraca, delictele de coruptie presupun existenta, stabilirea si functionarea a doua tipuri de
relatii, intemeiate pe complicitate, inselaciune, mita, frauda, abuz si constrangere, in care sunt
angrenate retele de statusuri si roluri aparent diferite ca pozitie, dar convergente ca motivatie si
finalitate:
a) reteaua care corupe, constituita din indivizi, grupuri sau organizatii ce utilizeaza
mijloace imorale, ilicite si ilegale extrem de diverse, in scopul influentarii,
mituirii sau cumpararii altor indivizi, grupuri sau organizatii, care le faciliteaza
realizarea rapida si profitabila a scopurilor si intereselor urmarite;

b) reteaua care se lasa corupta, reprezentata de indivizii, grupurile sau organizatiile

care accepta sau se lasa influentate ( mituite, cumparate, santajate ) sau care incalca normele
deontologiei profesionale in scopul obtinerii unor avantaje materiale si morale sau a unor pozitii
sociale si politice superioare.
Avand in vedere diversitatea domeniilor de activitate in care se pot stabili asemenea
tipuri de retele de coruptie, delictele de coruptie pot imbraca o gama si o varietate extrem de
larga, incepand cu mita platita unui functionar public in schimbul eliberarii unui act sau a unei
autorizatii, continuand cu delictele comise in domeniul afacerilor si tranzactiilor comerciale (
criminalitatea economico-financiara ) si ajungand pana la delictele de coruptie comise de
demnitari politici in timpul exercitarii mandatului pentru care au fost desemnati.
Pentru acest motiv, specialistii dreptului penal, criminologiei si sociologiei
criminalitatii considera ca exista trei forme mai importante ale fenomenului de coruptie:

1) Coruptia profesionala, include majoritatea delictelor de serviciu sau comise in

timpul serviciului de catre functionarii publici sau alte persoane din sectorul
public ( administratie, sanatate, invatamant, politie, cultura, justitie ), care
incalca sau transgreseaza normele deontologiei profesionale, prin indeplinirea
conditionata si preferentiala a atributiilor lor legale (cazul tipic al delictelor de
luare si dare de mita, abuzului de functie, traficului de influenta, etc ). In cazul
acestor delicte, persoanele care indeplinesc functii publice pretind sau primesc
diferite avantaje materiale ori accepta tacit sau expres, direct sau indirect,
promisiunea unor avantaje materiale sau morale prin neindeplinirea sau
indeplinirea conditionata a obligatiilor legale sau ca urmare a exercitarii unor
influente;

2) Coruptia economica, denumita si criminalitatea economico-financiara, include

actele si faptele ilicite si ilegale comise de indivizi, asociatii, societati sau
organizatii in legatura cu derularea unor afaceri si tranzactii financiare,
bancare, vamale, comerciale, prin utilizarea inselaciunii, fraudei, abuzului de
incredere, activitati in urma carora sunt prejudiciate interese economice
colective sau particulare (cazul tipic al delictelor de frauda bancara, evaziune
fiscala, bancruta frauduloasa, concurenta si reclama neloiala etc. ). Aceste
 forme de criminalitate economica sunt dificil de identificat si evaluat datorita
faptului ca exista numeroase lacune in legislatia economica, atat cea nationala,
cat si cea internationala, iar unele dintre ele nu sunt incriminate in legislatia
penala a multor tari, ceea ce ingreuneaza enorm depistarea, prevenirea si
neutralizarea lor in timp util;

3) Coruptia politica, include ansamblul de acte, fapte si comportamente care

deviaza moral si legal de la indatoririle oficiale ale exercitarii unui rol public
de catre anumite persoane sau care transgreseaza normele privind interdictia
exercitarii anumitor forme de influenta politica in scopul obtinerii unor
avantaje personale. In cadrul coruptiei politice se includ, de pilda, activitatile
de finantare si subventionare ilegala a campaniilor electorale, cumpararea
voturilor cu ocazia alegerilor, promovarea preferentiala in functii
guvernamentale pe criterii politice, actiunile ilicite de infiintare a unor partide
clientelare sau de alegere si realegere a anumitor candidati.
Fenomenul coruptiei include, deci, mai multe definitii si mai multe forme si
dimensiuni de manifestare, dintre care cele mai intense si periculoase pentru societate sunt cele
referitoare la coruptia si delictele din sfera economica, asociate, de cele mai multe ori, cu
criminalitatea “cartelelor” si a “gulerelor albe”.

Coruptia si criminalitatea “gulerelor albe”

Notiunea de criminalitate a “gulerelor albe” a fost utilizata pentru prima data de
Edwin H. Sutherland pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite si ilegale ale unor
persoane care au, de obicei, o situatie si o pozitie sociala si economica ridicata sau se bucura de
un prestigiu social in cadrul institutiilor si organizatiilor in care lucreaza. Ulterior, notiunea de
criminalitate a “gulerelor albe” ( white-collar criminality ) a fost extinsa pentru a desemna acele
activitati ilicite si ilegale, ramase de cele mai multe ori nesanctionate sau nedescoperite,
desfasurate de catre anumite persoane investite cu functii oficiale: functionari ai statului,
reprezentanti guvernamentali, autoritati publice etc. Aceste categorii de persoane, dintre care o
parte are competenta de a aplica insasi legea, pot fi direct implicate in delictele care au ca scop
principal favorizarea si promovarea unor interese economice ( coruptie economica ) sau politice (
coruptie politica ) cu caracter particular, sau pot contribui indirect, prin functiile pe care le au, la
comiterea acestor delicte. Se poate aprecia chiar ca o parte importanta a retelelor crimei
organizate n-ar putea supravietui ori n-ar avea decat o eficacitate limitata in absenta sprijinului
oferit de aceste persoane cu functii oficiale. Crima organizata - subliniaza A. M. Mirande – “nu
poate exista fara ajutorul societatii legitime ( oficialii publici si functionarii insarcinati sa aplice
legea ), care sprijina direct sau indirect activitati ilicite”.
Desi D. Glaser considera infractiunile “gulerelor albe” ca o forma de “jaf”, E.
Sutherland si D. Cressey au apreciat ca ele sunt comise in cursul activitatii desfasurate de catre
persoanele definite printr-o pozitie inalta si “respectabila”. Pentru acest motiv, ele mai pot fi
denumite si delicte cu caracter profesional. Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a
include in cadrul lor actele contra legii, care sunt savarsite de persoane care nu apartin numai
sferei puterii oficiale, dar si altor arii de competenta: functionari ai unor companii industriale,
comerciale, bancare, functionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici si juristi etc. ,
in legatura directa cu ocupatiile lor profesionale.
 Exista mai multe clasificari ale acestor infractiuni pe care unii autori americani le
cuprind in doua categorii principale:

1) infractiuni comise in numele unei corporatii, printre care se pot mentiona: mita
platita unor oficiali in scopul obtinerii unor avantaje economice sau poltice,
vanzarea unor produse deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata
populatiei, falsificarea datelor de fabricatie ale unor produse in scopul
mentinerii lor pe piata, reclamele false fara acoperire reala, modificarea unor
preturi peste valoarea lor reala in scopul obtinerii unor beneficii suplimentare,
evitarea platei impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc.
Criminologii americani estimeaza ca, in timp ce costul anual al tuturor
celorlalte infractiuni valoreaza circa 11 miliarde de dolari, infractionalitatea
gulerelor albe este de peste 18 ori mai mare, depasind chiar cifra de 200
miliarde pe an. Desi toate aceste infractiuni nu par a avea un caracter violent,
ele au mai multa gravitatie si prezinta un pericol social mult mai mare decat o
omucidere obisnuita. Infractiuni cum sunt vanzarea unor produse care produc
prejudicierea sanatatii sau chiar moartea cumparatorului, violarea masurilor de
siguranta si protectia muncii in scopul obtinerii unor beneficii mai mari,
descarcarea reziduurilor toxice in apa sau atmosfera costa, probabil, mai mult
decat toate crimele comise in Statele Unite intr-un intreg deceniu, observa J.
W. Coleman si D. Cressey;

2) infractiuni comise impotriva unei corporatii sunt cele care se savarsesc de

catre membrii cu functii administrative sau de conducere ai unei societati care
lucreaza pentru profit. Dintre ele se pot mentiona furturile, fraudele,
delapidarile, sabotajele si orice alte acte ilegale care prejudiciaza activitatea
corporatiei respective. Majoritatea acestora sunt tinute sub tacere si
“rezolvate” cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine
dezagreabila care ar putea compromite interesele comerciale ale corporatiei.
Sociologul american D. Cressey a identificat trei factori caracteristici
persoanelor care savarsesc infractiuni de frauda: a) pozitia lor avantajoasa de
incredere, care le ofera acces la finantele sau bunurile corporatiei; b)
problemele financiare de “neinvidiat” ( impozitele scadente, datorii contractate
la jocurile de noroc, cheltuieli necesare pentru intretinerea copiilor la facultate
etc. ); c) incercarea de rationalizare a fraudei inainte de a fi comisa, in asa fel
incat sa fie considerata ca un gen de imprumut sau credit neautorizat care
poate ajuta la solutionarea dificultatilor personale.
Printre alte infractiuni comise impotriva unei corporatii se numara furtul prin intermediul
computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicte, facilitate de progresul tehnic al societatilor
contemporane. Un asemenea delict este produs ca urmare a introducerii in memoria unuia dintre
calculatoarele corporatiei, a unor date fictive care faciliteaza deturnarea fondurilor. Un simplu
operator de calcul, care are acces la inregistrarile pe banda magnetica cu privire la statele de
salarii poate facilita, in anumite conditii, diferite date, creindu-si, in felul acesta, resurse
financiare proprii.
 Cauzele corupţiei .
Factori care generează corupţia

Implicând o discrepanţă semnificativă între modelele (valorile, normele, practicile)

sociale şi culturale existente în orice societate şi aşteptările legitime ale indivizilor, organizaţiilor
şi grupurilor sociale, corupţia reprezintă un fenomen social, care are drept cauze majore:
- imixtiunea factorului politic în domeniul privat;
- presiunile exercitate de factorul economic asupra celui politic şi invers;
-dereglarea economică, normativă şi morală;
-dezorientarea normativă;
-scăderea sentimentului solidaritţii sociale;
-slăbirea mecanismelor de control social;
-ineficacitatea justiţiei;
-supraaglomerarea instituţională;
-interferenţie politicului în actele de justiţie;
-politicile economice restrictive şi de intervenţie ale statului;
-monopolul şi renta;
-imunitatea politicienilor; salarii publice reduse etc.
Monopolul reprezintă o sursă cauzală a corupţiei, pentru că reprezintă un drept exclusiv al
unei persoane fizice sau juridice care controlează un anumit segment de piaţă şi care poate:
elimina concurenţa, dicta preţurile sau realiza supraprofit şi alte câştiguri, numite generic rentă.
Cel mai mare monopolist este statul în calitate de proprietar al bunurilor publice naturale
(resursele naturale) şi al bunurilor publice create de activitatea umană. Statul exploatează aceste
bogţii fie direct, prin regii autonome şi agenţii naţionale, fie indirect prin transferul dreptului de
folosinţă unor persoane fizice sau juridice în schimbul unor redevenţe (rentă), pe baza unui
contract de închiriere, de locaţie de gestiune, de concesiune sau chiar de vânzare-cumpărare.
Acestea sunt, de regulă, precedate de o licitaţie. Existenţa monopolurilor şi lipsa unei concurenţe
loiale face ca sectoare întregi din economie să fie la discreţia unor grupuri monopoliste, dispuse
la orice ilegalitate pentru păstrarea privilegiilor. Politicile economice restrictive şi de intervenţie
ale statului reprezintă, de asemenea, sursa multiplelor cazuri de corupţie, căci prin mituire
particularii pot cumpăra: licenţe de export şi import, autorizaţii, pieţe publice, avantaje acordate
de stat, facilităi fiscale, economia de timp şi ocolirea reglementărilor, alterarea rezultatelor
proceselor juridice etc. În calitate de consumator, populaţia cumpără produse şi servicii care
provin din acte de corupţie, al căror preţ de vânzare cuprinde şi costul corupţiei – valoarea mitei
şi a altor avantaj.
Pe de alt parte, corupţia se întâlneşte acolo unde există între salariile publice şi private un
ecart foare mare, însă creşterea salariilor nu garantează reducerea corupţiei. Amploarea,
dimensiunea şi formele fenomenului de corupţie cunosc ritmuri şi tendinţe diferite de la o
societate la alta, iar evaluarea intensităţii şi gravităţii sale depinde în mare măsură de forţa şi
persistenţa unor tradiţii şi practici sociale şi culturale, de modelul etic şi normativ existent, de
moravurile, gradul de receptare, acceptare şi respectare a normelor de bază ale societăţii
respective.
Comportamentul corupt conţine ca elemente definitorii:
- existenţa unui „funcţionar” sau a unor terţi care se află în relaţii cu acesta;
 - existenţa unui „act” ori a unui potenţial act ce intră în atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului şi cu privire la rezolvarea căruia este interesată o persoană;
- scopul faptei sale să fie acela de a obţine sau de oferi un „folos ilegal material
sau nematerial” (sume de bani, bunuri, cadouri, sau alte foloase) de către sau
către funcţionar ori cel care se află în relaţie cu el, în schimbul nerespectării
atribuţiilor de serviciu de către respectivul funcţionar
Varietatea formelor de manifestare a corupţiei, la fel ca şi motivul unui comportament
corupt, depind de factorii care generează corupţia. Pe lângă factorii generali, precum
instabilitatea politică, există şi alţi factori strâns legaţi de structura sectorului public şi care
uneori pot fi neutralizaţi prin intervenţiile bine gândite în administrarea statului. În general
fiecare domeniu în care funcţionează structurile de stat, connţine câte ceva pentru care agenţii
din sectorul privat sunt gata să plătească:
- comanda de stat (achiziţii, obiecte pentru privatizare etc.);
- beneficii din partea statului, transferuri, poziţii privilegiate pe piaţă;
- credite la o rată, a dobânzii mai joasă decât cea de piaţă, obţinerea unor poziţii
de monopol prin licenţiere, facilităţi etc.;
- beneficii: reducerea sumei impozabile, sau reducerea sumei directe a
impozitelor, economie de timp (a aşa-numiţii bani uşori);
- schimbăi în legi şi regulamente cum ar fi cele referitoare la finanţarea partidelor;
- obţinerea posturilor în guvern etc.
Prezenţa unei ponderi mari a sectorului public într-o economie nu oferă o explicaţie
completă a cauzelor corupţiei. Multe ţări, ca Finlanda, Olanda, Suedia, Danemarca, în care
sectorul public este printre cele mai extinse din lume, sunt mai puţin corupte decât multe
economii cu o pondere mică a sistemului public ale Africii sau Asiei. Acest fapt sugerează ideea
că nu atât prezenţa sectorului public în economie cât mecanismul lui de funcţionare determină
nivelul corupţiei într-o ţară sau alta.
În general cauzele corupţiei sunt determinate de factori legali, economici, instituţionali,
sociali, politici şi morali.
Legislaţia contradictorie şi învechită reprezintă cauze legale de corupţie
Lipsa unei strategii de combatere a corupţiei, lipsa transparenţei în procesul de luare a
deciziilor, nivelul înalt al discreţiei în lucrul funcţionarilor publici, politici, toţi aceşti factori
reprezintă cauzele instituţionale ale corupţiei.
Cauzele economice includ salariile joase pentru funcţionarii publici, arieratele la plata
salariilor. Aceasta impune unei părţi considerabile a funcţionarilor publici dilema: integritatea
personală sau supravieţuirea.
Cauzele morale şi cele sociale ţin de degradarea valorilor morale în rândurile
funcţionarilor publici, precum şi de lucrul nesatisfăcător al mijloacelor de informare în masă în
educarea unei intoleranţe faţă de fenomenul corupţiei.
 Concluzii

Corupţia are un impact puternic asupra securităţii economice şi umane. Consecinţele ei

sunt multiple. Adesea este dificil de a delimita clar corupţia de guvernarea proastă, deşi este
evident că multe fenomene nu ar putea să ating o asemenea amplitudine, dacă nu ar fi implicate
interesele de grup.
Consecinţe sociale. Corupţia creează o povară fiscală excesiv asupra populaţiei. Ea are un
impact negativ puternic asupra păturilor vulnerabile ale societăţii, care nu au putere politică
pentru a se proteja. Exist o corelaţie directă între sărăcie şi corupţie. Ultima absoarbe sursele
financiare care ar putea fi alocate în sistemul de ocrotire a sănătăţii, educaţie, asigurare socilaă şi
alte necesităţi.
Consecinţe asupra securităţii politice a statului. Formarea unei oligarhii politice şi
economice, care impune societăţii preferinţele sale, ignorând necesităţile societăţii, contribuie la
creşterea rapidă a datoriilor statului, la declinul vebiturilor în buget.
Consecinţe asupra mediului ambiant. Mediul ambiant se degradează în urma utilizării
excesive a resurselor disponibile, de către unele grupuri economice pentru a obţine profituri
imediate fără a lua în considerare efectele de perspectivă.
Consecinţe economice. Corupţia facilitează creşterea economiei subterane şi ridică
costurile de tranzacţie; ea reduce competitivitatea, descurajează investiţiile şi ideile inovatoare,
reduce eficienţa economică, face ţara mai vulnerabilă la crize economice.
Economia subterană. Într-o prezentare schematică, elementele economiei subterane sunt
următoarele: frauda fiscală, munca „la negru”, activităţile criminale, activităţile casnice
generatoare de venituri necuvenite etc. Dezvoltarea economiei subterane este favorizată în
principal de crizele economice, gradul de fiscalitate, dimensiunea emigraţiei şi imigraţiei
clandestine, moralitatea unor indivizi etc.
Din efectele negative ale economiei subterane amintim: contrabanda, achiziţiile publice,
manipularea de preţuri, comercializarea de bunuri confiscate, privatizarea ilegală,
suprabirocratizarea procedurilor controlului de stat, distribuţia inechitabilă a veniturilor si
beneficiilor sociale.
Toate cele menţionate mai sus, dovedesc faptul că, încet, corupţia atinge proporţii mai
ridicate şi prezintă pericol pentru viabilitatea statului şi pentru dezvoltarea economică, socială şi
democratică a unei ţări. O poziţie activă a societăţii civice şi a sectorului privat în acest domeniu
prezintă o premisă pentru ameliorarea situaţiei în orice ţară.
 BIBLIOGRAFIE

1. Guvernul României. Program naţional de prevenirea anticorupţiei 2006 –

www.gov.ro/panticorupţie/pnaţional-corupţie.
2. www.transparency.org.ro
3. Banciu Dan, Rădulescu Sorin, Percepţia publică a fenomenului de corupţie din
România în perioada de tranzacţie, - Institutul Naţional de Criminologie, Bucureşti, 2004.
4.Transparecncy Internaţional Romania. Ghid Anticorupţie în justiţie pentru
oameni de afaceri.2006.
5. Ministerul Administraţiei şi Internelor Ghid Anticorupţie
6.Guvernul României. Program naţional de prevenire a corup iei 2006
www.gov.ro/obiective/pganticoruptie/ pg-national-coruptie
7.Ioan Dorinica, Banciu Dan, Rădulescu Sorin, Corupţia în România – realitate şi
percepţie socială. Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
8.www.scribd.com