CONCLUZII ŞI PROPUNERI PRIVIND COMBATEREA

FINANŢĂRII TERORISMULUI
Este globalizarea însă doar un factor de securitate sau şi de insecuritate? În contextul
procesului de globalizare, comunicaţiile şi tehnologiile noi ,pot fi utilizate deopotrivă de state,
instituţii şi persoane oneste şi de reţele ale crimei organizate, organizaţii şi grupări teroriste,
acestea din urmă realizându-şi, astfel, propaganda proprie sau difuzându-şi ameninţările, dar şi
procedând la spălarea banilor sau afectând securitatea statelor, prin spargerea sistemelor de
protecţie a computerelor.
Globalizarea ameninţărilor naşte insecuritate pe cele mai diverse căi: ale terorismului
politic transnaţional, ale traficului ilegal de arme şi mijloace letale neconvenţionale, de droguri şi
persoane, ale migraţiei clandestine, ale proliferării armelor de distrugere în masă, ale agresiunii
economico-financiare şi provocării de catastrofe de mediu.
Securitatea globală este grav afectată de controlul pe care crima organizată îl execută
asupra tot mai multor teritorii şi pieţe interne şi externe, de violenţă, corupţie, şantaj, ameninţări,
contrabandă, de erodarea continuă a stabilităţii şi autorităţii statale. De aici, necesitatea unei
abordări preventive, sistematice, coordonate, a problematicii securităţii globale, a armonizării
politicilor statale şi internaţionale de combatere a crimei organizate şi terorismului, a tuturor
aspectelor negative, insecurizante ale globalizării, a întăririi actualelor instituţii şi mecanisme de
acţiune globală, a sporirii legăturilor şi funcţionalităţii acestora.
Astfel, fenomenul de finanţare a actelor de terorism valorifică oportunităţile oferite de
economia oficială, prin exploatarea inconsistenţelor instituţionale şi a deficienţelor la nivelul
managementului guvernamental. Deoarece fenomenul în sine îşi are geneza în activităţile
necontabilizate, putem spune că aria de acţiune maximizează disfuncţionalităţile şi incertitudinile
de la nivelul economiei oficiale.
Frauda fiscală şi frauda financiară, alături de spălarea banilor şi finanţarea terorismului,
sunt fenomene care reprezintă ameninţări internaţionale la adresa economiei mondiale şi a
instituţiilor angrenate în combaterea economiei subterane, iar prevenirea şi sancţionarea
fenomenelor este marea provocare adresată acestor instituţii la începutul secolului XXI.
Întrucât serviciile financiare întâmpină dificultăţi în implementarea eficientă a
sistemelor de combatere a fraudei fiscale şi financiare, în general, şi a spălării banilor şi finanţării
terorismului, în special, este necesară o abordare unitară a reglementărilor internaţionale de
combatere a acestor fenomene, Unităţile de Informaţii Financiare din întreaga lume trebuind să
pună accent pe întărirea schimbului de informaţii referitoare la spălarea banilor, finanţarea
actelor de terorism dar şi pe cunoaşterea diferitelor moduri de funcţionare şi organizare a FIU-
urilor precum şi a sistemelor de cooperare la nivel naţional.
Strategii şi analiştii financiari au focalizat obiectivele pe problema circuitelor de
finanţare, a paradisurilor fiscale şi a spălării banilor.
În timp ce în anii ’70 - ’80, finanţările de tip etatic (Libia, Siria şi Irakul) erau sursa
principală a veniturilor organizaţiilor teroriste, acum sursele sunt mult mai diversificate. În
această privinţă, mai multe tipuri de activităţi criminale sunt, în mod particular, utilizate pentru
finanţarea operaţiunilor teroriste: traficul cu droguri, cu aur şi de diamante, luarea de ostatici,
contrafacerea sau diferite fraude financiare/fiscale, bancare, informatice etc.
Banii proveniţi din droguri ocupă primul loc. Amintim că programul Naţiunilor Unite
pentru controlul internaţional al drogurilor (PNUCID) estimează că traficul de droguri s-ar ridica
la mai mult de 380 de miliarde de dolari pe an, aproape la fel ca industria de automobile. Chiar
dacă toate aceste sume nu finanţează activităţi teroriste, ele dau o idee despre importanţa
fondurilor de origine ilegală care circulă în economie. Osama Bin Laden este bănuit că ar fi
realizat importante profituri din traficul de opium, Afghanistanul fiind, unul din cei mai mari
producători mondiali de opium.
Din informaţiile prezentate în media, rezultă că organizaţia Al-Quaeda ar fi beneficiat în
mod indirect de donaţii caritabile din partea musulmanilor, adesea fără ştirea acestora şi în
deplină nerespectare a unuia dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, şi anume obligaţia de caritate.
Aceste daruri sunt strânse în mai multe ţări, esenţial musulmane, pentru cauze religioase sau
umanitare prin intermediul ONG-ului sau al moscheelor şi sunt deturnate în lupta împotriva
ţărilor occidentale. Sprijinul adus terorismului de organismele de caritate a stigmatizat această
activitate, discreditând per ansamblu lumea caritabilă.
Constituirea unor instituţii supranaţionale, integrarea economică interstatală şi tendinţa de
mondializare a diferitelor relaţii existente între oameni au determinat extinderea şi amplificarea
fenomenului infracţional la scară planetară şi odată cu aceasta, a corupţiei. De cele mai multe ori
crima organizată, corupţia, evaziunea fiscală şi alte tipuri de infracţiuni şi fărădelegi îşi
realizează conexiunile pe raza mai multor state şi continente înaintea altor relaţii legale.
 Pentru o înţelegere mai bună a pericolului violenţei care domneşte astăzi, am încercat
prezentarea ultimului “flagel” care loveşte societatea contemporană şi care poate fi privit tot din
prisma organizaţiilor criminale, acesta fiind “terorismul”, care putem afirma că a atins şi a
întrecut chiar caracterul violent al mafiei ,în zilele noastre.
Terorismul devine din ce în ce mai mult un instrument al politicii, şi anume instrumentul
ei cel mai rapid, cel mai ascuns, cel mai veninos, cel mai greu de oprit, dar şi de controlat şi de
stăpânit.
Terorismul nu este propriu-zis o formă a crimei organizate, situându-se în afara definiţiei
date pentru aceasta, cel puţin în ceea ce priveşte scopul specific structurilor de crimă organizată,
acela de a realiza profituri importante.De mulţi ani Biroul pentru Droguri şi Criminalitate al
Organizaţiei Naţiunilor Unite din Viena, a semnalat că există numeroase relaţii între formele de
crimă organizată, în principal ale celor care se ocupă cu traficul de droguri şi organizaţiile
teroriste. Teroriştii îşi dobândesc resursele financiare pe căi ilegale, iar activitatea lor intră sub
Cu toate că scopul direct al grupărilor teroriste nu este unul financiar, există similitudini
ale acestora cu crima organizată în modul în care sunt transferaţi banii sau cum se încearcă
ascunderea provenienţei fondurilor. Pentru o privire de ansamblu asupra principalelor surse de
finanţare şi mijloacelor utilizate în circulaţia capitalurilor pe care organizaţiile le utilizează în
sprijinirea reţelelor acestora, putem sublinia faptul că persoanele investigate pentru comiterea
unor activităţi teroriste au efectuat operaţiuni de transmitere a banilor prin sistemele alternative
răspândite în toată lumea.Adesea, fondurile au fost transferate în străinătate prin intermediul
acelor reţele alternative de transfer al banilor, fiind colectate de către cetăţenii de naţionalităţi
specifice, rezidenţi în ţări implicate în lupta împotriva terorismului. Pentru astfel de entităţi,
operarea prin intermediul sistemului bancar a dus la dezvoltarea activităţii lor pe plan
internaţional.
Aşadar,având în vedere toate cele prezentate anterior,însumate cu potenţialul de
dezvoltare exponenţial al flagelului şi amplificate de o organizare de tip mafiot vor reprezenta
permanent o formă certă de instabilitate socială şi mondială.
Pentru a detecta urma capitalurilor spălate, legate de terorism, de corupţie, de traficul de
stupefiante sau de criminalitatea organizată, soluţiile nu pot fi găsite decât prin adoptarea de
măsuri eficace pe plan naţional şi prin organizarea lor la nivel internaţional.
În aceste condiţii, cooperarea internaţională este imperios necesară întrucât cel puţin în
următorii 5 -10 ani organizaţiile teroriste îşi vor diversifica şi intensifica activităţile, urmărind să-
şi extindă acţiunile în întreaga lume, chiar dacă împotriva lor luptă o largă coaliţie internaţională.
Riscul producerii unor evenimente teroriste pe teritoriul României va creşte şi ca urmare
a instalării pe teritoriul ţării a primelor baze militare aliate.

Pe baza celor prezentate mai sus pot formula următoarele propuneri:

 analiza instrumentelor universale existente şi stabilirea priorităţilor prevederilor
cooperării internaţionale;
 introducerea metodelor moderne de combatere a criminalităţii organizaţionale bazate pe
utilizarea sistemelor de comunicaţii şi informaţie de ultimă generaţie;
 asistenţă în elaborarea legilor şi pregătirea legislaţiei model;
 instalarea unei structuri eficiente de prevenire şi suprimare a finanţării terorismului.
 consolidarea regimului juridic împotriva terorismului cu noi instrumente conţinute în
convenţiile internaţionale privind traficul de droguri şi crima organizată transnaţională;
 structurile de poliţie şi de culegere a informaţiilor ,apte să îi detecteze,monitorizeze şi
aresteze atât pe cei implicaţi în activităţi specifice criminalităţi organizate cât şi pe cei
care îi sprijină;
 controlul privind accesul la armament al structurilor neavizate;
 promovarea structurilor de antispălare a banilor;
 înfiinţarea unor agenţii de coordonare;
 cooperarea între structurile care se ocupă de combaterea terorismului cu alte instituţii care
au în obiectul de activitate lupta împotriva altor forme de criminalitate (traficul de arme,
traficul de droguri, traficul de carne vie, spălarea banilor, circulaţia ilegală a armelor
chimice, biologice sau nucleare etc.);
 elaborarea strategiilor naţionale cu privire la droguri, criminalitate şi terorism.
În concluzie, fenomenul terorist acompaniat de acţiunile crimei organizate sunt o consecinţă
şi deopotrivă un factor al globalizări. Deasemenea, omul a sesizat destul de târziu că este în
acelaşi timp, „creaţia şi creatorul mediului său”. Specia umană, în goana după obţinerea de câştig
material prin exploatarea naturii, se îndreaptă cu o viteză uluitoare către distrugerea planetei şi a
lui însuşi ca specie.