1.

Conceptul de criminalitate
Teoria economic subliniaz rolul fundamental pe care l are sigurana i
ncrederea pentru creterea i buna funcionare a economiei de pia, care este
neleas ca un ansamblu de reguli i proceduri necesare pentru a permite o
producie i un schimb eficient al resurselor ntr-o societate modern i
democratic.
Din perspectiv social, ncrederea i sigurana operatorilor economici
naionali i internaionali, se bazeaz numai pe convingerea c exist un
complex de reguli ale jocului, garantate i controlate de instituiile publice, care
astfel, direcioneaz n sensul dorit atitudinile i comportamentele, i n acelai
timp rezolv conflictele de interese i sancioneaz comportamentele necinstite.
Dezvoltarea normal a unei economii moderne este ns permanent ameninat
de cantitatea i calitatea actelor i faptelor ilicite i criminale care sunt comise,
iar instituiile publice sunt acelea care au rspunderea asigurrii ordinii
competiionale pe piaa bunurilor i serviciilor, s asigure transparena
capitalurilor i a muncii, s asigure eficiena i eficacitatea justiiei pentru
aprarea drepturilor i rezolvarea conflictelor.
n prezent, evoluia societilor contemporane evideniaz faptul c dei sau intensificat msurile i interveniile instituiilor publice specializate de
control mpotriva faptelor de criminalitate, se constat o recrudescen i o
multiplicare a faptelor ilicite comise n domeniul economico-financiar, bancar,
inclusiv prin antaj, corupie, i chiar cu violen i agresivitate. Astfel, actele de
nalt criminalitate comise prin violen i corupie tind s devin deosebit de
intense i periculoase pentru stabilitatea i securitatea instituiilor, grupurilor i
indivizilor, fiind asociate de multe ori cu cele de crim organizat, terorism i
violen instituionalizat, specifice, subculturilor violenei i crimei
profesionalizate.
Majoritatea specialitilor i cercettorilor n criminologie apreciaz c
sursele recrudescenei i multiplicrii actelor de nalt criminalitate rezid n
perpetuarea unor structuri politice, economice i normative deficitare, n
meninerea i accentuarea discrepanelor sociale i economice dintre indivizi,
grupuri i comuniti i intensificarea conflictelor i tensiunilor sociale i etnice.
Criminalitatea i lupta pentru prevenirea i combaterea criminalitii, prin natura
lor, sunt concepte pluridisciplinare i comport multiple abordri conceptuale i
operaionale. Ele pot fi analizate din perspectiv juridic, 23 criminologic,
istoric, social-politic, filozofic, logico-sistemic, etic, biologic, etc.
Ca fenomen juridic, criminalitatea cuprinde ansamblul comportamentelor
umane considerate infraciuni, ncriminate i sancionate ca atare, n anumite
condiii, n cadrul unui sistem (subsistem) de drept penal, determinat concret
geoistoric. Infraciunea este un eveniment, iar criminalitatea constituie un

fenomen social de mas care manifest o anumit regularitate sau stabilitate a

frecvenelor.
Criminalitatea, fiind astfel legat de societate, a existat i va exista
ntotdeauna, motiv pentru care este o utopie a ne gndi la strpirea absolut a
criminalitii, tot ceea ce putem face este ca s-o reducem i s-o mblnzim .
Pentru stabilirea msurilor necesare de reducere i mblnzire a criminalitii
este foarte important examinarea factorilor generatori de criminalitate i a
consecinelor sociale, economice, umane, psihologice, etc., care se produc
efectiv sau sunt susceptibile a se produce prin comiterea de infraciuni, i care
pot fi msurate i evaluate prin mijloace tiinifice i diminuate n raport cu
strategiile i resursele alocate.
Infractorii, cei care svresc infraciuni n domeniul economic sunt, de
regul, ceteni care prin statutul lor sunt deasupra oricror suspiciuni. Ei comit
actele criminale n legtur cu afacerile, cultura i mediul lor profesional, sunt
contieni de caracterul legal ori ilegal al conduitei lor, dar nu se consider
infractori, fiind convini c raiunea i rentabilitatea primeaz n faa legii.
Astfel se poate spune c ei consider c au un drept personal, n virtutea poziiei
sociale pe care au dobndit-o, de a nclca legea. Sutherland constat c un
asemenea comportament este nvat n interaciunea cu alte persoane n
procesul comunicrii, iar direciile specifice ale motivelor i impulsurilor sunt
nvate din coninutul legilor, care sunt favorabile sau nefavorabile. n acest fel
Sutherland susine c sensul actelor criminale, indiferent c este vorba de un furt
dintr-un magazin, evaziune fiscal, prostituie sau delapidare, apare n principal
ca urmare a sensurilor date acestor acte de ctre alte persoane cu care individul
se asociaz n cadrul grupurilor intime de persoane (cercurile de prieteni).
Atitudinea societii i reacia sa fa de acest gen de criminalitate deseori
ncurajeaz pe infractori. Astfel scopul principal urmrit de infractori este
reuita, succesul social sau financiar. n realizarea acestui scop, chiar dac exist
i mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu sunt excluse, n msura n
care sunt eficace i eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic scopul scuz
mijloacele este permanent n actualitate.
Reacia societii fa de infracionalitatea n afaceri este, de asemenea,
reinut comparativ cu reacia fa de infracionalitatea clasic. Criminalitatea
economic se desfoar n contextul vieii economice, a afacerilor i a
finanelor, prin metode i mijloace care nu fac, n principiu, apel la for i la
violen fizic, astfel c acest tip de criminalitate nu este cunoscut, iar cnd este
cunoscut este tratat cu indiferen.
Pe fondul eludrii deliberate a cadrului legislativ criminalitatea gulerelor
albe implic evaziuni i fraude fiscale, corupie i antaj precum i alte violri
ale legii ca o parte a unei ocupaii sau afaceri, n scopul de a-i asigura profituri
ilicite imense. Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalitii
gulerelor albe, n domeniul economico-finaciar sunt de natur a demonstra

complexitatea fenomenului, dar mai cu seam trebuie luate n considerare pentru

aprecierea posibilitilor de descoperire i probare a faptelor ilicite comise.
Principalele caracteristici ale criminalitii gulerelor albe sunt:

a) infraciunile sunt comise n scopul maximizrii profiturilor;

b) implic relaii strnse ntre participani, uneori chiar forme
complexe de organizare;
c) presupun implicarea unor persoane care se bucur de poziii
sociale, economice, politice i profesionale dintre cele mai bune;
d) au vizibilitate sczut; implic difuziunea responsabilitii;
c) se comit ntr-o perioad mare de timp, greu de circumscris;
d) acoperirea lor este uurat de complexitatea operaiunilor
financiare i de posibilitile pe care le ofer inerea contabilitii,
e) pentru a disimula afacerile frauduloase;
f) autorii lor tiu s inspire ncredere prin atitudine i
comportament, sunt inteligeni, avizai i versai;
g) complexitate i dificultate n aciunea de descoperire i de
cercetare;
h) implic sentimente de victimizare din partea persoanelor
cercetate;

2.Cauzalitatea criminalitatii economico-financiare.

Ceea ce s-a intamplat, se intampla si in mod sigur, se va mai intampla in
lumea financiar-bancara, nu reprezinta cazuri izolate, accidente sau situatii
iesite din comun. In mod repetat, viata publica este zguduita de scandaluri, de
prabusiri inexplicabile la prima vedere ale unor banci si institutii financiare
deosebit de onorabile, cu un rol deosebit in dezvoltarea unei economii sanatoase.
Aceste seisme genereaza panica si sunt de natura sa destabilizeze
economia unei tari. Sute de mii de oameni isi vad peste noapte spulberate
depunerile si sperantele.
Nici o economie nu este ferita de asemenea accidente, nici superputerile,
nici tarile in tranzitie si nici chiar cele subdezvoltate. Ceea ce le diferentiaza este
insa modul in care acestea absorb socurile provocate de convulsiile bancare.
Marile dezastre produse in lumea finantelor si a bancilor au avut ca factor
generator, in principiu, potentialul imens pe care il are acest mediu in obtinerea
unui castig material insemnat. Uriasele profituri ce pot fi obtinute prin folosirea
cu rea-credinta a sistemului bancar a determinat aparitia unui nou tip de
infractor, versat si periculos, care si-a dezvoltat preocuparile ilicite intr-un mediu
social caracterizat de urmatorii factori:
- mediul economic insuficient maturizat, marcat de usurinta cu care apar
noi agenti economici, noi societati bancare, noi institutii financiare, care ofera
perspective promitatoare, de multe ori fiind insotite de o publicitate pe masura.
3

In lipsa unei traditii in domeniu, sistemul devine vulnerabil prin aceea ca

eventualii astfel de intrusi, cu scop ilicit, sunt depistati prea tarziu. Intr-o
economie sanatoasa, infiintarea unei banci private, cum ar fi Banca Albina,
inseamna un potential sporit de dezvoltare. Dar, intr-un mediu economic matur,
politica financiara a unei astfel de banci atragea imediat suspiciuni cu privire la
seriozitatea ei. Din pacate, mediul economic existent in Romania in perioada
anilor 1996-1999 a facut posibila functionarea unei astfel de institutii ce avea ca
scop unic imbogatirea rapida, prin orice cai, a unui numar limitat de persoane,
altele decat depunatorii.
- mediul judiciar imperfect ofera terenul ideal pentru initierea si
finalizarea unor afaceri ilegale, soldate cu pagube imense. Sistemul judiciar este
fie lacunar, fie depasit, fiind constant in urma mediului afacerilor, un mediu
dinamic, cu legi proprii si motivat material. De cele mai multe ori, sunt
speculate lipsurile legislative insa, la fel de periculoasa este si abundenta de acte
normative, mereu in schimbare, ce face imposibila desfasurarea unei activitati
economice corecte, chiar si atunci cand exista buna-credinta.
- mediul politic este, fara indoiala, factorul ce sta la baza haosului
economic. Persoane ce si-au desfasurat activitatea la limita legii sau chiar cu
incalcarea ei si care au obtinut profituri uriase, au cumparat pozitii politice ce
le-au oferit imunitate, dar si o putere sporita. Astfel de politicieni au initiat si au
sustinut initiative legislative nesanatoase, au otravit mediul economic si au
dezvoltat o lume subterana ce le-a intarit pozitia, insa a slabit puterea economica
nationala.
- controlul intern si extern total necorespunzator este un alt factor ce
incurajeaza si amplifica fraudele din banci si institutii financiare. Lipsa
experientei, necunoasterea actelor normative, lipsa motivatiei, puse in sarcina
organelor abilitate cu atributii de control au contribuit la formarea unui mediu
vulnerabil, in care potentialii infractori se puteau manifesta in voie.
- managementul defectuos al unei unitati bancare poate da nastere unei
activitati ilicite, atat din interiorul bancii, cat si din exteriorul acesteia. Dorinta
obtinerii unor profituri imense si imediate poate genera decizii manageriale
gresite, avand consecinte deosebit de grave. De exemplu, falimentul unor banci
din Romania, sau slabirea altora a fost cauzat si de:
- oferirea unor comisioane la operatiunile bancare mult mai mici decat
cele de pe piata, care sunt insa si sub nivelul costurilor implicate de efectuare a
acelor operatiuni.
- oferirea unor dobanzi la depozite sau credite neproportionale cu
realitatea economica, cu ignoranta calculelor economice elementare.
- extinderea fondului comercial al unitatii bancare prin crearea de noi
filiale si sucursale, in numar foarte mare, pentru care insa nu a existat un
personal adecvat si nici un numar suficient, imperfectiuni ce au fost speculate de
clientii acestor filiale si sucursale, sau chiar de managerii acestora.

Indiferent insa de cauza aparitiei si dezvoltarii criminalitatii economicofinanciare, se impune continuarea procesului de tranzitie la o economie de piata,
mediu in care aspectele generatoare de infractionalitate sunt compensate de
adaptabilitatea sistemului si de mediul concurential sanatos, in care practicile
suspecte sunt automat excluse, chiar si fara interventia organelor abilitate cu
aplicarea legii.
Legea bancara nr. 58/1998 a avut inca de al adoptare prevederi criticabile,
care limitau nejustificat posibilitatea investigarii infractiunilor din domeniul
financiar-bancar. Articolul 37 din aceasta lege prevedea ca, in cauzele penele,
bancile pot comunica date aflate sub incidenta secretului bancar doar la
solicitarea parchetului sau a instantei de judecata, dupa punerea in miscare a
actiunii penale.
Legea 78/2000, privind prevenirea si sanctionarea unor acte de coruptie, a
creat posibilitatea organelor de cercetare penala de a obtine datele si informatiile
necesare justei solutionari a cauzei, pana la momentul punerii in miscare a
actiunii penale, insa doar pentru cauzele in care se efectuau cercetari cu privire
la faptele de coruptie prevazute in aceasta lege.
Din noiembrie 2003, art.37 din legea bancara prevede in mod expres ca
obligatia de pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autoritatii
competente in exercitarea atributiilor sale prevazute de lege, iar art.
37 prevede ca in cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a
instantei judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu
autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului
profesional.