Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

Unitate de învăţare Nr. 1

Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr.1…………………………………………… 000

1.1 Aspecte generale referitoare la conceptul de crimă organizată
1.2 Definirea conceptului
1.3 Originea mafiei
1.4 Trăsăturile mafiei
1.5 Caracteristicile crimei organizate
1.6 Aspecte legislative în materia crimei organizate

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….....................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Aspecte generale referitoare la conceptul de crimă organizată
 Definirea conceptului
 Originea mafiei
 Trăsăturile mafiei
 Caracteristicile crimei organizate
 Aspecte legislative în materia crimei organizate

1.1. Aspecte generale referitoare la conceptul de crimă organizată

Orice încercare de cercetare și explicare științifică a unui fenomen atât de
complex și dinaminc, cum este cel al criminalității, riscă să se adauge la lunga listă a
studiilor elaborate pe această temă, dacă nu se pornește de la definirea termenilor și
conceptelor cu care se operează în majoritatea sistemelor juridice.1
Din punct de vedere al intensităţii și al pericolului social produs, criminalitatea
poate fi: ordinară (microcriminalitatea), medie și organizată. În momentul de față,
crima organizată reprezintă un pericol pentru toate statele întrucât aceasta se află într-
o continuă ascensiune. Parlamentele ţărilor membre ale Consiliului Europei au
declanşat în ultimii ani o vastă activitate de legiferare, care s-a materializat prin
elaborarea de acte normative, ce au vizat modificarea codurilor penale și noi
reglementări ale unor domenii economice.
Organizaţiile criminale transnaționale, în activitatea lor, amenință autoritatea
statelor, suveranitatea națională și procesele de democratizare din ţările recent
eliberate de sub regimurile totalitare. Aceste organizaţii sunt sofisticate, flexibile, ușor
adaptabile la situație si acţionează după strategia companiilor multinaționale,
extinzându-şi permanent alianţele.
Amiralul Pierre Lacoste, declara: ˶Ca strateg, am fost implicat în munca de
apărare; sunt fascinat de extraordinara abilitate cu care organizaţiile mafiote reușesc să
scape de măsurile întreprinse împotriva lor de către poliţie și instituţiile justiţiei. Asta
mă face să afirm că există un anumit ,,modelˮ mafiot care cuprinde elemente de
tactică, ,,căi și mijloace de acțiune”, foarte sofisticate și periculoase”2.
Mutațiile ce au survenit din această activitate infracţională au fost favorizate
de o serie de factori precum:
- creşterea migratorilor către ţările dezvoltate si constituirea de reţele pe criterii etnice,
lingvistice, culturale;
- evoluţia conceptului de ,,spaţiu european comun”, cu facilităţile ce le incumbă, care
a deschis ferestre nesperate crimei organizate prin universalitatea reţelelor comunitare;
- liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor și inţelegerilor bi şi
multilaterale dintre state etc.;
Răspunsul Uniunii Europene în lupta împotriva criminalității organizate este
adaptat la complexitatea acestui fenomen si vizează atât traficul de persoane, de arme

1
Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura
Pildner – Târgoviște, 2006, p.7.
2
Costică Voicu – Banii Murdari și Crima Organizată, Editura Artprint, Bucuresti,1995, p. 8.

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

si droguri, cât si criminalitatea economică si financiară, corupţia si spălarea banilor.

Nu există un model unic la organizaţiile criminale, acesta variază in funcţie de
norma de conduită, de formă, specializare, experienţă, tactici şi mecanisme de
apărare, de arie de operare.
Criminalitatea organizată este considerată una dintre ameninţările majore la
adresa securităţii umane, reprezentând o piedică în calea dezvoltării societăţii din
punct de vedere economico-social, politic şi cultural, în întreaga lume. Este un
fenomen care se manifestă sub forme diverse, cele mai periculoase fiind traficul de
droguri, spălarea de bani, traficul ilegal cu arme, însă traficul de droguri rămâne una
din principalele activităţi ale organizaţiilor criminale, întrucât generează profituri de
neimaginat.
Crima organizată, aşa cum a fost definită de FBI3, reprezintă orice grup care
are o structură formalizată şi al cărei obiectiv principal este de a obţine bani prin
activităţi ilicite. Astfel de grupuri îşi menţin poziţia prin utilizarea de violenţă reală
sau ameninţată, coruperea funcţionarilor publici, grefă sau extorcare de fonduri, şi, în
general, au un impact semnificativ asupra oamenilor din localitate, regiune sau ţară, ca
un întreg.
Instrumentul internaţional principal care luptă pentru combaterea criminalităţii
organizate şi neutralizarea organizaţiilor criminale este reprezentat de Organizaţia
Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Organizate Transnaţionale, care lucrează
îndeaproape cu guvernele lumii pentru a întări cooperarea în această materie, pentru a
ajuta statele să uziteze de dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii organizate transnaţionale cu scopul de a adopta cadre legislative noi
privind asistenţa legală şi facilitarea extrădărilor.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale,
defineşte crima organizată în art. 2, lit. a, ca fiind un grup structurat alcătuit din trei
sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere,
cu scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de
convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj
material.
Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori este denumită
„mafie”, termen care a apărut în Italia, şi ulterior s-a extins şi în alte ţări ale lumii,
precum Franţa, Columbia, S.U.A., Japonia, Mexic sau Rusia.
Mafia este apreciată drept cea mai puternică organizaţie criminală, nu numai
datorită numărului mare de membri, dar mai ales datorită structurii sale şi capacităţii
de a dezvolta strategii unitare, în pofida articulaţiei complexe a reţelei sale
operaţionale.
Complexitatea fenomenului de crimă organizată, modalităţile de operare ale
grupărilor criminale, modul de recrutare a noilor membri, extinderea activităţii lor,
infiltrarea în toate domeniile societăţii, corupţia generată de aceste grupări, dar şi lupta
la nivel naţional şi transnaţionale pentru combaterea acestui fenomen reprezintă un
subiect cu o importanţă deosebită şi motivează alegerea acestei teme în elaborarea
prezentei lucrări.
Grupările de crimă organizată ameninţă interesele economice americane şi pot

3
http://www.fbi.gov/ - Site-ul oficial al FBI

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

provoca daune semnificative pentru sistemul financiar mondial prin compromiterea

pieţelor legitime. În Statele Unite ale Americii, crima organizată a cunoscut
manifestări diverse, cele mai frecvente fiind traficul de droguri, jocurile ilicite de
noroc, contrabanda cu alcool, narcotice, fiind implicate personalităţi renumite pentru
modul lor de acţionare, de conducere a familiilor mafiote şi pentru tacticile folosite.
Organizaţiile criminale stau în spatele celor care distribuie droguri în oraşe,
având ca efect creşterea nivelului de violenţă şi tot aceste organizaţii sunt cele care
recurg la coruperea reprezentanţilor statului pentru desfăşurarea fără probleme a
activităţilor ilicite, folosindu-se de şantaj, intimidare şi crimă.
Organizaţiile criminale din Statele Unite ale Americii sunt compuse dintr-o
gamă variată de membri, care au reuşit să se infiltreze pe piaţa americană, precum
mafioţi ruşi, grupări ale ţărilor africane, cunoscute pentru trafic de droguri şi
escrocherii, dar şi membri ai criminalităţii organizate asiatice. Toate acestea fac parte
din reţele bine organizate şi folosesc fraudarea prin intermediul Internetului, precum şi
alte tehnologii specifice aceste epoci.
Globalizarea a avut ca efect extinderea comerţului internaţional şi odată cu
aceasta, activităţile organizaţiilor criminale s-au extins şi diversificat. Organizaţiile
criminale implicate în trafic de droguri sunt implicate în majoritatea cazurilor şi în
trafic de alte bunuri ilicite.
Criminalitatea organizată este cea mai interesantă formă a comportamentului
criminal, dar şi cea mai puţin înţeleasă. Criminalitatea organizată este o realitate, de
aceea reprezintă un subiect de actualitate.

1.2. Definirea conceptului

Desigur că este extrem de dificilă descrierea adevăratelor dimensiuni ale
crimei organizate, deoarece în multe state ,,crima organizatăˮ nu este încadrată ca
infracțiune distinct în legislația penală a acestora dar, dincolo de statistici, toată lumea
recunoaște ca elementul comun pentru statele ex-comuniste, care le erodează
actualmente stabilitatea interna, este corupția, dublată de criminalitatea organizată din
sistemul economic-financiar.
Pentru început, ca să întelegem mai bine acest fenomen, este necesar să
definim conceptele de criminalitate, ,,crimă organizată, ,,mafiaˮ și ,,terorismulˮ.
Punctul de referință al autorilor studiilor l-a constituit definiția dată mafiei în lucrarea
,,Mafioții din Vacariaˮ de către Giuseppe Rizzoleto și Gaetano Mosca. Potrivit lor,
,,Mafia reprezintă o expresie curentă, folosită pentru a desemna un grup de indivizi
aroganți și violenți, uniți între ei prin raporturi secrete și de temut, aflați în originea
unor acțiuni criminaleˮ.4
Mafiea reprezintă acel segment infracțional la care se raportează activități
ilegale deosebit de periculoase, desfășurate prin metode agresive de asociații de
indivizi, parte dintr-o structură ierarhizată având lider autoritar, cod de conduită
obligatoriu, ritualuri de admitere a membrilor și legi ale tăcerii.
Activitățile de tip mafiot presupun următoarele trăsături față de crima
organizată:

4
Gheorghe Mocuța – Criminalitatea Organizată și Spălarea Banilor, Editura Noul Orfeu, București, 2004, p. 12.

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

controlului asupra unor sectoare economice si niveluri de decizie;

tode de acțiune agresivă;
tituie obținerea de câștiguri ilicite uriașe; Terorismul
reprezintă o formă de manifestare a violenței, respective folosirea deliberată și
sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroare, în scopul atingerii unor
interese criminale care planează asupra întregii umanități. Viitorologii, previzioniștii
și specialiștii în terorism au identificat cinci mari stadi în evoluția terorismului pentru
anii care urmează.
La cea de-a V-a Conferință o ONU privind ,,Prevenirea criminalității și
tratamentele infractorilorˮ, s-a elaborat o rezoluție specială – Crima ca formă de
afaceri – în care se subliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată,
respectiv:
a. scopul: obținerea de câștiguri substanțiale;
b. legături: bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul grupului;
c. specific: folosirea atribuțiilor şi relațiilor de serviciu ale participanților;
d. nivel: ocuparea de către participanți a unor funcții superioare în economie și
societate.
Criminalitatea organizată poate fi definită ca acel segment infracțional la care
se raportează activitățile ilegale, de natură să afecteze grav anumite sectoare ale vieții
economice, culturale, sociale și politice, desfășurate prin diverse metode si mijloace,
în mod constant, planificat și conspirat de către asociații de indivizi, cu ierarhie
internă bine determinată, cu structuri specializate și mecanisme de autoapărare, în
scopul obținerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
Experții germani au propus următoarea definiție: Crima organizată este
săvârșirea intenționată de infracțiuni în scopul dobândirii de câștiguri sau de influență
care, fiecare în parte sau considerate împreună, constituie amenințări pentru ordinea
de drept, și prin care două sau mai multe persoane acționează împreună, o perioadă
nedeterminată de timp, prin folosirea unor structuri profesionale ori organizate
asemănător acestora, prin amenințarea cu violența sau folosirea violenței și prin
influențarea politicului, administrației, justiției și economiei.
În accepțiunea fostei Legi nr. 39/2003, prin ,,crimă organizată” se înţelegeau
activitățile desfășurate de orice grup constituit din cel puțin trei persoane, între care
există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogățească sau să
controleze teritorii, piețe ori sectoare ale vieții economice si sociale, interne sau
străine prin folosirea șantajului, intimidării, violenței ori coruperii, urmărind fie
comiterea de infracțiuni, fie infiltrarea în economia reală.
Se menționează că tot mai adesea folosim termenii afaceri criminale sau
industria crimei atunci când ne referim la crima organizată, nu numai că profitul
reprezintă în continuare rațiunea de a exista a acestui fenomen, dar și datorită
capacității sale de a folosi strategii viabile din sfera afacerilor, incluzând diversificarea
activităților și exploatarea noilor piețe.
Plecând de la aceste definiții, considerăm că un grup organizat de infractori
autohtoni sau străini, sau, altfel spus, o organizație criminală poate fi astfel
caracterizată:
- organizare, planificare, lider și ierarhie stabilite în cadrul grupului;

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

- concentrarea pe scopul principal al activității infracționale;

- folosirea șantajului, intimidării, violenței și corupției;
- logistică și dotare tehnică corespunzătoare scopului urmărit;
- crearea și utilizarea unor rețele de tăinuitori;
- flexibilitate, rapiditate și capacitate de penetrare a mediilor, organismelor și
autorităților;
Conceptul de „crimă organizată” a fost definit de Interpol, şi preluat ulterior de
către Adunarea Generală a statelor membre ale Interpolului, ca fiind „orice
întreprindere sau grup de persoane care desfăşoară o activitate ilegală continuă, având
ca scop principal obţinerea de profit, indiferent de limitele naţionale.”5
Potrivit unei opinii6, crima organizată nu este o activitate infracţională
prevăzută de lege, precum omorul, furtul sau alte forme de încălcare a legii. Unele
dintre activităţile desfăşurate de membrii sindicatelor crimei organizate sunt perfect
legale. De exemplu, grupurile criminale organizate care deţin case mortuare, pentru a
acoperi asasinatele, incinerează sau îngroapă corpurile victimelor dedesubtul
coşciugului unei persoane care a murit din cauze naturale. Crima organizată poate fi
interpretată pe baza teoriei anomiei7, teorie care constă în recurgerea la mijloace
ilegale pentru a se atinge scopurile pe care o societate le impune.
În 1970, Departamentul de Justiţie al Statelor Unite definea termenul, ca fiind
„toate activităţile ilegale desfăşurate de membrii sindicatelor criminale care operează
de-a lungul Statelor Unite şi toate activităţile desfăşurate prin asociaţii cunoscute şi
complicii unor astfel de membri.”8
În 1988, în cadrul Conferinţei Internaţionale de la Varşovia, s-a pus problema
definirii criminalităţii organizate, concluzionându-se că reprezintă activităţile unei
grupări formate din trei sau mai multe persoane, cu o strcutură ierarhică sau cu relaţii
personale, care le permite liderilor să obţină profit sau să controleze teritorii sau pieţe
interne sau internaţionale, utilizând violenţa, intimidarea sau corupţia, prin săvârşirea
de activităţi infracţionale sau prin infiltrarea în economia legitimă.
Într-o altă opinie9 se defineşte conceptul ca fiind „ o întreprindere criminală
continuă, care lucrează raţional pentru a obţine profit din activităţi ilegale, care sunt
adesea cerute de public. Existenţa sa continuă este menţinută prin folosirea forţei,
ameninţărilor, monopolului şi/sau corupţia funcţionarilor publici.”
FBI10 dă o definiţie asemănătoare, astfel „crima organizată reprezintă orice
grup care are o structură formalizată şi al cărei obiectiv principal este de a obţine bani
prin desfăşurarea de activităţi ilicite. Astfel de grupuri îşi menţin poziţia prin utilizarea
de violenţă reală sau ameninţată, coruperea funcţionarilor publici, grefă sau extorcare
de fonduri, şi, în general, au un impact semnificativ asupra oamenilor din localitate,
regiune sau ţară, ca un întreg.” De asemenea, FBI defineşte şi întreprinderea

5
Carlo DeVito - Encyclopedia of Organized Crime, Facts on File Inc., New York, 2005, p. xi.
6
Stephen Brown – Criminology-Explaining Crime and Its Content, ediţia 7, Editura Lexis Nexis Group, 2010, p. 414
7
Conceptul de anomie a fost introdus de Emile Durkheim, care considera că delicvenţa este legată de condiţiile
fundamentale ale oricărei vieţi sociale, ea fiind necesară oricărei societăţi în cadrul evoluţiei sale, a dreptului şi a
moralei
8
Howard Abadinski – Organized Crime, ediţia 9, Editura Wadsworth Cengage Learning, Belmont, California, 2010,p. 2
9
Jay Albanese – Organized Crime in Our Times, ediţia a V-a, Editura Lexis Nexis, Newark, 2007, p. 4
10
http://www.fbi.gov/ - Site-ul oficial al FBI

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

criminală, ca fiind un grup de indivizi, care au o structură ierarhică şi sunt implicaţi

activităţi criminale semnificative. Aceste grupări sunt adesea implicate în multiple
activităţi criminale şi dispun de vaste reţele de sprijin.
În art. 2, lit. a. din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
organizate transnaţionale, crima organizată este definită ca fiind un grup structurat
alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi
acţionează în înţelegere, cu scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau
infracţiuni prevăzute de convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj
financiar sau un alt avantaj material.11
Pe scurt, criminalitatea organizată presupune o asociaţie de persoane care au
un scop comun, şi anume obţinerea de profit în mod ilegal, pe care îl ating prin
utilizarea violenţei, ameninţării sau a corupţiei.

1.3. Originea Mafiei

Oamenii, în special în Statele Unite, consideră că Mafia este sinonimă crimei
organizate. În trecut, Mafia a recrutat imigranţii italieni, săraci şi needucaţi, pentru a
umple rândurile sale. Istoria este controversată în ceea ce priveşte originea mafiei.
Însă, există două legende care au fost folosite spre beneficiul organizaţiilor criminale.
Una dintre aceste legende povesteşte că o tânără siciliană, aflată pe punctul de
a se căsători, a fost violată de către soldaţii francezi. Legenda spune că 12, pentru a
învinge opresiunile Angevinilor francezi13, sicilienii s-au năpustit asupra soldaţilor lui
Napoleon Bonaparte, strigând Morte alla Francia Italia anela!,14 cuvântul „mafie”,
fiind format din prima literă a fiecărui cuvânt din slogan. În secolul XIX, Mafia
apărea ca o cultură criminală, victimizând proprietarii înstăriţi, dar cel mai adesea îşi
garantau serviciile ca ucigaşi profesionişti pentru a persecuta agricultorii.
Americanii au o altă legendă cu privire la originea mafiei, regăsită în
autobiografia capului familiei mafiote, Joe Bonanno. Şi în aceasta se povesteşte
acelaşi act asupra tinerei şi că un grup de sicilieni nervoşi au atacat trupele franceze,
iar după răspândirea veştilor, mai mulţi sicilieni s-au alăturat grupului, omorându-i pe
francezi. Sute de francezi au murit, iar sloganul Mafiei a devenit strigătul lor de luptă,
provenind de la mama fetei violate, care alerga pe străzi strigând „ma fia, ma fia”.15
Bonanno, precum şi alţi mafioţi, au preferat această versiune deoarece punea Mafia de
partea binelui.
Se susţine că16 primele fluxuri migratoare italiene spre Statele Unite au început
din nordul Italiei, aceştia văzând Statele Unite ca o oportunitate de a ieşi din sărăcie.
Destinaţia iniţială a fost California, însă New York a depăşit-o în numărul de
imigranţi, astfel că în anul 1910 în New York locuiau aproximativ 350.000 de italieni.
Primele oraşe care au semnalat criminalitatea bandelor mafiote împotriva propriilor
compatrioţi au fost: Boston, Chicago, New Orleans, Philadelphia şi New York. Trei

11
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate din 15/11/2000, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 813 din 08/11/2002
12
Carl Sifakis – The Mafia Encyclopedia, Facts on File Inc., New York ,2005, p. 291
13
Oamenii şi dinastia de Anjou din Franţa
14
trad.“Moarte Franţei, este ţipătul Italiei” – Eric Frattini, „Mafia S.A.- 100 ani de Cosa Nostra”
15
trad. Fata mea, Fata mea! – Eric Frattini, „Mafia S.A – 100 ani de Cosa Nostra.
16
Eric Frattini – Mafia S.A.- 100 ani de Cosa Nostra, Editura Tritonic, Bucureşti, 2012, p. 6

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

pătrimi din fluxurile migratoare se concentrau în oraşe portuare în care s-au creat
„mici Italii”, în care se vorbea doar dialectele oraşelor italiene.17 Singura lege
existentă era legea organizaţiilor mafiote care îşi schimbaseră zonele de control din
cartierele din Castellammare, din Golf, Corleone sau Catania, în cartierele din
Brooklyn, Queens sau în Harlemul italian.
Primele descoperiri ale existenţei Mafiei s-au făcut prin prisma declaraţiilor
date de un fost oficial corupt, a cărui opinie oscila între concepţia unei organizaţii,
înţeleasă ca un sistem de alianţe, şi conceptul de „centralizarea controlului” potrivit
căruia exista un organ de conducere care dirija activităţile criminale. Chiar şi după ce
aceste afirmaţii au devenit publice, prin intermediul unei reviste, membrii publicului,
inclusiv organele de drept încă nu erau convinşi de existenţa noţiunilor de Mafie,
sindicat, frăţie, bandă şi nici că organizaţiile criminale teritoriale au agreat să se
alieze18.
În secolul XX, americanii, conduşi de presă şi de filme, au folosit termenul de
„mafie” ca prescurtare pentru grupurile de crimă organizată dominate de italieni. O
denumire mai corectă este cea de „Mafie Americană”, care arată că în realitate
grupările italiene au apărut în principal datorită condiţiilor socio-economice din
această ţară, şi au lucrat în parteneriat cu gangsterii de alte etnii. Mafia Americană a
format elementul cel mai influent şi de coeziune în sindicatul naţional al crimei
organizate, care a apărut în anii 1930.19
Termenul de „mafie” se referă la un anumit grup etnic. La începutul secolului
XX, ziarele îi descriau pe italieni ca fiind „cruzi, trădători, răzbunători şi violenţi”.
Greşeala era că se credea că tot ceea ce se întâmplă în New York şi Chicago, se
întâmplă şi în restul ţării, chiar dacă gangsterii altor naţionalităţi lucrau cu şefi italieni.
În Cleveland, principalul grup organizat erau grupările evreieşti. În locuri ca New
Orleans, italienii erau invitaţi şi lăsaţi să stea doar dacă acceptau un rol de
subordonare.
Există opinia potrivit căreia20 cuvântul „mafie”, scris cu literă mică
desemnează un om de onoare, o persoană care merge cu capul sus, umerii în spate,
mândru, iar atunci când este scris cu literă mare, cuvântul „Mafie” desemnează
familiile criminale organizate, bine cunoscute în istorie.

1.4. Trăsăturile mafiei

Mafia nu are un regulament care să stabilească norme, reguli, funcţii, sarcini,
grade sau ierarhii. Ierarhia ia naştere spontan, pe baza respectului pe care reuşeşte să-l
cucerească membrul mafiei, singur. Un adevărat şef de mafie trebuie să fie îndrăzneţ,
rece, viclean şi violent în acelaşi timp, trebuie să aibă mintea şi mâna iute, dacă
împrejurările o cer. El trebuie să ştie să tacă şi să asculte, în afară de cazul când
trebuie să intervină, iar atunci trebuie să o facă la momentul potrivit şi întotdeauna cu
un ton care să dea sfaturilor sale greutate şi autoritate. Un şef de mafie trebuie să aibă

17
Cu titlu de exemplu: Napoli, Molise, Puglia, Calabria, Cerdena, Sicilia.
18
Edwin H.Sutherland, Donald R.Cressey – Criminology, ediţia 10, Editura J.B. Lippincott Company, Philadelphia,
1978 , p. 288
19
Thomas Reppetto – American Mafia, A History of Its Rise to Power, Editura Henry Holt and Company, New York,
2004, p. xi
20
Philip Carlo – Gaspipe-Confessions of a Mafia Bos”, Editura Harper Collins, New York, 2008, p.7

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

legături întinse în toate păturile sociale întrucât un om al mafiei, izolat, nu reprezintă o

forţă.21
Prima treaptă de afiliere în cadrul mafiei, este familia. Ea este formată aproape
întotdeauna din rude şi apropiaţi ai aceleiaşi familii, sau din amici legaţi de ea.
Şef al familiei mafiote este membrul recunoscut a avea cea mai mare autoritate
a grupului respectiv, chiar dacă este cel mai tânăr dintre cei ce o alcătuiesc. Forţa unei
familii este dată de numărul membrilor ei şi de legăturile cu persoane influente pe care
şeful reuşeşte să le stabilească în afara oraşului. Cu cât sunt mai înalte şi mai influente
relaţiile sale, cu atât este mai mare consideraţia şi respectul printre adepţi.
Succesul Mafiei este dat de o disciplină strictă, iar liderul este un „capo” ales
de oamenii de onoare. Toţi mafioţii erau legaţi de un jurământ,22 întrucât Mafia are un
cod al tăcerii, Omerta. Celor care devin membrii ai Mafiei, le este interzis să dezvăluie
secretele organizaţiei, pedeapsa fiind moartea celui care încalcă legea tăcerii.
Un inspector de poliţie din Sicilia, Cesare Mori a redactat un raport în care
dezvăluia că23 Mafia guverna aproape toate sectoarele societăţii, având proprii ei şefi.
De asemenea, Mafia putea să intervină în aproape toate afacerile prin faptul că se
impunea prin teroare sau ameninţare, ordinele sale fiind legi. Proprietarii de pământuri
şi comercianţii plăteau tribut Mafiei pentru a-şi asigura proprietăţile şi muncitorii. Un
călător era mai în siguranţă dacă avea doi membri ai Mafiei ca escortă, decât doi sau
mai mulţi poliţişti. Fiind întrebat ce semne de recunoaştere folosesc mafioţii între ei,
cum sunt desemnate ierarhiile, cum se redactează legile lor, cum se colectează
fondurile, aceasta a răspuns că nu există aceste lucruri, Mafia fiind o societate, dar şi o
filosofie. Mafioţii nu au nici un semn de recunoaştere, ei se recunosc prin modul de a
vorbi. Nu există alegeri, întrucât există Naşul care se autodesemnează, sau se impune.
Nu există reguli de admitere, un membru fiind absorbit dacă are calităţile dorite, iar
când aceste calităţi nu mai satisfac, el este expulzat prin asasinat sau prin retragere
obligată.

1.5. Caracteristicile crimei organizate

Aşa cum am arătat, criminalitatea organizată presupune desfăşurarea unor
activităţi ilicite în scopul obţinerii de profit, având o structură ierarhică şi implicând
coordonarea unor membri pentru plănuirea şi exercitarea acestor activităţi. Deşi
principalul scop al crimei organizate este unul economic, puterea şi statusul social
sunt factori motivanţi.
Scopul economic este, de regulă, atins prin săvârşirea activităţilor ilegale,
precum trafic de droguri, jocuri de noroc, pornografie şi prostituţie. Crima organizată
nu implică numai furnizarea unor servicii ilegale, ci şi spălarea banilor obţinuţi din
afaceri legale, fraudă sau criminalitate informatică. 24
Potrivit unei opinii25, principalele categorii de activităţi ale grupărilor
organizate sunt: furnizarea de servicii ilicite, furnizarea de bunuri ilicite şi infiltrarea
în afaceri legale. Prima categorie implică o încercare de satisfacere a cerinţelor

21
Michele Pantaleone – Mafia şi politica, Editura Politică, Bucureşti, 1964, p. 35
22
Documentar: Mafia.The Great Betrayal – National Geographics, Producţia Wall to Wall Ltd.
23
Eric Frattini – Mafia S.A.- 100 ani de Cosa Nostra, Editura Tritonic, Bucureşti, 2012, p. 9
24
Larry Siegel – Criminology-The Core, ediţia a IV-a, Editura Wadsworth Cengage Learning, Belmont, 2011, p. 340
25
Jay Albanese – Organized Crime in Our Times, ediţia a V-a, Editura Lexis Nexis, Newark, 2007, p. 7

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

publicului, pe care societatea nu le furnizează. Activităţile ilicite specifice acestei

categorii includ cămătăria, prostituţia şi jocurile ilicite de noroc. A doua categorie
presupune oferirea unor produse, care nu pot fi obţinute pe căi legale, cerute de o parte
a cetăţenilor.
Activităţile incluse în această categorie sunt distribuirea de bunuri furate,
precum autovehicule, telefoane mobile, precum şi orice alt produs pentru care există
cerere, dar şi vânzarea şi distribuirea de droguri precum marijuana, cocaina,
metamfetamina şi heroina, care sunt ilegal de deţinut sau de distribuit. A treia
categorie, respectiv infiltrarea în activităţi licite, poate fi exemplificată prin preluarea
companiilor de salubrizare prin folosirea constrângerii pentru a intimida proprietarii
legitimi să-şi vândă afacerea, sau aceasta să fie condusă de o persoană din exterior,
folosind intimidarea.
Criminalitatea organizată presupune utilizarea violenţei, intimidarea şi corupţia
pentru atingerea obiectivelor şi păstrarea câştigurilor. Membrii crimei organizate sunt
disciplinaţi, astfel încât să fie conştienţi că orice abatere de la reguli are drept
consecinţă reducerea rangului sau pedeapsa cu moartea. Crima organizată nu este
sinonimă cu Mafia, deşi între ele există o strânsă legătură, astfel că numeroase familii
din Mafie sunt importante pentru activităţile criminalităţii organizate, dar nu deţin
monopolul în activităţile lumii interlope.
Crima organizată este transnaţională dacă:
- se săvârşeşte în mai mult de un stat
- deşi se săvârşeşte într-un stat, activităţile de pregătire, plănuire, direcţie şi
control se săvârşesc în alt stat
- se săvârşeşte într-un stat, dar are un grup criminal organizat care se implică în
activităţi criminale în mai multe state
- se săvârşeşte într-un stat, dar îşi produce efectele în alt stat.
Organizaţiile criminale transnaţionale depind de instrumente informatice,
precum Internetul, comunicaţii globale, sisteme de transportare rapidă, sistem bancar
universal, cărţi de credit şi sisteme de plată globale.
Potrivit aceleiaşi opinii, criminalitatea organizată este adesea asimilată
activităţilor teroriste. Datorită atacurilor teroriste care au avut loc în Statele Unite, s-a
atras atenţia asupra existenţei unei posibile legături între terorism şi grupările
organizate. Diferenţa dintre cele două organizaţii o constituie faptul că terorişii
urmăresc intimidarea şi constrângerea cetăţenilor sau a guvernului pentru a-şi atinge
obiectivele politice sau sociale, în timp ce grupările organizate urmăresc obţinerea de
profit din săvârşirea activităţilor ilicite, însă şi acestea pot folosi violenţa şi
constrângerea cetăţenilor şi a guvernului. Organizaţiile criminale folosesc şi corupţia,
fiind necesară pentru menţinerea întreprinderii ilicite fără imixtiunea guvernului.
În pofida diferenţelor existente între cele două grupări, legătura dintre cele
două este explicată prin implicarea grupărilor teroriste în activităţile criminalităţii
organizate pentru a-şi finanţa obiectivele politice. Astfel, grupările organizate pot
primi sarcina de a le susţine obiectivele politice mai mari ale grupărilor teroriste.
Astfel, se remarcă următoarele caracteristici:

de intelectualizare a grupărilor criminale prin absorbția, în interiorul acestora de

persoane ce ocupă funcții oficiale in domeniul finanțelor, comerțului, băncilor,

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

administrației, justiției dar si a unor reputați avocați, experți și tehnicieni în cadrul

comunicațiilor și logisticii.
– contrabanda, evaziunea
fiscală, traficul de armamente, de droguri, de materiale radioactive, taxa de protecție și
,,recuperările de debite”- nu se pot derula si finaliza fără realizarea unui parteneriat
între infractorii autohtoni și cei ce acționează pe teritoriul altor state.

înregistrează în prezent tendința de ,,folosire a funcției publiceˮ pentru realizarea

afacerilor, în spatele sau pe spatele căreia se derulează afacerile.
ra: membrii rețelei au sarcini și responsabilități în funcție de
pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia. Însă și structura se caracterizează prin
ierarhie strictă și autoritate. O organizație criminală implică coordonarea unui număr
de persoane în planificarea și execuția actelor ilegale.

1.6. Aspecte legislative în materia crimei organizate

Legea americană R.I.C.O.26 a fost promulgată ca o armă contra crimei
organizate şi cuprinde atât prevederi penale, cât şi civile.27 Legea îşi propune să
desfiinţeze crima organizată din Statele Unite prin întărirea instrumentelor juridice de
strângere a probelor, prin stabilirea de noi interdicţii penale şi prin stabilirea de noi
pedepse, mai severe, şi a unor remedii noi pentru a face faţă activităţilor ilegale ale
celor care face parte din crima organizată.28
Pentru a se încălca statutul, este necesar să se întrunească cinci condiţii, şi
anume:
1. Existenţa unei „întreprinderi”29
2. Comiterea a cel puţin două infracţiuni prealabile de racket30 în zece ani
precedenţi
3. Demonstrarea caracterului obişnuit al unei asemenea activităţi
4. Demonstrarea atingerii aduse circuitului interstatal sau internaţional
5. Comiterea unui act ilicit.
Actul ilicit comis este reprezentat de activităţile de racket interzise în art. 1962
din Codul Statelor Unite. Acestea sunt:31
 Darea şi luarea de mită
 Încălcarea Actului Hobbs32
 Contrafacerea

26
The Racketeer Influenced and Corrupt Organizations
27
Miclea Damian – Combaterea Crimei Organizate, Curs, Vol. I, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Bucureşti, 2004, p.75
28
Legea de control a crimei organizate din 1970
29
Orice individ, societate, asociaţie sau o altă entitate legală şi orice uniune sau grup de indivizi asociaţi în fapt sau de
drept.
30
Acte sau infracţiuni locale sau federale prealabile care trebuie să fie probate de procurorul federal, spre exemplu: acte
sau ameninţări cu moartea, răpirea, jocurile de noroc, extorcarea, corupţia, prostituţia, gangsterismul, producţia sau
traficul de droguri.
31
Howard Abadinski – Organized Crime, ediţia 9, Editura Wadsworth Cengage Learning, Belmont, California, 2010,
p.368
32
Acest act interzice furtul, în forma tentativei sau consumată, sau extorcarea de fonduri care afectează comerţul
interstatal sau internaţional în orice mod sau grad.

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

 Deturnarea de fonduri
 Cămătărie
 Fraudă poştală şi electronică
 Obstrucţionarea justiţiei
 Contrabanda cu ţigări
 Traficul de sclavi albi şi violarea Actului Mann33
 Bancrută frauduloasă
 Infracţiuni privind drogurile
 Obscenitate (adăugată în 1984)
Actul privind controlul crimei organizate, la care R.I.C.O. este parte, nu
defineşte crima organizată, iar R.I.C.O. nu defineşte „gangsterul”, acest lucru ducând
la urmărirea şi aplicarea unor pedepse persoanelor care nu au legătură cu
criminalitatea organizată. De exemplu, în Chicago un şerif şi un funcţionar au fost
condamnaţi, pe baza actului, pentru că au ajutat la stabilirea unor amenzi de parcare.
Practicile ilegale pot fi definite ca organizaţii, dacă sunt de dimensiuni mari şi dacă
sunt săvârşite în mod continuu, chiar fără violenţă sau corupţie.
Actul R.I.C.O. nu defineşte nici un fel de comportament criminal, dar se
îndreaptă împotriva asocierii unei persoane cu o organizaţie criminală. Legea
tradiţională a conspiraţiei34 nu se aplică organizaţiilor criminale ale căror obiective
diverse sunt urmărite de indivizi care aparent, nu au nici o legătură. Acest act
facilitează urmărirea în justiţie a complotului prin faptul că în loc să se dovedească că
fiecare inculpat a conspirat pentru săvârşirea unei anumite infracţiuni, procurorul
trebuie să dovedească faptul că fiecare inculpat a complotat la promovarea
întreprinderii prin modul propriu de acţionare.
Astfel, nu are importanţă cât de diversificate sunt obiectivele organizaţiei
criminale, pentru că, în acest caz, nu există decât unul: promovarea dezvoltării
întreprinderii.35 Problema ar fi că, în acest mod complotul este văzut ca o organizaţie
criminală în curs de desfăşurare, şi nu ca un acord, de aceea multe persoane pot cădea
în capcana unei conspiraţii, fără să-i cunoască natura şi fără să aibă idee despre
apartenenţa la o conspiraţie.
Legea R.I.C.O. se aplică atât întreprinderilor legal constituite care îşi împletesc
activităţile cu cele de racket, cât şi organizaţiilor criminale. Curtea Supremă a Statelor
Unite declară că „nici textul, nici structura R.I.C.O. nu limitează aplicarea sa la
întreprinderile legale. Aplicarea legii R.I.C.O. şi la organizaţiile criminale nu duce la
nici o incompatibilitate structurală cu nici o parte a textului de lege...”. De asemenea,
se cere probarea că părţile au căzut de acord să participe direct sau indirect la afacerile
unei întreprinderi prin practica obişnuită a unei activităţi de racket.
Actul R.I.C.O. era folosit în moduri care nu au fost intenţionate de legiuitor,
ducând la o supraincriminare, fiind folosit în situaţii diverse care nu aveau legătură cu
criminalitatea organizată.
Statutul prevedea că cetăţenii pot da în judecată pentru daune, astfel încât
„orice persoană prejudiciată în averea sau proprietatea sa, ca o violare a secţiunii

33
Act care interzice prostituţia şi pornografia infantilă
34
Codul Statelor Unite, Titlul 18, art. 371
35
Joshua Dressler – Encyclopedia of Crime and Justice, Macmillan Reference, New York,2002, p. 279

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

1962, poate da în judecată, în orice Judecătorie din Statele Unite şi poate să-şi
recupereze de trei ori valoarea daunelor suferite şi cheltuielile de judecată, inclusiv
onorariul avocatului”.36 Se reflectă astfel dificultatea de a crea o lege împotriva unui
grup de persoane, şi în acelaşi timp de a-i proteja pe ceilalţi cetăţeni.
Actul R.I.C.O. a fost criticat pentru faptul că îşi depăşeşte limitele, aplicându-
se şi persoanelor care nu au legătură cu criminalitatea organizată, chiar dacă au fost
implicate în activităţi criminale. De asemenea, actul are drept consecinţă etichetarea
persoanei în cauză drept „gangster”, etichetare care poate fi inadecvată. O altă critică
adusă actului este aceea că permite declanşarea unor procese pentru obţinerea unor
daune triple când sunt cauze cu tranzacţii comerciale obişnuite, deci nu crime
organizate sau activităţi de racket.
Statutul întreprinderilor criminale este asemănător actului RICO, dar se aplică
numai în domeniul traficului de droguri şi prevede că „o activitate infracţională cu
caracter continuu constă în comiterea continuă de infracţiuni privind drogurile de către
o persoană, în concurs cu alte cinci sau mai multe, în care una dintre ele ocupă loc de
conducere şi din care se obţin venituri substanţiale”.
Alte două acte, respectiv „Legea contra fraudelor bancare” şi „Legea secretului
bancar” sunt destinate, în principal, luptei contra crimei organizate. Legea contra
fraudelor bancare impune probarea faptului că autorul a executat sau a încercat să
execute, în mod deliberat, un plan premeditat, având ca scop fraudarea sau obţinerea
de bunuri de la o instituţie financiară, săvârşind escrocherii. Sancţiunea prevăzută de
lege este închisoarea de 30 ani şi amendă de un milion de dolari. Legea secretului
bancar creează responsabilităţi penale şi civile pentru funcţionarii şi pentru clienţii
care, în mod deliberat, încalcă regulile care privesc ţinerea registrului sau declararea
obligaţiilor către stat. Totodată, legea interzice instituţiilor financiare eliberarea sau
vânzarea de cecuri şi ordine de plată cu valoare mai mare de trei mii de dolari, cu
excepţia cazului când sunt impuse anumite condiţii de identificare.
Actul Harrison interzicea vânzarea sau oferirea de opiu sau derivate ale
acestuia, cocaină şi derivatele acesteia, fără existenţa unui ordin scris emis de
comisarul de venituri şi finanţe. Persoanelor care nu erau înregistrate, le era interzis să
desfăşoare orice fel de trafic de droguri interstatal şi nici o persoană nu putea să intre
în posesia drogurilor, dacă nu era înregistrată şi plătea o taxă.
Actul Hobbs interzicea orice comportament criminal care se suprapunea
comerţului interstatal, dar şi deplasările interstatele efectuate pentru transmiterea e-
mailurilor sau telefonarea la distanţă, în scopul săvârşirii de activităţi ilicite precum
pariatul, traficul de droguri, extorcarea de fonduri sau darea de mită.

36
Codul Statelor Unite, Titlul 18, art. 1964 lit.(c) Any person injured in his business or property by reason of a
violation of section 1962 of this chapter may sue therefore in any appropriate United States district court and shall
recover threefold the damages he sustains and the cost of the suit, including a reasonable attorney’s fee

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

De câte feluri poate fi criminalitatea din punct de vedere al
intensităţii și al pericolului social produs?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Cum se numește forma superioară de organizare a grupurilor de
infractori?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Când putem afirma că o grupare de crimă organizată este
transnaţională?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

În loc de
prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
rezumat
început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Definiți crima organizată.

2. Care sunt originile mafiei?
3. Enumerați cele mai importante trăsături ale mafiei.
4. Precizați cele mai importante aspecte legislative în materia
prevenirii și combaterii crimei organizate.

Etiologia Crimei Organizate

 Noţiuni introductive privind criminalitatea organizată

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

1. Din punct de vedere al intensităţii și al pericolului social produs,

criminalitatea poate fi: ordinară (microcriminalitatea), medie și
organizată.
2. Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori este
denumită „mafie”, termen care a apărut în Italia, şi ulterior s-a
extins şi în alte ţări ale lumii, precum Franţa, Columbia, S.U.A.,
Japonia, Mexic sau Rusia.
3. Crima organizată este transnaţională dacă: se săvârşeşte în mai
mult de un stat, deşi se săvârşeşte într-un stat, activităţile de
pregătire, plănuire, direcţie şi control se săvârşesc în alt stat, se
săvârşeşte într-un stat, dar are un grup criminal organizat care se
implică în activităţi criminale în mai multe state, se săvârşeşte într-
un stat, dar îşi produce efectele în alt stat.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Carl Sifakis – “The Mafia Encyclopedia”, Editura Facts on File

Inc., New York, 2005.
2. Carlo DeVito – “Encyclopedia of Organized Crime”, Editura
Facts on File Inc., New York, 2005.
3. Ion Pitulescu – „Al treilea război mondial-Crima Organizată”,
Editura Naţional, Bucureşti, 1996.
4. Jay Albanese – „Organized Crime in Our Times”, ediţia a V-a,
Editura Lexis Nexis, Newark, 2007.
5. John Dickie – “Cosa Nostra, a History of the Sicilian Mafia”,
Editura Palgrave Macmillan, New York, 2004.
6. Joshua Dressler – „Encyclopedia of Crime and Justice”, Editura
Macmillan Reference, New York, 2002.
7. Michele Pantaleone – „Mafia şi politica”, Editura Politică,
Bucureşti, 1964.
8. Miclea Damian – „Combaterea Crimei Organizate”, Vol. I,
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004.
9. Mitchel Roth – „Global Organized Crime – A Reference
Handbook”, Editura ABC-CLIO, Santa Barbara, California, 2010.
10. Petru Albu – „Crima Organizată în Perioada de Tranziţie – O
Ameninţare Majoră la Adresa Securităţii Internaţionale”, Editura
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti,
2007.
11. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate din 15/11/2000, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 813 din 08/11/2002.

Etiologia Crimei Organizate