UNIVERSITATEA EUROPEANĂ “DRĂGAN” LUGOJ

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU DE MASTER:
MANAGEMENTUL INVESTIGAȚIEI PENALE

REFERAT
LA DISCIPLINA
PSIHOLOGIA INFRACTORILOR DIN
PERSPECTIVA ACTULUI INFRACȚIONAL

Titlul referatului:
VIOLENȚA INTERPERSONALĂ ȘI DEVIAȚIA
ORIENTATE CĂTRE ATAC

COORDONATOR LUCRARE
LECTOR UNIV. DR. HUSANU LUMINIȚA

MASTERAND
PREDA MARIUS VALENTIN

LUGOJ 2020
 CUPRINS

VIOLENTA INTERPERSONALA……………………………………PAG 3

1. ATACUL CU VIOL SI/SAU SODOMIA …………………… …… PAG 4

2. DEVIATIA ORIENTATA CATRE ATAC…………………………PAG 5

3. CRIMA ÎN SERIE…………………………………………………..PAG 6

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..PAG 11
 VIOLENTA INTERPERSONALA

„Violenţa”, ca definiţie a unei situaţii sociale cuprinzând o serie de

posibilităţi diverse de acţiune, trebuie înţeleasă ca un concept-cheie conţinut de
toate discuţiile ce vizează agresivitatea umană.
Situaţia socială, care defineşte conceptul de violenţă directă sau fizică este
o situaţia în care există o relaţie clară între subiect şi obiect. Violenţa este
exercitată de un autor (subiect) şi suferită de o victimă (obiect).
Cel mai comun tip de crima de natura sexuala este acela generat de
violenta interpersonala. Acestea includ sot/sotie, prieteni/prietene si chiar rude
de sange. Crimele pot implica si o a treia persoana, cum ar fi iubit/iubita parasit1.
Moartea poate sa nu apara ca fiind motivata de sex, dar dupa examinarea
circumstantelor, a elementelor de furie, ura, se poate releva adevarata motivatie.
De exemplu, politia poate fi chemata într-un loc unde un barbat sau o femeie
este gasita complet îmbracata si împuscata în cap în stil executie. La început,
acesta moarte va aparea a fi altceva decat o crima legata de sex. Pe masura ce se
verifica background-ul si relatiile victimei o noua posibilitate se poate prezenta.
De multe ori o solutie simpla sau motivata este întunecata de ceea ce i s-a
facut cadavrului sau de felul cum a fost schimbata scena crimei. Ceea ce poate
aparea ca este opera unui psihopat, de multe ori se dovedeste a fi actiunea unui
amant înfuriat sau sot care, sub circumstante emotionale, încearca sa distruga
victima prin depersonalizarea cadavrului, mutilarea faciala si/sau multiple
taieturi si înjungheri, unele dintre ele putand fi facute post-mortem.

1
TODOREL BUTOI, TRATAT UNIVERSITAR DE PSIHOLOGIE JUDICIARA, ED. PINGUIN BOOK, PAG
44
 1. ATACUL CU VIOL ȘI/SAU SODOMIA

Astfel de omoruri de natura sexuala pot fi înfaptuite pentru înfrangerea

victimei si/sau mai mult, pantru un atac sexual. Infractorul poate fi homosexual
sau heterosexual si intentia poate fi viol sau sodomie fortata. Intentia faptasului
este atacul sexual si nu crima.
Aceste cazuri pot fi extrem de brutale; moartea, de obicei rezultata în
urma înfrangerii rezistentei victimei de catre agresor, în cazul violului, sodomiei
sau atacului homosexual. Victima poate fi sufocata sau strangulata prin
astuparea gurii si nasului, fiind tinuta strans, cu scopul de a înabusi tipetele
victimei, cauzand asfixia. Leziunile cauzate de forta bruta pot fi prezente cand
ucigasul a încercat sa-si bata victima pentru a o supune. În plus fata de
brutalitate atacului, o victima poate muri din cauza socului sau a altei traume.
Acest lucru se poate evidentia în cazul copiilor sau persoanelor varstnice. În
unele cazuri, moartea poate fi provocata intentionat. Aceasta, în special, cand
ucigasul îi este cunoscut victimei.2
Aceste tipuri de cazuri de obicei, au fost precedate de delicte obisnuite
(telefoane obscene) sau de delicte sexuale încluzand violuri sau sodomii, în care
victima nu a fost ucisa. Calea investigatiei ar trebui, în primul rand, sa
stabileasca daca au fost sau nu au fost si alte cazuri care sa implice un mod de
operare asemanator. Actiunea ar trebui sa se concentreze pe aceasta pista a
investigatiei si pe cercetarea dosarelor pentru delicte similare comise în trecut de
cineva, recent eliberat dîn închisoare.

2. DEVIATIA ORIENTATA CATRE ATAC

2
TODOREL BUTOI, TRATAT UNIVERSITAR DE PSIHOLOGIE JUDICIARA, ED. PINGUIN BOOK, PAG
45
 Crima nascuta din dorintele sexuale orientate catre atacul deviant si sadic
se distinge fata de alte omoruri de natura sexuala prin implicarea mutilarii. Cei
mai multi ucigasi, potrivit studiilor facute de F.B.I. nu pot participa la actiuni
sexuale cu victimele lor (cum ar fi penetrarea penisului). În schimb, ei se vor
masturba asupra victimei si se vor angaja în mutilare post mortem, cum ar fi:
îndepartarea sanilor femeilor, atac post-mortem asupra organelor genitale,
introducerea de obiecte în cavitatile trupului victimelor lor si posibila
antropofagie (consumul de carne umana).
Ucigasul, care de obicei actioneaza sub inspiratie de moment, este
observat de un fel de fantezie perversa. În mintea lui el si-a planuit actul si are
“control complet”. Oricum, cand se ivește posibilitatea, ucigasul care, în
general, este o personalitate dezorganizata, fie intra în panica, fie devine atat de
implicat în fantezia lui încat scapa din vedere faptul ca lasa urme. De exemplu:
cadavrul este de obicei lasat la locul atacului, unde pot fi urme de sange manjit
pe cadavru (ceea ce înseamna ca poate fi sange si pe ucigas), urme de
masturbare (care pot furniza grupa sanguina a suspectului), urme de anvelope de
masina sau urme de pasi, obiecte personale ale ucigasului lasate în urma, si
poate chiar amprente digitale lasate la locul faptei.
De multe ori, el ia o amintire de la victima lui, de obicei un obiect
personal sau chiar o parte din corpul victimei, care are o semnificatie sexuala
pentru el, cum ar fi un san. În unele cazuri, criminalul se va întoarce la locul
crimei, fie sa retraiasca evenimentul, fie sa mutileze mai departe, cadavrul.

3. CRIMA ÎN SERIE
 Crima în serie reprezinta uciderea de victime disparate în timp, de la zile
la saptamani sau luni, între ele. Aceste pauze de timp între omoruri sunt
denumite si ca perioade de “calmare”.
A fost exercitat mult interes asupra fenomenului de crime în serie, si un
numar de articole si carti sunt disponibile acum pe marginea acestui subiect.
În terminologia psihiatrica, un criminal în serie poate fi clasificat fie ca
psihotic sau psihopatic, depinzand de informațiile examinate ca si de faptele
crimei. Din experienta lui Geberth, totusi, criminalul este rareori psihotic. Ei
sunt de obicei psihopati sexuali care au o criminalitate profunda si sunt, în mod
cert, în legatura cu realitatea.
În cazul unui ucigas psihotic, acesta poate sugera ca el ucide din cauza ca
psihoza lui îl împinge sa ucida, iar în cazul unui ucigas psihopat, în special un
criminal în serie, Geberth sugereaza pe baza studiilor FBI si a experientei
personale, ca el ucide pentru ca îi place sa ucida.
Criminalii în serie au fost descrisi ca inteligenti, fermecatori, smecheri,
încantatori si, în general aratosi.
Ei sunt indivizi mobili, capabili sa calatoreasca kilometri întregi în
cautarea victimei potrivite, care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele
pot fi femei, copii, vagabonzi, homosexuali si prostituate.
Criminalii în serie sunt extrem de manipulativi si sunt deseori capabili sa
vorbeasca victimelor lor, mai ales pe terenul lor, descris ca “zona de confort”:
un loc unde ei îsi pot controla victimele.
De multe ori ei folosesc un truc ca sa ramana singuri cu victimele lor, îsi
perfectioneaza continuu acest truc si au o iscusinta stranie în recunoasterea
potentialelor victime. Un criminal în serie, în ciuda aparentelor exterioare, este
un individ nesigur.
 El nu are nici o putere pana nu are victima sub controlul sau el se simte în
siguranta în acea superioritate temporara.3
Multi criminali în serie au o fascinatie pentru procedurile politiei: unii
chiar au lucrat ca politiști sau polițiști locali si îsi folosesc aceasta experienta ca
sa evite identificarea. Ei sunt cunoscuti ca niste obisnuiti ai politiei si trag cu
urechea la conversatiile de pe marginea cazului. Unii dintre ei chiar s-au
strecurat singuri în investigatie.
Unii criminali în serie se întorc la locul crimei sau la locul unde a fost
descoperit cadavrul, fie ca sa evalueze investigatia, fie ca sa tachineze politia cu
indicii suplimentare.
Acestia se bucura de publicitatea crimelor lor din acelasi motiv. Ei
urmaresc probabil îndeaproape evenimentele în ziare si au acea satisfactie
constienta ca au învins politia.
Crimele în serie sunt considerate de unii psihologi ca reprezentand ultima
extensie a violentei. Din punct de vedere rational crimele în serie sunt acte
complet irationale. Totusi, criminalii în serie simt o mare placere în exercitarea
puterii si a controlului asupra victimei, incluzand puterea vietii si a mortii, actul
sexual fiind secundar. El este excitat de cruzimea actului sau si, frecvent, va
tortura victima pana la moarte. Criminalul poate înregistra pe casete tipetele de
durere ale victimei sale, pe care le poate folosi pentru a-si spori fantezia atunci
cand nu are o victima cu care sa se joace, sau poate folosi aceste înregistrari
pentru a teroriza viitoarele victime. Orice mutilare a victimei va fi facuta fie ca
sa socheze autoritatile, fie ca sa faca neidentificabile ramasitele cadavrului.
Cu toate ca multi criminali în serie au fost cunoscuti ca au întretinut relatii
sexuale normale cu o femeie initial în viata lor, ei chiar nu au vreun fel de relatii
satisfacatoare cu cineva.
Ei sunt într-o stare de automulțumire pana la un punct, de unde nimic nu
mai conteaza. Mulți criminali în serie au declarat ca au fost abuzati în copilarie,
3
TODOREL BUTOI, TRATAT UNIVERSITAR DE PSIHOLOGIE JUDICIARA, ED. PINGUIN BOOK, PAG
46
de obicei, de mama sau de un parinte/bunic. Multi agresori au declarat ca sub
influenta alcoolului sau a drogurilor, în timpul crimelor, au trait stari ireale, fara
a putea percepe gravitatea si cruzimea actelor lor, si fara a putea avea o
explicatie logica a faptelor lor. Multi agresori au fost identificati sub influenta
alcoolului si drogurilor, în momentul crimei, ceea ce are tendinta de a le
exacerba fanteziile sadice.
Omuciderile unui criminal în serie au tendinta sa creasca pe masura ce
trece timpul. Apare evident faptul ca ei trebuie sa ucida mult mai des pentru a-si
satisface placerea pe care o obtin savarsind acest act. Multi criminali în serie au
fost prinsi accidental, pe masura ce deveneau mai îndrazneti în urmaririle lor si
mai indiferenti fata de risc. Acest tip de criminal nu se opreste niciodata din
ucis, pana nu este prins si încarcerat în închisoare pe viata. Nu exista vreun
tratament pentru a vindeca un psihopat sexual sadic care devine un criminal în
serie.
Anchetatorii criminalisti confruntati cu omoruri de natura sexuala ar trebui
sa se preocupe, în primul rand, de tehnica de documentare si conservare a
probelor, înainte de a pasi mai departe în ipotezele complicate ce le prezinta
fiecare caz. În sinteza retinem ca sunt patru categorii distincte de crime de natura
sexuala:
 Violenta interpersonala legata de dispute si atacuri;
 Atacul legat de violenta si/sau sodomie;
 Uciderea legata de porniri si dorinte sexuale;
 Crime în serie.
La fiecare tip se aplica o anumita strategie legala, folosindu-se un numar
de practici investigative. Toate patru sunt supuse unui set standard de tehnici de
investigatie, incluzand analiza profilelor si analiza computerizata a agresiunilor
similare.
Oricum, în fiecare din aceste categorii exista elemente de sexualitate umana
si de deviatie sexuala. Scopul este de a identifica motivatia si apoi a cauta sa se
realizeze investigatia folosind fiecare mijloc disponibil. Aceasta se poate întinde
de la analiza criminalistica sofisticata pana la o simpla culegere de date din
cartierul unde a avut loc crima.
În orice caz, nu sunt solutii simple, nici proceduri standard sau explicatii
care sa justifice motivatia pentru o persoana care comite un omor de natura
sexuala.
Literatura de specialitate în sens clasic, de exemplu pentru omoruri, a
evidentiat o grila de exigente careia trebuie sa-i raspunda investigarea
stiintifica a acestui gen de infractiune:

1. ce s-a petrecut la locul faptei si care sunt motivele crimei?

- sens juridic- încadrarea juridica a faptei
- sens psihologoc (satisfactie sexuala)
2. omorul s-a comis pe locul unde s-a gasit cadavrul?
- sens criminalistic (interpretarea urmelor)
3. cine este ucis?
- sens juridic
- sens criminalistic
4. cand a fost comisa crima?
- sens criminalistic
- sens medico-legal
5. în ce fel s-a comis crima?
- sens juridic
- sens psihologic
6. criminalul a luat masuri pentru ascunderea mortului si în ce constau aceste
masuri?
- sens psihologic (profilul psihologic al autorului)
7. crima a fost comisa de o singura persoana sau de mai multe?
- sens juridic
- sens medico-legal (numarul si felul leziunilor)
8. care sunt caile de acces ale criminalului în campul faptei, în ce mod a
parasit campul faptei, cat timp a ramas acolo si ce actiuni a savarsit?
- sens criminalistic
- sens psihologic
9. cine este faptuitorul?
- sens juridic
- sens criminalistic
10. care sunt experientele pozitive si limitele investigatiei stiintifice desprinse
din solutionarea cauzei?
- sens juridic
- sens criminalistic
- sens psihologic ( interpretarea modului de operare: ex: daca este vorba de
un criminal în serie).

BIBLIOGRAFIE
- BANCIU, P.D. RADULESCU, M.S. VOICU, INTRODUCERE ÎN
SOCIOLOGIA DEVIANTEI, ED. STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA,
BUCURESTI, 1985
- BUTOI T., BUTOI I. A., PSIHOLOGIE JUDICIARA, TRATAT
UNIVERSITAR, EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE,
BUCURESTI, 2001
- MITROFAN N., ZDRENGHEA V., BUTOI T., PSIHOLOGIE
JUDICIARA, CASA DE EDITURA SI PRESA “SANSA” SRL,
BUCURESTI, 1997
- POPA V., DRAGAN I., LEPADAT L., PSIHO-SOCIOLOGIE JURIDICA,
EDITURA LUMINALEX, TIMISOARA, 1999
- STANOIU A., SOCIOLOGIE JURIDICA, UNIVERSITATEA “NICOLAE
TITULESCU”, BUCURESTI
- WWW.PSIHO-CRIME.RO