Caracteristica generală a părţii speciale

Prin ipostaziere, noţiunea de drept penal poate fi prezentată sub trei aspecte:
1) ramură de drept;
2) ramură a știinţei dreptului (a jurisprudenţei);
3) disciplină de studiu juridică.
Pe de altă parte, dreptul penal este un sistem structurat în două părţi
strâns legate între ele: Partea generală și Partea specială.
Raţionând silogistic, în cele ce urmează vom înfăţișa noţiunea de Parte
specială a dreptului penal sub cele trei aspecte menţionate mai sus.
Astfel, sub primul său aspect – parte a ramurii de drept – Partea specială
a dreptului penal constituie totalitatea normelor penale care determină – atât
semnele obiective și subiective ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune
concretă, cât și cercul în care sunt circumscrise faptele ce pot fi recunoscute
infracţiuni – precum și stabilesc categoriile și mărimile pedepselor aplicabile
persoanelor care comit astfel de fapte.
Sub cel de-al doilea aspect – parte a ramurii știinţei dreptului penal – Partea
specială a dreptului penal reprezintă ansamblul teoriilor, concepţiilor,
ideilor despre Partea specială a dreptului penal (ca parte a ramurii de drept),
privită în complexitatea și dinamismul acesteia.
În fine, sub cel de-al treilea aspect – parte a disciplinei de studiu juridice
– Partea specială a dreptului penal este privită ca un ciclu de lecţii sau de
prelegeri, expus într-un limbaj adecvat exigenţelor didactice, în cadrul căruia
sunt studiate cele mai importante soluţii teoretice privind Partea specială a
dreptului penal (ca parte a ramurii de drept).
Toate aspectele specificate mai sus ale noţiunii de Parte specială a dreptului
penal se găsesc într-o corelaţie organică și indisolubilă: conţinutul normelor
din Partea specială a dreptului penal, în vigoare la un moment dat, este legat
cu necesitate de realizările Părţii speciale a știinţei dreptului penal; la rândul
lor, realizările Părţii speciale a știinţei dreptului penal sunt mai multe sau mai
puţine în funcţie de gradul de eficienţă a procesului educaţional – universitar
și postuniversitar – în materie de Parte specială a dreptului penal.

Vorbind despre importanţa Părţii speciale a dreptului penal (ca parte a

ramurii de drept), consemnăm că normele penale speciale (de rând cu normele
penale generale) exercită nu doar sarcina de apărare a ordinii de drept împotriva
infracţiunilor, ci și funcţia de garantare a respectării drepturilor și libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor în domeniul înfăptuirii justiţiei penale. Acest
rol al ramurii dreptului penal este mai proeminent anume în Partea specială,
parte care, oglindind interesele primordiale ale persoanei, societăţii și statului,
stabilește actele de ilicit penal prin care sunt încălcate aceste interese, precum
și pedepsele aplicabile celor care au săvârșit asemenea acte. Pedepsele aplicate
persoanelor vinovate și prevăzute în sancţiunile normelor penale speciale
corespund caracterului și gradului prejudiciabil al infracţiunilor descrise în
dispoziţiile acelorași norme, sunt necesare și suficiente în vederea restabilirii
echităţii sociale, nu cauzează suferinţe fizice și nu înjosesc demnitatea persoanelor
care execută pedepsele.
În alt context, incriminând genocidul, ecocidul, tratamentele inumane,
propaganda războiului, clonarea și alte fapte infracţionale de același gen,
normele din Partea specială a dreptului penal protejează pacea și securitatea
omenirii, adică acele valori sociale fundamentale de a căror existenţă depinde
perpetuarea civilizaţiei umane. Prevăzând faptele îndepărtate împotriva
atributelor prioritare ale persoanei, stabilind pedepse de maximă severitate
pentru cei care comit astfel de fapte, normele penale speciale ocrotesc viaţa,
sănătatea, libertatea, cinstea, demnitatea, inviolabilitatea și libertatea sexuală,
precum și drepturile constituţionale ale cetăţenilor, adică valorile sociale declarate
esenţiale într-un stat democratic și de drept, în care libera dezvoltare
a personalităţii umane este garantată. Prevăzând răspunderea penală pentru
furt, jaf, tâlhărie, șantaj, escrocherie, ocuparea bunurilor imobile străine și alte
infracţiuni contra patrimoniului, normele cuprinse în Partea specială a dreptului
penal apără proprietatea și posesia de fapt asupra averii mobiliare și imobiliare,
considerate drept factori de bază ai economiei naţionale. În același registru,
normele penale speciale prevăd și sancţionează, în raport cu gravitatea
lor, fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falși sau a titlurilor de valoare
false, spălarea banilor, limitarea concurenţei libere, contrabanda și alte fapte
de același gen; prin aceasta răspunzând necesităţilor economice ale societăţii,
pe fondul tranziţiei de la economia planificată și centralizată la economia de
piaţă, și asigură buna desfășurare și dezvoltare a relaţiilor sociale economice.
De asemenea, normele penale care formează Partea specială a dreptului penal
protejează, împotriva infracţiunilor, mediul înconjurător, sănătatea publică
și convieţuirea socială, securitatea publică și ordinea publică, justiţia, orânduirea
constituţională, suveranitatea, independenţa și integritatea teritorială aRepublicii
Moldova, precum și alte valori sociale fundamentale care constituie
ordinea de drept. Din această perspectivă, relevând destinaţia sa de apărare
eficientă și reală a celor mai nodale valori ale societăţii, Partea specială a dreptului
penal (ca parte a ramurii de drept) își descoperă cu plenitudine importanţa
și semnificaţia sa aplicativă.
Privită prin prisma importanţei sale, Partea specială a știinţei dreptului
penal reprezintă un instrument plurifuncţional, care permite:
– analiza eficacităţii normelor penale speciale în funcţie de soluţiile practicii
judiciare în materie, în vederea sesizării unor posibile devieri de la
principiul legalităţii;
– fundamentarea concepţiei legislaţiei penale nou-adoptate, precum și a
necesităţii modificării sau abrogării unor norme penale speciale;
– investigarea în plan comparat a incriminărilor autohtone și străine, în
scopul identificării unor căi de inspiraţie nouă, vizând prevenirea și
combaterea actelor de ilicit penal;
– asigurarea unui echilibru între stabilitatea legislaţiei penale și perfecţionarea
cadrului reglementar penal, în raport cu evoluţia relaţiilor
sociale;
– elaborarea de recomandări de lege ferenda adresate legiuitorului, în
vederea conceperii celor mai bune soluţii de politică penală, ce pot fi
aplicate problemelor de fond și de formă pe care le ridică fenomenul
infracţionalităţii.
Cât privește importanţa Părţii speciale a dreptului penal (ca parte a disciplinei
de studiu juridice), în planul formării profesionale continue, aceasta este
remarcabilă din două perspective: una proximă – de acumulare a cunoștinţelor
penale speciale, și alta mai îndepărtată – de însușire a deprinderilor de a propune
îmbunătăţiri permanente ale normelor penale speciale, pe baza concluziilor
rezultate din investigarea lor știinţifică, atât sub aspect teoretic, cât și
din punctul de vedere al practicii judiciare. Cei care vor fi antrenaţi în viitor
în înfăptuirea actului de justiţie penală trebuie să înveţe nu doar a înţelege
și a aplica corect norma penală specială, dar și a-i descoperi imperfecţiunile,
confruntând în permanenţă soluţiile practice cu voinţa legiuitorului, căreia
normele penale speciale sunt chemate să-i dea expresie.
Privită ca parte a unei ramuri de drept, Partea specială a dreptului penal
integrează în plan sistemic anumite grupuri de norme penale speciale. În sistematizarea
normelor din Partea specială a dreptului penal este folosit (după
exemplul structurării Părţii speciale a Codului penal) criteriul obiectului juridic
sau, în alţi termeni, al valorii sociale și relaţiilor sociale aferente, protejate prin normele
amintite și, implicit, vătămate prin comiterea faptelor incriminate1.
În cadrul dreptului penal al Republicii Moldova, normele penale speciale
și, bineînțeles, componenţele de infracţiuni, prevăzute de aceste norme, sunt
sistematizate în optsprezece capitole, după obiectul juridic generic al infracţiunilor.
În general, capitolele date sunt structurate în mod succesiv pe criteriul
importanţei valorilor și relaţiilor sociale ocrotite penalmente, respectiv pe o
scară degresivă, de la cel mai important spre mai puţin important, de la cel mai
grav spre o gravitate redusă. Consacrând prioritatea valorilor general-umane,
succesiunea capitolelor din Partea specială a dreptului penal urmează schema:
“persoana – societatea – statul”.
La rândul său, sistemul Părţii speciale a știinţei dreptului penal este alcătuit
din totalitatea de cunoștinţe despre normele penale speciale, din concepţiile și
ideile elaborate pe parcursul timpului prin investigarea normelor care prevăd și
sancţionează faptele considerate infracţiuni. Aceste cunoștinţe, concepţii, idei
sunt dependente între ele și formează un sistem, care pune ordine în domeniul
de gândire teoretică al Părţii speciale a dreptului penal, reglementând clasificarea
materialului în cadrul acestui domeniu al știinţei. Dacă sistemul Părţii
speciale a ramurii dreptului penal este în același timp și sistemul Părţii speciale
a Codului penal, atunci sistemul Părţii speciale a știinţei dreptului penal poate
fi și altfel. Așadar, în cadrul sistemului Părţii speciale a știinţei dreptului penal,
același criteriu al obiectului juridic poate servi la sistematizarea în continuare
a componenţelor de infracţiune în cadrul fiecărui capitol2. De exemplu, infracţiunile
contra vieţii și sănătăţii persoanei, cuprinse în Capitolul II al Părţii speciale
a Codului penal al Republicii Moldova, pot fi împărţite în trei subgrupuri:
infracţiuni contra vieţii persoanei; infracţiuni contra sănătăţii persoanei; infracţiuni
care pun în pericol viaţa și sănătatea persoanei. Sistematizarea poate
continua în cadrul acestor subgrupuri. De exemplu, infracţiunile contra vieţii
persoanei pot fi împărţite în: omoruri și alte infracţiuni contra vieţii persoanei;
infracţiuni intenţionate contra persoanei și infracţiuni contra vieţii persoanei
săvârșite din imprudenţă etc. În acest fel, dacă sistemul Părţii speciale a ramurii
dreptului penal nu corespunde unor exigenţe de ordin știinţific, Partea specială
a știinţei dreptului penal propune un alt sistem, mai elaborat, mai concret, mai
aproape de nevoile practicii dreptului penal.

Sistemul Părţii speciale a dreptului penal, concepute ca disciplină de studiu

juridică, coincide nu în întregime cu sistemul Părţii speciale a ramurii
dreptului penal. Pe cale de consecinţă, numerotarea capitolelor în cadrul celor
două sisteme nu este aceeași. Predarea materiei Părţii speciale a dreptului penal
debutează în mod tradiţional cu capitolul intitulat “Noţiunea, importanţa
și sistemul Părţii speciale a dreptului penal”. Din aceste motive, sistemul disciplinei
de studiu “Drept penal. Partea specială” cuprinde nu optsprezece, ci
nouăsprezece capitole. Expunerea materiei în fiecare capitol începe cu prezentarea
noţiunii, a caracterizării generale și a tipurilor infracţiunilor incriminate.
Analiza fiecărei componenţe de infracţiune în parte se face după următorul
sistem: definiţia noţiunii legislative (sau doctrinele) a componenţei de infracţiune;
obiectul juridic special; obiectul material (după caz); victima; conţinutul
faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudiciabile; urmările prejudiciabile ale
infracţiunii și legătura cauzală (după caz); alte semne ale laturii obiective a
infracţiunii (dacă acestea sunt obligatorii pentru calificarea faptei); indicarea
tipului componenţei de infracţiune în funcţie de rezultatul infracţiunii (componenţă
materială, componenţă formală); momentul de consumare a infracţiunii;
forma și tipul vinovăţiei; motivul, scopul, emoţiile (dacă acestea sunt
indispensabile pentru calificarea faptei); condiţiile generale (și speciale – după
caz) ale subiectului infracţiunii; circumstanţele agravante.