INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE

ȘI ORDINII PUBLICE

Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERIZAREA GENERALĂ

ȘI TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA SECURITĂŢII
PUBLICE ȘI ORDINII PUBLICE

Recunoașterea omului, drepturilor și libertăţilor lui ca cele mai importante valori sociale
presupune crearea, formarea condiţiilor sociale respective, care ar proteja securitatea oamenilor,
funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţiilor și întreprinderilor.
Un factor important care asigură apărarea socială a oamenilor, a intereselor de stat și obștești îl
constituie sistemul de măsuri juridice, îndreptate spre crearea condiţiilor pentru activitatea
profesională și odihna oamenilor, protejarea ordinii de stat și publice. În numărul acestor măsuri
juridice se include și Capitolul XIII al Părţii speciale a Codului penal, care incriminează
infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice.
Legiuitorul a unit într-un singur capitol infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice
din considerentele că între securitatea publică și ordinea publică există o coeziune strânsă.
Specificul infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice, spre deosebire de
infracţiunile contra vieţii și sănătăţii, contra patrimoniului etc., constă în aceea că ele sunt
dăunătoare pentru un cerc mai larg de valori sociale (securitatea oamenilor, activitatea normală a
întreprinderilor, instituţiilor și organizaţiilor, cât și altor instituţii sociale). La săvârșirea
infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice se cauzează prejudiciu nu unei personae
concrete, ci unor interese sociale importante, cum ar fi securitatea societăţii în genere. În acest
context, influenţei infracţionale nemijlocite sunt supuse așa valori sociale cum ar fi: condiţiile
normale și securitatea vieţii întregii societăţi, ordinea publică, securitatea în timpul efectuării
diferitelor tipuri de activităţi și al manipulării cu obiectele de pericol sporit.

Obiectul juridic generic al infracţiunilor analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la

securitatea publică și ordinea publică.
Securitatea publică, în sens larg, constă din mai multe grupuri de relaţii sociale existente privind:
a) asigurarea condiţiilor de viaţă a întregii societăţi;
b) ordinea publică;
c) sănătatea populaţiei;
d) securitatea intereselor personale,
obștești și de stat în timpul efectuării diferitelor activităţi;
e) securitatea intereselor personale, obștești și de stat în procesul manipulării obiectelor de
pericol sporit;
f) securitatea intereselor personale, obștești și de stat în procesul folosirii mijloacelor de
transport.
Fiecare din infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice sau grupuri aparte din
categoria acestor infracţiuni, în afară de obiectul juridic generic, au și un obiect juridic special.

Obiectul juridic special al infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice îl constituie
relaţiile sociale cu privire la:
a) securitatea publică (în sens îngust);

1
b) ordinea publică;
c) securitatea publică în domeniul efectuării unor activităţi concrete.
Infracţiunile contra securităţii publice reprezintă faptele prejudiciabile (acţiuni sau inacţiuni)
prevăzute de legea penală, care cauzează daune considerabile relaţiilor sociale cu privire la
liniștea publică, funcţionarea normal a instituţiilor sociale, securitatea intereselor personale,
obștești și de stat în timpul efectuării diferitelor activităţi sau manipulării cu diferite obiecte ce
prezintă pericol sporit sau creează condiţiile ameninţării cu cauzarea unor asemenea daune.
Ordinea publică reprezintă valoarea socială constând într-o ambianţă liniștită de convieţuire în
societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrităţii patrimoniului, precum și de activitate
normală a instituţiilor de stat și publice.
Infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice pot avea și obiecte juridice secundare,
cum ar fi relațiile sociale cu privire la viaţa și sănătatea oamenilor, posesia asupra bunurilor,
mediul înconjurător etc. (de exemplu, terorismul, banditismul, încălcarea regulilor de protecţie
contra incendiilor etc.).
Unele infracţiuni contra securităţii publice și ordinii publice au și obiect material (de exemplu:
încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor (art. 296 din CP al RM), neîndeplinirea
dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile (art. 297 din CP al
RM), încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energetice (art. 298 din CP al RM),
încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii (art. 299 din CP al RM), încălcarea
regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere (art. 300 din
CP al RM), încălcarea regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului
exploziei (art. 301 din CP al RM); obiectul material îl constituie corpul omului, bunurile distruse
sau deteriorate etc.
În funcție de obiectul juridic special, infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice se
împart în următoarele grupuri (sistemul infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii
publice):
1. Infracţiuni ce atentează la securitatea publică: terorismul (art. 278 din CP al RM), activitatea
de finanţare și asigurare materială a actelor teroriste (art. 279 din CP al RM), luarea de ostatici
(art. 280 din CP al RM), comunicarea mincinoasă cu bună-știinţă despre actul de terorism (art.
281 din CP al RM), organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale sau participarea la ea (art.
282 din CP al RM), banditismul (art. 283 din CP al RM), crearea sau conducerea unei organizaţii
criminale (art. 284 din CP al RM), dezordini de masă (art. 285 din CP al RM), acţiunile care
dezorganizează activitatea penitenciarelor (art. 286 din CP al RM), pirateria (art. 289 din CP al
RM).
2. Infracţiuni contra ordinii publice: huliganismul (art. 287 din CP al RM), vandalismul (art. 288
din CP al RM), iniţierea sau organizarea cerșetoriei (art. 302 din CP al RM).
3. Infracţiuni ce atentează la securitatea publică în domeniul efectuării diverselor tipuri de
activităţi: purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a
armelor și muniţiilor (art. 290 din CP al RM), păstrarea neglijentă a armelor de foc și a muniţiilor
(art. 291 din CP al RM), fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea
sau neutralizarea substanţelor explozive ori a materialelor radioactive (art. 292 din CP al RM),
încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare și folosire a substanţelor ușor inflamabile
sau corosive (art. 293 din CP al RM), Sustragerea materialelor sau a dispozitivelor radioactive
ori a instalaţiilor nucleare, ameninţarea de a sustrage sau cererea de a transmite aceste materiale,
dispozitive sau instalaţii (art. 295 din CP al RM), încălcarea regulilor de protecţie contra
incendiilor (art. 296 din CP al RM), neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de

2
supraveghere în domeniul protecţiei civile (art. 297 din CP al RM), încălcarea regulilor de
exploatare a obiectivelor energetice (art. 298 din CP al RM), încălcarea regulilor la efectuarea
exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere (art. 300 din CP al RM), încălcarea
regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei (art. 301 din CP
al RM).

Latura obiectivă a infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice se realizează, de

regulă, prin acţiuni, iar în unele cazuri prin inacţiuni.
Prin acţiuni se săvârșesc: terorismul (art. 278 din CP al RM), luarea de ostatici (art. 280 din CP
al RM), banditismul (art. 283 din CP al RM), dezordini de masă (art. 285 din CP al RM),
acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor (art. 286 din CP al RM), huliganismul
(art. 287 din CP al RM), vandalismul (art. 288 din CP al RM), pirateria (art. 289 din CP al RM)
etc.
Prin inacţiuni sau inacțiuni ori acțiuni se săvârșesc: încălcarea regulilor de protecţie contra
incendiilor (art. 296 din CP al RM), neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de
supraveghere în domeniul protecţiei civile (art. 297 din CP al RM), încălcarea regulilor de
exploatare a obiectivelor energetice (art. 298 din CP al RM), etc.
Urmările prejudiciabile ale infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice constau în
crearea stării de pericol pentru securitatea publică sau ordinea publică, viaţa și sănătatea
oamenilor, posesia asupra bunurilor lor etc. sau în cauzarea de daune concrete acestor valori
sociale.
Pentru unele infracţiuni contra securităţii publice și ordinii publice sunt caracteristice și unele
semne secundare ale laturii obiective, cum ar fi: timpul săvârșirii infracţiunii (timp de război),
locul săvârșirii infracţiunii (de exemplu, loc public, transportul public), mijloacele și metodele
(provocarea de explozii, incendii etc.).

Latura subiectivă. Cele mai multe dintre infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice
sunt infracţiuni intenţionate: terorismul (art. 278 din CP al RM), luarea de ostatici (art. 280 din
CP al RM), banditismul (art. 283 din CP al RM), dezordini de masă (art. 285 din CP al RM),
acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor (art. 286 din CP al RM), huliganismul
(art. 287 din CP al RM), vandalismul (art. 288 din CP al RM), pirateria (art. 289 din CP al RM)
etc.
În cazul în care în dispoziţia articolului respectiv se conţine un scop special, forma vinovăţiei
este doar intenţia directă (de exemplu, terorismul – art. 278 din CP al RM, se săvârșește în scopul
de a submina securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice
sau persoanelor fizice anumite decizii etc.).
Dat fiind că unele din infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice sunt infracţiuni
care se săvârșesc în mare parte prin inacţiuni, vinovăția poate lua și forma imprudenţei (în
ambele sale modalităţi: neglijenţa sau încrederea exagerată). Din numărul acestor infracţiuni fac
parte: încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor (art. 296 din CP al RM), neîndeplinirea
dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile (art. 297 din CP al
RM), încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energetice (art. 298 din CP al RM), etc. La
aceste infracţiuni, atitudinea psihică a făptuitorului faţă de acţiunile sau inacţiunile infracţionale
poate fi exprimată și prin intenţie, însă faţă de urmările prejudiciabile: decesul persoanei,
provocarea urmărilor grave etc., atitudinea psihică a făptuitorului se manifestă prin vinovăţie
imprudentă.

3
Subiectul infracţiunilor contra securităţii publice și ordinii publice este de cele mai multe ori
general. Însă unele infracţiuni au subiect special (de exemplu, la acţiunile care dezorganizează
activitatea penitenciarelor, subiect poate fi doar persoana care execută pedeapsa cu închisoarea).

Secţiunea a II-a. INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE

§1. Terorismul
Legea penală (art. 278 din din CP al RM) definește terorismul ca provocare a unor explozii,
incendii sau săvârșire a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale
în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, dacă acestea sunt săvârșite în scopul de a
submina securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau
persoanelor fizice anumite decizii, precum și ameninţarea cu săvârșirea unor astfel de acţiuni în
aceleași scopuri.
Cuvântul terorism provine de la latinescul “terror”, ce înseamnă frică, spaimă, teroare.
Dicţionarul enciclopedic al limbii române1 definește terorismul ca o totalitate de acte de violenţă
comise de un grup sau de un regim reacţionar.
Terorismul a fost condamnat de comunitatea internaţională prin adoptarea unui șir de documente
internaţionale cu privire la combaterea acestuia, cum ar fi, de exemplu, Convenţia europeană
pentru reprimarea terorismului, încheiată la Strasbourg, la 27.01.1997.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la securitatea
publică în sens larg, deoarece intenţia infractorilor este îndreptată spre formarea unor situaţii de
spaimă, de neîncredere a populaţiei, ca în acest fel să exercite presiune asupra puterii de stat,
asupra unor organe ale ei sau persoane cu funcţie de răspundere, în scopul de a submina
securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor
fizice anumite decizii.
Ca obiect juridic secundar pot evolua relațiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei,
integritatea bunurilor, exercitarea drepturilor politice sau civile ale cetăţenilor etc.
Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin următoarele acţiuni:
a) provocarea unor explozii, incendii sau săvârșirea altor acţiuni care periclitează viaţa
oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave;
b) ameninţarea cu săvârșirea unor astfel de acţiuni.
În sensul legii, terorismul îl constituie acele explozii, incendii sau alte acţiuni care sunt efectuate
în așa locuri unde se află oameni sau se păstrează va lori, cu scopul de a provoca moartea sau
vătămări corporale unei sau mai multor persoane, de a cauza daune materiale în proporţii mari,
sau care, iniţial, sunt îndreptate spre distrugerea unor clădiri, construcţii importante etc.
Alte acţiuni, decât provocarea de explozii sau incendii, care periclitează viaţa oamenilor,
cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, pot fi sub formă de
răspândire a infecţiilor, contaminare chimică sau radioactivă a teritoriilor, de încălcare a
proceselor tehnice în producţie, care pot duce la accidente grave, în special la întreprinderile de
deservire a populaţiei
cu apă, gaz, energie electrică sau termică, întreprinderile de transport sau comunicaţii, la
inundarea unor mari teritorii, în raza cărora sunt dislocate case de locuit, alte construcţii și
întreprinderi, periclitarea activităţii normale a organelor administraţiei publice etc.

4
În cazul periclitării vieții oamenilor, terorismul se consideră o infracțiune formal-materială, care
se consumă din momentul apariției pericolului real pentru viață. Însă dacă se aduce atingere altor
valori sociale cu rol secundar, atunci infracțunea este materială, ea consumându-se din momentul
survenirii efective a urmărilor grave (inclusiv a daunelor în proprii mari).
Ameninţarea cu săvârșirea unor astfel de acţiuni constituie infracţiune doar în cazul în care ea
este reală, pericolul trecerii la acţiunile sus-indicate este iminent și posibil. Ea poate fi realizată
în mod verbal, în scris, nemijlocit sau transmisă prin intermediul mijloacelor de informare în
mase. Este necesar ca această ameninţare să fie percepută de destinatar ca reală. Deoarece scopul
ameninţării, cât și al terorismului în general, îl constituie înspăimântarea populaţiei sau
influenţarea organelor puterii publice, în ipoteza amenințării cu săvârșirea unor astfel de acțiuni,
terorismul se consideră consumat din momentul obiectivizării amenințării, adică din momentul
când a ajuns la cunoștinţa
respectivilor destinatari. În ipoteza dată, terorismul este o infracțiune formală.
În acest caz, nu are relevanţă dacă făptuitorii doreau într-adevăr să aducă la executare
ameninţarea, este important ca ea, după conţinutul și caracterul ei, să fi fost prezentată faţă de
destinatari ca reală.
Latura subiectivă a infracţiunii de terorism se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul
înţelege că provoacă explozii, incendii sau săvârșește alte acţiuni care periclitează viaţa
oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, și dorește
săvârșirea unor astfel de acţiuni.
Ca semn secundar al laturii subiective a infracţiunii de terorism apare scopul de a submina
securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor
fizice anumite decizii.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care, la momentul săvârșirii infracţiunii
a împlinit vârsta de 16 ani.
Circumstanţele agravante prevăzute de alin. (2) al art. 278 din CP al RM sunt:
b) de un grup criminal organizat;
c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;
d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari.
Noţiunea grupului criminal organizat, ca o formă a participaţiei, este reglementată în art. 46 din
CP al RM.
Prin săvârșirea infracţiunii de terorism cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive
se înţelege utilizarea acestor mijloace atât la săvârșirea directă a actelor de terorism, cât și în
cadrul ameninţării cu aplicarea acestora în timpul săvârșirii actelor de terorism. Referitor la
armele de foc și arme în general, facem trimitere la art. 129 din CP al RM și analiza infracţiunii
prevăzute la art. 290 din CP al RM.
Infracţiunea va fi săvârșită cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
în condiţiile lit. d) din alin. (2) al art. 278 din CP al RM, în cazul în care a fost cauzată victimei
din imprudenţă o vătămare gravă sau medie a integrității corporale sau sănătății.
Alin. (3) al art. 278 din din CP al RM incriminează actele de terorism cu circumstanţe deosebit
de agravante, adică acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2) al art. 278 din CP al RM: a) săvârșite
de o organizaţie criminală; b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă; alin. (4) al art.
278 din CP al RM incriminează, în mod special, actele de terorism însoţite de omorul intenţionat
al victimei.

5
Noţiunea organizaţiei criminale, ca o formă a participaţiei, este reglementată în art. 47 din CP al
RM.
Infracţiunea va fi comisă cu provocarea decesului victimei din imprudenţă, în condiţiile lit. b) din
alin. 3 al art. 278 din CP al RM, în cazul în care, în procesul actelor de terorism, a fost provocat
decesul victimei din imprudenţă.
În cazul când în procesul actelor de terorism a fost provocat intenţionat omorul unei persoane,
acţiunile făptuitorului vor fi calificate conform alin. (4) al art. 278 din CP al RM, fără a fi
necesară calificarea suplimentară conform art. 145 din CP al RM.
Ţinând cont de pericolul sporit al infracţiunii prevăzute de art. 278 din CP al RM și de
necesitatea pe toate căile de a preîntâmpina și descoperi actele de terorism, legiuitorul a prevăzut
unele condiții de atenuare sau liberare de răspunderea penală, în cazul cooperării cu organele de
urmărire penală a persoanelor participante la această infracţiune.
Astfel, conform alin. (5) al art. 278 din CP al RM, persoanei care a comis actul de terorism, altor
participanţi li se pot aplica pedepse penale minime, prevăzute de Codul penal, dacă ei au
preîntâmpinat autorităţile despre acţiunile respective și prin aceasta au contribuit la evitarea
morţii oamenilor, a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, a altor urmări grave sau la
demascarea altor făptuitori.
Alin. (6) al art. 278 din CP al RM prevede că persoana care a participat la pregătirea actului de
terorism să fie liberată de răspundere penală dacă ea, prin anunţarea la timp a autorităţilor sau
prin alt mijloc, a contribuit la preîntâmpinarea realizării actului de terorism și dacă acţiunile ei nu
conţin o altă componenţă de infracţiune.

§2. Finanţarea terorismului

Legea penală (art. 279 din CP al RM) incriminează activitatea de finanţare și asigurare materială
a actelor teroriste doar în cazul oferirii ori colectării intenţionate, prin diferite metode, direct sau
indirect, a mijloacelor financiare sau a materialelor în scopul utilizării acestora la săvârșirea
actelor teroriste.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale privind securitatea
publică și activitatea de combatere a terorismului.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiune: activitatea de finanţare și asigurare
materială a actelor teroriste, reprezentând o formă distinctă de contribuire la săvârșirea
infracţiunii de terorism sub forma complicităţii ce se realizează prin intermediul uneia dintre
următoarele modalități alternative:
a) oferirea prin diferite metode, directă sau indirectă, a mijloacelor financiare sau a materialelor
în scopul utilizării acestora la săvârșirea actelor teroriste;
b) colectarea prin diferite metode, directă sau indirectă, a mijloacelor financiare sau a
materialelor în scopul utilizării acestora la săvârșirea actelor teroriste.
În cazul oferirii mijloacelor financiare sau a materialelor necesare comiterii actelor teroriste,
făptuitorul contribuie direct și nemijlocit la pregătirea actelor de terorism.
În cazul colectării mijloacelor financiare sau a materialelor necesare comiterii actelor teroriste,
făptuitorul săvârșește o activitate intermediară, indirectă la pregătirea acestor acte.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată, intenţia fiind directă, adică
făptuitorul înţelege că prin acţiunile sale contribuie la pregătirea și săvârșirea actelor teroriste și
dorește săvârșirea acestor activităţi.
Infracţiunea are un scop special: de utilizare a mijloacelor financiare sau a materialelor necesare
la săvârșirea actelor teroriste.

6
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracţiunii a
atins vârsta de 16 ani.

§3. Luarea de ostatici

Legea penală (art. 280 din CP al RM) definește luarea de ostatici drept luarea sau reţinerea
persoanei în calitate de ostatic cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana
juridică sau fizică ori un grup de personae să săvârșească sau să se abţină de la săvârșirea vreunei
acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la securitatea
publică în cel mai larg sens al ei. Aici poate fi inclusă și securitatea vieţii și sănătăţii, libertăţii
oamenilor care sunt ostatici.
Ostatic poate fi orice persoană indiferent de vârstă, sex, cetăţenie, funcţie ocupată etc.
Latura obiectivă a infracţiunii constă din două forme de acțiune:
a) luarea persoanei în calitate de ostatic;
b) reţinerea forţată a persoanei în calitate de ostatic.
Luarea persoanei în calitate de ostatic constă în orice activitate ilegală, violentă, de limitare a
libertăţii fizice a unei sau a mai multor persoane, de luare a lor în captivitate, lipsindu-le de
posibilitatea de a se deplasa liber. De regulă, aceste acţiuni se săvârșesc cu aplicarea violenţei
fizice sau cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe, în același rând cu aplicarea armei sau
altor obiecte folosite în calitate de armă. Însă luarea de ostatici poate fi săvârșită și fără aplicarea
violenţei, de exemplu, prin înșelăciune, inducere în eroare a victimei etc.
Reţinerea forţată a persoanei în calitate de ostatic constă în săvârșirea de acţiuni violente cu
scopul de a împiedica eliberarea ostaticului. În cazul reţinerii, ostaticul este lipsit de posibilitatea
de a părăsi locul aflării sale.
În cazul aplicării violenţei fizice sau psihice la săvârșirea infracţiunii de luare de ostatici, gradul
de violenţă nu trebuie să fie mai mare decât cel al violenţei nepericuloase pentru viaţa sau
sănătatea persoanei luate ca ostatic.
În cazul omorului intenţionat al ostaticului, acţiunile făptuitorului necesită calificare
suplimentară conform art. 145 din CP al RM.
Violenţa psihică constă în ameninţarea cu aplicarea oricărui tip de violenţă (omor, cauzare de
vătămare a integrității corporale sau a sănătății etc.).
Ameninţarea poate fi exprimată verbal, cât și prin demonstrarea armelor, a obiectelor care pot fi
folosite pentru realizarea ameninţării (combustibil, substanţe toxice, explozive etc.).
Ameninţarea trebuie să fie reală și efectivă.
Doar în așa împrejurări ea poate servi drept mijloc de a paraliza voinţa ostaticului sau altor
persoane care încearcă să se opună acţiunilor infracţionale ale făptuitorului.
Pot fi cazuri când ostaticii nici nu știu și nici nu bănuiesc că se află în așa calitate și că viaţa lor
este în primejdie (de exemplu, minerii în mina pe care făptuitorul ameninţă s-o arunce în aer,
pasagerii trenului sau avionului pe care făptuitorul ameninţă să-l explodeze etc.).
Pentru calificarea acţiunilor conform art. 280 din CP al RM, nu are importanţă cui i-au fost
înaintate cerinţele de a săvârși sau de a se abţine de la săvârșirea vreunei acţiuni în calitate de
condiţie pentru eliberarea ostaticului: statului, organizaţiei internaţionale, persoanei juridice sau
fizice ori unui grup de persoane.
Infracţiunea analizată este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul luării
sau reţinerii persoanei în calitate de ostatic, adică din momentul privării acestei persoane de
dreptul la libera sa deplasare.

7
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă: făptuitorul înţelege că ia sau
reţine persoana în calitate de ostatic și dorește aceasta.
Ca motive ale infracţiunii pot servi: răzbunarea, mânia, motive politice, economice sau de alt
caracter, care, deși nu influenţează asupra calificării, influenţează la individualizarea pedepsei.
Un semn obligatoriu al laturii subiective a luării de ostatici îl constituie scopul: de a sili statul,
organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică ori un grup de persoane să săvârșească sau
să se abţină de la săvârșirea vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului.
Caracterul săvârșirii sau abţinerii de la săvârșirea vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru
eliberarea ostaticului nu are relevanţă pentru calificarea infracţiunii.
Anume după scopul infracţiunii se efectuează delimitarea infracţiunii de luare de ostatici de
infracţiunea de privaţiune ilegală de libertate (art. 166 din CP al RM).
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 14 ani.
Alin. (2) și (3) ale art. 280 din CP al RM reglementează săvârșirea infracţiunii de luare de
ostatici în circumstanţe agravante.
Circumstanţele agravante prevăzute la alin. (2) al art. 280 din CP al RM sunt:
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună ştiinţă în privinţa unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de
neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii
ori altui factor;
d) exclus;
e) din interes material;
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
Luarea de ostatici săvârșită conform lit. b) din alin. (2) al art. 280 din CP al RM, se va realiza în
cazul în care făptuitorul, printr-o intenţie unică, concomitent, a atentat asupra a două sau mai
multor persoane.
În cazul în care făptuitorul a luat în calitate de ostatici două persoane în diferite perioade de timp,
fiecare caz separat se va caracteriza prin intenţii distincte, diferite, acţiunile făptuitorului, în lipsa
altor circumstanţe, vor fi calificate conform alin. (1) al art. 280 din CP al RM.
Infracţiunea va fi comisă cu bună-știinţă asupra unui minor, în condiţiile lit. c) din alin. (2) al art.
280 din CP al RM, în cazul în care făptuitorul cunoștea că victima este minoră. Despre vârsta
victimei, făptuitorul putea să știe din spusele victimei însăși, din documentele de identitate ale ei,
să tragă concluzii privitor la constituția persoanei, din spusele altor persoane etc.
Cu privire la condițiile aplicării agravantei “de două sau mai multe persoane”, a se vedea
explicațiile de rigoare referitoare la infracțiunile analizate anterior, cu ajustările corespunzătoare.
Infracţiunea va fi comisă din interes material, în condiţiile alin. (2) al art. 280 din CP al RM, în
cazul în care făptuitorul săvârșește infracţiunea cu scopul de a obţine profit material, ce poate fi
exprimat în bani, hârtii de valoare, dreptul asupra unor bunuri mobile sau imobile etc.
Cu privire la noțiunea “aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei”, a se
vedea explicațiile corespunzătoare referitoare la infracțiunea de tâlhărie (art. 188 din CP al RM),
cu ajustările necesare.
Infracţiunea va fi comisă cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, în
condiţiile lit. f) din alin. (2) al art. 280 din CP al RM, în cazul în care făptuitorul săvârșește
infracţiunea cu aplicarea armei de foc sau albe, ori altor obiecte folosite în calitate de armă
(cuţite de bucătărie, armă de vânătoare, topoare, bâte, boxuri etc.).

8
Aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă presupune aplicarea lor efectivă:
efectuarea de împușcături, lovirea cu cuţitul, bâta etc., cât și ameninţarea cu aplicarea lor.
Săvârșirea infracţiunii de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, prevăzută în
lit. a) din alin. (3) al art. 280 din CP al RM, va avea loc în condiţiile specificate la art. 46-47 din
CP al RM.
Infracţiunea va fi comisă cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, în condiţiile
lit. b) din alin. (3) al art. 280 din CP al RM, în cazul în care a fost cauzată victimei, intenţionat, o
vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.
Infracţiunea va fi comisă cu provocarea decesului victimei din imprudenţă, în condiţiile lit. c) din
alin. (3) al art. 280 din CP al RM, în cazul în care, în procesul luării sau reţinerii în calitate de
ostatic, a fost provocat decesul victimei din imprudenţă.
În cazul omorului intenţionat al victimei, în procesul luării de ostatici, acţiunile făptuitorului vor
fi calificate conform lit. f) din alin. (2) al art. 145 din CP al RM.
Infracţiunea va fi comisă cu provocarea altor urmări grave, în condiţiile lit. d) din alin. (3) al art.
280 din CP al RM, în cazul în care a fost cauzată victimei sau altor persoane daună materială în
proporţii mari sau deosebit de mari, au fost distruse monumente istorice sau culturale etc.
În confrmitate cu alin. (4) al art. 280 din CP al RM persoana care, benevol sau la cerinţele
reprezentanţilor autorităţilor, a eliberat ostaticul se liberează de răspundere penală dacă acţiunile
ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

§5. Banditismul
Legea penală (art. 283 din CP al RM) definește infracţiunea de banditism drept activitatea de
organizare a unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum și
participarea la asemenea bande sau la atacurile săvârșite de ele.
Aceasta este una din cele mai periculoase infracţiuni săvârșite în grup, care atentează la
securitatea publică. Infracţiunile de banditism în Republica Moldova s-au înteţit în ultimul
deceniu al secolului XX.
Pericolul social deosebit de sporit al banditismului constă în aceea că bandele, fiind niște
formaţiuni, grupuri criminale statornice, înarmate, săvârșesc infracţiuni deosebit de periculoase
și excepţional de periculoase, cum ar fi omorurile, violurile, infracțiuni contra patrimoniului etc.
Obiectul juridic special al infracţiunii de banditism îl constituie relațiile sociale cu privire la
securitatea publică.
Ca obiect juridic secundar la infracţiunea de banditism pot apare, în unele cazuri, relațiile
sociale cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, alte drepturi și libertăţi ale oamenilor, posesia
asupra bunurilor etc.
Latura obiectivă a infracţiunii de banditism constă din mai multe acţiuni alternative:
a) activitatea de organizare a unor bande armate;
b) participarea la asemenea bande;
c) participarea la atacurile săvârșite de ele.
Activitatea de organizare a unor bande armate constă în formarea bandei în scopul atacării
persoanelor juridice sau fizice, recrutarea membrilor ei, asigurarea lor cu arme etc. De regulă, cel
care organizează banda este și conducătorul ei.
Banda, în sensul art. 283 din CP al RM, trebuie să întrunească 4 condiţii:
a) să fie constituită din două sau mai multe persoane;
b) să fie stabilă;
c) să fie înarmată;

9
d) să existe unitate de scop la membrii bandei: de a săvârși atacuri asupra persoanelor fizice sau
juridice.
În cazul când lipsește una sau mai multe condiţii indicate mai sus, nu vom fi în prezenţa unei
bande armate, în sensul art. 283 din CP al RM, iar infracţiunea săvârșită nu va întruni elementele
constitutive ale banditismului, ci ale altor infracţiuni (de exemplu, ale tâlhăriei, art. 188 din CP al
RM; șantajului, art. 189 din CP al RM etc.).
Existenţa a două sau mai multor persoane în bandă presupune că banda constă dintr-un grup
constituit din două sau mai multe persoane.
Banda se consideră stabilă în prezenţa următoarelor criterii care o individualizează: caracterul
permanent al membrilor bandei, prezenţa unei structure bine determinate, unor metode și forme
constante de activitate infracţională etc. Activitatea infracţională stabilă a bandei presupune
săvârșirea a mai multor infracţiuni, de regulă, a unui număr nedeterminat.
Banda se consideră înarmată atât în cazul când toţi membrii bandei sunt înarmaţi, cât și în cazul
când doar o parte din ei sau cel puţin unul din membrii grupului are asupra sa o armă, cu condiţia
că ceilalţi membri ai grupului sunt informaţi despre prezenţa armei respective.
Participarea la bandele armate poate avea loc în momentul aderării la bandele armate, precum și
în cazul participării membrilor lor la atacurile acestor bande. Aderarea la bandele armate are loc
indiferent de rolul pe care îl are membrul bandei (procură, confecţionează sau repară armele,
participă la planificarea activităţilor bandei, colectează diferite informaţii etc.).
Participarea la atacurile săvârșite de bandele armate se realizează în cazurile când persoanele
care, nefiind membri ai bandei, participă la unul sau mai multe atacuri ale bandei armate (de
exemplu, șoferul care a transportat membrii bandei la locul săvârșirii atacului, știind despre
caracterul bandei, participă la atacurile bandei armate, ajută la încărcarea în mijlocul de transport
a bunurilor sustrase, transportă bunurile sustrase etc.).
Infracţiunea de banditism este o infracțiune formală și se consumă din momentul organizării
bandei armate chiar dacă n-a fost săvârșit nici un atac asupra persoanelor fizice sau juridice.
Latura subiectivă a infracţiunii de banditism se caracterizează prin intenţie directă, adică
făptuitorul înţelege că săvârșește activităţi de organizare a unor bande armate în scopul atacării
persoanelor juridice sau fizice, de participare la asemenea bande sau la atacurile săvârșite de ele,
și dorește săvârșirea acestor fapte.
Scopul este un semn obligatoriu al laturii subiective a banditismului și constă în atacarea
persoanelor juridice sau fizice.
Subiectul infracţiunii este general, și anume orice persoană fizică responsabilă, care la momentul
săvârșirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.

§6. Acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor

Legea penală (art. 286 din CP al RM) incriminează acţiunile care dezorganizează activitatea
penitenciarelor, statuând că există componenţă de infracţiune în cazurile în care persoanele care,
executând pedeapsa cu închisoare, îi terorizează pe condamnaţii porniţi pe calea corectării, fie
săvârșesc atacuri asupra administraţiei, fie organizează în aceste scopuri grupuri criminale sau
participă activ la asemenea grupuri.
Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale cu privire la securitatea publică.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiune. Acţiunile sunt diverse, dispoziţia alin.
(1) al art. 286 din CP al RM fiind alternativă:
a) persoanele care, executând pedeapsa cu închisoare, îi terorizează pe condamnaţii porniţi pe
calea corectării;

10
b) persoanele care, executând pedeapsa cu închisoare, săvârșesc atacuri asupra administraţiei;
c) persoanele care, executând pedeapsa cu închisoare, organizează în aceste scopuri grupuri
criminale sau participă activ la asemenea grupuri.
Terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării poate fi săvârșită prin aplicarea violenţei
fizice sau psihice. Violenţa fizică poate fi de orice caracter: bătăi, lovituri, schingiuiri, torturarea,
cauzarea de vătămări ale integrității corporale sau sănătății ușoare, medii sau grave etc. Violenţa
psihică poate fi realizată verbal, în scris, prin intermediul altor persoane, și constă în ameninţări
cu aplicarea violenţei.
Pentru realizarea acestei componenţe de infracţiune, în cazul ameninţărilor, trebuie de constatat
că ameninţarea era reală și imediată la momentul anunţării ei.
Săvârșirea atacurilor asupra administraţiei se realizează prin atacarea colaboratorilor peni ten
ciarelor, aplicarea violenţei nepericuloase sau periculoase pentru viaţa și sănătatea lor, cât și prin
ameninţarea lor cu aplicarea unei asemenea violenţe. Colaboratori ai administraţiei
penitenciarelor sunt persoanele atestate din sistemul penitenciar, de la cel mai jos rang până la
cel mai înalt.
În cazul în care atacurile indicate au fost săvârșite asupra altor persoane care lucrează în
penitenciare, nu vom fi în prezenţa componenţei de infracţiune.
Organizarea grupurilor criminale pentru terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau
pentru săvârșirea atacurilor asupra administraţiei constă în acţiuni de formare a unor asemenea
grupuri, de selectare a membrilor grupului, de împărţire a rolurilor, de elaborare a planurilor de
activitate etc.
Participarea activă la asemenea grupuri constă în acţiuni de aderare la aceste grupuri în scopurile
indicate în art. 286 din CP al RM, participarea în grup la terorizarea condamnaţilor porniţi pe
calea corectării sau la săvârșirea atacurilor asupra administraţiei etc.
În cazul în care a fost cauzată intenţionat moartea a uneia sau mai multor persoane indicate mai
sus (a condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau a colaboratorilor administraţiei
penitenciarelor), acţiunile făptuitorilor vor fi calificate în concurs cu art. 145 din CP al RM.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă, deoarece făptuitorul înţelege că
dezorganizează activitatea penitenciarelor, adică, executând pedeapsa cu închisoare, îi
terorizează pe condamnaţii porniţi pe calea corectării, fie săvârșește atacuri asupra administraţiei,
fie organizează în aceste scopuri grupuri criminale sau participă activ la asemenea grupuri și
dorește săvârșirea acestor acţiuni, cu survenirea urmărilor prejudiciabile.
În cazul terorizării condamnaţilor porniţi pe calea corectării, este necesară existenţa scopului
special: de a împiedica corectarea condamnaţilor.
Subiectul infracţiunii este special: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiuni vârsta de 16 ani, care este condamnată penal de către instanţa de judecată și
ispășește pedeapsa cu închisoare sau detenţiune pe viaţă în penitenciare.

§10. Pirateria
Legea penală (art. 289 din CP al RM) a incriminat pirateria ca fiind jefuirea săvârșită în scopuri
personale de către echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se
găsesc pe această navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc
care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie, relațiile sociale cu privire la securitatea
publică.

11
Pirateria are ca obiect material atât bunurile mobile care sunt jefuite, cât și corpul persoanelor
supuse actelor de violenţă, sau bunurile a căror integritate este vătămată.
Bunurile mobile supuse jefuirii pot fi bunuri făcând parte din încărcătura navei sau din bagajele
pasagerilor, pot fi bunuri care fac parte din mobilierul sau instalaţiile mecanice ale navei. În ceea
ce privește bunurile a căror substanță a fost vătămată, acestea pot fi orice bunuri aflate pe navă,
chiar și părţi din corpul navei.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni.
Pirateria, care nu este în esenţă decât o tâlhărie săvârșită pe o navă sau împotriva unei nave aflate
în marea liberă sau într-un loc nesupus jurisdicţiei nici unui stat, fiind o infracţiune complexă,
include în sine două acțiuni, una principală și una adiacentă, și anume:
a) acțiunea principală: jefuirea săvârșită în scopuri personale de către echipajul sau pasagerii unei
nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe această navă ori împotriva altei nave;
b) acțiunea adiacentă: aplicarea violenţei faţă de aceste persoane sau ameninţarea cu aplicarea
unei asemenea violenţe. Violenţa poate fi periculoasă sau nepericuloasă pentru viaţa și sănătatea
victimei. În cazul în care, în procesul săvârșirii infracţiunii, a fost cauzată din imprudenţă
moartea victimei, acţiunile făptuitorului vor fi calificate conform lit. d) din alin. (2) al art. 289
din CP al RM, iar în cazul în care este soldată cu alte urmări deosebit de grave – conform lit. e)
din alin. (2) al art. 289 din CP al RM.
În cazul săvârșirii omorului intenţionat al unei sau mai multor persoane, în procesul pirateriei,
acţiunile făptuitorului vor fi calificate în concurs cu art. 145 din CP al RM.
Pentru calificarea infracţiunii conform art. 289 din CP al RM, este necesară prezenţa unui semn
obligatoriu al laturii obiective, a locului săvârșirii faptei.
Vom fi în prezenţa infracţiunii de piraterie dacă faptele indicate în art. 289 din CP al RM au avut
loc pe navele ce se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui
stat.
În cazul în care aceste nave se află în apele teritoriale ale vreunui stat sau pe teritoriul statului, pe
apele râurilor, lacurilor, bazinelor de apă naturale sau artificiale etc., acţiunile făptuitorilor vor fi
calificate în funcţie de circumstanţele cauzei: conform art. 187 din CP al RM, ca jaf, sau, după
caz, conform art. 188 din CP al RM, tâlhărie, sau conform art. 283 din CP al RM, banditism etc.,
și nu ca piraterie.
Infracțiunea de piraterie este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul
săvârșirii celor două acțiuni – principală și adiacentă – indifferent de urmările produse.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii
infracţiunii vârsta de 16 ani și care este membrul echipajului sau pasagerul unei nave ce se află în
marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.
Alin. (2) al art. 289 din CP al RM consideră pirateria săvârșită cu circumstanţe agravante, în
cazurile când faptele prevăzute la alin. (1) al art. 289 din CP al RM au fost săvârșite: b) de un
grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; c) săvârșite cu aplicarea armei sau a altor
obiecte
folosite în calitate de arme; d) soldate cu decesul persoanei din imprudenţă; e) soldate cu alte
urmări deosebit de grave.
Pirateria se consideră săvârșită în mod repetat, în condiţiile prevăzute de art. 31 din CP al RM.
În cazul când acţiunile de piraterie s-au soldat cu decesul unei sau mai multor persoane din
imprudenţă, acţiunile făptuitorului vor fi calificate conform lit. d) din alin. (2) al art. 289 din CP
al RM.

12
Prin piraterie soldată cu alte urmări deosebit de grave, prevăzută la lit. e) din alin. (2) al art. 289
din CP al RM, se înţelege cauzarea intenţionată a vătămărilor grave a integrității corporale sau
sănătății, cauzarea de daune materiale în proporţii mari sau deosebit de mari, distrugerea sau
degradarea navelor etc.

sau să asigure respectarea lor pe anumite sectoare.

13