CAPITOLUL XIII „INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE

ŞI A ORDINII PUBLICE”

Prin „infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice” se înţelege acele fapte
socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care lezează – în mod exclusiv
sau în principal – relaţiile sociale cu privire la securitatea publică sau ordinea publică, pentru a
căror săvârşire se stabileşte răspunderea la art.278-302 CP RM.
Ţinând seama, în principal, de interconexiunile mai strânse, care există între obiectele
juridice speciale ale unor sau altor infracţiuni prevăzute în Capitolul XIII al Părţii Speciale a
Codului penal, putem distinge următoarele trei tipuri ale acestora:
1) infracţiuni contra securităţii publice (art.278, 2781, 279, 2791, 2792, 280, 281-286, 289,
2891-2893, 295, 2951 şi 2952 CP RM);
2) infracţiuni contra securităţii publice, afectând desfăşurarea unor genuri specifice de
activitate (art.290-294, 296-298, 300, 301 şi 3011 CP RM);
3) infracţiuni contra ordinii publice (art.287, 288 şi 302 CP RM).

TEMA „ACTUL TERORIST” (ART.278 CP RM)

Relaţiile sociale cu privire la securitatea publică şi ordinea publică sunt cele care formează
obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XIII al Părţii Speciale a Codului
penal
Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(1) art.278 CP RM are un caracter
multiplu:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea publică,
apărate împotriva provocării unei explozii, a unui incendiu sau a săvârşirii altei fapte care
creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune
esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave, dacă această faptă este săvârşită în
scopul de a intimida populaţia ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor
politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili statul, organizaţia
internaţională, persoana juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea
vreunei acţiuni, precum şi a ameninţării de a săvârşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri;
 • obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la una din următoarele
valori sociale: viaţa, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei; integritatea, substanţa
sau potenţialul de utilizare a bunurilor; integritatea mediului; funcţionarea normală a autorităţilor
publice.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei sau bunurile mobile ori imobile.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune.

Acţiunea prejudiciabilă specificată la alin.(1) art.278 CP RM cunoaşte următoarele două
modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau săvârşirea altei asemenea fapte care
creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune
esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave;
2) ameninţarea cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau cu săvârşirea altei
asemenea fapte.

Cât privește prima modalitate din cele enunţate mai sus, provocarea unei explozii ori a unui
incendiu presupune recurgerea la mijloace ca gaz natural, clor, amoniac, abur sub presiune,
substanțe inflamabile etc. Ea nu poate presupune aplicarea armelor de foc sau a substanţelor
explozive. În caz contrar, răspunderea se va aplica potrivit lit.c) alin.(2) art.278 CP RM.
În sensul alin.(1) art.278 CP RM, prin „altă faptă (alta decât provocarea unei explozii ori a
unui incendiu)” trebuie de înţeles:
1) provocarea de accidente în domeniul transporturilor;
2) provocarea surpării de edificii locative, guvernamentale, culturale, de cult, sportive sau
de alt gen, în lipsa unei provocări de explozii sau de incendiu;
3) infestarea cu substanţe radioactive, otrăvitoare sau bacteriologice a unor clădiri, mărfuri,
alimente etc.
Pentru calificare, nu are importanţă dacă săvârşirea faptelor nominalizate mai sus
presupune:
1) confruntarea directă cu forţele de ordine, când făptuitorul riscă, se expune direct
represiunii antiteroriste;
 2) realizarea actului terorist de la distanţă, care implică prezenţa făptuitorului departe de
locul săvârşirii infracţiunii, prin aceasta asigurându-se un risc scăzut şi posibilităţi scăzute de a fi
identificat şi urmărit ulterior (de exemplu: lovirea de la distanţă cu mijloace de telecomandă;
expedierea de colete sau scrisori explozive „capcană” etc.).

Privitor la cea de-a doua modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile prevăzute la alin.(1)
art.278 CP RM, menţionăm că ameninţarea cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau
cu săvârşirea altei asemenea fapte trebuie să aibă un caracter real. Aceasta înseamnă că
ameninţarea respectivă se exprimă nu doar în simpla comunicare privind provocarea unei
explozii ori a unui incendiu sau săvârşirea altei asemenea fapte. Ea trebuie să implice realizarea
unor acţiuni pregătitoare care mărturisesc despre seriozitatea intenţiei făptuitorului de a săvârşi
infracțiunea specificată la alin.(1) art.278 CP RM. Printre asemenea acţiuni pregătitoare se
numără: 1) procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea sau alte asemenea activităţi realizate
în privinţa substanţelor explozive, radioactive, otrăvitoare, bacteriologice, uşor inflamabile,
armelor sau muniţiilor etc.; 2) deconectarea obiectivelor de importanţă strategică de la sursele de
energie; 3) blocarea arterelor de transport sau a telecomunicaţiilor, etc. La etapa de comitere a
acestor acţiuni, calificarea urmează a fi făcută numai conform art.26 şi alin.(1) art.278 CP RM.
Nu este necesară calificarea suplimentară conform art.271, 290, 292, 293 sau altele din Codul
penal.
În cazul în care ameninţarea cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau cu
săvârşirea altei asemenea fapte nu are un caracter real, fapta trebuie calificată în baza art.281 CP
RM, drept comunicare cu bună-ştiinţă mincinoasă despre actul de terorism.
În dispoziţia de la alin.(1) art.278 CP RM nu este specificat expres că infracțiunea
prevăzută la alin.(1) art.278 CP RM este o faptă săvârşită în public. Totuşi, această condiţie
derivă din însăşi natura acestei infracţiuni. De aceea, explicaţiile de la art.131 CP RM
complinesc tabloul laturii obiective a infracţiunii specificate la alin.(1) art.278 CP RM.

Infracţiunea în cauză este, după caz, o infracţiune formal-materială sau formală. În prezenţa
modalităţii de provocare a unei explozii ori a unui incendiu sau de săvârşire a altei fapte, ea este
o infracţiune formal-materială şi se consideră consumată din momentul apariţiei pericolului real
pentru viaţă, sănătate, proprietate, mediu sau alte valori sociale. Producerea efectivă a urmărilor
grave se va lua în consideraţie la individualizarea pedepsei, atunci când prezența respectivelor
urmări nu are ca efect reținerea la calificare a uneia dintre prevederile de la alin.(2) sau (3)
art.278 CP RM.
În prezenţa modalităţii de ameninţare cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau
cu săvârşirea altei asemenea fapte, infracţiunea specificată la alin.(1) art.278 CP RM este una
formală. Ea se consideră consumată din momentul expunerii ameninţării, cu condiţia că aceasta a
fost percepută adecvat de către destinatarul ameninţării.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la comiterea acestei infracţiuni sunt:
răzbunare; interesul material presupunând executarea unei comenzi în schimbul unei recompense
materiale; ură socială, rasială, naţională sau religioasă; motivele de natură extremistă sau
secesionistă; motivele de sorginte politică, etc.
Spre deosebire de motivul infracţiunii specificate la alin.(1) art.278 CP RM, scopul acesteia
este unul special: scopul de a intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a atrage atenţia
societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat,
o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la
săvârşirea vreunei acţiuni.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM este persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

Cu privire la circumstanţele agravante prevăzute la lit.b) și e) alin.(2) şi alin.(3) art.278 CP

RM, în principiu, este justificată referirea la explicaţiile formulate anterior în legătură cu
agravantele similare. Precizăm că în raport cu toate aceste circumstanţe agravante făptuitorul
manifestă intenţie. Constituie excepţie agravanta consemnată la lit.b) alin.(3) art.278 CP RM.
În principal, deosebirea infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.278 CP RM de
infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.278 CP RM se referă la mijlocul de săvârșire a infracțiunii.
Astfel, infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.278 CP RM este săvârșită cu aplicarea
armelor de foc sau a substanţelor explosive.
 În altă ordine de idei, vom supune analizei infracțiunea prevăzută la lit.d) alin.(2) art.278
CP RM.
Obiectul juridic special al infracţiunii analizate are un caracter complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea publică,
apărate împotriva provocării unei explozii sau a unui incendiu ori a săvârşirii altei fapte, dacă
această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a
atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau
de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să
se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.
Obiectul material al infracţiunii specificate la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM îl reprezintă
corpul persoanei.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care este alcătuită din: a) acţiunea principală de provocare a unei
explozii ori a unui incendiu sau în săvârşirea altei asemenea fapte și b) acțiunea sau inacțiunea
adiacentă de cauzare a vătămării grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
2) urmările prejudiciabile, și anume vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau
a sănătăţii;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile;
4) modul public de săvârșire a infracțiunii.

Cu privire la conținutul celor două acțiuni (inacțiuni) alcătuitoare ale faptei prejudiciabile,
facem trimitere la explicațiile corespunzătoare vizând infracțiunile prevăzute la art.151 și alin.(1)
art.278 CP RM.
În dispoziţia de la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM nu este specificat expres că infracțiunea
corespunzătoare este o faptă săvârşită în public. Totuşi, această condiţie derivă din însăşi natura
acestei infracţiuni. De aceea, explicaţiile de la art.131 CP RM complinesc tabloul laturii
obiective a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM.
Infracţiunea specificată la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul producerii vătămării grave sau medii a integrităţii corporale
sau a sănătăţii. La individualizarea pedepsei se poate lua în considerație care urmare
prejudiciabilă s-a produs: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori vătămarea
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM se caracterizează

prin intenţie directă.
Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la săvârşirea infracţiunii specificate lit.d) alin.(2)
art.278 CP RM sunt: răzbunare; interesul material presupunând executarea unei comenzi în
schimbul unei recompense materiale; ură socială, rasială, naţională sau religioasă; motivele de
natură extremistă sau secesionistă; motivele de sorginte politică, etc.
Scopul acestei infracțiuni este unul special: scopul de a intimida populaţia unui stat ori o
parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să
săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni.

Subiectul infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În alt registru, va fi examinată infracţiunea specificată la alin.(4) art.278 CP RM.

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni are un caracter complex.
La concret, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea
publică, apărate împotriva provocării unei explozii sau a unui incendiu ori a săvârşirii altei fapte,
dacă această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a
atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau
de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să
se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni.
La rândul său, obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa
persoanei.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.278 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei.
 Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM include următoarele
patru semne:
1) fapta prejudiciabilă care este alcătuită din: a) acţiunea principală de provocare a unei
explozii ori a unui incendiu sau în săvârşirea altei asemenea fapte și b) acțiunea sau inacțiunea
adiacentă de lipsire ilegală de viață a unei sau mai multor persoane;
2) urmările prejudiciabile, şi anume: moartea cerebrală a unei sau mai multor persoane;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) modul public de săvârșire a infracțiunii.

Cu privire la conținutul celor două acțiuni (inacțiuni) alcătuitoare ale faptei prejudiciabile,
facem trimitere la explicațiile corespunzătoare vizând infracțiunea prevăzută la art.145 și alin.(1)
art.278 CP RM.
În dispoziţia de la alin.(4) art.278 CP RM nu este specificat expres că infracțiunea
corespunzătoare este o faptă săvârşită în public. Totuşi, această condiţie derivă din însăşi natura
acestei infracţiuni. De aceea, explicaţiile de la art.131 CP RM complinesc tabloul laturii
obiective a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM.
Infracţiunea în cauză este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din momentul
producerii morții cerebrale a unei sau mai multor persoane. Numărul de victime urmează a fi luat
în considerație la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivele, ce-l ghidează pe făptuitor la săvârşirea acestei infracţiuni sunt:
răzbunare; interesul material presupunând executarea unei comenzi în schimbul unei recompense
materiale; ură socială, rasială, naţională sau religioasă; motivele de natură extremistă sau
secesionistă; motivele de sorginte politică, etc.
Scopul infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.278 CP RM este unul special: scopul de a
intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice,
religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o
persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni.
 Subiectul infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

La alin.(5) art.278 CP RM, este prevăzută posibilitatea luării în consideraţie, la stabilirea

pedepsei, a unei circumstanţe atenuante care presupune întrunirea următoarelor două condiţii:
1) prevenirea autorităţilor în legătură cu preconizatul act terorist;
2) prin această prevenire se contribuie fie la evitarea producerii urmărilor grave, fie la
demascarea altor făptuitori.
La alin.(6) art.278 CP RM este stabilit nu un temei de atenuare a pedepsei. Este stabilit un
temei de liberare de răspunderea penală. Astfel, persoana care a participat la pregătirea actului
terorist este liberată de răspundere penală dacă:
1) datorită intervenţiei sale, sunt anunţate la timp autorităţile sau, pe altă cale, este
preîntâmpinată executarea laturii obiective a actului terorist;
2) acţiunile respectivei persoane nu conţin o altă componenţă de infracţiune (alta decât
actul terorist, de exemplu, componenţele de infracţiuni prevăzute la art.145, 151, 152, 149, 271,
290, 292, 293, 295 sau altele din Codul penal).

TEMA „COMUNICAREA MINCINOASĂ CU BUNĂ-ŞTIINŢĂ DESPRE

ACTUL DE TERORISM” (ART.281 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la

neadmiterea comunicării mincinoase cu bună-ştiinţă despre actul de terorism.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.281 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiunea de comunicare mincinoasă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a
altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau
provoacă alte urmări grave.

În esenţă, comunicarea mincinoasă constituie o varietate a înşelăciunii active, când are loc
dezinformarea conştientă din partea făptuitorului, constând în prezentarea vădit falsă a realităţii.
În sensul art.281 CP RM, comunicarea mincinoasă trebuie să conţină nu oricare informaţie, dar
anume informaţia despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează
viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave. În
caz contrar, răspunderea poate fi aplicată în baza altor norme: lit.g) alin.(1) art.289 1 CP RM;
lit.e) alin.(1) art.2892 CP RM; art.342 din Codul contravenţional.

Comunicarea mincinoasă poate fi manifestă (atunci când făptuitorul adresează comunicarea

publicului sau depune o sesizare corespunzătoare adresându-se unui factor competent) sau
anonimă. Această comunicare poate fi făcută:
1) prin intermediul unui telefon public, al unui telefon de la domiciliul sau locul de muncă
ori de studii al făptuitorului, al unui alt mijloc de comunicare;
2) prin intermediul unei alte persoane;
3) în mod direct, prin comunicarea nemijlocită cu destinatarul.
Asemenea împrejurări nu pot influenţa asupra calificării faptei în baza art.281 CP RM, însă
pot fi luate în consideraţie la individualizarea pedepsei.
În acelaşi sens, poate fi luat în consideraţie locul în care se pretinde că vor fi săvârşite
acţiunile care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau
provoacă alte urmări grave: instituţii de învăţământ; spitale; imobile de locuit; locuri de agrement
(teatre, case de cultură, discoteci, cazinouri etc.); hoteluri; centre comerciale; gări, aeroporturi,
porturi, autogări; sedii de întreprinderi; sedii de partid; sediile comisariatelor de poliţie; edificiile
autorităţilor publice; ambasade, consulate; oficii poştale; parcuri, pieţe, străzi; automobile;
aeronave; ţinte neprecizate (locaţii generale sau inexistente în teren), etc.

Infracţiunea specificată la art.281 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră

consumată din momentul în care ajunge la destinatar comunicarea mincinoasă despre pregătirea
unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune
materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave. Dacă, din cauze independente de
voinţa făptuitorului, destinatarului nu i se comunică respectiva informaţie mincinoasă, cele
săvârşite vor forma tentativa la infracţiunea prevăzută la art.281 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.281 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. Cerinţa obligatorie constă în manifestarea de către făptuitor a bunei-ştiinţe în raport cu
comunicarea mincinoasă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care
periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări
grave.
Cât priveşte motivele infracţiunii prevăzute la art.281 CP RM, acestea sunt: motivele
egoiste (condiţionate de dorinţa făptuitorului de a nu lua o notă negativă la şcoală, de a
compromite desfăşurarea lecţiilor a căror frecventare este pentru făptuitor indezirabilă, de a reuşi
să ajungă la îmbarcarea într-un avion etc.); ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
teribilism; interesul material; răzbunare; invidie; gelozie; năzuinţa de autoafirmare, etc.
Scopurile infracţiunii examinate pot fi şi ele variate. Totuşi, în cele mai frecvente cazuri
infracţiunea se săvârşeşte în scopul de a dezorganiza activitatea instituţiilor, întreprinderilor sau
organizaţiilor. Nu este exclus nici scopul distragerii atenţiei forţelor de ordine, pentru a putea
face mai facilă săvârşirea unei infracţiuni cu caracter terorist.

Subiectul infracţiunii specificate la art.281 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.

TEMA „BANDITISMUL” (ART.283 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.283 CP RM are un caracter multiplu:

• obiectul juridic principal al infracţiunii de banditism îl constituie relaţiile sociale cu
privire la securitatea publică, apărate împotriva banditismului;
• obiectul juridic secundar al infracţiunii analizate îl formează relaţiile sociale cu privire la
una din următoarele valori sociale: integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică
(morală) a persoanei; substanţa, integritatea sau potenţialul de utilizare a bunurilor ori posesia
asupra acestora; activitatea normală a persoanei juridice.
Obiectul material al infracțiunii de banditism îl reprezintă corpul persoanei sau bunurile
mobile ori imobile.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în

acţiune. Acţiunea în cauză adoptă oricare din următoarele trei modalităţi normative:
 1) organizarea unei bande armate;
2) participarea la activitatea bandei armate;
3) participarea la atacurile săvârşite de banda armată.

Prima dintre modalităţile sus-menţionate presupune crearea sau dirijarea bandei armate,
activitate care se concretizează, după caz, în: a) recrutarea noilor membri în componenţa bandei
armate; b) elaborarea planurilor de atacare a persoanelor juridice sau fizice; c) împărţirea
rolurilor între membrii bandei armate; d) darea de ordine şi indicaţii către membrii bandei
armate, etc.

Cât privește cea de-a doua modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile specificate la
art.283 CP RM, aceasta presupune intrarea şi includerea persoanei în componenţa bandei armate,
indiferent de calitatea şi rolul pe care le deţine persoana şi de participarea acesteia la atacurile să-
vârşite de banda armată. Cu alte cuvinte, prin „participare la banda armată” se înţelege fie
participarea nemijlocită a membrilor bandei armate la atacurile săvârşite de ea, fie executarea
altor acte în interesul bandei: a) finanţarea activităţii bandei armate; b) asigurarea bandei armate
cu arme, muniţii, substanţe explozive etc.; c) identificarea obiectivelor care se preconizează a fi
atacate de banda armată; d) asigurarea membrilor bandei armate cu mijloace de transport,
mijloace de telecomunicaţie etc.; e) stabilirea de contacte cu persoanele corupte din cadrul
organelor de drept, etc.

Cu privire la cea de-a treia modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile prevăzute la

art.283 CP RM, consemnăm că aceasta se atestă în acele cazuri când persoanele care, nefiind
membri ai bandei armate, participă la unul sau la mai multe atacuri ale acesteia (de exemplu,
persoana care a transportat membrii bandei armate la locul săvârşirii atacului, ştiind despre
caracterul celor săvârşite, participă la atacurile bandei armate). Nu orice fapte, care sunt comise
în cadrul participării la atacurile banditeşti, sunt absorbite de infracţiunea de banditism.
De exemplu, omorul intenţionat nu poate fi absorbit de infracţiunea prevăzută la art.283 CP
RM. În același timp, nu considerăm acceptabilă soluția concursului ideal al infracțiunilor
specificate la art.145 și 283 CP RM. Dacă atacul se concretizează în omorul intenţionat, nu este
admisibil a aplica răspunderea pentru acest atac atât conform art.145 CP RM, cât și conform
art.283 CP RM. Răspunderea trebuie aplicată numai potrivit art.145 CP RM.
Cel mai frecvent, în cadrul participării la atacurile banditeşti sunt comise faptele reunite
sub denumirea marginală de tâlhărie. În acest sens, nu este necesară calificarea suplimentară
conform art.188 CP RM. Aşa cum în alte cazuri nu ar fi necesară calificarea suplimentară
potrivit art.151, 152, 155, 164, 189 etc. din Codul penal. Oricare altă soluţie ar presupune supra-
estimarea pericolului social al celor săvârşite şi agravarea nejustificată a răspunderii
făptuitorului.

În altă privinţă, menţionăm că banda armată reprezintă o specie a grupului criminal

organizat. Bandei armate îi sunt caracteristice toate trăsăturile grupului criminal organizat, dar şi
alte trăsături, specifice.
Astfel, prin „bandă armată” se înţelege grupul armat, constituit din două sau mai multe
persoane, având un caracter stabil, care a fost organizat în scopul atacării persoanelor juridice sau
fizice. Din această definiţie, reiese prezenţa următoarelor semne obligatorii ale noţiunii de bandă
armată:
1) prezenţa în grup a cel puţin două persoane. Această cerinţă rezultă din art.41 CP RM;
2) caracterul stabil al grupului;
3) dotarea bandei armate cu armă (arme);
4) existenţa scopului unic, urmărit de membrii bandei armate. Se are în vedere scopul
atacării persoanelor juridice sau fizice.
Lipsa oricăruia dintre semnele enunțate mai sus atestă lipsa bandei armate. Aceasta
înseamnă că fapta săvârşită nu poate fi calificată în baza art.283 CP RM.
Infracţiunea de banditism este o infracţiune formală. În cazul primei modalităţi normative a
acţiunii prejudiciabile, infracţiunea în cauză se consideră consumată din momentul organizării
bandei armate, indiferent dacă atacurile plănuite au fost sau nu săvârşite. În cazul ultimelor două
modalităţi normative ale acţiunii prejudiciabile, infracţiunea specificată la art.283 CP RM se
consideră consumată din momentul participării fie la activitatea bandei armate, fie la atacul
săvârşit de aceasta.
 Latura subiectivă a infracţiunii examinate se caracterizează prin intenţie directă. Motivele
infracţiunii de banditism se exprimă în: răzbunare; interesul material; năzuinţa de a înlesni
comiterea altor infracţiuni, etc.
Un semn obligatoriu al laturii subiective a infracțiunii analizate este scopul infracţiunii.
Doar în prezenţa scopului special – atacarea persoanei juridice sau fizice – acţiunea
prejudiciabilă descrisă în art.283 CP RM poate fi calificată în baza acestei norme.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.283 CP RM este persoană fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.

TEMA „ACŢIUNILE CARE DEZORGANIZEAZĂ ACTIVITATEA

PENITENCIARELOR” (ART.286 CP RM)

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art.286 CP RM îl constituie relaţiile

sociale cu privire la executarea pedepsei cu închisoare, în legătură cu activitatea execuţional
penală a subiecţilor care aduc la realizare actul procedural al instanţei de judecată, prin care se
stabileşte pedeapsa (atunci când acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor se
exprimă în organizarea de grupuri criminale în scopul terorizării condamnaţilor porniţi pe calea
corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra administraţiei, ori în participarea activă la activitatea
unor asemenea grupuri).
Obiectul juridic special are un caracter multiplu atunci când infracțiunea analizată se
exprimă în terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau în săvârşirea atacurilor
asupra administraţiei (nu şi atunci când acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor
se exprimă în organizarea de grupuri criminale în scopul terorizării condamnaţilor porniţi pe
calea corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra administraţiei, ori în participarea activă la
activitatea unor asemenea grupuri). În astfel de ipoteze, în plan secundar, se aduce atingere
relaţiilor sociale cu privire la libertatea psihică (morală), integritatea corporală sau sănătatea
persoanei.
Obiectul material al infracţiunii specificate la art.286 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei.
 Victimă a infracţiunii în cauză poate fi numai persoana care are una din următoarele două
calităţi speciale:
1) condamnatul pornit pe calea corectării;
2) reprezentantul administraţiei instituţiei penitenciare.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.286 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

care se exprimă în acţiune. Această acţiune cunoaște următoarele modalităţi normative cu
caracter alternativ:
1) terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării;
2) săvârşirea atacurilor violente asupra administraţiei;
3) organizarea de grupuri criminale (în scopul terorizării condamnaţilor porniţi pe calea
corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra administraţiei);
4) participarea activă la activitatea grupurilor criminale (constituite în scopul terorizării
condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra administraţiei).

Referitor la prima dintre modalităţile acţiunii prejudiciabile enunțate mai sus, menţionăm
că prin „terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării” se înţelege influenţarea asupra
condamnaţilor porniţi pe calea corectării, pe calea violenţei sau ameninţării cu violenţa, care
provoacă victimei sentimentul de îngrijorare permanentă pentru propria securitate.
Atunci când terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau săvârşirea atacurilor
asupra administraţiei se realizează prin violenţă, aceasta se poate exprima fie în violenţa
periculoasă pentru viaţă sau sănătate, fie în violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.
Astfel, ea se poate concretiza în:
a) vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) violenţa care nu a cauzat astfel de urmări prejudiciabile, însă, la momentul aplicării ei, a
prezentat pericol real pentru viaţă sau sănătate;
c) cauzarea unor leziuni corporale în lipsa prejudiciului adus sănătăţii.

Cu privire la cea de-a doua dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile
specificate la art.286 CP RM, consemnăm că prin „săvârşirea atacurilor violente asupra
administraţiei” se înţelege acţiunea agresivă a făptuitorului asupra reprezentanţilor administraţiei
instituţiei penitenciare, surprinzătoare pentru aceştia, reprezentând metoda de aplicare a violenţei
sau de ameninţare cu violenţa.

În calitate de cea de-a treia modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile prevăzute la

art.286 CP RM, organizarea de grupuri criminale reprezintă acţiunea care se poate exprima, după
caz, în:
a) constituirea unei reuniuni din doi sau mai mulţi condamnaţi care îşi execută pedeapsa cu
închisoare, în scopul terorizării condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau al săvârşirii
atacurilor asupra administraţiei;
b) recrutarea condamnaţilor care îşi execută pedeapsa cu închisoare în componenţa
reuniunii;
c) elaborarea planului de activitate a reuniunii;
d) dirijarea reuniunii, etc.
Prin „grup criminal” se înţelege grupul constituit din două sau mai multe persoane, care nu
neapărat este un grup criminal organizat şi care a fost creat în scopul terorizării condamnaţilor
porniţi pe calea corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra administraţiei.

Referitor la cea de-a patra modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile specificate la

art.286 CP RM, menţionăm că prin „participarea activă la activitatea grupurilor criminale” se are
în vedere participarea activă la oricare din următoarele acţiuni săvârşite în cadrul grupului
criminal sau în corespundere cu planul grupului criminal:
a) terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării;
b) săvârşirea atacurilor asupra administraţiei;
c) determinarea altor condamnaţi care îşi execută pedeapsa cu închisoare să-i terorizeze pe
condamnaţii porniţi pe calea corectării sau să săvârşească atacuri asupra administraţiei;
d) procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a
infracţiunii;
e) crearea intenţionată pe altă cale de condiţii pentru terorizarea condamnaţilor porniţi pe
calea corectării sau pentru săvârşirea atacurilor asupra administraţiei.
 Infracţiunea prevăzută la art.286 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră consu-
mată, după caz, din momentul:
1) aplicării violenţei sau ameninţării cu violenţa, în cazul modalităţii de terorizare a con-
damnaţilor porniţi pe calea corectării;
2) săvârşirii atacului exprimând violenţa sau ameninţarea cu violenţa, în cazul modalităţii
de săvârşire a atacurilor violente asupra administraţiei;
3) organizării grupului criminal, chiar dacă membrii acestuia nu au reuşit nici să terorizeze
condamnaţii porniţi pe calea corectării, nici să săvârşească atacuri asupra administraţiei, în cazul
modalităţii de organizare de grupuri criminale;
4) participării active chiar şi la o singură acţiune a grupului criminal, acţiune exprimată în
terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau în săvârşirea atacurilor asupra adminis-
traţiei, în cazul modalităţii de organizare de grupuri criminale.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă. Motivele

infracţiunii specificate la art.286 CP RM se exprimă în: răzbunarea având la bază relaţiile uzuale
cotidiene; răzbunarea pentru îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
motivele huliganice; interesul material; motivele sadice; motivele cu tentă sexuală, etc.
Scopul acestei infracţiuni este un semn obligatoriu cu caracter alternativ al laturii
subiective. Semnul examinat are un caracter alternativ, întrucât este obligatoriu numai pentru
două din cele patru modalităţi normative descrise în art.286 CP RM – organizarea de grupuri
criminale şi participarea activă la asemenea grupuri. În prezenţa acestor două modalităţi, scopul
infracţiunii este cel de terorizare a condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau cel de săvârşire a
atacurilor violente asupra administraţiei.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.286 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoană care îşi execută pedeapsa cu închisoare.

TEMA „PURTAREA, PĂSTRAREA, PROCURAREA, FABRICAREA,

REPARAREA SAU COMERCIALIZAREA ILEGALĂ A ARMELOR ŞI
MUNIŢIILOR, SUSTRAGEREA LOR” (ART.290 CP RM)
 Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art.290 CP RM îl constituie relaţiile
sociale cu privire la circulaţia legală de muniții sau de arme de foc (cu excepţia armei de foc cu
ţeavă lisă).

Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă:

1) muniţiile;
2) armele de foc (cu excepţia armei de foc cu ţeavă lisă).

Noţiunea „muniţii” este generică pentru: 1) cartuşele pentru armele de foc, pentru armele
de autoapărare, pentru armele de aruncare etc.; 2) încărcăturile pentru aruncătoarele de grenade
şi mortiere; 3) proiectilele de artilerie; 4) bombele de aviaţie, etc.

În conformitate cu alin.(1) art.129 CP RM, prin „arme” înţelegem „instrumentele, piesele

sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”. Asemenea dispoziţii legale se conţin în
Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă.
Potrivit art.2 al acestui act legislativ, prin „armă de foc” se înțelege arma portabilă cu ţeavă
care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori
un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi
transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de
propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului
din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop.
Nu oricare armă de foc constituie obiectul material al infracţiunii analizate. Astfel, arma de
vânătoare cu ţeavă lisă (netedă) nu poate avea o asemenea calitate.

Este de menţionat că, în situaţia fabricării sau reparării armelor de foc (cu excepţia armei
de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor, fără autorizaţia corespunzătoare, obiectul material îl
reprezintă fie materia primă sau materialele din care se fabrică entităţile respective, fie arma de
foc sau muniţiile defecte ori inutilizabile. La rândul lor, armele de foc (cu excepţia armei de
vânătoare cu ţeavă lisă) sau muniţiile fabricate ori reparate constituie produsul infracţiunii.
 Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM constă în fapta prejudiciabilă
exprimată în acţiune. Această acţiune se înfăţişează în oricare din următoarele modalităţi
normative alternative:
1) purtarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor fără
autorizaţia corespunzătoare;
2) păstrarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor
fără autorizaţia corespunzătoare;
3) procurarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor
fără autorizaţia corespunzătoare;
4) fabricarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor
fără autorizaţia corespunzătoare;
5) repararea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor
fără autorizaţia corespunzătoare;
6) comercializarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
7) sustragerea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor.

Drept cerinţă esenţială pentru întregirea laturii obiective apare ilegalitatea acţiunii
prejudiciabile. Se are în vedere că purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau
comercializarea armelor de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor se
realizează în lipsa autorizaţiei corespunzătoare, deci contrar prevederilor Legii cu privire la arme.
În ipoteza primelor şase modalităţi ale acţiunii prejudiciabile, infracţiunea specificată la
art.290 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul purtării,
păstrării, procurării, fabricării, reparării sau comercializării armei de foc (cu excepţia armei de
vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor, fără autorizaţia corespunzătoare.
În ipoteza de sustragere a armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor, infracţiunea analizată este una materială. Ea se consideră consumată din momentul în
care făptuitorul, intrând în posesia ilegală asupra armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu
ţeavă lisă) sau a muniţiilor, obţine posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de acestea la
dorinţa sa.
 Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM se caracterizează, în primul
rând, prin intenţie directă. Motivele acestei infracţiuni sunt: interesul material; interesul
„sportiv”; interesul profesional; năzuinţa de a înlesni comiterea altor infracţiuni, etc.
În ipoteza de sustragere a armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor, scopul infracţiunii este unul special: scopul de cupiditate.

Subiectul infracţiunii specificate la art.290 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (în ipoteza consemnată la alineatul (1))
sau de 14 ani (în ipoteza prevăzută la alineatul (2)).
Cât privește circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.290 CP RM,
considerăm justificată referirea la explicaţiile de rigoare formulate supra.

Alineatul (3) art.290 CP RM stabileşte temeiul de liberare de răspundere penală pentru

persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără autorizaţia
corespunzătoare.
Modul de predare benevolă este reglementat în anexa la Ordinul Ministrului Afacerilor
Interne cu privire la aprobarea Instrucţiunii de recepţionare, examinare tehnică, balistică şi
autorizare a armelor şi muniţiilor predate benevol din posesie ilegală, nr.97 din 27.04.2007.

TEMA „PĂSTRAREA NEGLIJENTĂ A ARMELOR DE FOC ŞI A

MUNIŢIILOR” (ART.291 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la păstrarea şi transmiterea în condiţii de legalitate a armelor de foc şi a
muniţiilor.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă:
1) muniţiile;
2) armele de foc (inclusiv arma de vânătoare cu ţeavă lisă).
 Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.291 CP RM constă în fapta prejudiciabilă
care se exprimă în acţiune. Modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii
prejudiciabile în cauză sunt:
a) păstrarea armelor de foc sau a muniţiilor;
b) transmiterea armelor de foc sau a muniţiilor altor persoane.

Cu privire la modalitatea de păstrare a armelor de foc sau a muniţiilor, ne-am pronunţat cu

prilejul analizei infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM.
Cât privește transmiterea armelor de foc sau a muniţiilor altor persoane, aceasta reprezintă
trecerea în stăpânirea altei persoane a numitelor entităţi, prin vânzare, schimb, donare, dare cu
împrumut, dare în contul unei datorii etc.
Atât păstrarea, cât şi transmiterea sunt realizate în condiţii de ilegalitate. Se are în vedere
încălcarea unor reguli fixate în: Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie
civilă; Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă, nr.293 din 23.04.2014, etc.
Precizăm că la alin.(2) art.360 din Codul contravenţional se stabileşte răspunderea pentru
transmiterea sau altă înstrăinare a armei individuale şi a muniţiilor aferente către o persoană care
nu are permis de procurare a armelor şi a muniţiilor aferente. În aceste condiţii, în ipoteza de
transmitere a armelor de foc sau a muniţiilor altor persoane, art.291 CP RM este aplicabil numai
atunci când nu se atestă incidenţa prevederii de la alin.(2) art.360 din Codul contravenţional.
Infracţiunea specificată la art.291 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul păstrării armelor de foc sau a muniţiilor, ori al transmiterii acestora
altor persoane.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM se caracterizează prin

imprudenţă exprimată în neglijenţă (în prezenţa modalităţii de păstrare a armelor de foc sau a
muniţiilor) sau prin intenţie directă (în prezenţa modalităţii de transmitere a armelor de foc sau a
muniţiilor).
Motivul infracţiunii analizate se exprimă, în principal, în superficialitatea manifestată în
raport cu respectarea obligaţiilor corespunzătoare fixate în: Legea privind regimul armelor şi al
muniţiilor cu destinaţie civilă; Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă, nr.293 din
23.04.2014, etc.
De asemenea, în cazul transmiterii armelor de foc sau a muniţiilor, motivele infracţiunii se
pot exprima în: interesul material; teribilism; năzuinţa de a înlesni săvârşirea unei alte infracţiuni,
etc.

Subiect al infracţiunii specificate la art.291 CP RM este persoana fizică responsabilă care

la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Subiectul infracțiunii examinate este persoana care deține autorizația de păstrare a
munițiilor sau a armelor de foc. În caz contrar, nu i-ar reveni obligația să le păstreze în siguranță
și nu le transmită în condiții de ilegalitate altor persoane.
Această calitate a subiectului infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM îl deosebește de
subiectul infracțiunii specificate la art.290 CP RM.

TEMA „HULIGANISMUL” (ART.287 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii de huliganism are un caracter simplu în cazul în care
această infracţiune se exprimă în acţiuni care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism
sau obrăznicie deosebită. În acest caz, obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu
privire la ordinea publică, apărate împotriva infracţiunii de huliganism.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.287 CP RM are un caracter complex
în ipoteza în care această infracţiune se exprimă în acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică,
însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea
violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care
curmă actele huliganice. În ipoteza în cauză, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile
sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracţiunii de huliganism; obiectul
juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau
libertatea psihică (morală) a persoanei.

Obiectul material al infracţiuni specificate la art.287 CP RM îl reprezintă corpul persoanei

sau bunurile mobile ori imobile.
 Numai reprezentantul autorităţilor sau o altă persoană, care curmă actele huliganice, poate
fi victima infracţiunii de huliganism, în cazul opunerii de rezistenţă violentă.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.287 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată fie în acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei
asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de
rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice,
fie în acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
Reiese că fapta prejudiciabilă examinată cunoaşte patru modalităţi normative cu caracter
alternativ:
1) acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra
persoanelor;
2) acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de ameninţarea cu aplicarea
violenţei asupra persoanelor;
3) acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de opunerea de rezistenţă
violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice;
4) acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie
deosebită.

Referitor la aspectul care este comun pentru primele trei modalități normative enunțate
supra, consemnăm că, prin „acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică” se înţelege fapta
săvârşită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea
jignitoare a persoanelor, în alte acţiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică
şi liniştea persoanelor.
Huliganismul reprezintă o faptă săvârşită în public, însă nu neapărat într-un loc public.

În altă privinţă, în prima din modalităţile sale normative, fapta prejudiciabilă specificată la
art.287 CP RM presupune aplicarea violenţei asupra persoanelor.
În sensul art.287 CP RM, prin „violenţă” se are în vedere violenţa soldată fie cu vătămarea
uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu leziuni corporale care nu presupun nici
dereglarea de scurtă durată a sănătăţii, nici pierderea neînsemnată şi stabilă a capacităţii de
muncă.
Este posibil ca omorul intenţionat sau vătămarea intenţionată gravă ori medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii să reprezinte violenţa care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea
grosolană a ordinii publice. În acest caz, calificarea trebuie făcută conform art.145, 151 sau 152
CP RM şi art.354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul contravenţional. În cazuri de acest gen,
nu este admisibilă aplicabilă răspunderii în baza art.145, 151 sau 152 şi art.287 CP RM. Or,
principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la
răspundere penală pentru aceeaşi faptă. În cazurile de acest gen, violența este cea pe care o
desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

În altă ordine de idei, în cea de-a doua din modalităţile sale normative, fapta prejudiciabilă
prevăzută la art.287 CP RM presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor.
Nu este necesară calificarea suplimentară conform art.155 CP RM. În caz contrar, va fi
încălcat principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte. De această dată,
amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este cea pe
care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

În alt registru, în cea de-a treia din modalităţile sale, fapta prejudiciabilă specificată la
art.287 CP RM presupune opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor
persoane care curmă actele huliganice.
Opunerea de rezistenţă violentă reprezintă săvârşirea unor acţiuni fizice active de
împotrivire. Ignorarea cerinţelor reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă
actele huliganice de a înceta activitatea infracţională nu constituie opunere de rezistenţă.

Într-un alt context, consemnăm că infracţiunea de huliganism trebuie delimitată de anumite

fapte nepenale. În primul rând, ne referim la anumite fapte prevăzute de Codul contravenţional:
huliganismul nu prea grav (art.354); tulburarea liniştii (art.357), etc.
Există şi o deosebire substanţială dintre contravenţiile consemnate mai sus şi infracţiunea
de huliganism: ele nu presupun şi prezenţa unei acţiuni adiacente (aşa cum o presupune
infracţiunea de huliganism, când are un caracter complex), acţiune exprimată, alternativ, în:
 1) aplicarea violenţei asupra persoanelor;
2) ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor;
3) opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care
curmă actele huliganice.

În altă privinţă, cea de-a patra modalitate a faptei prejudiciabile prevăzute la art.287 CP
RM, se exprimă în acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau
obrăznicie deosebită.
Prin „acţiuni care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie
deosebită” trebuie de înţeles violarea demonstrativă a normelor etice general acceptate (de
exemplu, batjocorirea bolnavilor, a persoanelor în etate sau neajutorate; întreruperea temporară a
activităţii normale a întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, etc.).
Acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită
trebuie deosebite de acţiunile care formează contravenţia de huliganism nu prea grav (art.354 din
Codul contravenţional). Amploarea acţiunilor care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un
cinism sau obrăznicie deosebită, atinge asemenea cote încât produce nu indignarea izolată a unei
persoane, nu un comentariu negativ particular. Este vorba de o manifestare care provoacă
indignarea sau revolta unei colectivităţi de persoane care asistă la fapta săvârşită sau iau
cunoştinţă despre aceasta. Pentru a atinge gradul prejudiciabil al unei infracţiuni, acţiunile
respective trebuie să producă o rezonanţă socială considerabilă, revoltând la maxim opinia
publică, tulburând pentru mult timp buna desfăşurare a relaţiilor interumane, devenind subiect de
scandal în numeroase publicaţii de presă etc.

Infracţiunea specificată la art.287 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră

consumată din momentul realizării fie a acţiunilor care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite
de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea
violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care
curmă actele huliganice, fie a acţiunilor care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism
sau obrăznicie deosebită.
 Latura subiectivă a infracţiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând, prin
intenţie directă. Motivele acestei infracţiuni sunt motive huliganice.
Motivele huliganice sunt inerente în cazul infracţiunii prevăzute la art.287 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la art.287 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (în ipoteza consemnată la alin.(1)) sau 14
ani (în ipoteza prevăzută la alin.(2) şi (3)).

În vederea interpretării prevederilor alin.(2) art.287 CP RM, facem trimitere la explicaţiile

privind circumstanţele agravante similare, prezentate anterior.
Cât priveşte agravanta consemnată la alin.(3) art.287 CP RM, agravarea răspunderii penale
este condiţionată de calitatea agravantă a mijloacelor de săvârşire a infracţiunii:
1) armă;
2) alte obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii.
Alte obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii – pot fi deosebite patru
tipuri de asemenea obiecte:
1) obiectele care nu sunt destinate după construcţie pentru vătămarea integrităţii corporale
sau a sănătăţii, însă care comportă pericol pentru aceste valori sociale, datorită calităţilor
vulnerante ce sunt specifice acestor obiecte în anumite circumstanţe (cioburi dintr-o sticlă spartă,
bucăţi din mobilă sfărâmată, ştachete smulse din gard, armătură metalică ascuţită la vărf etc.);
2) obiectele care sunt destinate după construcţie pentru vătămarea integrităţii corporale
sau a sănătăţii, însă nu îndeplinesc toate rigorile pentru a fi considerate arme, care comportă
pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei, datorită calităţilor vulnerante ce sunt
specifice acestor obiecte în anumite circumstanţe (de exemplu, armele de foc dezactivate, de
panoplie, de recuzită, inutilizabile etc., pe care făptuitorul le foloseşte, de exemplu, pentru a-i
aplica victimei o lovitură în cap);
3) obiectele destinate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu,
bastonul de cauciuc, grenadă etc.);
4) armele, în cazul în care făptuitorul utilizează calităţile vulnerante „neconstructive” ale
acestora, care comportă pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei (de exemplu,
aplicarea loviturii cu patul puştii sau cu mânerul armei albe).