CAPITOLUL XIII „INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE

ŞI A ORDINII PUBLICE”

Prin „infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice” se înţelege acele

fapte socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care lezează –
în mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la securitatea publică sau
ordinea publică, pentru a căror săvârşire se stabileşte răspunderea la art.278-302 CP
RM.
Ţinând seama, în principal, de interconexiunile mai strânse, care există între
obiectele juridice speciale ale unor sau altor infracţiuni prevăzute în Capitolul XIII al
Părţii Speciale a Codului penal, putem distinge următoarele trei tipuri ale acestora:
1) infracţiuni contra securităţii publice (art.278, 278 1, 279, 2791, 2792, 280, 281-
286, 289, 2891-2893, 295, 2951 şi 2952 CP RM);
2) infracţiuni contra securităţii publice, afectând desfăşurarea unor genuri
specifice de activitate (art.290-294, 296-298, 300, 301 şi 3011 CP RM);
3) infracţiuni contra ordinii publice (art.287, 288 şi 302 CP RM).

TEMA „ACTUL TERORIST” (ART.278 CP RM)

Relaţiile sociale cu privire la securitatea publică şi ordinea publică sunt cele care
formează obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XIII al
Părţii Speciale a Codului penal
Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(1) art.278 CP RM are
un caracter multiplu:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea
publică, apărate împotriva provocării unei explozii, a unui incendiu sau a săvârşirii
altei fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări
grave, dacă această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia ori o parte
1
din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură
ale făptuitorului sau de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau
fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni, precum şi a
ameninţării de a săvârşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la una din
următoarele valori sociale: viaţa, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei;
integritatea, substanţa sau potenţialul de utilizare a bunurilor; integritatea mediului;
funcţionarea normală a autorităţilor publice.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM îl reprezintă
corpul persoanei sau bunurile mobile ori imobile.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în fapta prejudiciabilă exprimată în

acţiune. Acţiunea prejudiciabilă specificată la alin.(1) art.278 CP RM cunoaşte
următoarele două modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau săvârşirea altei asemenea
fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau
a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave;
2) ameninţarea cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau cu săvârşirea
altei asemenea fapte.
Cât privește prima modalitate din cele enunţate mai sus, provocarea unei explozii
ori a unui incendiu presupune recurgerea la mijloace ca gaz natural, clor, amoniac,
abur sub presiune, substanțe inflamabile etc. Ea nu poate presupune aplicarea armelor
de foc sau a substanţelor explozive. În caz contrar, răspunderea se va aplica potrivit
lit.c) alin.(2) art.278 CP RM.
În sensul alin.(1) art.278 CP RM, prin „altă faptă (alta decât provocarea unei
explozii ori a unui incendiu)” trebuie de înţeles:
1) provocarea de accidente în domeniul transporturilor;
2) provocarea surpării de edificii locative, guvernamentale, culturale, de cult,
sportive sau de alt gen, în lipsa unei provocări de explozii sau de incendiu;
2
 3) infestarea cu substanţe radioactive, otrăvitoare sau bacteriologice a unor
clădiri, mărfuri, alimente etc.
Pentru calificare, nu are importanţă dacă săvârşirea faptelor nominalizate mai sus
presupune: 1) confruntarea directă cu forţele de ordine, când făptuitorul riscă, se
expune direct represiunii antiteroriste; 2) realizarea actului terorist de la distanţă, care
implică prezenţa făptuitorului departe de locul săvârşirii infracţiunii, prin aceasta
asigurându-se un risc scăzut şi posibilităţi scăzute de a fi identificat şi urmărit ulterior
(de exemplu: lovirea de la distanţă cu mijloace de telecomandă; expedierea de colete
sau scrisori explozive „capcană” etc.).
Privitor la cea de-a doua modalitate normativă a acţiunii prejudiciabile prevăzute
la alin.(1) art.278 CP RM, menţionăm că ameninţarea cu provocarea unei explozii ori
a unui incendiu sau cu săvârşirea altei asemenea fapte trebuie să aibă un caracter real.
Aceasta înseamnă că ameninţarea respectivă se exprimă nu doar în simpla comunicare
privind provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau săvârşirea altei asemenea
fapte. Ea trebuie să implice realizarea unor acţiuni pregătitoare care mărturisesc
despre seriozitatea intenţiei făptuitorului de a săvârşi infracțiunea specificată la
alin.(1) art.278 CP RM.
Printre asemenea acţiuni pregătitoare se numără:
1) procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea sau alte asemenea activităţi
realizate în privinţa substanţelor explozive, radioactive, otrăvitoare, bacteriologice,
uşor inflamabile, armelor sau muniţiilor etc.;
2) deconectarea obiectivelor de importanţă strategică de la sursele de energie;
3) blocarea arterelor de transport sau a telecomunicaţiilor, etc.
La etapa de comitere a acestor acţiuni, calificarea urmează a fi făcută numai
conform art.26 şi alin.(1) art.278 CP RM. Nu este necesară calificarea suplimentară
conform art.271, 290, 292, 293 sau altele din Codul penal.
În cazul în care ameninţarea cu provocarea unei explozii ori a unui incendiu sau
cu săvârşirea altei asemenea fapte nu are un caracter real, fapta trebuie calificată în
baza art.281 CP RM, drept comunicare cu bună ştiinţă mincinoasă despre actul de
3
terorism.
În dispoziţia de la alin.(1) art.278 CP RM nu este specificat expres că
infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.278 CP RM este o faptă săvârşită în public.
Totuşi, această condiţie derivă din însăşi natura acestei infracţiuni. De aceea,
explicaţiile de la art.131 CP RM complinesc tabloul laturii obiective a infracţiunii
specificate la alin.(1) art.278 CP RM.
Infracţiunea în cauză este, după caz, o infracţiune formal-materială sau formală.
În prezenţa modalităţii de provocare a unei explozii ori a unui incendiu sau de
săvârşire a altei fapte, ea este o infracţiune formal-materială şi se consideră consumată
din momentul apariţiei pericolului real pentru viaţă, sănătate, proprietate, mediu sau
alte valori sociale. Producerea efectivă a urmărilor grave se va lua în considerare la
individualizarea pedepsei, atunci când prezența respectivelor urmări nu are ca efect
reținerea la calificare a uneia dintre prevederile de la alin.(2) sau (3) art.278 CP RM.
În prezenţa modalităţii de ameninţare cu provocarea unei explozii ori a unui
incendiu sau cu săvârşirea altei asemenea fapte, infracţiunea specificată la alin.(1)
art.278 CP RM este una formală. Ea se consideră consumată din momentul expunerii
ameninţării, cu condiţia că aceasta a fost percepută adecvat de către destinatarul
ameninţării.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la comiterea
acestei infracţiuni sunt: răzbunare; interesul material presupunând executarea unei
comenzi în schimbul unei recompense materiale; ură socială, rasială, naţională sau
religioasă; motivele de natură extremistă sau secesionistă; motivele de sorginte
politică, etc.
Spre deosebire de motivul infracţiunii specificate la alin.(1) art.278 CP RM,
scopul acesteia este unul special: scopul de a intimida populaţia unui stat ori o parte
din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură

4
ale făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică
sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Cu privire la circumstanţele agravante prevăzute la lit.b) și e) alin.(2) şi alin.(3)
art.278 CP RM, în principiu, este justificată referirea la explicaţiile formulate anterior
în legătură cu agravantele similare. Precizăm că în raport cu toate aceste circumstanţe
agravante făptuitorul manifestă intenţie. Constituie excepţie agravanta consemnată la
lit.b) alin.(3) art.278 CP RM.
În principal, deosebirea infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.278 CP RM de
infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.278 CP RM se referă la mijlocul de săvârșire a
infracțiunii.
Astfel, infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.278 CP RM este săvârșită cu
aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive.

În altă ordine de idei, vom supune analizei infracțiunea prevăzută la lit.d) alin.(2)
art.278 CP RM.
Obiectul juridic special al infracţiunii analizate are un caracter complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea
publică, apărate împotriva provocării unei explozii sau a unui incendiu ori a săvârşirii
altei fapte, dacă această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia unui stat
ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de
altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o
persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei
acţiuni;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea
persoanei.

5
 Obiectul material al infracţiunii specificate la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM îl
reprezintă corpul persoanei.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care este alcătuită din: a) acţiunea principală de provocare
a unei explozii ori a unui incendiu sau în săvârşirea altei asemenea fapte și b) acțiunea
sau inacțiunea adiacentă de cauzare a vătămării grave sau medii a integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
2) urmările prejudiciabile, și anume vătămarea gravă sau medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile;
4) modul public de săvârșire a infracțiunii.
Cu privire la conținutul celor două acțiuni (inacțiuni) alcătuitoare ale faptei
prejudiciabile, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare vizând infracțiunile
prevăzute la art.151 și alin.(1) art.278 CP RM.
În dispoziţia de la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM nu este specificat expres că
infracțiunea corespunzătoare este o faptă săvârşită în public. Totuşi, această condiţie
derivă din însăşi natura acestei infracţiuni. De aceea, explicaţiile de la art.131 CP RM
complinesc tabloul laturii obiective a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP
RM.
Infracţiunea specificată la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM este o infracţiune
materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave sau
medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. La individualizarea pedepsei se poate lua
în considerație care urmare prejudiciabilă s-a produs: vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă.

6
 Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la săvârşirea infracţiunii specificate lit.d)
alin.(2) art.278 CP RM sunt: răzbunare; interesul material presupunând executarea
unei comenzi în schimbul unei recompense materiale; ură socială, rasială, naţională
sau religioasă; motivele de natură extremistă sau secesionistă; motivele de sorginte
politică, etc.
Scopul acestei infracțiuni este unul special: scopul de a intimida populaţia unui
stat ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase
ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o
persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei
acţiuni.

Subiectul infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În alt registru, va fi examinată infracţiunea specificată la alin.(4) art.278 CP RM.

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni are un caracter complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea
publică, apărate împotriva provocării unei explozii sau a unui incendiu ori a săvârşirii
altei fapte, dacă această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia unui stat
ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de
altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o
persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei
acţiuni.
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa
persoanei.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.278 CP RM îl reprezintă
corpul persoanei.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM include

7
următoarele patru semne:
1) fapta prejudiciabilă care este alcătuită din: a) acţiunea principală de provocare
a unei explozii ori a unui incendiu sau în săvârşirea altei asemenea fapte și b) acțiunea
sau inacțiunea adiacentă de lipsire ilegală de viață a unei sau mai multor persoane;
2) urmările prejudiciabile, şi anume: moartea cerebrală a unei sau mai multor
persoane;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) modul public de săvârșire a infracțiunii.
Cu privire la conținutul celor două acțiuni (inacțiuni) alcătuitoare ale faptei
prejudiciabile, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare vizând infracțiunea
prevăzută la art.145 și alin.(1) art.278 CP RM.
În dispoziţia de la alin.(4) art.278 CP RM nu este specificat expres că
infracțiunea corespunzătoare este o faptă săvârşită în public. Totuşi, această condiţie
derivă din însăşi natura acestei infracţiuni. De aceea, explicaţiile de la art.131 CP RM
complinesc tabloul laturii obiective a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP
RM.
Infracţiunea în cauză este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din
momentul producerii morții cerebrale a unei sau mai multor persoane. Numărul de
victime urmează a fi luat în considerare la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivele, ce-l ghidează pe făptuitor la săvârşirea
acestei infracţiuni sunt: răzbunare; interesul material presupunând executarea unei
comenzi în schimbul unei recompense materiale; ură socială, rasială, naţională sau
religioasă; motivele de natură extremistă sau secesionistă; motivele de sorginte
politică, etc.
Scopul infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.278 CP RM este unul special: scopul
de a intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra
ideilor politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili un stat, o
8
organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să săvârşească sau să se
abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(4) art.278 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

La alin.(5) art.278 CP RM, este prevăzută posibilitatea luării în considerare, la

stabilirea pedepsei, a unei circumstanţe atenuante care presupune întrunirea
următoarelor două condiţii:
1) prevenirea autorităţilor în legătură cu preconizatul act terorist;
2) prin această prevenire se contribuie fie la evitarea producerii urmărilor grave,
fie la demascarea altor făptuitori.

La alin.(6) art.278 CP RM este stabilit nu un temei de atenuare a pedepsei. Este

stabilit un temei de liberare de răspunderea penală. Astfel, persoana care a participat
la pregătirea actului terorist este liberată de răspundere penală dacă:
1) datorită intervenţiei sale, sunt anunţate la timp autorităţile sau, pe altă cale,
este preîntâmpinată executarea laturii obiective a actului terorist;
2) acţiunile respectivei persoane nu conţin o altă componenţă de infracţiune (alta
decât actul terorist, de exemplu, componenţele de infracţiuni prevăzute la art.145,
151, 152, 149, 271, 290, 292, 293, 295 sau altele din Codul penal).

9
 TEMA „COMUNICAREA MINCINOASĂ CU BUNĂ ŞTIINŢĂ DESPRE
ACTUL DE TERORISM” (ART.281 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu

privire la neadmiterea comunicării mincinoase cu bună ştiinţă despre actul de
terorism.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.281 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de comunicare mincinoasă despre pregătirea unor
explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează
daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave.
În esenţă, comunicarea mincinoasă constituie o varietate a înşelăciunii active,
când are loc dezinformarea conştientă din partea făptuitorului, constând în prezentarea
vădit falsă a realităţii. În sensul art.281 CP RM, comunicarea mincinoasă trebuie să
conţină nu oricare informaţie, dar anume informaţia despre pregătirea unor explozii,
incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune
materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave. În caz contrar, răspunderea
poate fi aplicată în baza altor norme: lit.g) alin.(1) art.2891 CP RM; lit.e) alin.(1)
art.2892 CP RM; art.342 din Codul contravenţional.
Comunicarea mincinoasă poate fi manifestă (atunci când făptuitorul adresează
comunicarea publicului sau depune o sesizare corespunzătoare adresându-se unui
factor competent) sau anonimă. Această comunicare poate fi făcută:
1) prin intermediul unui telefon public, al unui telefon de la domiciliul sau locul
de muncă ori de studii al făptuitorului, al unui alt mijloc de comunicare;
2) prin intermediul unei alte persoane;
3) în mod direct, prin comunicarea nemijlocită cu destinatarul.
Asemenea împrejurări nu pot influenţa asupra calificării faptei în baza art.281 CP
RM, însă pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei.

10
 În acelaşi sens, poate fi luat în considerare locul în care se pretinde că vor fi
săvârşite acţiunile care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în
proporţii mari sau provoacă alte urmări grave: instituţii de învăţământ; spitale;
imobile de locuit; locuri de agrement (teatre, case de cultură, discoteci, cazinouri etc.);
hoteluri; centre comerciale; gări, aeroporturi, porturi, autogări; sedii de întreprinderi;
sedii de partid; sediile comisariatelor de poliţie; edificiile autorităţilor publice;
ambasade, consulate; oficii poştale; parcuri, pieţe, străzi; automobile; aeronave; ţinte
neprecizate (locaţii generale sau inexistente în teren), etc.
Infracţiunea specificată la art.281 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul în care ajunge la destinatar comunicarea
mincinoasă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care
periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă
alte urmări grave. Dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, destinatarului
nu i se comunică respectiva informaţie mincinoasă, cele săvârşite vor forma tentativa
la infracţiunea prevăzută la art.281 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.281 CP RM se caracterizează

prin intenţie directă.
Cerinţa obligatorie constă în manifestarea de către făptuitor a bunei ştiinţe în
raport cu comunicarea mincinoasă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a
altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii
mari sau provoacă alte urmări grave.
Cât priveşte motivele infracţiunii prevăzute la art.281 CP RM, acestea sunt:
motivele egoiste (condiţionate de dorinţa făptuitorului de a nu lua o notă negativă la
şcoală, de a compromite desfăşurarea lecţiilor a căror frecventare este pentru făptuitor
indezirabilă, de a reuşi să ajungă la îmbarcarea într-un avion etc.); ură socială,
naţională, rasială sau religioasă; teribilism; interesul material; răzbunare; invidie;
gelozie; năzuinţa de autoafirmare, etc.

11
 Scopurile infracţiunii examinate pot fi şi ele variate. Totuşi, în cele mai frecvente
cazuri infracţiunea se săvârşeşte în scopul de a dezorganiza activitatea instituţiilor,
întreprinderilor sau organizaţiilor. Nu este exclus nici scopul distragerii atenţiei
forţelor de ordine, pentru a putea face mai facilă săvârşirea unei infracţiuni cu caracter
terorist.

Subiectul infracţiunii specificate la art.281 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani.

TEMA „PURTAREA, PĂSTRAREA, PROCURAREA, FABRICAREA,

REPARAREA SAU COMERCIALIZAREA ILEGALĂ A ARMELOR ŞI
MUNIŢIILOR, SUSTRAGEREA LOR” (ART.290 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art.290 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală de muniții sau de arme de foc (cu
excepţia armei de foc cu ţeavă lisă).
Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă:
1) muniţiile;
2) armele de foc (cu excepţia armei de foc cu ţeavă lisă).
Noţiunea „muniţii” este generică pentru:
1) cartuşele pentru armele de foc, pentru armele de autoapărare, pentru armele de
aruncare etc.;
2) încărcăturile pentru aruncătoarele de grenade şi mortiere;
3) proiectilele de artilerie;
4) bombele de aviaţie, etc.
În conformitate cu alin.(1) art.129 CP RM, prin „arme” înţelegem „instrumen-
tele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”. Asemenea
dispoziţii legale se conţin în Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor cu
destinaţie civilă.
12
 Potrivit art.2 al acestui act legislativ, prin „armă de foc” se înțelege arma
portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi
transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil
de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un
glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul
unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului din care este
confecţionat, poate fi transformat în acest scop.
Nu oricare armă de foc constituie obiectul material al infracţiunii analizate.
Astfel, arma de vânătoare cu ţeavă lisă (netedă) nu poate avea o asemenea calitate.
Este de menţionat că, în situaţia fabricării sau reparării armelor de foc (cu
excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor, fără autorizaţia
corespunzătoare, obiectul material îl reprezintă fie materia primă sau materialele din
care se fabrică entităţile respective, fie arma de foc sau muniţiile defecte ori
inutilizabile. La rândul lor, armele de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă
lisă) sau muniţiile fabricate ori reparate constituie produsul infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiune. Această acţiune se înfăţişează în oricare din
următoarele modalităţi normative alternative:
1) purtarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
2) păstrarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
3) procurarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
4) fabricarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
5) repararea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
13
 6) comercializarea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă)
sau a muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare;
7) sustragerea armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a
muniţiilor.
Drept cerinţă esenţială pentru întregirea laturii obiective apare ilegalitatea
acţiunii prejudiciabile. Se are în vedere că purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea,
repararea sau comercializarea armelor de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă
lisă) sau a muniţiilor se realizează în lipsa autorizaţiei corespunzătoare, deci contrar
prevederilor Legii cu privire la arme.
În ipoteza primelor şase modalităţi ale acţiunii prejudiciabile, infracţiunea
specificată la art.290 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată
din momentul purtării, păstrării, procurării, fabricării, reparării sau comercializării
armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor, fără
autorizaţia corespunzătoare.
În ipoteza de sustragere a armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă
lisă) sau a muniţiilor, infracţiunea analizată este una materială. Ea se consideră
consumată din momentul în care făptuitorul, intrând în posesia ilegală asupra armei de
foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă lisă) sau a muniţiilor, obţine posibilitatea
reală de a se folosi şi a dispune de acestea la dorinţa sa.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM se caracterizează, în

primul rând, prin intenţie directă. Motivele acestei infracţiuni sunt: interesul material;
interesul „sportiv”; interesul profesional; năzuinţa de a înlesni comiterea altor
infracţiuni, etc.
În ipoteza de sustragere a armei de foc (cu excepţia armei de vânătoare cu ţeavă
lisă) sau a muniţiilor, scopul infracţiunii este unul special: scopul de cupiditate.

Subiectul infracţiunii specificate la art.290 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (în
14
ipoteza consemnată la alineatul (1)) sau de 14 ani (în ipoteza prevăzută la alineatul
(2)).
Cât privește circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.290 CP RM,
considerăm justificată referirea la explicaţiile de rigoare formulate supra.

Alineatul (3) art.290 CP RM stabileşte temeiul de liberare de răspundere penală

pentru persoana care a predat de bunăvoie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea
fără autorizaţia corespunzătoare.
Modul de predare benevolă este reglementat în anexa la Ordinul Ministrului
Afacerilor Interne cu privire la aprobarea Instrucţiunii de recepţionare, examinare
tehnică, balistică şi autorizare a armelor şi muniţiilor predate benevol din posesie
ilegală, nr.97 din 27.04.2007.

TEMA „PĂSTRAREA NEGLIJENTĂ A ARMELOR DE FOC ŞI A

MUNIŢIILOR” (ART.291 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la păstrarea şi transmiterea în condiţii de legalitate a
armelor de foc şi a muniţiilor.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă:
1) muniţiile;
2) armele de foc (inclusiv arma de vânătoare cu ţeavă lisă).

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.291 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acţiune. Modalităţile normative cu caracter alternativ
ale acţiunii prejudiciabile în cauză sunt:
a) păstrarea armelor de foc sau a muniţiilor;
b) transmiterea armelor de foc sau a muniţiilor altor persoane.

15
 Cu privire la modalitatea de păstrare a armelor de foc sau a muniţiilor, ne-am
pronunţat cu prilejul analizei infracţiunii prevăzute la art.290 CP RM.
Cât privește transmiterea armelor de foc sau a muniţiilor altor persoane, aceasta
reprezintă trecerea în stăpânirea altei persoane a numitelor entităţi, prin vânzare,
schimb, donare, dare cu împrumut, dare în contul unei datorii etc.
Atât păstrarea, cât şi transmiterea sunt realizate în condiţii de ilegalitate. Se are în
vedere încălcarea unor reguli fixate în: Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor
cu destinaţie civilă; Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă,
nr.293 din 23.04.2014, etc.
Precizăm că la alin.(2) art.360 din Codul contravenţional se stabileşte
răspunderea pentru transmiterea sau altă înstrăinare a armei individuale şi a muniţiilor
aferente către o persoană care nu are permis de procurare a armelor şi a muniţiilor
aferente. În aceste condiţii, în ipoteza de transmitere a armelor de foc sau a muniţiilor
altor persoane, art.291 CP RM este aplicabil numai atunci când nu se atestă incidenţa
prevederii de la alin.(2) art.360 din Codul contravenţional.
Infracţiunea specificată la art.291 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul păstrării armelor de foc sau a muniţiilor, ori al
transmiterii acestora altor persoane.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM se caracterizează

prin imprudenţă exprimată în neglijenţă (în prezenţa modalităţii de păstrare a armelor
de foc sau a muniţiilor) sau prin intenţie directă (în prezenţa modalităţii de transmitere
a armelor de foc sau a muniţiilor).
Motivul infracţiunii analizate se exprimă, în principal, în superficialitatea
manifestată în raport cu respectarea obligaţiilor corespunzătoare fixate în: Legea
privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă; Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul armelor şi
al muniţiilor cu destinaţie civilă, nr.293 din 23.04.2014, etc.
16
 De asemenea, în cazul transmiterii armelor de foc sau a muniţiilor, motivele
infracţiunii se pot exprima în: interesul material; teribilism; năzuinţa de a înlesni
săvârşirea unei alte infracţiuni, etc.

Subiect al infracţiunii specificate la art.291 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Subiectul infracțiunii examinate este persoana care deține autorizația de păstrare
a munițiilor sau a armelor de foc. În caz contrar, nu i-ar reveni obligația să le păstreze
în siguranță și nu le transmită în condiții de ilegalitate altor persoane.
Această calitate a subiectului infracţiunii prevăzute la art.291 CP RM îl
deosebește de subiectul infracțiunii specificate la art.290 CP RM.

TEMA „HULIGANISMUL” (ART.287 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii de huliganism are un caracter simplu în

cazul în care această infracţiune se exprimă în acţiuni care, prin conţinutul lor, se
deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. În acest caz, obiectul juridic special îl
constituie relaţiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracţiunii
de huliganism.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.287 CP RM are un caracter
complex în ipoteza în care această infracţiune se exprimă în acţiuni care încalcă
ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea
cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă
reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice. În
ipoteza în cauză, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la
ordinea publică, apărate împotriva infracţiunii de huliganism; obiectul juridic
secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau
libertatea psihică (morală) a persoanei.

17
 Obiectul material al infracţiuni specificate la art.287 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei sau bunurile mobile ori imobile.
Numai reprezentantul autorităţilor sau o altă persoană, care curmă actele
huliganice, poate fi victima infracţiunii de huliganism, în cazul opunerii de rezistenţă
violentă.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.287 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată fie în acţiunile care încalcă ordinea publică, însoţite de
aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea
violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor
persoane care curmă actele huliganice, fie în acţiunile care, prin conţinutul lor, se
deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.
Reiese că fapta prejudiciabilă examinată cunoaşte patru modalităţi normative cu
caracter alternativ:
1) acţiunile care încalcă ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra
persoanelor;
2) acţiunile care încalcă ordinea publică, însoţite de ameninţarea cu aplicarea
violenţei asupra persoanelor;
3) acţiunile care încalcă ordinea publică, însoţite de opunerea de rezistenţă
violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice;
4) acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.
Referitor la aspectul care este comun pentru primele trei modalități normative
enunțate supra, consemnăm că, prin „acţiunile care încalcă ordinea publică” se
înţelege fapta săvârşită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se
concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acţiuni similare ce încalcă
normele etice, tulbură ordinea publică şi liniştea persoanelor.
Huliganismul reprezintă o faptă săvârşită în public, însă nu neapărat într-un loc
public.

18
 În altă privinţă, în prima din modalităţile sale normative, fapta prejudiciabilă
specificată la art.287 CP RM presupune aplicarea violenţei asupra persoanelor.
În sensul art.287 CP RM, prin „violenţă” se are în vedere violenţa soldată fie cu
vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu leziuni corporale care
nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătăţii, nici pierderea neînsemnată şi
stabilă a capacităţii de muncă.
Este posibil ca omorul intenţionat sau vătămarea intenţionată gravă ori medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii să reprezinte violenţa care este aplicată tocmai în
legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice. În acest caz, calificarea trebuie
făcută conform art.145, 151 sau 152 CP RM şi art.354 „Huliganismul nu prea grav”
din Codul contravenţional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicabilă
răspunderii în baza art.145, 151 sau 152 şi art.287 CP RM. Or, principiul de
neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la
răspundere penală pentru aceeaşi faptă. În cazurile de acest gen, violența este cea pe
care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.
În altă ordine de idei, în cea de-a doua din modalităţile sale normative, fapta
prejudiciabilă prevăzută la art.287 CP RM presupune ameninţarea cu aplicarea
violenţei asupra persoanelor.
Nu este necesară calificarea suplimentară conform art.155 CP RM. În caz
contrar, va fi încălcat principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte.
De această dată, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii este cea pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.
În alt registru, în cea de-a treia din modalităţile sale, fapta prejudiciabilă
specificată la art.287 CP RM presupune opunerea de rezistenţă violentă
reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice.
Opunerea de rezistenţă violentă reprezintă săvârşirea unor acţiuni fizice active de
împotrivire. Ignorarea cerinţelor reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care
curmă actele huliganice de a înceta activitatea infracţională nu constituie opunere de
rezistenţă.
19
 Într-un alt context, consemnăm că infracţiunea de huliganism trebuie delimitată
de anumite fapte nepenale. În primul rând, ne referim la anumite fapte prevăzute de
Codul contravenţional: huliganismul nu prea grav (art.354); tulburarea liniştii
(art.357), etc.
Există şi o deosebire substanţială dintre contravenţiile consemnate mai sus şi
infracţiunea de huliganism: ele nu presupun şi prezenţa unei acţiuni adiacente (aşa
cum o presupune infracţiunea de huliganism, când are un caracter complex), acţiune
exprimată, alternativ, în:
1) aplicarea violenţei asupra persoanelor;
2) ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor;
3) opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane
care curmă actele huliganice.
În altă privinţă, cea de-a patra modalitate a faptei prejudiciabile prevăzute la
art.287 CP RM, se exprimă în acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-
un cinism sau obrăznicie deosebită.
Prin „acţiuni care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită”
trebuie de înţeles violarea demonstrativă a normelor etice general acceptate (de
exemplu, batjocorirea bolnavilor, a persoanelor în etate sau neajutorate; întreruperea
temporară a activităţii normale a întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, etc.).
Acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită
trebuie deosebite de acţiunile care formează contravenţia de huliganism nu prea grav
(art.354 din Codul contravenţional). Amploarea acţiunilor care, prin conţinutul lor, se
deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, atinge asemenea cote încât produce nu
indignarea izolată a unei persoane, nu un comentariu negativ particular. Este vorba de
o manifestare care provoacă indignarea sau revolta unei colectivităţi de persoane care
asistă la fapta săvârşită sau iau cunoştinţă despre aceasta. Pentru a atinge gradul
prejudiciabil al unei infracţiuni, acţiunile respective trebuie să producă o rezonanţă
socială considerabilă, revoltând la maxim opinia publică, tulburând pentru mult timp

20
buna desfăşurare a relaţiilor interumane, devenind subiect de scandal în numeroase
publicaţii de presă etc.
Infracţiunea specificată la art.287 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul realizării fie a acţiunilor care încalcă ordinea
publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu
aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor
autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, fie a acţiunilor care, prin
conţinutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Latura subiectivă a infracţiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând,

prin intenţie directă. Motivele acestei infracţiuni sunt motive huliganice.
Motivele huliganice sunt inerente în cazul infracţiunii prevăzute la art.287 CP
RM.

Subiectul infracţiunii specificate la art.287 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (în
ipoteza consemnată la alin.(1)) sau 14 ani (în ipoteza prevăzută la alin.(2) şi (3)).

În vederea interpretării prevederilor alin.(2) art.287 CP RM, facem trimitere la

explicaţiile privind circumstanţele agravante similare, prezentate anterior.
Cât priveşte agravanta consemnată la alin.(3) art.287 CP RM, agravarea
răspunderii penale este condiţionată de calitatea agravantă a mijloacelor de săvârşire a
infracţiunii: 1) armă; 2) alte obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau
sănătăţii.
Alte obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii – pot fi
deosebite patru tipuri de asemenea obiecte:
1) obiectele care nu sunt destinate după construcţie pentru vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii, însă care comportă pericol pentru aceste valori sociale,
datorită calităţilor vulnerante ce sunt specifice acestor obiecte în anumite circumstanţe
21
(cioburi dintr-o sticlă spartă, bucăţi din mobilă sfărâmată, ştachete smulse din gard,
armătură metalică ascuţită la vărf etc.);
2) obiectele care sunt destinate după construcţie pentru vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii, însă nu îndeplinesc toate rigorile pentru a fi considerate
arme, care comportă pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei,
datorită calităţilor vulnerante ce sunt specifice acestor obiecte în anumite circumstanţe
(de exemplu, armele de foc dezactivate, de panoplie, de recuzită, inutilizabile etc., pe
care făptuitorul le foloseşte, de exemplu, pentru a-i aplica victimei o lovitură în cap);
3) obiectele destinate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (de
exemplu, bastonul de cauciuc, grenadă etc.);
4) armele, în cazul în care făptuitorul utilizează calităţile vulnerante
„neconstructive” ale acestora, care comportă pericol pentru integritatea corporală sau
sănătatea victimei (de exemplu, aplicarea loviturii cu patul puştii sau cu mânerul
armei albe).

22